Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 183/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 183/2009
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.5 și urm. din Regulamentul de Organizare Internă a Instanțelor Judecătorești.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale numărul14/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat și - ul părții civile intimate, lipsind celelalte părți.
Se prezintă avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că a încetat mandatul apărătoarei desemnate din oficiu pentru inculpat, avocat.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr. penală, a se dispune achitarea inculpatului și pe cale de consecință, respingerea acțiunii civile.
Apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, lipsind latura obiectivă a acesteia, respectiv raportul de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și urmarea produsă. Din întreg materialul probator administrat rezultă faptul că leziunile suferite de partea vătămată nu s-au datorat acțiunii inculpatului.
În subsidiar, dacă se apreciază că subzistă vinovăția inculpatului, solicită reducerea pedepsei aplicate acestuia, justificat de modalitatea de producere a accidentului, de faptul că este în vârstă de 6o de ani, nu are antecedente penale, a fost preocupat de situația părții vătămate și de recuperarea prejudiciului cauzat.
Sub aspectul laturii civile, prin reținerea culpei comune în producerea accidentului de circulație, avându-se în vedere că partea vătămată s-a angajat la traversarea străzii prin loc nemarcat, solicită stabilirea despăgubirilor civile în această proporție.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, apreciază suma la care a fost obligat inculpatul exagerată, în cazul în care partea vătămată a fost pensionată medical anterior producerii accidentului. De asemenea, inculpatul greșit a fost obligat la plata unor despăgubiri periodice fără a fi efectuată în cauză o expertiză medicală prin care să se stabilească starea de sănătate a părții civile.
Reprezentanta părții civile, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat sub toate aspectele invocate.
Arată că soțul său, partea civilă într-adevăr era o persoană bolnavă, fiind pensionat medical în anul 1999 urmare unui accident vascular, dar după accidentarea lui de către inculpat, s-a îmbolnăvit de epilepsie. În prezenta, partea civilă este imobilizat la pat, fiind astfel justificate atât despăgubirile periodice la care a fost obligat inculpatul cât și daunele morale acordate.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpat în ceea ce privește reducerea pedepsei aplicate. Solicită casarea hotărârilor pronunțate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și rejudecând, prin reținerea de circumstanțe atenuante și a culpei comune la producerea accidentului, reducerea pedepsei aplicate, la minimul prevăzut de lege.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat sub celelalte aspecte solicitate, corect fiind soluționată latura civilă a cauzei.
Cu privire la cererea privind achitarea inculpatului, există cauză directă între acțiunea inculpatului și urmarea produsă, boala părții vătămate fiind o cauză conexă a acelei urmări.
Având ultimul cuvânt, inculpatul, solicită a se avea în vedere culpa comună în producerea accidentului, sumele acordate ca despăgubiri civile ca și pedeapsa aplicată, fiind prea mari.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 316 din 31.10.2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș în baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul,fiul lui și, născut la 14.08.1950 în Județul A, domiciliat în Mediaș-,.35,.B,. 36, județul Sibiu, fără antecedente penale la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal s-a constatat intervenția de drept a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a- Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81,82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata de 4 ani, atrăgând atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 al. ultim Cod penal pe durata suspendării condiționate executării pedepsei principale s- suspendat și pedeapsa accesorie.
S-a constatat că inculpatul are o culpă de 85 %, iar partea vătămată de 15% în producerea accidentului de circulație.
A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de părțile civile, jr. și.
S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă, prin, și în consecință:
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 2.675 lei cu titlu de daune materiale globale, suma de 25.500 lei daune morale, precum și suma de 100 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de infirmitate.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Mun. Mediaș suma de 42,5 lei, părții civile Spitalul Clinic Județean Sibiu suma de 10.149 lei, iar părții civile Serviciul de Ambulanță Sibiu suma de 603,5 lei, cu dobânzi legale până la achitarea efectivă debitului, cu titlu de despăgubiri civile parțiale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în favoarea părții civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 11.08.2007, în jurul orei 13, partea vătămată a plecat de la domiciliul său de pe strada L din Mediaș pe strada 1 -, pentru a face cumpărături. Ajuns pe str. 1 -, în dreptul blocului cu nr. 35, s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis - deși în imediata apropiere exista o trecere pentru pietoni - iar când a ajuns la cca. 1. de trotuarul din partea a fost lovit în picior de bicicleta condusă de inculpat, care circula pe sens interzis dinspre strada - spre intersecția străzii 1 - cu strada În urma impactului partea vătămată s-a dezechilibrat și căzut, lovindu-se la cap. Martora oculară 128, care a acordat primul ajutor victimei, a arătat că deși strada era liberă în acel moment, inculpatul nu a făcut nici o manevră de ocolire, intrând cu bicicleta direct în partea vătămată.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului 7 - 15 dos. rezultă că lățimea străzii în locul producerii accidentului este de 10,50. iar drumul este drept, asfaltat și fără declivități. În zona producerii accidentului nu se afla amplasată trecere pentru pietoni, aceasta fiind situată la aprox. 40-50. astfel cum rezultă din planșa fotografică nr. 3. 13 dos.
Din același material rezultă că pe strada 1 -, în direcția dinspre strada -, de unde se deplasa inculpatul, este montat semnul de circulație "accesul interzis", iar la capătul de intersecție al străzii 1 - este montat indicatorul "sens unic".
Procesul-verbal de cercetare la fața locului menționează că bicicleta inculpatului nu avea dispozitiv de frânare față.
În declarațiile date inculpatul a recunoscut că a circulat pe sens interzis, arătând că a consumat 50 ml. rachiu înainte și că cu aprox. 20. înainte de impact a observat-o pe partea vătămată, strigându-i acesteia să se oprească ( 46-51). Martora nu a confirmat însă aceste susțineri ale inculpatului, referitoare la atenționarea părții vătămate.
Fiind testat inculpatul cu aparatul alcooltest, a rezultat o îmbibație alcoolică de 0,10 mg/l alcool pur în aerul expirat 19.
Potrivit actelor medicale aflate la dosar 31-32,34-42, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral cu fractură de bază craniană și leziuni meningo-cerebrale grave, ce au necesitat intervenții chirurgicale de urgență, care au pus în primejdie viața acesteia, necesitând 90-100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, forma finală a vindecării urmând a fi stabilită la aproximativ un an de la data producerii accidentului. Din raportul de constatare medico-legală mai rezultă că leziunile cranio-cerebrale ale părții vătămate sunt urmarea decelerației craniului în urma unei căderi pe un plan dur cu impact cranian, lipsa de substanță osoasă craniană rezultată în urma intervențiilor neurochirurgicale reprezentând o infirmitate parțială permanentă.
Vinovăția inculpatului a fost recunoscută de acesta, fiind deplin dovedită și prin probatoriul administrat în cauză.
În drept, fapta inculpatului de a accidenta pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viața și ce au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale, precum și o infirmitate parțială permanentă, ca urmare a nerespectării disp. art. 53 și 72 al. 3 și 4 din OUG nr. 195/2002 rep. precum și ale art. 14, 160 al. 1 și 4, art. 161 al. 1 lit. a, f și p din Regulamentul de aplic. a OUG nr. 195/2002 aprob. prin HG nr. 1391/2006. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4. pen. pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
La dozarea și individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere următoarele: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite și gravitatea consecințelor acesteia, atitudinea corespunzătoare a inculpatului constând în prezentarea în fața autorităților și recunoașterea faptei, vârsta acestuia și comportamentul adecvat avut anterior comiterii infracțiunii, celelalte criterii prev. de art. 72 pen.
În baza art. 71 al. 2. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c C pen. pe durata executării pedepsei principale, întrucât instanța a apreciat că dreptul de a alege și de a fi ales în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, implică o conduită socială ireproșabilă, incompatibilă cu statutul unei persoane care a săvârșit infracțiunea mai sus descrisă. De asemenea, s-a apreciat ca o măsură necesară interzicerea dreptului inculpatului de a conduce un vehicul, de genul celuia de care s-a servit la comiterea infracțiunii, pentru protejarea siguranței participanților la trafic.
Instanța, în raport de situația inculpatului de infractor primar, de recunoașterea și regretul faptei săvârșite, a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără privarea de libertate, astfel că în baza art. 81,82. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe o durată de 4 ani.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83. pen. privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul soluționării laturii civile, în baza probatoriului administrat instanța a apreciat că la producerea accidentului rutier au concurat, atât inculpatul cât și partea vătămată, reținând o culpă de 85 % în sarcina inculpatului, pentru că nu a avut bicicleta echipată corespunzător, lipsind dispozitivul de frânare, că a condus vehiculul pe sens interzis și sub influența alcoolului și o culpă de 15 % pentru victimă întrucât aceasta a traversat strada prin loc nepermis( deși în apropiere era amplasat un astfel de marcaj rutier) încălcând astfel dispozițiile legale, reducând în consecință în proporție corespunzătoare cuantumul despăgubirilor civile la care urmează a fi obligat inculpatul.
Din datele cauzei: declarațiile de martori 118,129, 152, 173 și chitanțe 38-39,41-49,149, 195-210 dos. a rezultat că în perioada de spitalizare a părții vătămate și după externare familia acesteia a cheltuit suma totală de 3145 lei, din care 537 lei taxe medico-legale și taxe pentru perioada de internare în Spitalul de Asistență Socială Mediaș potrivit dovezilor 38-39,118,149 dos. 1000 lei echivalentul cadourilor oferite personalului sanitar conform dovezilor 118,173 dos. 608,38 lei c/v transportului la Spitalul din Sibiu a părții vătămate și a soției sale 127,152,173, 1000 lei c/v hrană suplimentară 118,129,195-210(3145.85%=2675).
Starea de infirmitate a părții vătămate, rezultată de pe urma săvârșirii infracțiunii, a impus efectuarea unor cheltuieli cu caracter periodic astfel cum se recomandă prin actele medicale de la 31-38 dos. respectiv: evitarea efortului fizic și a expunerilor la, kinetofizioterapie, supraveghere și îngrijire permanentă, regim hiposodat, hipoglucidic și tratament medicamentos.
În raport de aceste recomandări și de dovezile de la 195-210 dos. instanța apreciază că partea vătămată necesită pentru îngrijiri medicale (tratament și aport de vitamine) suma de 118 lei lunar (118.85%=100).
S-a dovedit în cauză prin adeverințele de la 165,166 și declarațiile martorelor audiate la 129,173 că partea vătămată beneficiază - urmare a stării de invaliditate - de un ajutor de însoțitor de 500 lei, care este împărțit între soția părții vătămate și o altă persoană care ajută la îngrijirea bolnavului, în lipsa acesteia. Însă, cum ajutorul acordat de stat nu este destinat neapărat soției părții vătămate ca însoțitoare a bolnavului și această sumă ar putea fi folosită întrutotul pentru plata unei persoane, alta decât soția părții vătămate, care să asigure supravegherea și îngrijirea bolnavului pe tot timpul necesar, în condițiile date cererea referitoare la acordarea unei despăgubiri periodice pentru plata unei persoane pentru îngrijirea bolnavului se consideră nejustificată, urmând a se respinge.
Fiind incontestabil că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu moral, deoarece starea în care se află în prezent îl împiedică să ducă o viață normală, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului și situației sale sociale, cererea de acordare daunelor morale în cuantumul solicitat se consideră pe deplin justificată (30.000.85%=25.500).
În temeiul dispozițiilor art. 14 lit. b p Cod Penal coroborate cu art. 998. civ. urmează ca inculpatul să fie obligat în favoarea părții civile la plata sumei de 2675 lei cu titlu de daune materiale globale, a sumei de 100 lei ca despăgubire periodică lunară începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de infirmitate, precum și a sumei de 25500 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul acelorași dispoziții legale coroborate cu prev. art. 313 din nr.95/2006, OG. nr. 72/2006 inculpatul va fi obligat la plata contravalorii asistenței medicale acordate părții vătămate, proporțional gradului său de culpă, astfel după cum urmează: suma de 42,5 lei Spitalului Mun. Mediaș, suma de 10.149 lei Spitalului Clinic Județean Sibiu, suma de 603,5 lei Serviciului de Ambulanță Sibiu.
Instanța a respins cererea rudelor părții vătămate (copiii și soția) constituite ca părți civile pentru repararea propriului lor prejudiciu moral, apreciind că deși acestea au fost expuse unei suferințe sufletești reale, daunele morale nu se pot acorda decât persoanei vătămate care a fost direct supusă suferințelor fizice și traumei psihice, în speță partea civilă.
În temeiul art. 191 și 193 inculpatul a fost obligat la suma de 750 lei în favoarea statului și la 500 lei în favoarea părții civile - cu titlu de cheltuieli judiciare - fiind de menționat că onorariul de avocat în sumă de 785 lei a fost redus corespunzător prestațiilor efectuate strict pentru partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând în principal achitarea sa întrucât leziunile suferite de partea civilă și exonerarea sa de plata despăgubirilor acordate de prima instanță, susținându-se că leziunile nu au fost provocate de lovirea de către inculpat, ci de martora care a încercat să-l ridice de jos, însă datorită greutății relativ mari a acestuia l-a scăpat, acesta lovindu-se la cap de caldarâm.
În subsidiar, solicită diminuarea daunelor acordate care sunt exagerat de mari.
Apel în cauză au mai declarat părțile civile în nume personal, jr. și formulând critici în sensul că în mod cu totul nerezonabil nu li s-au acordat daune morale și acestora, cu toate că este evidentă suferința pe care o încearcă văzându-l pe soțul și, respectiv, tatăl lor imobilizat la pat, devenit alienat mintal, datorită accidentului, în sensul că nu mai recunoaște pe nimeni.
În dezvoltarea motivelor după expirarea termenului de apel, partea civilă a solicitat extinderea efectelor apelului și în ce privește pe partea civilă sen. în sensul de a se majora suma acordată cu titlu de despăgubire periodică de la 100 lei lunar la 300 lei și acordarea acesteia de la data producerii accidentului și nu de la data pronunțării sentinței.
Prin decizia penală nr. 14/A/19.01.2009 a Tribunalului Sibiu - secția penală a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 316/2008 a Judecătoriei Mediaș, a fost desființată în parte, sub aspectul pedepselor accesorii, hotărârea atacată, iar în urma rejudecării în fond, a fost înlăturată dispoziția privind interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza I și lit. C Cod penal pentru inculpat.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Au fost respinse apelurile declarate de părțile civile, jr. și împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 al.2 Cod pr. Penală au fost obligate părțile civile la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că instanța de fond în baza amplului probatoriu administrat în cauză a reținut o stare de fapt corectă. Astfel, partea vătămată, în data de 11.08.2007, în jurul orei 13,00, în timp ce s-a angajat în traversarea străzii 1 - printr-un loc nepermis, a fost lovit în picior de inculpat, care circula pe sens interzis cu bicicleta, ceea ce a provocat căderea părții vătămate și lovirea sa la cap de caldarâm. Lovitura de la cap i-a provocat părții vătămate puternice leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale, forma finală a vindecării urmând a fi stabilită la aproximativ un an de la data producerii accidentului. Criticile inculpatului sunt neîntemeiate, nici un mijloc de probă nefiind în măsură a releva că lovirea atât de gravă a părții vătămate s-ar cauza martorei, care încercând să o ridice pe partea vătămată a scăpat-o, aceasta lovindu-se din nou și mai grav la cap, critici deopotrivă neverosimile.
Încadrarea juridică dată faptei inculpatului este corectă în raport de starea de fapt reținută. Vătămarea părții civile este rezultatul direct al faptei inculpatului de a circula cu bicicleta pe drumurile publice contrar normelor ce guvernează această activitate și fără a avea dispozitiv de frânare față. Pe de altă parte, la aceasta a condus și conduita culpabilă a părții vătămate care s-a angajat în traversarea unei străzi printr-un loc nepermis și fără să se asigure, aprecierea instanței de fond că acesta ar prezenta o culpă în proporție de 15 % este justă.
Pedeapsa principală aplicată inculpatului precum și modalitatea de executare a acesteia este corect apreciată, corespunzător gradului de pericol social concret al faptei reținute și a datelor ce-l caracterizează pe inculpat.
În schimb, nu se justifică interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a exercițiului dreptului de a alege și a dreptului de a exercita o profesie de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.
Dacă fapta sa, în condițiile executării efective a pedepsei, l-ar face nedemn pe inculpat pentru a fi ales într-o funcție reprezentativă ori ce implică exercițiul de stat, nu același lucru se poate susține despre dreptul de a alege, de a participa la viața societății în această modalitate, cu atât mai mult cu cât fapta inculpatului este săvârșită din culpă.
În condițiile în care circulația cu bicicleta nu presupune o autorizare specială, aceasta nu reprezintă o profesiune ori ocupație, ci este expresia dreptului constituțional la liberă circulație, și care interzicându-l apare ca o măsură disproporționată față de fapta săvârșită.
Criticile formulate de apelanții, jr.au fost considerate neîntemeiate. Instanța de fond a apreciat corect condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, acoperind prejudiciul moral și material prezent și viitor suferit de partea civilă sen. Daunele morale acordate au vizat prejudiciul presupus a fi suferit de partea civilă a urmare a indisponibilizării sale la pat datorită accidentului petrecut. Din această perspectivă celorlalte părți civile nu li se pot acorda daune morale.
Așa fiind, apelul părților civile a fost respins, iar cererea de extindere a apelului a rămas fără obiect.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, în urma rejudecării, achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. D Cod pr. Penală și respingerea constituirilor de parte civilă, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a susținut în esență că leziunile suferite de partea vătămată nu s-au datorat acțiunii sale, lipsind raportul de cauzalitate dintre acțiune și urmarea socialmente periculoasă, raportat la dispoziția martorei, care declarat că a încercat să ridice partea vătămată, l-a scăpat, iar acesta a căzut și s-a lovit la cap.
În motivarea subsidiarului, inculpatul a relevat că este o persoană în vârstă, cu un comportament corespunzător în societate, a fost preocupat de starea părții vătămate, astfel că se justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
A solicitat totodată reducerea despăgubirilor civile acordate, consecutiv reținerii unei culpe de 50% - 50%, având în vedere dispozițiile legale încălcate de partea vătămată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385/9 alin. 3 Cod pr. Penală, Curtea constată următoarele:
Din materialul probator administrat a rezultat că la data de 11.08.2007, în jurul orei 13,00, partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii 1 decembrie din L, prin loc nepermis, ocazie cu care a fost surprins și lovit cu bicicleta de inculpatul, care la rândul său circula pe sens interzis.
Impactul a determinat căderea părții vătămate, care s-a lovit cu capul de caldarâm, suferind leziuni grave, care au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale, forma finală a vindecării putând fi stabilită la un an de la data producerii accidentului.
Apărările inculpatului, în sensul că nu există legătură de cauzalitate între acțiunea sa și urmările deosebite de grave produse, nu pot fi primite.
Din declarația martorei oculare a rezultat că inculpatul nu a efectuat nici o manevră de ocolire a părții vătămate, deși avea această posibilitate, strada fiind liberă, și a intrat direct în aceasta, impactul fiind suficient de puternic pentru a determina căderea părții vătămate.
Raportat la gravitatea leziunilor prezentate de partea vătămată (traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană și leziuni meningo-cerebrale grave, care au necesitat intervenții chirurgicale de urgență și care au pus în pericol viața acestuia) nu se poate considera că acestea s-au produs în momentul în care martora a încercat să ridice victima.
Astfel, din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză a rezultat că leziunile cranio-cerebrale ale părții vătămate sunt urmareadecelerațieicraniului, în urma căderii pe un plan dur cu impact cranian, iar această acțiune nu poate fi imputată martorei, fiind greu de c rezut, chiar neverosimil, ca leziunile menționate să se producă atunci când martora ar fi scăpat partea vătămată.
Pe de altă parte, urmând raționamentul inculpatului, dacă partea vătămată nu ar fi suferit leziuni în urma impactului cu bicicleta și proiectării pe asfalt, în mod logic nu ar fi avut nevoie de ajutorul martorei pentru se ridica, ci ar fi fost să realizeze singur aceasta, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Concluzionând, Curtea reține că în speță s-au dovedit toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, atât sub aspectul laturii subiective cât ți în privința laturii obiective, fiind justificată soluția de condamnare a inculpatului.
De asemenea, raportat la dispozițiile legale încălcate de inculpat, care a circulat cu bicicleta pe o stradă, ignorând semnificația indicatorului "Accesul interzis", după ce a consumat băuturi alcoolice și fără a avea bicicleta dotată cu un sistem corespunzător de frânare, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect procentul de culpă ce revine inculpatului în producerea accidentului.
În acest context, nu este întemeiată solicitarea recurentului de reducere a cuantumului daunelor acordate, acestea fiind corespunzător stabilite, având rolul de a compensa prejudiciul moral cauzat.
Criticile inculpatului sunt fondate însă în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Având în vedere conduita anterioară a inculpatului, faptul că acesta este o persoană în vârstă și nu este cunoscut cu antecedente penale, având în vedere și celelalte criterii reglementate de art. 72 Cod penal, Curtea apreciază că o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege este în măsură să realizeze scopul preventiv și coercitiv reglementat de art. 52 Cod penal.
În consecință, sub acest aspect, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d Cod pr. Penală, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa decizia penală nr. 14/A/2009 a Tribunalului Sibiu, precum și sentința penală nr. 316/2008 a Judecătoriei Mediaș și rejudecând în limitele menționate, va reduce pedeapsa aplicată de la 2 ani închisoare la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Se va stabili la 2 ani și 6 luni termenul de încercare, conform art. 82 Cod penal.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 14/19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosare nr- și în consecință:
Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 316/31 octombrie 2008 Judecătoriei Sibiu, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, și, rejudecând cauza în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la pedeapsa de 2 ani închisoare la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Stabilește la 2 ani și 6 luni termenul de încercare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Onorariul în sumă de 50 lei cuvenit apărătorului numit din oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
încetat activitateaprin pensionare
semnează președintele de complet
- -
GREFIER
Red.
Dact:LS/2ex/30-04.2009
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Tiberiu Peter, Oana Maria
