Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 209/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 209/2008
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționare recursurilor declarate de inculpatul și asiguratorul SC Vienna Insurance SA împotriva deciziei penale nr.30/21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent asistat de avocat ales, consilier juridic De ce an pentru asiguratorul recurent SC Vienna Insurance SA și avocat cu delegație de apărător ales al părții civile intimate, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța față de disp. art. 385/14 alin.1/1 pr.penală a procedat la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei, a se constata culpa exclusivă a părții civile în producerea evenimentului rutier și rejudecând a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului și respingerea cererii de pretenții civile. Precizează că victima nu a folosit triunghiul reflectorizant pentru semnalizarea mașinii, declarațiile martorilor propuși de partea civilă sunt subiective iar daunele morale și cele materiale sunt nejustificate în raport de gradul de culpă.
Reprezentantul asiguratorului solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în scris, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei a se proceda la individualizarea în mod diferit a culpei în producerea accidentului având în vedere că nu s-au respectat normele legale pentru triunghiul reflectorizant și luminile de avarie astfel că se impune reținerea unei culpe mai mari în sarcina părții civile.
Mai solicită ca în raport de culpa reținută să se procedeze la diminuarea daunelor morale și materiale.
Avocatul părții civile solicită respingerea recursurilor declarate de inculpat și asigurator, precizând că evenimentul rutier s-a produs pe un sector de drum în rampă și erau îndeplinite toate cerințele impuse de OUG 195/23002.
În ce privește latura civilă a cauzei învederează instanței că partea civilă a fost internat în spital timp de 3 luni, este singurul întreținător al familiei, gradul I de handicap, este pensionat medical, nu socializează iar veniturile se compun din pensia de 360 lei la care se adaugă indemnizația soției care este însoțitorul lui permanent.
Solicită cheltuieli judiciare.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate precizând că este clar că inculpatul, aflat în fața unui obstacol imprevizibil, nu a fost stăpân să controleze mașina și în caz de culpă proprie, trebuie analizat dacă se mai pot acorda daune morale.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită susține concluziile expuse de apărătorul său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1086/2007 Judecătoria Devaa condamnat pe inculpatul la:
-2 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 Cp. și cu aplic.art.74,76 lit.e Cp.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b,c Cp. în cond. art.71 Cp.
În baza art.81,82 Cp. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
A pus în vedere inculpatului disp. art.83 Cp.
În baza art.71 alin.5 Cp. a dispus și suspendarea condiționată a pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
A obligat în solidar pe inculpat cu partea responsabilă civilmente SC Divers SRL Pitești, cu sediul în.sat de.
- prin administrator să plătească despăgubiri părților civile, după cum urmează, către:
- Spitalul Județean H D - suma de 59 lei;
- Spitalul Clinic Județean de Urgență T - Casa Austria - suma de 16.324,29 lei;
- - suma de 4.158,33 lei - daune materiale; suma de 25.000 lei daune morale și respinge în rest cererea.
A constatat că Societatea de asigurare SA B - Vienna Insurance - Sucursala P are calitate de asigurător.
A obligat în solidar pe inculpat cu partea responsabilă civilmente SC Divers SRL Pitești, cu sediul în com., sat de, jud. A - prin administrator să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.08.2005, în jurul orei 5,00, partea vătămată a plecat spre târgul din la volanul autoutilitarei, cu nr. de înmatriculare -, însoțit de soția sa- și martora.
La puțin timp după plecare, în timp ce rula pe DN 7, între D și - într-o zonă în rampă - autovehiculul s-a defectat. Șoferul a coborât din mașină, a încercat să remedieze defecțiunea, însă n-a reușit. După care a procedat la împingerea autoutilitarei, solicitând ajutorul celor două însoțitoare, care s-au postat în spatele mașinii în partea, și, respectiv dreaptă. Partea vătămată conducea autoutilitara prin ușa din stânga deschisă, fără ca vreo persoană să se afle pe scaunul șoferului.
În timp ce partea vătămată și martorele împingeau autovehiculul, din spate s-a apropiat autotractorul marca Iveco, cu număr de înmatriculare B-27753-10/02 și remorca B-41-, conduse de inculpatul. Acesta, orbit de luminile unui autovehicul ce venea din sens opus, n-a observat la timp mașina aflată pe carosabil și împinsă de cele trei persoane.
Pentru a evita impactul, inculpatul a frânat, a virat stânga atât de mult încât a rulat cu roțile din stânga prin șanț, rămânând urme de iarbă pe mai multe elemente de caroserie a autotrenului.
În ciuda eforturilor depuse, inculpatul n-a putut evita impactul și a acroșat partea spate a utilitarei. Datorită încărcăturii, frânării bruște și a călcării pe acostament, autotrenul a intrat în balans, oprind doar după 101.
În urma impactului, victima a fost proiectată direct pe asfalt, suferind leziuni vindecabile în 85-90 de zile de îngrijiri medicale.
De urgență victima a fost internată la Spitalul Județean H-D, iar apoi la Spitalul Clinic Județean de Urgență
Ulterior starea victimei s-a agravat și în prezent partea vătămată este încadrat în gr I de handicap, având nevoie permanentă de însoțitor, motiv pentru care s-a constituit parte civilă față de inculpat cu sumele de: 60.000 lei daune materiale - reprezentând tratamentul medicamentos și recuperator, hrană suplimentară; 60.000 lei daune morale pentru suferința îndurată.
Spitalul Județean H-D s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 118 lei, iar Spitalul Clinic Județean de Urgență T cu suma de 32.648,59 lei.
Din întreg materialul probator al cauzei s-a reținut atât culpa victimei, cât și a inculpatului.
S-a apreciat că victima n-a respectat prevederile legale inserate în art.147(1) și 180 pct.14 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, întrucât avea obligația ca în momentul în care i s-a defectat autovehiculul să-l scoată în afara carosabilului și nu să-l împingă pe un drum aflat în și deosebit de circulat. Mai mult, era dator să utilizeze triunghiul reflectorizant și să aprindă becurile de avarie. La mai puțin de 30 în spate exista un loc de refugiu, pe care șoferul autoutilitarei l-ar fi putut folosi pentru repararea mașinii. Dar din manevrele efectuate de partea vătămată și însoțitoarele sale reiese că, intenția șoferului era de a "deplasa" mașina în vârful pantei, după care să se întoarcă și să încerce să pornească autoutilitara prin împingere la vale, lucru total nepermis pe această porțiune de drum.
Martorele au susținut că luminile de avarie erau aprinse, că au funcționat și după impact. Acest aspect n-a fost confirmat nici de constatările organelor de poliție sosite la fața locului și nici de martorii audiați în cauză, în afară de soția victimei(aprecierea ei fiind subiectivă).
Este clar că starea de pericol la producerea accident a fost creată de victimă împreună cu celelalte persoane, care au împins vehiculul în mod haotic pe șosea, în condițiile în care nici ația de semnalizare pe spate nu funcționa.
Ceea ce i se poate reproșa inculpatului este că, deși rula pe sensul de circulație D-A, pe un drum în rampă ușoară înainte de o curbă simplă la stânga, avea o viteză cuprinsă între 63,6 km/ și 81 km/(conform expertizelor). El ar fi trebuit să circule adaptând viteza la caracteristicile și starea drumului, încărcătura autovehiculului, la condițiile atmosferice și de intensitatea circulației(drum european), astfel încât să poată opri autotrenul în limitele său de vizibilitate către înainte în fața oricărui obstacol previzibil.
Este adevărat că e greu de admis că vehiculul poate fi numit obstacol previzibil și inculpatul susține că l-a observat cu puțin timp înainte de impact, la maxim 25. Primul expert a apreciat că șoferul autotrenului ar fi putut observa autoutilitara proprietatea părții vătămate de la o distanță de minim 100, iar celălalt doar de la 30,5. Instanța apreciază că prima valoare ar trebui luată în calcul, deoarece inculpatul i-a atras atenția soției sale (220-aflată în cabina tirului împreună cu fetița lor în vârstă de 5 ani) "uite-i și pe ăștia", ceea ce înseamnă că l-a observat de la o distanță mai mare de 25. N-a realizat ce se întâmplă cu adevărat, motiv pentru care în loc să încetinească, orbit apoi de luminile celui care venea pe sens opus, inculpatul n-a redus viteza, ci a preferat să-l atenționeze cu faza lungă, pentru că tocmai se apropia o curbă (declarația inculpatului- 183), după care mult prea târziu a înțeles ce se petrece pe șosea și a încercat să evite impactul cu vehiculul, spunându-i soției "-vă bine!".
Pentru aceste considerente, instanța de fond a reținut culpa ambilor conducători auto în proporție de 50%-50%.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 74, 76 Cod penal privind circumstanțele atenuante judiciare și prevederile art. 81,82 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a avut în vedere cheltuielile efectuate de unitățile sanitare iar în cazul părții civile daunele materiale produse acestuia, rezultând suma de 4158,33 lei, cu aplicarea procentului de culpă al inculpatului de 50%, daunele morale au fost apreciate ca fiind justificate într-un cuantum de 50.000 lei inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 25.000 lei urmare a aplicării procentului de 50% menționat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen, motivat, partea vătămată și civilă, asigurătorul Societatea de Asigurare SA B-Vienna Insurance și inculpatul.
Apelul asigurătorului a fost în termen având în vedere că i s-a comunicat copia dispozitivului sentinței la data de 26 septembrie 2007, termenul de apel fiind de 10 zile de la comunicare, ultima zi în care se putea face apel în termen era ziua de 08 octombrie 2007 (întrucât ultima zi, 06 octombrie 2007, fost sâmbăta, zi nelucrătoare, la fel și ziua de 07 octombrie 2007, duminica). Or, apelul asigurătorului a fost înregistrat la data de 08 octombrie 2007.
Partea vătămată și civilă a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și obligarea acestuia, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 60.000 lei cu titlu de daune materiale și la 60.000 lei cu titlu de daune morale, susținând că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, partea vătămată scoțând autovehiculul de pe partea carosabilă a drumului și având luminile aprinse.
A mai susținut că daunele materiale și morale au fost dovedite în întregime, instanța de fond în mod greșit nereținând prejudiciul ce a fost produs de inculpat prin distrugerea în întregime a autoutilitarei.
Asigurătorul a solicitat în principal respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă având în vedere că partea vătămată a avut o culpă exclusivă în producerea accidentului de circulație, întrucât starea de pericol a fost creată de partea vătămată care a împins autovehiculul în mod haotic pe șosea în condițiile în care nici ația de semnalizare pe spate nu funcționa.
În subsidiar, a solicitat a se reține o culpă mai mare în sarcina părții vătămate în procent de cel puțin 60% și reducerea cuantumului daunelor materiale care nu poate fi mai mare de 5520,18 lei, precum și al daunelor morale, care nu poate fi mai mare de 20.000-30.000 lei, la care urmează a se aplica procentul de culpă al inculpatului.
Inculpatul a solicitat în principal achitarea sa conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală și respingerea despăgubirilor civile solicitate de părțile civile, susținând că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a părții vătămate.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei și a cuantumului despăgubirilor civile urmând a se reține că el a avut o culpă de 10% iar partea vătămată de 90% în producerea accidentului de circulației
Prin decizia penală nr. 30/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a admis apelul părții civile, s-a desființat sentința penală sub aspectul laturii civile și procedând la o nouă judecată s-a stabilit cuantumul daunelor materiale la 11.658,33 lei, respingând ca nefondate apelurile asigurătorului și inculpatului, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpatul și asigurătorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
A făcut o încadrare juridică legală a faptei.
Din probele administrate a rezultat cu certitudine că accidentul de circulație s-a datoratculpei comunea inculpatului și a părții vătămate.
Este evident că prin modul în care partea vătămată a deplasat autoutilitara, după ce a rămas în de motor, în apropierea axei mediane a drumului a încălcat prevederile art. 41 al. 1 din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 129 din Regulamentul de aplicare a acestui act normativ.
Acesta ar fi trebuit să se apropie de marginea dreapta a drumului și apoi să iasă cu roțile dreapta pe acostamentul din dreapta în sensul său de mers.
Or, partea vătămată în loc să încerce să scoată autoutilitara în afara carosabilului a încercat să o împingă pe un drum aflat în, deosebit de circulat, fiind cert că în momentul impactului se afla în apropiereaaxei medianea drumului.
Mai mult, nu a rezultat ca partea vătămată să fi folosit luminile de avarie.
Pe de altă parte, inculpatul a încălcat prevederile art. 35 din OUG nr. 195/2002. întrucât se apropia de o curbă fără vizibilitate la stânga, pe sensul său de circulație, inculpatul trebuia să reducă viteza de deplasare a autotractorului cu semiremorcă de așa natură încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Fiind orbit de farurile unui autovehicul ce circula din sens opus, inculpatul ar fi trebuitsăreducă viteza de deplasareprin frânare și nu să folosească la rândul său faza lungă pentru a-l determina pe celălalt participant la trafic să schimbe fazele.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat că în speță culpa ambilor conducători autoesteegală, de 50%.
Pedeapsa a fost just individualizată, avându-se în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, neimpunându-se majorarea sau reducerea cuantumului pedepsei de 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia față de împrejurările în care a fost produs accidentul de circulație și de persoana inculpatului, pedeapsa aplicată de instanța de fond fiind în măsură să realizeze cerințele art. 52 Cod penal de prevenire generală și reeducare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea civilă a solicitat despăgubiri civile în sumă de 120.000 lei, din care 60.000 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale.
Față de suferințele fizice și psihice suportate de partea civilă care a fost internată în spital circa 3 luni, încadrată în gradul I de invaliditate, având nevoie permanentă de însoțitor, în mod justificat instanța de fond a apreciat cuantumul daunelor morale cuvenite la 50.000 lei, pe care l-a redus cu 50% având în vedere culpa reținută în sarcina inculpatului, astfel că nu s-a impus nici reducerea și nici majorarea daunelor morale acordate de instanța de fond.
La stabilirea cuantumului daunelor materiale-8316,66 lei, instanța de fond a avut în vedere câștigurile de care a fost lipsită partea civilă, care a lucrat ca persoană fizică autorizată înainte de accident, înregistrând o medie a veniturilor de 430 lei, precum și cheltuielile ocazionate de tratamentul urmat pentru vindecarea leziunilor suferite: medicamente, alimentație suplimentară, transport pentru control medical ( filele 143-167), astfel că suma acordată-4158,33 lei, este justificată ( s-a avut în vedere procentul de culpă al inculpatului de 50%).
Din procesul verbal de constatare a stării autovehiculului ( fila 29) și declarația martorului, rezultă că autoutilitara aparținând părții civile a fostîn mare parte distrusă,contravaloarea acesteia fiind de 15.000 lei.
Or, instanța de fond la stabilirea cuantumului daunelor materiale nu a avut în vedere și acest aspect.
Având în vedere culpa inculpatului de 50% instanța de apel a majorat cuantumul daunelor materiale cuvenite părții civile cu suma de 7500 lei, suma totală rezultată fiind astfel de11658.33 leineexistând alte dovezi care să justifice majorarea cuantumului la 60.000 lei așa cum a solicitat partea civilă.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs inculpatul și asigurătorul.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată, susținând că nu are nicio culpă în producerea accidentului, culpa exclusivă aparținând părții vătămate.
Asigurătorul a susținut că starea de pericol a fost creată de victimă, care nu a utilizat triunghiul reflectorizant, luminile de avarie nu au funcționat, iar în subsidiar, prin reținerea unei culpe diferite, se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Criticile formulate de inculpat și asigurător se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, susținându-se că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Din perspectiva cazului de casare de mai, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt nefondate din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei reținând corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, făcând o justă încadrare juridică a faptei potrivit art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal și o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei, aplicând inculpatului o pedeapsă de 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Referitor la răspunderea civilă delictuală a inculpatului, culpa este comună.
Astfel partea vătămată, prin deplasarea autoutilitarei, după ce a rămas în de motor, în apropierea axei mediane a drumului a încălcat prevederile art. 41 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 129 din Regulamentul de aplicare a ordonanței, iar inculpatul a încălcat prevederile art. 35 din OUG nr. 195/2002, deoarece trebuia să reducă viteza, întrucât se apropia o curbă fără vizibilitate la stânga, pe sensul său de circulație, până la limita care să-i permită efectuarea oricărei manevre în condiții de siguranță.
Nu a rezultat că partea vătămată a folosit luminile de avarie, iar inculpatul, în momentul în care a fost orbit de farurile unui autovehicul care circula din sens opus, nu a redus viteza de deplasare prin frânare.
În mod corect instanțele au apreciat că ambii conducători auto au o culpă comună, concurentă, în cote părți egale, de 50% fiecare conducător auto, între probele existente la dosar și ce rețin instanțele prin hotărârile atacate nu există o contrarietate evidentă și necontroversată de natură a statua o eroare gravă, de fapt.
Având în vedere considerentele de mai, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpatului și asigurătorului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de recurenți.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul SC Vienna Insurance SA B împotriva deciziei penale nr. 30/A/2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent și pe asigurator să plătească părții civile câte 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de partea civilă, precum și statului câte 80 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. 2ex./13.05.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
