Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 196/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 196
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine, pronunțarea asupra recursurilor declarate de partea civilă (inculpat) - și părțile civile, Spitalul Clinic de Urgență "Sf. -", împotriva deciziei penale nr. 84 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 13 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
După deliberare
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 572 din 12.11.2008, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-, n baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 od civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență I și Spitalul Clinic de Urgență "S - cel " S în contradictoriu cu inculpatul - și cu asigurătorul - Reasigurare Astra SA
Inculpatul - a fost obligat în solidar cu asigurătorul - Reasigurare Astra SA S la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "S - cel " Sas umei de 1506,83 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Același inculpat a fost obligat în solidar cu asigurătorul - Reasigurare Astra SA S la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Ias umei de 5224,9 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Prin aceeași sentință, s-a respins acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic și Spitalul Militar d e Urgență "Prof. Dr. " cu sediul în B, în contradictoriu cu inculpatul - și asigurătorul - Reasigurare Astra SA S, ca nefondată.
De asemenea, în baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 od civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile Spitalul Clinic de Urgențe I, Spitalul Clinic, Spitalul Clinic de Urgență "S - cel " S și Spitalul Militar d e Urgență "Prof. Dr. " în contradictoriu cu inculpatul și cu asigurătorul - SA
Inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul - SA S la plata către partea civilă Spitalul a sumei de 1058 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Același inculpat a fost obligat în solidar cu asigurătorul - SA S la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Ias umei de 1676,89 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul a mai fost obligat în solidar cu asigurătorul - SA S la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "S - cel " Sas umei de 455,87 lei cu titlu de despăgubiri civile.
De asemenea, a mai fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul - SA S, la plata către partea civilă Spitalul Militar d e Urgență "Prof. Dr. " a sumei de 197,6 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 od civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile -, și în contradictoriu cu inculpatul și cu asigurătorul - SA
Inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul - SA S la plata către partea civilă - a sumei de 4.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpatul a mai fost obligat în solidar cu asigurătorul - SA S la plata către partea civilă a sumei de 2.600 lei, cu titlu de daune materiale și a sumei de 4.000 lei cu titlu de daune morale.
Același inculpat a fost obligat în solidar cu asigurătorul - SA S la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul - SA S la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul - SA S la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, rin p. rechizitoriul din 28.12.2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava întocmit în dosarul nr.1209/P/2004, au fost trimiși în judecată inculpații:
- -, pentru săvârșirea infracțiunilor de: vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin 2, 4. pen, parte vătămată fiind; de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 pen. parte vătămată fiind.
-, pentru săvârșirea infracțiunilor de: vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin 1, 3.pen, parte vătămată fiind; vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin 1, 3.pen, parte vătămată fiind; vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin 2, 4. pen, parte vătămată fiind -; vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin 2, 4. pen, parte vătămată fiind; vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin 2, 4.pen, parte vătămată fiind;
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 28.02.2004, în jurul orei 22,00, inculpatul -, în calitate de conducător auto, încălcând dispozițiile prev. de art. 102 alin. 2 și de art. 167 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG.195/2002, privind circulația pe drumurile publice (în sensul că a efectuat un viraj la stânga încălcând marcajul longitudinal continuu existent și nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului ce venea din sens invers), a intrat în coliziune cu un microbuz ce venea din sens invers.
În urma accidentului, părțile vătămate și au suferit leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare 270-280 zile de îngrijiri medicale, respectiv 75-80 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, s-a reținut că la data de 28.02.2004, în jurul orei 2200, inculpatul, în calitate de conducător auto, încălcând dispozițiile prev. de art.155 alin. 1, art.158 lit. j, art. 74 și art.181 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (în sensul că s-a deplasat cu autoutilitara marca Mercedes pe drumurile publice din mun. S cu o viteză peste limita legală admisă în localitate, nu a redus viteza în condițiile unui carosabil umed și a ceții dense și deși efectua transport public de persoane nu avea atestatul eliberat de către, conducând vehiculul într-o stare avansată de oboseală), a intrat în coliziune cu un autoturism marca ce venea din sens invers, părțile vătămate -, și suferind leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale, iar părțile vătămate și suferind leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare sub 60 de zile de îngrijiri medicale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub numărul 113/2006, primind ulterior numărul unic - și a fost soluționată prin 293 din 20.04.2007.
În soluționarea laturii penale, instanța a dispus condamnarea ambilor inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării.
În soluționarea laturii civile, s-a dispus obligarea inculpatului - la plata în parte a cheltuielilor de spitalizare cu privire la părțile vătămate, și, precum și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL la plata cheltuielilor de spitalizare și a daunelor solicitate de părțile civile -, și.
Prin decizia penală nr. 482 din 10.12.2007 a Tribunalului Suceava, a fost desființată în parte sentința primei instanțe, în sensul că solidaritatea a fost reținută între inculpatul și - SRL.
Prin Decizia penală 25 din 19.03.2008 a Curții de Apel Suceava, s-a dispus casarea în parte a deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei la Judecătoria Suceava în vederea rejudecării laturii civile.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 04721/314 din data de 7.04.2008.
În cauză, părțile vătămate și s-au constituit părți civile, fiecare cu suma de 15 000 lei daune materiale, 50.000 lei daune morale și suma de 100 lei pe lună despăgubiri periodice lunare;, cu suma de 25 000 lei daune materiale, 50.000 lei daune morale și suma de 200 lei pe lună despăgubiri periodice lunare, cu suma de 25 000 lei daune materiale, 50.000 lei daune morale și suma de 200 lei pe lună despăgubiri periodice lunare și - cu suma de 50 000 lei daune materiale, 100.000 lei daune morale și suma de 200 lei pe lună despăgubiri periodice lunare.
Instanța de fond, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, a reținut în primul rând că părțile civile din prezenta cauză au suferit vătămări ale integrității corporale ca urmare a accidentului dintre autoturismele conduse de către inculpații și -.
Ambii au fost condamnați prin hotărâri penale definitive sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, reținându-se că sunt vinovați de producerea accidentului.
Având în vedere situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat, precum și dispozițiile legale încălcate de către fiecare dintre cei doi inculpați, prima instanță a apreciat că principala culpă în producerea accidentului revine inculpatului - (80%), care a efectuat un viraj la stânga într-un loc în care această manevră era interzisă și nu s-a asigurat. Culpa inculpatului a fost reținută într-o proporție mai mică (20%) și a constat în aceea că a circulat cu o viteză peste limita legală, neadaptată la condițiile de drum.
Referitor la existența unui raport de prepușenie între inculpatul și una dintre societățile - SRL sau - SRL, instanța a reținut că nu a fost dovedită în speță o astfel de relație, de natură a atrage obligarea în solidar la plata daunelor cauzate.
Ori, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, coroborate cu declarațiile martorilor audiați nu a rezultat existența unui raport de prepușenie între acest inculpat și - SRL sau - SRL.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunile civile formulate de către părțile civile Spitalul Clinic de Urgență I, Spitalul Clinic, Spitalul Clinic de Urgență "S - cel " S și Spitalul Militar d e Urgență ""Prof. Dr. " și a obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul - SA S, la plata a 20% din cheltuielile de spitalizare ale părților civile -, și.
De asemenea, inculpatul - a fost obligat la plata a 80% din cheltuielile de spitalizare ale părților civile, și, în solidar cu asigurătorul - Reasigurare Astra SA
Referitor la acțiunile civile formulate împotriva inculpatului de către părțile civile -, și, prima instanță a reținut că pretențiile formulate sunt întemeiate în parte.
În ceea ce privește daunele materiale, din probatoriul administrat a rezultat că producerea accidentului a provocat o perturbare însemnată a activității comerciale pe care părțile civile o desfășurau în mod obișnuit, însă nici din declarațiile martorilor și nici din alte mijloace de probă nu a rezultat cuantumul beneficiului obținut în mod curent, și nici dacă aceste activități comerciale produceau vreun profit. În consecință, instanța a apreciat că nu pot fi acordate despăgubiri civile cu titlu de beneficiu nerealizat.
Referitor la prestațiile periodice la care s-a solicitat a fi obligat inculpatul, instanța de fond a reținut că nici una dintre părțile civile nu a făcut dovada împrejurării că vătămarea suferită prin accident continuă să-i afecteze capacitatea de muncă în prezent sau că presupune un efort suplimentar, la fel cum nu s-a demonstrat că vreuna dintre aceste părți civile a rămas cu o invaliditate sau infirmitate permanentă.
În ceea ce privește mențiunea de pe certificatele medico - legale ale lui - și, referitoare la aprecierea sechelelor definitive la un an după producerea accidentului, instanța a constatat că intervalul de timp indicat s-a scurs, însă aceste părți civile nu au depus la dosarul cauzei acte medicale suplimentare.
Părțile civile nu au făcut dovada completă a sumelor cheltuite cu medicamentele și spitalizarea, însă existența certă a unor astfel de cheltuieli rezultă din declarațiile martorilor și, precum și din copiile de pe bonurile fiscale doveditoare, atașate la dosarul cauzei ( 311 - 318 dosar fond).
În consecință, față de existența acestor mijloace de probă, și având în vedere toate circumstanțele în care tratamentul medical și recuperarea părților civile a avut loc, instanța a admis în parte cererea de acordare de daune materiale.
Față de circumstanțele detaliate mai sus, instanța de fond reținut cu acest titlu sumele de 20.000 lei pentru partea civilă -, 13.000 lei pentru partea civilă și câte 5.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile, și, precizându-se că în cazul tuturor acestor sume s-a avut în vedere cuantificarea contribuției inculpatului la producerea accidentului, respectiv 20%.
Instanța a apreciat că părțile civile sunt îndreptățite a beneficia și de daune morale, având în vedere consecințele deosebite pe care accidentul le-a avut asupra sănătății și integrității corporale, dificultatea și durata îndelungată a procesului de recuperare. Și cu privire la acest aspect dificultățile și situația deosebită în care părțile civile s-au aflat este de asemenea evidențiată prin declarațiile martorilor și.
Astfel, s-au reținut cu titlu de daune morale sumele de 50.000 lei pentru partea civilă -, 20.000 lei pentru partea civilă și câte 10.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile, și. În cazul tuturor acestor sume, s-a avut în vedere cuantificarea contribuției inculpatului la producerea accidentului, respectiv 20%.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, părțile civile, -, și, precum și " Vienna Insurance " B prin Sucursala
În motivele de apel formulate de Parchet, se învederează că, deși inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul S, la plata despăgubirilor civile, respectiv daune materiale față de părțile civile -, și, nu s-a dispus obligarea aceluiași inculpat, în solidar cu asiguratorul, la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea laturii civile a cauzei.
În același mod a fost obligat și inculpatul -, în solidar cu Reasigurare Astra S, la plata despăgubirilor civile față de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență I și Spitalul Clinic de Urgență "Sf. - cel " S, dar nu s-a dispus obligarea acestui inculpat, în solidar cu asiguratorul, la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluționarea laturii civile a cauzei.
De asemenea, a mai învederat Parchetul, că în mod greșit instanța l-a obligat pe inculpatul la plata cheltuielilor judiciare doar față de părțile vătămate constituite părți civile în cauză și nu a dispus obligarea și la plata celorlalte cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea laturii civile.
În legătură cu inculpatul -, Parchetul a arătat că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 293/20 aprilie 2007 Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 25 din 19 martie 2008 Curții de Apel Suceava, pentru săvârșirea a două infracțiuni, însă instanța nu a luat act cu privire la faptul că cele două persoane vătămate nu s-au constituit părți civile față de acest inculpat în prezenta cauză.
S-a mai arătat că, deși în cauză au fost introduse, în calitate de părți responsabile civilmente, SRL S și SRL S, instanța nu a dispus cu privire la acestea.
Așa fiind, Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul celor arătate.
În cauză a formulat apel și inculpatul parte vătămată -, care, prin apărător ales, a învederat tribunalului că greșit s-a reținut de către prima instanță că el ar fi contribuit în proporție de 80% la producerea accidentului, deși prin rechizitoriu și în motivarea hotărârii nu se face vorbire cum s-a apreciat acest procent.
A mai arătat numitul -, care are și calitatea de inculpat, pe lângă cea de parte civilă, că solicită obligarea inculpatului, în solidar, la suma de 50.000 lei noi daune materiale, 200 lei noi despăgubiri periodice și suma de 100.000 lei noi daune morale.
Nu s-a arătat absolut nimic în ce privește despăgubirile civile periodice solicitate. Instanța nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, deși probele administrate au demonstrat că veniturile pe care le obținea înainte de producerea accidentului în comparație cu cele pe care le obține astăzi, erau mult mai mari, ele diminuându-se datorită accidentului în care a fost implicat.
În legătură cu latura civilă, a arătat că sumele care au fost stabilite în sarcina inculpatului sunt foarte reduse față de sumele reale cheltuite.
De asemenea și daunele morale la care a fost obligat inculpatul sunt mici.
Cu privire la apelul părților civile - soția lui -, - mama și soacra lui, cei doi copii ai lui și, acesta au vizat tot latura civilă a cauzei.
Au solicitat ca, reexaminându-se probatoriul administrat, să fie desființată în parte sentința penală atacată și să se dispună obligarea celor responsabili la plata de despăgubiri periodice și majorarea cuantumului sumelor solicitate, arătate.
În cauză, reține instanța de apel, au mai formulat apel și asiguratorii S și Vienna Insurance
Asiguratorul S, prin susținerile făcute în fața insanței de apel, a învederat că, potrivit art. 23 pct. 6 din Ordinul nr. 3113/2003 al Comisiei de Supraveghere a lor dat în aplicarea art. 53 din Legea specială a asigurărilor nr. 136/1995, asigurătorii nu pot fi obligați la plata cheltuielilor judiciare, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă a cauzei.
Vienna Insurance, deși a formulat apel în cauză, nu a arătat motivele pentru care a înțeles să promoveze această cale de atac.
Prin decizia penală nr. 84/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-au admis apelurile declarate de către Vienna Insurance B, prin Sucursala S și de către - Sucursala S împotriva sentinței penale nr. 572/12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și de către părțile civile, -, și împotriva aceleiași sentințe penale.
S-a desființat în parte sentința penală apelată, în sensul că:
S-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile de obligare a asigurătorului Vienna Insurance B, prin Sucursala S, la plata, în solidar cu inculpatul la plata daunelor materiale și a daunelor morale către părțile civile, -, și.
S-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile de obligare a asigurătorului - Sucursala S la plata, în solidar cu inculpatul -, a despăgubirilor civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență S - cel S și Spitalul Clinic de Urgență
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că în mod corect instanța de fond a arătat că principala culpă în producerea accidentului aparține inculpatului -, în proporție de 80%, prin efectuarea unui viraj la stânga, într-un loc în care o asemenea manevră era interzisă, și fără a se asigura.
Cât privește culpa inculpatului, aceasta a fost în mod corect stabilită, într-o proporție de 20 %, și a constat în faptul că a circulat cu o viteză neadaptată la condițiile de drum și peste limita legală.
Părțile civile și au solicitat despăgubiri civile periodice de la inculpatul, motivat de faptul că au fost lipsite de veniturile lunare pe care nu le-au putut obține, așa cum reușeau anterior, din cauza vătămărilor pricinuite în accidentul de circulație.
Pentru a fi admisă însă, o asemenea cerere, era necesară o diminuare a capacității de muncă a părților civile, ulterioară accidentului sau existența unei infirmități permanente.
Ori, în mod corect prima instanță a reținut că niciuna din părțile civile nu au demonstrat că leziunile cauzate în urma accidentului sunt în măsură să le afecteze capacitatea de muncă în prezent.
Nici actele medicale existente la dosar nu relevă că aceste părți civile sunt nevoite a depune un efort suplimentar, în condițiile în care probatoriul administrat în cauză nu relevă existența vreunei invalidități sau infirmități permanente.
În legătură cu cuantumul despăgubirilor acordate acestor părți civile, raportat la împrejurările în care s-a petrecut accidentul, Tribunalul a constatat că acesta a fost în mod legal determinat, pe baza ansamblului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor și și înscrisurile depuse la dosar.
Mai mult ca atât, la stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale, instanța de fond a precizat că a avut în vedere și culpa în proporție de 20% a inculpatului, la producerea accidentului.
Tot în mod corect a reținut prima instanță că aceste părți civile sunt îndreptățite și la acordarea daunelor morale, tocmai în considerarea consecințelor deosebite pe care accidentul le-a avut asupra sănătății și integrității corporale, dificultatea și durata mare a procesului de recuperare.
În ceea ce privește apelurile declarate de către și Astra, tribunalul a reținut că prin sentința penală apelată, inculpatul a fost obligat, în solidar cu asiguratorul, la plata daunelor materiale și morale, către părțile civile.
Ori, această societate a fost citată numai în calitate de asigurator, întrucât raporturile juridice dintre aceasta și asigurat îndreptățesc persoanele păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în temeiul art. 57 alin. 1 din Legea 136/1995, despăgubiri celor răspunzători de producerea acestora.
De altfel, prin art. 48 alin. 1 din Legea 136/1995, cu modificările ulterioare, se prevede că "persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum și tramvaie sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare".
Potrivit alineatului 2 din art. 48 ind. 1 din aceeași lege, "contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule".
Din economia celor două texte, rezultă că legiuitorul a intenționat să asigure posibilitatea desdăunării victimelor accidentelor de circulație, tocmai prin impunerea obligativității încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul degrevării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 57 alin. 1 din Legea 136/1995, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia".
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că, din economia textului sus menționat, nu se impune ca, la acordarea despăgubirilor civile, să se rețină starea de solidaritate dintre inculpați și asigurători.
În conformitate cu doctrina și practica în materie, care și-au găsit materializarea prin Decizia nr. 1 din 28 martie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiției - Secțiile Unite, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, tocmai în aplicarea prevederilor art. 54 alin. 4 și art. 57 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile -, și, precum și Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. -" I, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului părțile civile -, și au arătat că greșit a fost înlăturată obligarea, în solidar cu inculpații, a celor două societăți de asigurare, respectiv - SA - Sucursala SA și - - Reasigurare Astra SA S la plata de despăgubiri civile, încălcându-se astfel prevederile art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.
De asemenea, culpa reținută în sarcina părții civile -, în calitate de inculpat, este prea mare - 80 % - în condițiile în care a fost nevoit să treacă peste linia continuă și să vireze spre, din motive obiective. Se impune, de asemenea, majorarea cuantumului despăgubirilor civile solicitate, pagubele încercate fiind mult mai mari.
Partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. - Iaa rătat că greșit s-a înlăturat răspunderea solidară a asigurătorului - SA S, cât privește drepturile generate de spitalizarea părților civile - și. De asemenea, se impunea acordarea întregii sume solicitate cu titlu de despăgubiri civile, respectiv 8384,43 lei și nu 1676,89 lei, cum s-a dispus prin decizia atacată.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
După cum pe larg au analizat în considerentele sentinței penale, respectiv deciziei, instanțele de fond și de apel, culpa ce se impune a se reține în sarcina celor două persoane implicate în accidentul de circulație din data de 28.02.2004 este de 80% în sarcina inculpatului - și de 20% în sarcina inculpatului.
O diminuare a cuantumului culpei reținute în sarcina inculpatului - nu se justifică, în condițiile în care a avut rolul determinant în producerea accidentului, prin aceea că a efectuat un viraj la stânga într-un loc în care această manevră era interzisă și nu s-a asigurat. Prin această manevră, a intrat în mod nepermis pe sensul de mers al vehiculului condus de către inculpatul i, care, la rândul său, circula cu o viteză peste limita legală și neadaptată condițiilor de trafic.
Cât privește cuantumul despăgubirilor la a căror plată către părțile civile recurente -, și a fost obligat inculpatul, acesta a fost just determinat, prin aprecierea coroborată a materialului probator administrat în cauză (incluzând aici declarațiile martorilor, și înscrisurile depuse la dosar), și având în vedere și aspectul că este de notorietate că orice spitalizare și recuperare ulterioară implică efectuarea unor cheltuieli cu alimente suplimentare, suplimente nutritive, transport și vizite pe perioada internării, etc.
Daunele morale acordate, în cuantumul reținut de instanța de fond și apel, alături de dispoziția de condamnare, asigură o compensare a suferințelor fizice și psihice încercate de către părțile civile recurente.
Este real însă că orice sumă s-ar acorda, nu va putea acoperi niciodată integral prejudiciul moral, întrucât sănătatea unei persoane este incomensurabilă, pierderea ei neputând fi evaluată, cuantificată în bani.
Cât privește obligarea inculpatului la plata de despăgubiri periodice către partea civilă, corect au reținut instanțele că nu se justifică admiterea acestei cereri, în condițiile în care nu au făcut dovada vreunei infirmități (invalidități), temporare sau permanente.
În mod greșit însă tribunalul a înlăturat obligarea în solidar a inculpaților - și cu cele două societăți de asigurare la plata de despăgubiri civile.
Astfel, este real că prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr. 1 din 28.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă. S-a stabilit așadar calitatea ei în procesul penal, nu însă și modalitatea în care poate fi obligată să răspundă, care trebuie analizată prin dispozițiile din Legea nr. 137/1995 care reglementează asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse în accidente de autovehicule.
Potrivit art. 57 al. 1 din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare la data producerii accidentului, "drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asigurătorilor de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei".
Așadar, din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că la solicitarea părții civile, asigurătorul poate fi obligat la plata de despăgubiri civile, temeiul juridic al răspunderii fiind unul contractual.
Această răspundere a asigurătorilor, în baza contractului de asigurare obligatorie a vehiculului implicat în accident, poate coexista cu răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, stabilită în sarcina inculpatului.
În condițiile în care părțile civile au solicitat obligarea, atât a inculpatului, cât și a asigurătorului, la plata de despăgubiri civile, corect prima instanță a dispus obligarea lor, în solidar, în acest sens.
Cât privește partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. -" I, a solicitat, în declarația de recurs, obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul S la plata întregii sume reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părților vătămate - și și nu proporțional cu culpa reținută în sarcina acestuia.
Împotriva sentinței penale nr. 572 din 12.11.2008 a Judecătoriei Suceava, partea civilă nu a declarat însă apel, astfel că limita în care recursul declarat este admisibil este cea prevăzută de art. 3851alin. 4 Cod procedură penală, respectiv cea vizând modificarea adusă sentinței prin decizia atacată. Or, prin decizie, nicio modificare nu a fost adusă cuantumului cheltuielilor de spitalizare la a căror plată a fost obligat inculpatul. Astfel, această critică adusă sentinței nu va fi analizată de către prezenta instanță, întrucât potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, nu este permis.
Se impune totodată a se înlătura din decizia penală atacată și dispoziția de admitere a apelului declarat de Societatea de - Reasigurare Astra S, întrucât aceasta nu a declarat apel în cauză, în mod greșit tribunalul pronunțându-se cu privire la acesta.
Pentru considerentele arătate, constatând întemeiate recursurile declarate de părțile civile -, și Spitalul Clinic de Urgență "Sf. -" I (fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 Cod procedură penală), în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, le va admite.
În conformitate cu dispozițiile art. 3857al. 1 Cod procedură penală va extinde efectele recursului declarat de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. -" I și cât privește partea civilă Spitalul Clinic de urgență "Sf. - cel "
Va casa în parte decizia penală atacată, în sensul înlăturării dispozițiilor prin care s-a modificat sentința penală nr. 572/2008 a Judecătoriei Suceava, sentință pe care o va menține în totalitate.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2, 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de părțile civile -, toți cu domiciliul în mun. S,-, jud. S și, domiciliată în comuna, sat, jud. S și partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. -", cu sediul în mun. I, Str. G-ral, nr. 2, jud. I, împotriva deciziei penale nr.84 din data de 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- și extinde efectele recursului declarat de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. -" I și cu privire la partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. - cel "
Casează în parte decizia penală mai sus-menționată și în rejudecare:
Înlătură din decizia penală atacată dispozițiile prin care s-a modificat sentința penală nr.572/12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr.0-, sentință pe care o menține în totalitate.
Înlătură din aceeași decizie dispoziția ca celelalte cheltuieli judiciare din apel să rămână în sarcina statului.
Obligă - Vienna Insurance B să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Obligă pe inculpatul să plătească părților civile -, și suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/25.05.2009
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur
