Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 217/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2944/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.217/
Ședința publică din data de 5 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentul-intimat-inculpat și de recurentul-intimat-parte civilă împotriva Deciziei penale nr.579/A/28.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-intimat-inculpat, personal și asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.472.614/5.II.2010, la dosar, recurentul-intimat-parte civilă, prin apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.299.068/5.II.2010, la dosar, lipsind intimații-părți civile Spitalul Clinic de Urgență "-", B și Spitalul Clinic de Ortopedie- și TBC Osteoarticular "", B, precum și intimatul-asigurător de răspundere civilă "Asigurare-Reasigurare Astra"
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimatul-asigurător de răspundere civilă a depus la dosar, prin Serviciul "Registratură", pe data de 25.2010, concluzii scrise. Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Recurentul-intimat-inculpat, prin apărătorul ales, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, pct.10, Cod procedură penală, arată că instanțele de judecată nu au efectuat o cenzură a cuantumului despăgubirilor materiale și morale, care este nedovedit și exagerat de mare, în raport cu accidentul rutier produs, vârsta părții civile și atitudinea sa ulterioară accidentului rutier, astfel că solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor penale și, pe fond, diminuarea cuantumului daunelor materiale și morale.
Recurentul-intimat-parte civilă, prin apărător ales, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, pct.10, Cod procedură penală, arată că instanțele de judecată au acordat despăgubiri materiale și morale mult prea mici, avându-se în vedere vătămarea gravă care i-a fost cauzată în urmă cu mai mult de 3 ani, de când se află în scaunul cu rotile, în condițiile în care, anterior procedurii accidentului rutier, era aptă să muncească și să-și îngrijească gospodăria, asigurându-și, astfel, existența, iar atitudinea procesuală de regret a inculpatului poate fi avută în vedere doar pe latură penală, la individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, astfel că solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor penale și, pe fond, majorarea cuantumului despăgubirilor materiale și morale, cu respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul-inculpat.
Recurentul-intimat-inculpat, prin apărătorul ales, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul-parte civilă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanțele de fond și de apel au stabilit, în mod corect, cuantumul despăgubirilor civile, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-intimat-inculpat, personal, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1.123/4.VI.2009, din Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului IV, B, în temeiul art.184, alin.2 și alin.4, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, făcând aplicarea, ca pedeapsă accesorie, a disp. art.71-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, pe care, în temeiul art.81, Cod penal și al art.71, alin.5, Cod penal, le-a suspendat condiționat, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art.82, Cod penal, atrăgând atenția inculpatului, în temeiul art.359, Cod procedură penală, asupra dispozițiilor art.83, Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate, iar, în temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art.346, Cod procedură penală, a admis, în parte, acțiunea civilă, formulată de partea civilă, obligându-l pe inculpat să-i plătească sumele de 5.000 lei, daune materiale, și de 45.000 lei, daune morale, și, de asemenea, în temeiul art.346, alin.1, Cod procedură penală, cu aplicarea art.998-art.999, cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006, a admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență "-", B, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 3.233,30 lei, contravaloarea tratamentului medical acordat părții vătămate, și Spitalul Clinic de Ortopedie- și TBC Osteoarticular "", B, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 8.584,87 lei, contravaloarea tratamentului medical acordat părții vătămate, l-a obligat pe inculpat, în temeiul art.193, alin.1, Cod procedură penală, să-i plătească părții civile suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată, apoi, în temeiul art.50 din Legea nr.136/1995, a constatat că toate sumele la care inculpatul a fost obligat, cu titlu de despăgubiri civile față de cele trei părți civile, precum și cheltuielile de judecată față de partea civilă, vor fi plătite, în limita sumei de 1.000.000 lei, stabilită prin art.7 și anexa 3 din Ordinul nr.3.108/2004, de asigurătorul de răspundere civilă "Asigurare-Reasigurare Astra", obligându-l pe inculpat, în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 23.2006, în jurul orei 6,30, inculpatul, conducând autoturismul marca 1310, cu număr de înmatriculare -, pe Bd. -, dinspre Str. T-M către "Metro", Sectorul IV, B, nu a observat-o la timp pe partea vătămată, ce traversa, regulamentar, pe trecerea de pietoni, astfel că a accidentat-o, cauzându-i leziuni, ce au necesitat aproximativ un an de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol.
În motivare, instanța de fond a arătat că există probe clare de vinovăție, și anume declarațiile părții vătămate, raportul de nouă expertiză medico-legală nr.A- din data de 18.II.2009, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, declarațiile martorilor oculari, și -, raportul de expertiză tehnică judiciară nr.686/25.2007, întocmit de expertul tehnic auto, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, respectiv gravitatea faptei penale, prin modul concret de comitere și prin consecințele produse, respectiv lovirea părții vătămate pe trecerea de pietoni, de care s-a apropiat fără a reduce viteza, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și care, după producerea accidentului rutier, a chemat poliția și Salvarea, a vizitat-o pe partea vătămată la spital și i-a acordat anumite ajutoare materiale, astfel că i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea către minimul special. Sub aspectul executării, având în vedere persoana inculpatului, care este căsătorit, are o locuință și o ocupație stabilă, a avut o atitudine procesuală de recunoaștere și de regret, a apreciat că scopul pedepsei închisorii poate fi atins fără executare într-un loc de detenție.
Pe latură civilă, cu privire la partea civilă, a constatat că daunele materiale, în sumă de 5.000 lei, au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, însă suma de 80.000 lei, cu titlu de daune morale, este vădit exagerată, în raport cu ultimul raport de expertiză medico-legală, prin care se arată că existența unei infirmități poate fi apreciată doar după epuizarea tratamentului recuperator, așa încât a apreciat că suma de 45.000 lei constituie o reparație echitabilă a prejudiciului psihic suferit, urmând ca, în cazul unei infirmități, să solicite noi despăgubiri civile printr-o acțiune ulterioară, iar susținerile inculpatului, potrivit cărora i-ar fi plătit despăgubiri civile, contractând două credite bancare, sunt lipsite de suport probator.
În termen legal, au declarat apel inculpatul, pentru netemenicia laturii civile, solicitând diminuarea cuantumului daunelor materiale și morale, partea civilă, pentru netemenicia laturii civile, solicitând majorarea cuantumului daunelor morale, și asigurătorul de răspundere civilă, pentru nelegalitatea și netemeinicia laturii civile, prin obligarea sa directă la plata despăgubirilor civile, atâta timp cât hotărârile judecătorești doar îi sunt opozabile, precum și prin limita maximă greșită de 1.000.000 lei, în loc de 200.000 lei, în cazul unei singure persoane accidentată.
Prin Decizia penală nr.579/A/28.2009, din Dosarul nr-, Tribunalului București - Secția a I-a penală respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-intimat-inculpat, de apelantul-intimat-parte civilă și de apelantul-asigurător de răspundere civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a apelantului-intimat-inculpat la plata cheltuielilor de judecată, formulată de apelantul-intimat-parte civilă, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, l-a obligat pe apelantul-intimat-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministrului Justiției, iar pe fiecare dintre apelantul-intimat-parte civilă și apelantul-asigurător de răspundere civilă la plata sumei de câte 70 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, instanța de apel a arătat că, pe latură penală, instanța de fond, având în vedere materialul probator administrat, a stabilit, în mod corect, situația de fapt, încadrarea juridică a faptei penale, precum și vinovăția inculpatului, și, de asemenea, a efectuat o temeinică individualizare judiciară a pedepsei închisorii, sub aspectele cuantumului și executării. Pe latură civilă, a arătat că, potrivit art.54, alin.2 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.283/2005, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie, în calitate de intervenient forțat, a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, dispoziții legale care se referă la acțiunea civilă în cadrul unui proces civil, deoarece asigurătorul de răspundere civilă nu are calitate procesuală, de parte responsabilă civilmente, în cadrul unui proces penal, însă asigurătorul de răspundere civilă răspunde în limitele contractului de asigurare sau ale legii, în timp ce partea responsabilă civilmente răspunde pentru întreaga pagubă, în temeiul culpei stabilite. A arătat că nu are relevanță menționarea limitei maxime de 1.000.000 lei, în loc de 2.000 lei, atâta timp cât sumele cumulate sunt cu mult inferioare oricăreia dintre aceste limite. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile față de partea civilă, a arătat că au fost temeinic stabilite, cu precizarea că situația financiară a inculpatului nu constituie un criteriu, iar daunele morale sunt de natură să acopere suferințele fizice și psihice, în urma tratamentelor de specialitate, pentru ameliorarea aspectelor funcțional și estetic, și, de asemenea, să aline condițiile de viață alterate ale părții civile.
În termen legal, au declarat recurs apelantul-intimat-inculpat și apelantul-intimat-parte civilă, nemotivate în termenul prevăzut de art.385/10, alin.2, Cod procedură penală.
În motivarea în scris și orală a recursului, recurentul-intimat-inculpat invocând cazurile de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctele 10 și 14, Cod procedură penală, a susținut că instanțele de judecată nu au efectuat o cenzură a cuantumului despăgubirilor materiale și morale, care este nedovedit și exagerat de mare, în raport cu accidentul rutier produs, vârsta părții civile și atitudinea sa ulterioară accidentului rutier.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor penale și, pe fond, diminuarea cuantumului daunelor materiale și morale.
În motivarea în scris și orală a recursului, recurentul-intimat-parte civilă, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, a susținut că instanțele de judecată au acordat despăgubiri materiale și morale mult prea mici, avându-se în vedere vătămarea gravă care i-a fost cauzată în urmă cu mai mult de 3 ani, de când se află în scaunul cu rotile, în condițiile în care, anterior procedurii accidentului rutier, era aptă să muncească și să-și îngrijească gospodăria, asigurându-și, astfel, existența, iar atitudinea procesuală de regret a inculpatului poate fi avută în vedere doar pe latură penală, la individualizarea judiciară a pedepsei închisorii.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor penale și, pe fond, majorarea cuantumului despăgubirilor materiale și morale.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și hotărârile judecătorești ale instanțelor de fond și de apel, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Astfel, potrivit art.385/9, alin.2, Cod procedură penală, cazurile de casare enumerate la alineatul 1 l art.385/9, Cod procedură penală pot fi invocate nu numai pe latură penală, dar și pe latură civilă. Ambii recurenți au invocat, în drept, cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, care se referă la omisiunea instanței de judecată de a se pronunța asupra unei probe sau asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură a le garanta drepturile și de a influența soluția, în timp ce, în fapt, au solicitat reevaluarea cuantumului despăgubirilor civile, existând, astfel, o contradicție evidentă între temeiul de drept al recursului și motivul real al reexaminării hotărârilor judecătorești. Așadar, netemeinicia laturii civile nu mai poate fi cenzurată de instanța de recurs, în lipsa unui caz expres de casare. Ca atare, nici motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, care se referă strict la individualizarea judiciară a cuantumului pedepsei închisorii, prin urmare doar la latura penală, și nici un alt caz de casare de la art.385/9, alin.1, Cod procedură penală nu permit reformarea laturii civile, din punct de vedere al întinderii daunelor materiale și morale.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-intimat-inculpat și de recurentul-intimat-parte civilă împotriva Deciziei penale nr.579/A/28.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, va obliga pe fiecare recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând să stabilească partea datorată de fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-intimat-inculpat și de recurentul-intimat-parte civilă împotriva Deciziei penale nr.579/A/28.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.II.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red. și dact.:jud.
-Secția a I-a penală: (jud. red);
-.
Jud.Sector IV,.: -.
2 ex.
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Vasile
