Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 212/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 212/ DOSAR NR-
Ședința publică din 3 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursu rilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 36/A din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 27 martie 2009 și apoi pentru data de astăzi 3 aprilie 2009.
E
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 429/S/2008 Judecătoria Brașov, ținând cont că integritatea corporală ca și viața persoanei este ocrotită de lege nu numai împotriva faptelor săvârșite din culpă, a dispus următoarele:
În temeiul art.184 alin.1 și 3 Cod penal raportat la art.63 alin.3 teza a II a Cod penal, s/a dispus condamnarea inculpatului, CNP -, la pedeapsa amenzii de 2.000 (douămii) ron, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă fața de partea vătămată.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 ind.1 Cod penal.
În temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul faptei de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin.1 OUG 195/2002.
În temeiul art.48 și art.54 Legea 136/1995 s-a constatat că inculpatul a încheiat contract de asigurare obligatorie RCA pentru autoturismul 1300 înmatriculat sub nr.-, implicat în accidentul rutier, cu asigurătorul SC SA, valabil la data producerii accidentului: 19 07 2006.
În temeiul art. 49 din Legea 136/1995 și anexa 3 din Ordinul 3108/2004 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor, asigurătorul SC SA a acordat despăgubiri în cuantum de 3.000 RON părții civile.
În temeiul art. 49 din Legea 136/1995 și anexa 3 din Ordinul 3108/2004 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor, asigurătorul SC SA, a acordat despăgubiri în cuantum de 745 ron către Spitalul de Copii B, sumă ce reprezintă valoarea prestațiilor medico sanitare acordate părții vătămate.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să achite suma de 300 ron cheltuieli judiciare avansate de stat. În temeiul art.192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 50 Legea 136/1995 asigurătorul SC SA, a acoperit cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, respectiv a acordat suma de șase sute ron suportată de partea civilă, potrivit chitanțelor depuse.
Pronunțând această soluție prima instanță a luat în calcul următoarea stare de fapt:
Partea vătămată a declarat că în ziua de 19.07.2006, în jurul orei 13,00 se deplasa cu bicicleta pe Bd. - din municipiul, iar la intersecția cu str. G - un autoturism care venea din sens opus, a virat stânga pentru a intra pe str. G - fără să se asigure și fără să îi acorde prioritate. A menționat că autoturismul a intrat pe pe care bicicleta circula regulamentar, la o distanță de 1,5-2 m, a frânat însă nu a mai putut evita coliziunea, intrând cu bicicleta în lateralul mașinii. După impact, șoferul nu a oprit imediat ci a mai mers 10 m, în parcarea de la intrarea pe str. G -, unde s-a deplasat și partea vătămată. "Aici, conducătorul autoturismului mi-a dat o sticlă cu apă să mă spăl întrucât eram murdar de sânge în zona feței, mi-a dat suma de 20 lei, după care mi-a spus să nu anunț poliția sau salvarea și a plecat cu mașina. Atunci am fost inspirat i-am luat nr. de înmatriculare, am mers la o cunoștință, am sunat la 112 și cu salvarea am fost transportat la Spitalul de Copii B, unde am rămas internat 6 zile".
Din materialul probator administrat, instanța de judecată a reținut că inculpatul, în calitate de conducător auto, în timp ce rula cu autoturismul, a pătruns în intersecție fără a acorda prioritate părții vătămate ce se deplasa cu bicicleta și astfel a accidentat-o pe aceasta, producându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 24-25 zile de îngrijiri medicale. Nu a prevăzut rezultatul acțiunii sale, deși față de împrejurările date, putea și trebuia să îl prevadă.
Inculpatul se face vinovat de comiterea sub forma de vinovăție a culpei fără prevedere a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal față de partea vătămată.
În drept, fapta inculpatului, care prin nerespectarea dispozițiilor legale privind acordarea priorității într-o intersecție nedirijată, astfel cum se stipulează în art. 57 nr.OUG 195/2002 actualizată (biciclistul venind din față, iar conducătorul auto virând stânga), a cauzat un accident rutier solat cu vătămarea corporală a părții vătămate ce a necesitat 24-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
Relativ la infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din. nr. 195/2002 văzând comportamentul conducătorului autor care pe timp de zi, în loc public a oprit autoturismul după impact, a coborât, a dialogat cu partea vătămată accidentată oferindu-se să o transporte la spital, după refuzul acesteia deplasându-se spre propriul domiciliu pentru a-și lua buletinul necesar la sediul poliției, el intenționând să comunice producerea acestui accident prima instanță a apreciat că nu se desprinde în mod cert concluzia că inculpatul a dorit să ascundă accidentul cauzat, or prin incriminarea acestei fapte s-a urmărit a fi pedepsit acela care ascunde și nu își asumă consecințele faptei sale.
Privitor la latura civilă, la pretențiile civile formulate de artea vătămată în vârstă de 13 ani la data accidentului rutier, prima instanță, lecturând cuprinsul art. 70 din nr.OUG 195/2002 potrivit căruia pentru a conduce o bicicletă pe un drum public, conducătorul acesteia trebuie să fi împlinit vârsta de 14 ani, a considerat că aceasta nu a fost corespunzător supravegheată de către părinți, motiv față de care la acordarea daunelor morale a avut în vedere culpa fiecărei părți în producerea evenimentului rutier (inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere, partea vătămată circulând prin loc nepermis în raport de vârsta sa și mijlocul de deplasare ales).
Totodată, în temeiul art. 49 din Legea nr. 136/1995 prima instanță a stabilit în sarcina asigurătorului obligația plății despăgubirilor atât către partea civilă cât și către Spitalul de Copii
Tribunalul Brașov, prin decizia penală nr. 188/A din 9 septembrie 2008 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, care prin decizia penală nr. 36/A/2008 a dispus următoarele:
În baza art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 429 din 21 martie 2008 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 382 alin. 2 Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 429 din 21 martie 2008 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr- al aceleiași instanțe, pe care a desființat-o sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește greșita soluție de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 81 alin. 1 din nr.OUG195/2002, precum și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului icolae la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atra atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
S-a menținut restul dispoziților sentinței atacate.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obliat la plata sumei de 600 lei în favoarea părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de aceasta în apel.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Privitor la latura penală a cauzei, în apel s-au reținut următoarele aspecte:
Chiar dacă partea vătămată a refuzat să se urce în vehiculul condus de inculpat pentru a merge la spital, inculpatul avea obligația de a anunța salvarea și poliția, având în vedere consecințele produse prin accidentul rutier și anume faptul că partea vătămată sângera abundent, astfel cum rezultă din declarațiile acesteia și din depoziția martorei. De altfel, chiar și martorul ocular, care s-a aflat pe locul din dreapta față al autovehiculului condus de inculpat, a arătat că biciclistului îi curgea sânge din, stare de fapt recunoscută și de către inculpat prin declarația dată în fața primei instanțe. De altfel, textul de lege evocat stabilește obligația conducătorului auto implicat într-un accident ca și în situația în care transporta victima la spital să se înapoieze imediat la locul accidentului. Prin urmare, inculpatul a putut constata peronal faptul că s-a produs una din consecințele prevăzute de art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 (vechea reglementare) și anume "vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane", chiar dacă nu putea să prevadă numărul de îngrijiri medicale necesar părții vătămate pentru vindecare.
Apărarea incupatului în sensul că s-a deplasat la domiciliu pentru a-și lua buletinul urmând ca mai apoi să se ducă la poliție pentru a anunța producerea evenimentului rutier nu este în măsură să-l exonereze pe acesta de răspunderea penală instituită de prevederile art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 (vechea reglementare), atâta timp cât inculpatul nu a oferit o explicație pertinentă despre motivul care l-a împiedicat să anunțe telefonic poliția despre producerea accidentului. De asemenea, inculpatul a arătat că avea asupra sa permisul auto și celelalte acte ale mașinii, dar s-a deplasat la domiciliu pentru a-și lua actul de identitate. locului accidentului pentru un asemenea motiv nu este prevăzută de textul de lege mai sus indicat ca și cauză de exonerare de răspundere penală.
În drept, instanța de control judiciar a considerat că inculpatul nu a respectat prevederile art. 222 alin. 1 lit. a din regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, în sensul că conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație de pe urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane este obligat "să anunțe imediat poliția, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei".
De asemenea, raportat la consecințele accidentului, care a avut drept urmare vătămarea corporală a unui minor, văzând și conduita inculpatului care nu a înțeles să înștiințeze autoritățile despre accidentul produs și nici să cheme salvarea pentru a acorda asistență medicală calificată părții vătămate, instanța de control judiciar a apreciat că pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei aplicată inculpatului de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1și 3 Cod penal, nu este aptă să aingă scopul sancționator stabilit de prevederile art. 52 Cod penal și s-a dispus reindividualizarea acesteia prin aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare.
Văzând că ambele infracțiuni au fost săvârșite de inculpat înainte ca acesta să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind astfel aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod penal și art. 33 lit. b Cod penal, referitor la concursul de infracțiuni, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite mai sus și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În ce privește apelul declarat de partea civilă, tribunalul specializat a apreciat că soluția dată de prima instanță sub aspectul laturii civile este legală și temeinică atâta timp cât daunele materiale, respectiv existența și întinderea lor nu au fost dovedite, iar daunele morale acordate vin să complinească suferințele fizice încercate prin săvârșirea faptului culpabil.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs atât inculpatul care a solicitat casarea ei și menținerea hotărârii primei instanțe cât și partea civilă care insistă în acordarea contravalorii bicicletei care s-a deteriorat urmare a accidentului produs.
Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar, ținând cont de cazurile de la lit.a-e ale art. 10 Cod procedură penală, reglementate drept cauze care exclud răspunderea penală prin inexistența infracțiunii ce lipsește acțiunea penală de temeiul ei juridic, lecturând cuprinsul art. 89 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 potrivit căruia "nu constitie infracțiune părăsirea locului accidentului dcă victima părăsește locul faptei iar conducătorul auto anunță mediat evnimentul la cea mai apropiată unitate de poliție", văzând depozițiile inculpatului ce atestă că primul de la locul respectiv a plecat biciclistul parte vătămată, aspect necontestat de aceasta, confirmat de către martorul ocular, ținând seama că legiuitorul nu prevede un anumit termen în care conducătorul auto urmează a comunica ipoteticul eveniment rutier la sediul poliției, iar în speță inculpatul susține că s-a deplasat la domiciliu pentru a-și lua actul de identitate, intenționând să comunice cele întâmplate organului constatator care l-a apelat telefonic la aproximativ 15 minute de la producerea evenimentului rutier, inculpatul declarând că se afla în drum spre sediul poliției, întrucât orice îndoială profită inculpatului, în speță probele de vinovăție relativ la infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 fiind nesigure și contradictorii, Curtea va admite recursul inculpatului și va casa decizia atacată sub aspectul soluției de condamnare pentru săvârșire infracțiunii de mai sus, a întinderii pedepsei rezultante aplicate acestuia, urmare a aplicării regulilor concursului de infracțiuni, desființând și sentința penală nr. 429/2008 a Judecătoriei Brașov sub aspectul temeiului juridic al achitării privitor la infracțiunea de mai sus.
Ținând cont că de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale succesive, că în această ipoteză se aplică legea mai favorabilă inculpatului, Curtea va reține că în speță devin aplicabile dispozițiile legii noi întrucât norma incriminatoare prevede o cauză de nepedepsire.
Văzând că părăsirea locului accidentului de către partea vătămată, urmată de anunțarea evenimentului la cea mai apropiată secție de poliție de către inculpat nu constituie infracțiune, că în speță primul care a plecat de la locul respectiv a fost minorul parte vătămată iar inculpatul neavând asupra sa actul de identitate, necesar la poliție, s-a deplasat la propriul domiciliu în scopul de a și-l lua și a se deplasa apoi la cel mai apropiat sediu al poliției, fiind contactat de agentul instrumentator la numai 15 minute de la momentul producerii acelui accident, a susținut că se afla în drum spre sediul poliției, nimeni necontestând acest aspect, Curtea reține drept temei al achitării dispozițiile art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Or, achitarea pentru una din cele două infracțiuni aflate în concurs, atrage inexistența concursului real de infracțiuni și deci neaplicarea regulilor care îl sancționează, motiv față de care Curtea, descontopind pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului funcție de prevederile art. 33, 34 Cod penal, înlătură sistemul absorbției stabilit pentru infracțiunile concurente, menținând doar condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
Întrucât recursul este o cale de atac admisibilă în cazurile prevăzute de lege, că instanța de recurs examinează cauza în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 3859Cod procedură penală, Curtea, văzând că acele critici aduse de recurentul parte civilă nu se încadrează într-unul din cele 21 de cazuri de casare, va respinge ca nefondat recursul acesteia câtă vreme în recurs nu pot fi luate în considerare orice lipsuri ale hotărârii atacate.
Respingerea acestui recurs în raport de prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a se corela cu aplicarea, privitor la partea civilă, a dispozițiilor art. 192 (2) Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 36/A din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov pe care o casează sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, aplicarea dispozițiilor art. 33, 34 Cod penal și asupra termenului de încercare stabilit, desființând și sentința penală nr. 429/21.03.2008 a Judecătoriei Brașov sub aspectul temeiului juridic al achitării relativ la această infracțiune și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, respectiv 2 ani închisoare pentru fapta incriminată prin dispozițiile art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
În baza art. 11 pct. 2, lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, achită inculpatul - fiul lui G și, născut la data de 13 iunie 1987 în mun. B, domiciliat în mun.,-,. B,. 2 jud. B, - CNP - - - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal.
Reduce termenul de încercare opozabil inculpatului de la 4 ani la 2 ani și 6 luni.
Respinge recursul declarat de partea civilă.
Menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
Obligă recurentul parte civilă la plata către stat a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.MB/03.04.2009Tehnoredact.DS/06.04.2009/2 ex.
Jud.fond.Jud.apel./.
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Elena Barbu, Manuela Barbu
