Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 204/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 204/

Ședința publică de la 25 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Victor Ionescu

JUDECĂTOR: G -

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de recursurile formulate de partea civilă, partea responsabilă - civilmente Regia Autonomă de Transport T și asigurătorul SC SA - Sucursala T împotriva deciziei penale nr. 323/A din 24.10.2007 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul asistat de avocat ales, părțile civile intimate și, asistate de avocat ales, pentru partea civilă recurentă lipsă, avocat ales, pentru asigurător SC SA - Sucursala T - cj, pentru partea responsabilă - civilmente Regia Autonomă de Transport T - cj -, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar, prin registratura instanței, motivele de recurs de către RA Transport

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al părții civile recurente, solicită admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii și în rejudecare, sub aspectul laturii civile, obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei RON despăgubiri morale, și la plata cheltuielilor de judecată aferente acestui litigiu.

Reprezentanta asigurătorului SC SA Sucursala T, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea hotărârii pronunțate în apel și menținerea hotărârii dată de prima instanță, arătând că asigurătorul nu poate fi obligat alături de inculpat la plata despăgubirilor civile, partea civilă fiind despăgubită în totalitate într-un dosar separat.

Reprezentanta RA Transport T, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, instanța de apel a admis plata daunelor morale în raport cu inculpatul, însă asigurătorul trebuia obligat alături de RA Transport T, la plata acestor despăgubiri.

Apărătorul ales al părților civile intimate și, solicită admiterea recursului formulat de partea civilă și respingerea celorlalte recursuri.

Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului formulat de RA Transport T și respingerea celorlalte recursuri.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de partea civilă și RA Transport T, admiterea recursului formulat de asigurătorul SC SA - Sucursala T și înlăturarea dispozițiilor privind obligarea în solidar a acestuia, la plata despăgubirilor civile.

Inculpatul, având cuvântul, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1169/01.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 184 alin 1 și 3.pen. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de:

-6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 184 alin. 1 și 3.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de:

- 6 (șase luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 33 lit. b pen. cu aplicarea art. 34 lit. b pen a aplicat inculpatului pedeapsa ce mai grea, pe care o sporește cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute:

- 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 71 alin.2 pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - c pen.

În baza art. 81.pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de2 (doi) ani și 8 (opt) luni, în condițiile art. 82.pen.

În baza art. 71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate.

În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

În baza art. 346 alin. 1.pr.pen. și art. 998 - 999.civ. au fost admise în parte acțiunile civile formulate de partea civilă, sens în care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport T la plata către parte civilă a sumei de 7.000 RON daune morale, respingând în rest pretențiile pentru suma de 93.000 RON ca nefondate și către partea civilă a sumei de 14.500 RON daune morale, respingând în rest pretențiile pentru suma de 485.500 ca nefondate.

În baza art. 346 alin. 1.pr.pen. și art. 998 - 999.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, sens în care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport T la plata către parte civilă a sumei de 3000 RON cu titlu de daune materiale și 3000 RON cu titlu de morale, respingând în rest pretențiile pentru suma de 10.173 RON daune materiale și 12.000 RON daune morale, ca nefondate

În baza art. 346 alin. 1.pr.pen. și art. 998 - 999.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T, sens în care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport T la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T la plata sumei de 597,38 RON daune materiale.

S-a constatat că prejudiciul suferit de părțile civile este garantat de - Sucursala T, în limitele contractuale și legale în vigoare la data producerii accidentului.

În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1500 RON, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat și către părțile civile și a sumei de 5000 RON, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 9669/P/2005, înregistrat la aceasta instanța sub nr-, la data de 29.09.2006, a fost trimis in judecată inculpatul, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art.184 alin.1,3 cu Cod Penal aplic. art. 33 lit. b, reținându-se în sarcina sa următoarele:

În data de 03.11.2005, în baza foii de parcurs seria - emisă de Direcția de Exploatare din cadrul Secției de Transport, unde era angajat inculpatul în calitate de mecanic auto, inculpatul a condus troleibuzul nr.19, marca 10E0042, pe linia 16 din T, din direcția Liceului, spre Spitalul Județean nr.1 T, pe str. Ajungând la intersecția cu str. 1 - 2. inculpatul nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului și și-a continuat deplasarea, ceea ce a determinat coliziunea cu tramvaiul nr.3472, ce tracta vagonul nr. 3623, care se deplasa regulamentar pe str. 1 -. - a fost condus de către numitul. Impactul a avut loc între partea lateral stânga a tramvaiului și partea lateral dreapta a troleibuzului.

Datorită forței coliziunii, tramvaiul a deraiat, iar troleibuzul a fost proiectat într-un stâlp al rețelei electrice și apoi în imobilul nr.78, de pe str. 1 - 2. pe care l-a avariat.

Urmare a evenimentului rutier, părțile vătămate și pasagere în troleibuz, au suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un nr. de îngrijiri medicale de 35 de zile pentru prima parte vătămată, respectiv un nr. de îngrijiri medicale de 14 zile pentru cea de a doua parte vătămată. De asemenea Gaf ost rănit ușor, însă acesta nu înțelege să formuleze plângere penală împotriva inculpatului.

Având în vedere că din cuprinsul materialului probator a rezultat că inculpatul a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, s-a apreciat că acesta a încălcat prevederile art.83 pct.1 și 2 din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002 și lui îi revine culpa exclusivă în producerea accidentului.

În faza de urmărire penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 RON, iar, proprietarul imobilului cu suma de 7.000 RON.

Mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală constau în procesul verbal de cercetare la fața locului, plângerile și declarațiile părților vătămate, certificatele medico-legale, foaia de parcurs, declarațiile inculpatului, ale martorilor, procesul verbal de contravenție.

În fața instanței de fond, partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON din care suma de 15.000 RON daune materiale și 15.000 RON daune morale împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente (fila 19).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON daune materiale și morale (fila 21),

La cererea părții responsabile civilmente, instanța de fond a citat în calitate de asigurător T, aceasta depunând la dosar polița de asigurare nr. - (fila 25).

Spitalul Clinic Județean de Urgență T s-a constituit parte civilă cu suma de 597, 38 RON daune materiale conform decontului de cheltuieli (fila 39, 40 )

În fața instanței a fost audiat inculpatul, acesta arătând în declarația sa că nu a observat ca semaforul să fi avut culoarea roșie în momentul când a intrat în intersecție, dar nu poate preciza exact ce culoare avea semaforul. Mai menționează că la aproximativ 10 de intersecție, culoarea semaforului era (fila 49).

Au fost audiați martorii (fila 47), G (fila 67), (fila 107) partea vătămată (fila 68), partea vătămată (fila 69).

Partea civilă a depus la dosar raprtul de expertiză extrajudiciară în construcții (fila 114-128). Partea civilă a depus la dosar copia unui contract de împrumut, la fel partea vătămată (fila 86,85)

Pe latură civilă au fost încuviințați și audiați în instanță martorii la cererea părții civile, (fila 144) la cererea părții civile și la cererea părții civile.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Datorită forței coliziunii, tramvaiul a deraiat, iar troleibuzul a fost proiectat într-un stâlp al rețelei electrice și apoi în imobilul nr.78, de pe str. 1 - 2. pe care l-a avariat.

Starea de fapt reținută de instanța de fond a rezultat, atât din declarația inculpatului care recunoaște că a văzut semaforul de culoare la o distanță apreciabilă de intersecție și că împreună cu troleibuzul nu a intrat și alt autovehicul în intersecție ceea ce denotă faptul că semaforul era pe culoarea roșie, aspect ce rezultă și in declarația martorului, conducătorul tramvaiului, martorul, pasager în troleibuz, care conducea un autovehicul în aceeași direcție de mers cu troleibuzul și care observând culoarea roșie a semaforului a oprit și, pasager în tramvai, care de asemenea a observat că tramvaiul a început deplasarea pe culoarea

În drept, fapta inculpatului, care încălcând prevederile art. 80 pct. 1 și 3 din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002, în timp ce conducea un troleibuz, a intrat în intersecție pe culoarea roșie intrând în coliziune cu un tramvai, și a produs accidentarea părților civile (35 zile îngrijiri medicale) și (14 zile îngrijiri medicale) constituie două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3.pen.

Din punctul de vedere al laturii subiective, infracțiunea este săvârșită, așa cum arată și textul incriminator, din culpă, respectiv forma culpei cu previziune, deoarece inculpatul trebuia și putea să prevadă rezultatul conduitei sale, pe care l-a acceptat.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina acestuia, instanța de fond a acut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1.pen. reținând că, în ceea ce privește pericolul social, acesta este unul concret, specific infracțiunii, prin faptă aducându-se atingere relațiilor sociale referitoare la integritatea corporală a persoanei.

Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a avut un comportament sincer în faza de urmărire penală, dar și în faza de judecată.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta nu are antecedente penale.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere forma de vinovăție cu care este săvârșită această faptă, comportamentul sincer al inculpatului, împrejurarea că regretă fapta, că nu are antecedente penale, fiind totodată îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81.pen. instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, acordând termen de încercare în condițiile art. 82.pen.

În ceea ce privește răspunderea civilă a inculpatului, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 -999.civ, respectiv, existența faptei, conduita culpabilă a făptuitorului, un prejudiciu moral și material produs părților vătămate precum și raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului prevăzute de art. 1000 alin. 3.civ deoarece fapta cauzatoare de prejudiciu a fost săvârșită de către inculpat în exercitarea funcției încredințate de către comitentul Regia Autonomă de Transport T, iar în temeiul acestor prevederi legale, comitentul răspunde pentru tot ceea ce prepusul săvârșește în cadrul normal al funcției care i-a fost încredințată.

Astfel inculpatul a fost obligat la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, daunele materiale suferite de Spitalul Clinic Județean de Urgență T în cuantum de 597, 38 RON prin admiterea acțiunii civile a acesteia, reținând că prejudiciul este cert și dovedit cu decontul de cheltuieli.

În ceea ce privește prejudiciul moral și material al părților civile ce a suferit vătămări a căror vindecare a necesitat 35 zile îngrijiri medicale și ce a suferit vătămări a căror vindecare a necesitat 14 zile îngrijiri medicale, instanța de fond a reținut că acele contracte de împrumut depuse la dosar nu pot face dovada daunelor materiale, întrucât nu se poate dovedi printr-un înscris sub semnătură privată decât împrejurarea că părțile vătămate au împrumutat acei bani, nu și faptul că banii respectivi au fost folosiți pentru îngrijiri medicale și recuperare.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, s-a reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. Astfel, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de părțile vătămate în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-au fost afectate situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că suma de 7000 RON pentru partea civilă și 14.500 RON pentru partea civilă reprezintă o despăgubire morală rezonabilă, admițând în parte acțiunea civilă și obligând inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestor despăgubiri, respingând în rest pretențiile părților civile ca nefondate.

În ceea ce privește pretențiile formulate de partea civilă, instanța de fond a reținut că din starea de fapt expusă, una din urmările accidentului rutier a fost distrugerea parțială a imobilului nr.78, de pe str. 1 - 2. din T, aparținând părții civile, aspect ce conduce la aprecierea în parte ca întemeiate a pretențiilor părții civile.

În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. 1/2004, prin care a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 14 din Codul d e procedură penală și art. 998 din Codul civil, stabilind că instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.

Partea civilă s-a constituit și-a precizat pretențiile civile în fața instanței la data de 24.11.2006, arătând că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 RON din care suma de 15.000 daune materiale și 15.000 RON daune morale.

Pe parcursul urmăririi penale, partea civilă a fost despăgubită cu suma de 5100 RON de către în calitate de asigurător al părții responsabile civilmente.

Ulterior în faza de judecată partea civilă a depus la dosar un raport de expertiză tehnică extrajudiciară care stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 18.273 RON, partea civilă precizându-și acțiunea civilă referitoare la daunele materiale raportat la această sumă.

Așa cum rezultă din chiar raportul de expertiză tehnică, majoritatea lucrărilor necesare refacerii imobilului au fost efectuate de către partea civilă după producerea accidentului și potrivit devizului de lucrări și dovezilor prezentate, a fost despăgubit de către cu suma de 5100 RON, astfel că pretențiile părții civile așa cum rezultă din concluziile scrise s-au redus la suma de 13.173 RON. Împrejurarea că după efectuarea acestor reparații au mai apărut și alte deteriorări este reală dar în ceea ce privește suma de bani necesară pentru remedieri, instanța apreciază că este exagerată raportat la lucrările care mai trebuie efectuate. Consecința a răspunderii civile delictuale este repararea totală a prejudiciului, dar această reparație nu poate duce la o îmbogățire fără just temei. Pretențiile părții civile trebuie apreciate în raport de prejudiciul efectiv suferit, instanța de fond apreciind că nu au putut apărea deteriorări ulterioare evaluării din noiembrie 2005 care să reprezinte de mai mult de două ori valoarea prejudiciului stabilit inițial, astfel că pentru lucrările ce mai trebuie efectuate, instanța apreciază că suma de 3000 RON reprezintă o despăgubire materială echitabilă, urmând admite în parte pretențiile părții civile și a considera că se impune și compensarea prejudiciului moral suferit, cauzat de șocul suferit de familie urmare a evenimentului rutier, timpul acordat reparațiilor imobilului avariat, apreciat de instanță la suma de 3000 RON.

A constatat că prejudiciul suferit de părțile civile este garantat de A Sucursala T în limitele contractuale și legale în vigoare la data producerii accidentului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport T și partea civilă. Apelurile au fost motivate în scris.

În motivele sale de apel, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelată, iar în rejudecare să i se aplice o pedeapsă mai blândă și să fie obligat la plata unor despăgubiri într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de către prima instanță, arătând că are o situație materială mai redusă, este întreținător de familie și se află la prima abatere.

În motivele sale de apel, partea responsabilă civilmente Regia Autonimă de Transport Tas olicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacată, iar în rejudecare, să se pronunțe o hotărâre temeinică și legală prin care acordarea de despăgubiri să fie o justă și dreaptă dezdăunare a părților vătămate și nu o îmbogățire fără just temei.

În motivele sale de apel, partea civilă a solicitat, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de către instanța de apel, sub aspectul laturii civile, în sensul acordării despăgubirilor materiale în cuantumul prevăzut în raportul de expertiză extrajudiciară - 18273 RON - 51.000 achitați, precum și despăgubiri morale în cuantum de 15 000 Ron, motivat de faptul că instanța de fond, în mod cu totul eronat, a redus pretențiile sale civile deoarece, în urma accidentului, imobilul din- a fost distrus parțial, prin urmare pretențiile părții civile ar fi întemeiate doar în parte.

Prin DP nr. 323/A/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din p Cod Penal, s-a admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.1169 din 01.06.200, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-

S-a desființat sentința penală apelată și rejudecând cauza în fond:

În baza art. 14, 346.p Cod Penal și art. 998-999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, Regia Autonomă de Transport T, la plata sumei de 11.483,79 lei (RON), despăgubiri civile pentru daune materiale și suma de 3000 lei (RON) despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă și au fost respinse în rest pretențiile acesteia, ca neîntemeiate.

S-a dispus obligarea SC - Sucursala T să plătească părții civile, alături de inculpatul și partea responsabilă civilmente, Regia Autonomă de Transport T, suma de 11.483,79 lei despăgubiri civile.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate ce nu contravin prezentei hotărâri.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b din s C.P.P.-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport T, împotriva aceleiași sentințe

În baza art. 192 alin. 2 și 4 din a C.P.P. fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente să plătească fiecare câte 50 lei cheltuieli judiciare parțiale către stat, restul cheltuielilor judiciare în apel rămânând în sarcina statului, conform art. 192 alin 3 din

C.P.P.

Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Timiș analizând cererilor de apel, atât din prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, a reținut următoarele:

Analizând probele administrate în cauză, prima instanță a stabilit corect starea de fapt, încadrarea în drept a acesteia, respectând dispozițiile legale în vigoare, și a reținut culpa inculpatului la săvârșirea faptei, la individualizarea pedepselor aplicate s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72.

Cod Penal

Partea civilă a formulat pretenții în primă instanță în sumă de 18237 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații la imobilul deteriorat prin accident, și evaluate prin expertiza extrajudiciară depusă la dosar și necontestată de părți, din care a fost achitată de SC SA Sucursala T suma de 5100 lei, iar din anexa 1 expertizei rezultă că valoarea lucrărilor de reparații actualizată la data efectuării expertizei și care nu au fost efectuate, conform devizului 1, este în sumă de 11483,79 lei. Lucrările prezentate în deviz sunt necesare pentru refacerea degradărilor produse imobilului prin infracțiune și nu au putut fi executate în întregime atunci când s-au executat lucrările în sumă de 5100 RON și nu au caracterul unor lucrări de reparații a unor deficiențe ulterioare, iar împrejurarea că valoarea acestora este mare este urmarea creșterii prețului lucrărilor ce se impun a fi executate și nu poate fi imputată părții civile, astfel că în mod greșit au fost respinse de instanța fondului. Partea civilă nu încearcă o îmbogățire fără just temei, ci dorește să repare stricăciunile cauzate imobilului și care, în situația în care infracțiunea nu se producea, nu avea de ce să le efectueze. Partea civilă a prezentat deviz și factură privind refacerea grădinii, suma a fost avută în vedere de expert, dar corect nu a fost acordată de instanță deoarece nu s-a făcut dovada că s-a adus grădina la forma inițială și nu au fost efectuate lucrări de peisagistic, cheltuieli cu caracter voluptoriu.

Partea civilă a solicitat suma de 15000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, dar nu a justificat această cerere doar în parte, astfel că este corectă aprecierea primei instanțe că se impune compensarea prejudiciului moral suferit, cauzat de șocul suferit de familie, urmare a evenimentului rutier, timpul acordat reparațiilor imobilului avariat, suma de 3000 RON reprezentând o justă despăgubire și respingerea în rest a pretențiilor formulate este legală și temeinică.

Inculpatul este prepusul părții responsabile civilmente Regia Autonomă de Transport T, astfel că este angajată răspunderea solidară a acesteia cu inculpatul pentru repararea în întregime a prejudiciului, iar societatea de asigurare SC SA Sucursala T urmează a fi obligată alături de inculpat și partea responsabil civilmente să plătească părții civile suma de 11.483,79 lei despăgubiri civile, în temeiul contractului de asigurare, în temeiul căruia a efectuat plata sumei de 5100 RON.

Criticile aduse sentinței apelate de partea responsabilă civilmente nu sunt întemeiate deoarece prima instanță a stabilit corect sumele acordate cu titlu de daune morale către părțile civile, respectiv suma de 7000 RON pentru și suma de 14500 RON pentru, justificând acordarea acestora prin consecințele negative suferite de părțile vătămate în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, respectiv sănătatea acestora, pentru însănătoșirea lor au fost necesare tratamente medicale care au îngrădit libertatea de mișcare și manifestare a acestor părți. Cu privire la solicitarea de a fi obligat la plată și asigurătorul, se constată că prima instanță a reținut că acesta garantează plata în limitele contractelor de asigurare și a celor legale în vigoare la data plății, fiind respectate dispozițiile legii.

În ce privește apelul declarat de inculpat, se constată că prima instanță a individualizat corect pedepsele aplicate acestuia, atât cuantumul pedepselor, cât și modalitatea de executare sunt de natură să realizeze scopul punitiv, educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 și Cod Penal au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului.

Despăgubirile civile acordate de instanță au făcut deja obiectul analizei prezentate mai sus și, deoarece izvorul pretențiilor civile este răspunderea delictuală, se impune recuperarea în întregime a prejudiciului, fără a avea relevanță care sunt posibilitățile materiale ale inculpatului, în contextul în care este angajată răspunderea părții responsabile civilmente și este introdus în cauză asigurătorul.

Având în vedere cele reținute, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din p Cod Penal, s-a admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.1169 din 01.06.200, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s- desființat sentința penală apelată și rejudecând cauza în fond:

În baza art. 14, 346.p Cod Penal și art. 998-999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, Regia Autonomă de Transport T, la plata sumei de 11.483,79 lei (RON), despăgubiri civile pentru daune materiale și suma de 3000 lei (RON) despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă și respinge în rest pretențiile acesteia, ca neîntemeiate.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate ce nu contravin prezentei hotărâri.

În baza art. 192 alin. 2 și 4 din a C.P.P. fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente să plătească fiecare câte 50 lei cheltuieli judiciare parțiale către stat, restul cheltuielilor judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin 3 din C.P.P.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs partea civilă, partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport T și asigurătorul SC SA - Sucursala

Partea civilă, în motivarea recursului a arătat că decizia penală recurată este nelegală și netemeinică în sensul că instanța de apel nu cuprinde motivele pentru care a diminuat acordarea despăgubirilor civile și nu a acordat cheltuielile de judecată aferente litigiului, solicitând astfel admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate, acordarea despăgubirilor morale în cuantum de 15000 RON și a cheltuielilor de judecată aferente litigiului pentru prima instanță, apel și recurs.

Partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Tac riticat hotărârea recurată în latură civilă, considerând că SC SA în calitate de asigurător trebuia obligată alături de și de inculpat inclusiv la plata sumelor acordate cu titlu de daune morale, atât pe baza legii cadru nr.136/1996 cât și pe baza contractului de asigurare, încheiat între și asigurătorul SC SA

Asigurătorul SC SA a criticat hotărârea recurată în latură civilă, arătând că obligarea sa la plata sumei de 11483, 79 lei alături de inculpat și de partea responsabilă - civilmente este nelegală, deoarece fiind societate de asigurare răspunde în baza contractului de asigurare, răspunderea fiind una contractuală.

S-a mai arătat că partea civilă a fost despăgubit integral de SC SA, acesta precizând în cererea de despăgubire că nu mai are nici o pretenție, fiind despăgubit pe cale amiabilă, astfel că dispoziția instanței de apel dea obliga asigurătorul la plata sumei de 11483, 79 lei către partea civilă apare ca nelegală.

Asigurătorul în motivele de recurs a mai criticat faptul că au fost reparate gardul dar și fundația imobilului, unele din aceste lucrări nefiind justificate, conducând la o îmbogățire fără justă cauză.

Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocat, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către partea civilă, partea responsabilă civilmente RA Transport T și asigurătorul SC SA T, sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.

În ceea ce privește latura penală a cauzei se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în forma prevăzută de art.-184 alin.1,3 Cod Penal, pe baza probelor administrate în cauză încadrarea juridică fiind cea legală, iar la aplicarea pedepsei s-a ținut cont de dispozițiile art.72 Cod Penal, privind individualizarea judiciară a pedepselor. De asemenea, în mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare.

Criticile recurenților au fost formulate în latura civilă a cauzei conform motivelor arătate mai sus, latura penală a cauzei nefiind contestată de părți.

În ceea ce privește recursul formulat de partea civilă, instanța constată că recursul acestuia este nefondat, deoarece motivele invocate de către acesta nu sunt admisibile pentru următoarele motive.

Principala critică a părții civile este aceea că nu s-a dispus acordarea în totalitate a daunelor morale solicitate în cuantum total de 15.000 RON, menținându-se suma de 3000 RON așa cum a acorda inițial prima instanță

Se constată că cuantumul sumei de 3000 RON acoperă prejudiciul moral suferit de către partea civilă constând în șocul suferit ca urmare a evenimentului rutier care a avut loc, neplăcerile și timpul acordat reparațiilor imobilului avariat, aceasta fiind o justă despăgubire în acest scop, celelalte solicitări formulate în acest sens fiind nejustificate.

În legătură cu despăgubirile materiale solicitate, instanța de apel în mod corect a procedat la obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă - civilmente T la obligarea sumei de 11483, 79 lei despăgubiri civile reprezentând costul reparațiilor efectuate la imobilul avariat, care însumat cu suma de 5100 RON primită de la asigurătorul SC SA T pe cale amiabilă a reprezentat întreaga sumă în ceea ce privește prejudiciul creat ca urmare a evenimentului rutier.

În aceste condiții, instanța de apel a procedat la repararea integrală a prejudiciului creat conform probelor de la dosar, în speță a expertizei extrajudiciare depusă la dosar, potrivit principiului reparării integrale a pagubei, fără a se crea o îmbogățire fără just temei a părții civile.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare solicitate de către aceeași parte civilă, instanța constată că în prima instanță acestei părți civile i s-a acordat cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 1500 RON, această sumă reprezentând onorariu de avocat, unica cheltuială efectuată cu derularea procesului ce nu i s-a acordat este onorariul expertului care a efectuat expertiza extrajudiciară, în cuantum de 300 RON, însă având în vedere modalitatea în care s-a soluționat acțiunea civilă exercitată de partea civilă, adică admiterea în parte a acesteia, în mod just și cheltuielile judiciare au fost acordate parțial, respectiv onorariul avocațial în sumă de 1500 RON.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare din apel, se constată că dovada acestor cheltuieli nu există la dosar, astfel că instanța de apel chiar și în condițiile admiterii apelului formulat de partea civilă nu putea acorda aceste cheltuieli, solicitarea astfel fiind nejustificată.

Văzând că recursul formulat de către partea civilă nu este fondat, argumentele aduse în sprijinul susținerii recursului nefiind întemeiate, instanța va respinge recursul formulat ca de altfel și solicitarea de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs, în cuantum de 3000 RON.

În legătură cu recursul formulat de partea responsabilă civilmente T se constată că instanța de fond în mod corect a inserat în dispozitivul hotărârii că prejudiciul suferit de părțile civile este garantat de SC SA - Sucursala T în limitele contractuale și legale în vigoare la data producerii accidentului, astfel fiind respectate dispozițiile legale în materie, criticile formulate de către recurentă în acest sens fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește recursul formulat de asigurătorul SC SA - Sucursala T, instanța constată că instanțele de fond și apel în mod corect dispus obligarea societății de asigurări la plata prejudiciului alături de inculpat și de partea responsabilă - civilmente, iar criticile formulate cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile sunt nefondate, costul reparațiilor necesare fiind stabilit printr-o expertiză extrajudiciară, fără ca acest fapt să conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile. Este irelevant apărarea asigurătorului că despăgubirea s-a produs pe cale amiabilă pentru suma de 5100 RON, în condițiile în care paguba reală s-a cifrat la o sumă mult superioară acesteia, principiul reparării integrale a pagubei fiind nesocotit în acest fel, fiind necesară acordarea sumei de 11483, 79 lei cu titlu de diferență despăgubiri materiale.

Pentru toate aceste considerente, instanța,văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii recurate va respinge, ca nefondate recursurile formulate de către partea civilă, partea responsabilă - civilmente Regia Autonomă de Transport T și asigurătorul SC SA - Sucursala T

Pentru considerentele arătate, se va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs, formulate de partea civilă prin apărător ales.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b C.P.P. respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă, partea responsabilă - civilmente Regia Autonomă de Transport T și asigurătorul SC SA - Sucursala T împotriva deciziei penale nr. 323/A din 24.10.2007 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.

În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă pe fiecare recurent la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs formulată de partea civilă prin apărător ales.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea

- - G - - -

GREFIER

- -

RED. GB/27.02.08

Dact. 2 exempl/4 martie 2008

Primă instanță: Judecătoria Timișoara

Jud:

Apel: Tribunalul Timiș

Jud:

Președinte:Victor Ionescu
Judecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea

Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 204/2008. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 204/2008. Curtea de Apel Timisoara