Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 189/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
Operator de date cu caracter personal nr. 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 189/
Ședințapublică din 27 martie 2008
Curtea constituită din:
Președinte: dr. - - - președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
Procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, inculpatul și de către partea civilă, împotriva deciziei penale nr.209/A din 5 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: la prima strigare recurentul inculpat, personal și asistat de avocat, recurenta parte civilă, personal, lipsă fiind apărătorul ales al acesteia, intimatele părți civile SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ B și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ PENTRU COPII CURIE B și intimata parte responsabilă civilmente - Sucursala
La a doua strigare au răspuns: recurentul inculpat, personal și asistat de avocat, recurenta parte civilă, personal, lipsă fiind apărătorul ales al acesteia, intimatele părți civile SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ B și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ PENTRU COPII CURIE B și intimata parte responsabilă civilmente - Sucursala
La cea de-a treia strigare au răspuns: recurentul inculpat, personal și asistat de avocat, recurenta parte civilă, personal, asistată de avocat ales, lipsă fiind intimatele părți civile SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ B și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ PENTRU COPII CURIE B și intimata parte responsabilă civilmente - Sucursala
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Grefierul de ședință învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul Arhivă, motivele de recurs depuse de partea civilă.
Avocat pentru inculpat arată că acesta dorește să își retragă recursul.
Curtea, procedează la audierea inculpatului, declarațiile fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul parchetului susține oral recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA.
Susține că greșit instanța de apel, împotriva evidenței probelor a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală, apreciind cu ușurință că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în condițiile în care acesta a circulat pe raza unei localități cu o viteză de 85 km/h și ca urmare a vitezei excesive și nelegale, a accidentat o minoră în vârstă de 9 ani, producându-i leziuni vindecabile într-un număr de 120 de zile, cu consecința rămânerii pe o perioadă nedeterminată cu o "stare de agitație", neexistentă anterior producerii accidentului.
Un alt motiv de recurs este acela că "clemența" celor două instanțe a depășit chiar așteptările inculpatului care, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut și regretat fapta săvârșită, fiind de acord cu despăgubirea părții vătămate, iar cu ocazia audierii la instanța de fond a avut aceeași atitudine de recunoaștere și regret, înțelegând obligațiile pe care le are pe latura civilă a cauzei.
În fața instanței de apel, inculpatul a schimbat strategia de apărare în cauză, susținând că nu a avut timp să frâneze, deoarece partea vătămată "a sărit în fața autoturismului", omițând să precizeze că timpul de frânare a fost mărit, ca urmare a vitezei de 85 km/h, cu care a rulat prin localitate.
Pune concluzii de admitere a recursului, și pe fond menținerea hotărârii de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Avocat pentru partea vătămată susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3859pct. 14 și 18 din Codul d e procedură penală care prevăd că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Susține că în mod greșit și cu totul subiectiv instanța de apel a dispus achitarea inculpatului, înlocuind răspunderea penală cu răspunderea care atrage sancțiunea cu caracter administrativ, ignorând nu doar situația de fapt rezultată din probele dosarului ci și dispozițiile legale prevăzute de art. 72 și 90 din Codul penal.
Situația de fapt rezultată din probele dosarului este următoarea:
Inculpatul își recunoaște vinovăția în producerea accidentului; accidentul s-a produs în localitate, legea prevăzând o viteză de deplasare în localitate de 50 km/h; accidentul s-a produs în intersecția DN 67 B cu drumul comunal, unde nu se aflau indicatoare de restricție sau interdicție și nici alte indicatoare de reglementare, ceea ce înseamnă că era o intersecție nedirijată, în care potrivit art. 123 alin. 1 lit. a din Regulamentul pentru aplicarea nr.OUG 195/2002, se prevede că "conducătorul auto este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități."
Precizează că inculpatul ca și conducător auto avea sarcina de a încetini și micșora viteza având în vedere că în apropiere era o grădiniță iar pe ambele părți ale carosabilului circulau mai multe grupuri de copii.
Din raportul de expertiză rezultă că dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză mai mică de 42.48km/h, adică dacă ar fi circulat cu viteza de 30 km/h cât era legal, accidentul nu s-ar fi produs.
Solicită admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri și să se dispună rejudecarea de către instanța de recurs, urmând ca potrivit dispozițiilor art. 38516Cod procedură penală, prin decizia ce se va pronunța să se fixeze termen pentru rejudecare la un complet legal constituit, când va fi audiată și partea vătămată, care nu a fost audiată niciodată.
Avocat pentru inculpat susține că din motivarea parchetului rezultă un reproș la adresa inculpatului.
Arată că inculpatul s-a împrumutat de bani pentru a-i oferi mamei părții vătămate să meargă cu aceasta la
Starea de pericol nu a creat-o inculpatul ci partea vătămată apărând brusc și trecând în fugă prin spatele unei mașini, prin loc nemarcat.
Susține că autoturismul inculpatului nu a avut nici o avarie și ceea ce a reținut instanța de apel este faptul că chiar dacă inculpatul ar fi avut o viteză sub 42 km/h, tot nu s-ar fi evitat accidentul. Inculpatul se consideră vinovat pentru că a lovit-o pe partea vătămată și nu pentru că a creat el starea de pericol.
Depune la dosar practică judiciară cu soluții date în spețe similare.
Consideră că și al doilea motiv de recurs formulat de parchet este nefondat, pentru că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii. Din declarațiile martorilor rezultă că fetița avea un comportament agitat și în aceeași zi, dimineața, era să mai fie lovită de o altă mașină.
Solicită respingerea recursului parchetului.
Cu privire la recursul părții vătămate, solicită respingerea acestuia ca tardiv. Potrivit Codului d e procedură penală, motivele de recurs nu au fost depuse la dosar cu 5 zile înaintea termenului de judecată. Inculpatul a înțeles să ajute pe mama părții vătămate, a suportat transportul minorei și contravaloarea expertizei efectuate.
Solicită ca instanța să ia act de retragerea recursului de către inculpat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, și că își retrage recurs nu pentru că este vinovat, ci pentru faptul că are și el copii și dorește să o ajute pe partea vătămată.
CURTEA:
Prin sentința penală nr.193 din 29 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în dosarul nr-, n baza art.184 alin.2 și 4.pen. cu aplicarea art.74 lit.a, b, c teza I și II pen. și 76 lit.e pen. fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 16.07.1969, în comuna, județul V, cu același domiciliu, cetățean român, studii 10 clase și școala profesională, conducător auto, căsătorit, cu doi copii minori, posesor al cărții de identitate nr.-, seria -, eliberată de Poliția orașului Bălcești, CNP--, fără antecedente penale, la 1.500 lei amendă penală.
În baza art.81-82.pen.a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de un an.
În baza art.359 proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 și 346.proc.pen. rap. la art.998 -999.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SA (Sucursala Râmnicu-V) la plata sumei de 2.276, 63 lei, reprezentând valoarea prejudiciului rămas neacoperit, către partea civilă, din comuna, satul, județul
A fost obligat inculpatul în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente la plata sumei de 389,85 lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență, "
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.564 lei, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, Curie"
În baza art.191 proc.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art.193 proc.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 785 lei cheltuieli judiciare față de partea civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut faptul că, la data de 20.01.2006, în jurul orei 12,30, inculpatul se deplasa pe raza localității, în direcția D, cu un autoturism, aparținând unei terțe persoane, în care se mai aflau încă 3 pasageri. Având o viteză de 85 km/, în dreptul intersecției cu drumul ce duce spre satul Popești, deși a frânat, nu a mai putut evita impactul frontal cu minora -, în vârstă de 9 ani, care se angajase în traversarea carosabilului, din partea, în fugă și fără să se asigure, prin spatele unei camionete, în mers din sens opus. Leziunile traumatice suferite de aceasta, concretizate în hemoragie subarahnoidiană și intraventriculară cu edem cerebral, au necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijiri medicale, în parte acordate în unități sanitare de specialitate și i-au pus în primejdie viața.
S-a reținut că, din punct de vedere subiectiv, culpa cerută de textul incriminator rezultă cu evidență din comportamentul ușuratic al inculpatului care, în trecere pe lângă grupuri de persoane, dar și pe lângă o intersecție nedirijată cu o viteză peste limita legală a prevăzut posibilitatea unui accident, rezultat pe care nu l-a acceptat, considerând fără temei că nu se va produce.
Instanța a reținut, așadar, culpa comună a părților, motivat de faptul că victima putea preveni producerea accidentului, dacă nu s-ar fi angajat în trecerea drumului printr-un loc nepermis, în fugă și fără să se asigure, iar inculpatul avea obligația de a reduce viteza până la limita evitării oricărui pericol.
Împotriva sentinței au declarat apel partea civilă și inculpatul.
Partea vătămată, critică sentința sub aspectul netemeiniciei în sensul susținerii motivelor de apel depuse în scris arătând în esență că, solicită pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului, în baza disp.art.184 alin.2 și 4 cod penal, la pedeapsa închisorii, majorarea despăgubirilor civile la suma de 4000 lei, majorarea daunelor morale cuvenite minorei la suma de 5000 lei, acordarea de daune morale în sumă de 1000 lei mamei și majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată (civilă) la 1500 lei, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în apel.
Se susține că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată în raport cu modul, mijloacele și întregul context de desfășurare a activității infracționale.
Instanța a soluționat greșit latura civilă a cauzei apreciind greșit cotele contributive la producerea evenimentului rutier și acordând despăgubiri civile și daune morale care nu acoperă prejudiciul suferit de partea civilă.
Instanța de fond a greșit și în determinarea cheltuielilor judiciare acordate părții civile.
Partea civilă a primit numai 785 lei, sumă ce se compune numai din onorariu avocat, cheltuieli cu martorii și contravaloarea zilelor în care partea civilă a fost prezentă în instanță.
În opinia apărătorului cuantumul cheltuielilor se ridică la 1500 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel și inculpatul, care a solicitat achitarea sa, întrucât nu a încălcat nici o reglementare privind circulația de drumurile publice.
Prin decizia penală nr.209/A din 5 decembrie 2007, TRIBUNALUL VÂLCEA, în baza art. 379 pct. 2 lit a Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința în sensul că, a înlăturat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 od penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit.1Cod penal a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4. pen.
În baza art. 181raportat la art. 90 și 91 lit. c pen. a aplicat inculpatului amendă administrativă în sumă de 1000 lei.
A menținut restul dispozițiilor sentinței sub aspectul laturii civile.
În baza art. 379 pct. lit. pr. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă.
A fost obligată apelanta parte-vătămată la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul reține că, din ansamblul probator rezultă că partea civilă s-a angajat în traversarea străzii printr-un loc nepermis, creând o stare de pericol în producerea evenimentului rutier, iar inculpatul nu avea obligația reducerii vitezei până la limita evitării oricărui pericol, atâta timp cât accidentul s-a produs în afara trecerii de pietoni, iar accidentul nu putea fi evitat nici dacă ar fi circulat cu o viteză sub 50 km/
S-a concluzionat că nu se poate reține nici culpă inculpatului, căruia i-a fost admis apelul fiind achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit.1Cod penal.
În ce privește apelul declarat de partea civilă, acesta a fost respins cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.998 din Codul civil, evenimentul rutier fiind imprevizibil prin starea de pericol pe care a creat- partea vătămată, neexistând un raport de cauzalitate între viteza cu care circula inculpatul cu autoturismul și accidentul de circulație.
Împotriva deciziei a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, pentru greșita achitare a inculpatului, arătând faptul că vinovăția inculpatului, sub forma culpei, reiese din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și ale martorilor, dar și din raportul de expertiză tehnică de unde rezultă comportamentul ușuratic al inculpatului care, în trecere pe lângă grupuri de persoane, dar și pe lângă o intersecție nedirijată cu o viteză peste limita legală a prevăzut posibilitatea unui accident, rezultat pe care nu l-a acceptat, considerând fără temei că nu se va produce astfel că se apreciază bună soluția instanței de fond.
Partea civilă critică soluția tribunalului pentru aceleași motive, considerând legală și temeinică soluția de condamnare pronunțată de Judecătoria Bălcești.
Inculpatul a cerut să se ia act de manifestarea sa de voință în sensul retragerii recursului formulat.
Curtea apreciază recursurile declarate de procuror și partea civilă fondate pentru următoarele considerente:
Din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că, față de zona producerii accidentului, inculpatul avea obligația reducerii vitezei pentru evitarea producerii oricărui accident.
În concret, acesta trebuia să prevadă posibilitatea existenței unui obstacol pe calea de rulare, mai ales că pe ambele părți se deplasau persoane și se intersecta cu un drum sătesc.
Totodată, probele dosarului converg spre ideea că inculpatul putea evita accidentul prin frânarea autovehiculului, indiferent dacă victima a traversat strada pe trecerea de pietoni sau nu.
Expertiza efectuată în cauză concluzionează de asemenea că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză inferioară valorii de 42-48 km/
victima accidentului s-a angajat în traversarea străzii printr-un loc nepermis în fugă și fără a se asigura, însă așa cum corect a constatat instanța fondului, nu se poate reține în cauză decât culpa comună a părților, motivat de faptul că victima putea preveni producerea accidentului, dacă nu s-ar fi angajat în trecerea drumului printr-un loc nepermis, iar inculpatul avea obligația de a reduce viteza până la limita evitării oricărui pericol.
În raport de situația de fapt reținută, instanța de fond în mod judicios a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.184 al.2 și 4 din Codul penal.
Câtă vreme interpretarea dată probelor dosarului de către instanța de apel este unilaterală și în contradicție cu ceea ce s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.a, va admite recursurile declarate de parchet și partea civilă, va casa decizia nr.209/A din 5 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA și, pe cale de consecință, va menține sentința nr.193 din 20 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în dosarul nr-.
În raport de principiul disponibilității procesuale, în baza art.385/4 din Codul d e procedură penală, Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul și la plata a 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.193 Cod procedură penală la plata sumei de 1000 lei către părțile civile, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de acestea din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, și de partea civilă, din comuna, satul, județul V, împotriva deciziei penale nr.209/A din 5 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Casează decizia și menține sentința penală nr. 193 din 20 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpat, domiciliat în comuna, județul V și-l obligă pe acesta la 200 lei cheltuieli judiciare către stat și 1000 lei cu același titlu, către partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
14.04.2008.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Marius Gabriel Săndulescu
