Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 23/2008. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

PREȘEDINTE: Dumitrescu Daniela

JUDECĂTOR 2: Scripcariu Gabriela

JUDECĂTOR 3: Ghideanu Anca

GREFIER: - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Ședința publica din data de 27.03.2008

DECIZIA PENALĂ NR. 23

La ordine judecarea recursului penal având ca obiect "art. 184" Cod penal formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.535/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea vătămată, asistat de avocat, apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanții legali și, lipsă fiind inculpatul recurent, pentru care răspunde, apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, precum și părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. I și Serviciul Județean de Ambulanță

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care;

Doamna avocat depune la dosar adeverință medicală, pentru a justifica lipsa la termenul de judecată anterior, după care, având cuvântul, precizează că inculpatul lucrează în străinătate.

Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului promovat de inculpatul.

Doamna avocat, având cuvântul, în recursul promovat de inculpatul, precizează că una din critici vizează cuantumul daunelor materiale.

Față de probatoriul administrat la instanța de fond, apreciază că daunele materiale au fost în mod disproporțional acordate de către instanța de fond.

A fost obligat inculpatul recurent la plata sumei de 2000 lei reprezentând daune materiale, însă acest cuantum nu a fost justificat nici de instanța de fond nici de instanța de apel.

Inculpatul recurent a achitat contravaloarea unei proteze acționată prin cablu electric, așa cum s-a făcut dovada cu înscrisuri depuse la dosar.

Este adevărat că ulterior, s-a făcut o corespondență de către instanța de fond cu societatea comercială care a confecționat proteza respectivă, și care ar fi avut posibilitatea efectuării unei proteze acționată mio-electric, însă din actele aflate la filele 113, 122-123 se poate observa că la momentul în care s-au luat măsurători părții vătămate recomandarea medicului specialist ortoped de la acea dată a fost cea de montare ca prim pas a protezei acționată prin cablu electric, urmând ca la momentul când partea vătămată va necesita și sistemul osos al acesteia se va maturiza complet să i se aplice o proteză mio-electrică.

Din acest considerent, precum și motivat de faptul că din procesul penal oricând partea vătămată are posibilitatea, fiind scutită de taxă de timbru, să solicite noi sume de bani, față de schimbarea situației cu privire la prejudiciul material, apreciază apărătorul inculpatului că, daunele materiale au fost acordate peste limită, în sensul că inculpatul ar fi trebuit obligat numai la daunele materiale care au fost achitate de către partea vătămată, considerându-se că prejudiciul material a fost deja plătit, prin achiziționarea de către inculpat a protezei acționată prin cablu electric.

Din acest punct de vedere, apreciază doamna avocat că recursul promovat de inculpat este întemeiat și solicită a fi admis. Celelalte motive de recurs se află expuse în motivele de recurs depuse la dosar.

Avocat, având cuvântul susține că este surprinzătoare cererea formulată de inculpat, în condițiile în care din anul 2004 și până în 2008 inculpatul nu a dat nicio sumă de bani părții civile. Dacă inculpatul ar fi fost interesat de starea lui, care era minor când s-a petrecut fapta, și care a rămas infirm pentru toată viața, putea să apeleze la conștiința pe care o are și să fie Alături de el, să-i dea o sumă de bani, să-i pună la dispoziție acel aparat de care are nevoie. Nici acel aparat care este extraordinar de rudimentar nu i-a fost pus la dispoziție.

Este nefiresc ca inculpatul, prin apărător, să spună că sumele acordate părții civile nu se justifică. Este o suferință cumplită a părții vătămate, care era un copil la data când s-a petrecut accidentul, iar inculpatul care era în stare de ebrietate, trebuia să-și dea seama de ceea ce se întâmplă.

De asemenea, inculpatul nu a achitat niciodată renta viageră la care a fost obligat față de partea vătămată și nici nu a venit niciodată la partea vătămată să îi arate că îi pare rău și să fie alături de ea.

De altfel, proteza acționată prin cablu electric, de 4 ani de zile se găsește în posesia inculpatului.

În concluzie, doamna avocat apreciază că sumele acordate se justifică, pensia este foarte mică raportat la creșterea venitului minim pe economia națională, iar partea vătămată va rămâne toată viața cu această infirmitate și nu va putea să desfășoare anumite activități pentru a se întreține. El tot timpul va trebui să fie ajutat de cineva pentru a se putea descurca.

În concluzie, solicită respingerea recursului promovat de inculpat ca nefondat.

În replică, doamna avocat, precizează că într-adevăr proteza este în posesia inculpatului, însă această a stat la SC, a fost invitată partea vătămată să o ridice, însă nu s-a prezentat până la închiderea programului, s-a făcut o mențiune pe factura respectivă și în aceste condiții a fost ridicată de soția inculpatului.

Există de asemenea o listare telefonică, prin care s-a dovedit că inculpatul a sunat la familia părții vătămate în nenumărate rânduri pentru a veni să-și ridice proteza. Deci, partea vătămată nu mai dorește această proteză ci o proteză mio-electrică, însă la momentul în care s-au făcut măsurători, s-a hotărât că proteza acționată cu cablu electric este cea potrivită. Nu se poate pretinde că inculpatul nu dorește să îi dea proteza părții vătămate.

În replică, doamna avocat susține că nu a fost rea voință din partea familiei părții vătămate ci din partea soției inculpatului care pur și simplu nu a vrut să îi înmâneze proteza părții vătămate, decât dacă aceasta ar fi renunțat la toate pretențiile. De atunci au trecut ani de zile și acea proteză nu mai este absolut deloc necesară.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că a fost stabilită vinovăția inculpatului și prin admiterea apelului promovat de către acesta s-a redus pedeapsa aplicată. Trebuie însă avute în vedere, față de criticile aduse, că inculpatul a fost condamnat pentru fapta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.184 Cod penal, în aceste condiții fiind de interes efectul produs urmare acțiunii sale. Partea vătămată, urmare leziunilor produse, a suferit o infirmitate în proporție de 65%, deci, trebuie avut în vedere acest aspect, fiind justificată obligarea inculpatului la plata despăgubirilor.

În concluzie, procurorul solicită menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind temeinică și legală și respingerea recursului promovat de inculpat, ca nefondat.

Partea vătămată, precum și reprezentanții legali ai acesteia și, având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord cu concluziile formulate de apărătorul lor și solicită respingerea recursului inculpatului.

Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării,

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 894/ 23.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 8158/ 2006 s-au dispus următoarele:

Condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 16.09.1976 în I, -, cu domiciliul în satul, comuna Schitu-, județul I, cetățean român, fără antecedente penale, studii medii, ocupația - administrator, loc de muncă -, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente ( aflate în concurs ideal de infracțiuni ):

- pentru săvârșirea infracțiunii de " vătămare corporală din culpă"prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal la pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 35 din Legea nr. 90/1996 la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare

În baza dispozițiilor art. 33 lit. "b" Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. "b" Cod penal contopește pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului prin prezenta sentință penală, anterior menționate, și aplică acestuia pedeapsa închisorii cea mai grea, ca pedeapsă unică rezultantă, respectiv pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. "a, b" Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, anterior arătată, pe o perioadă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni care, conform dispozițiilor art. 82 Cod penal, constituie termen de încercare pentru acesta.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata termenului de încercare anterior menționat dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiilor art. 64 lit. "a, b" Cod penal.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată prin prezenta sentință penală.

În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă, fiul lui și, născut la data de 26.06.1988 în I, -, cu domiciliul în satul, comuna Schitu-, județul

Obligă inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale.

Constată că în cursul cercetării judecătorești, din totalul sumei de 20.000 lei, anterior menționată, inculpatul a achitat suma de 4269,30 lei cu titlu de daune materiale, urmând să achite efectiv părții civile, cu același titlu, suma de 15.730,70 lei.

Obligă inculpatul să pună la dispoziția părții civile proteza achiziționată pentru aceasta de la "", cu sediul în B, sector 2,-, conform comenzii nr. IS 1003 din data de 12.09.2006 si facturii fiscale seria - nr. - din data de 12.09.2006.

Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 150 lei lunar cu titlu de prestație periodică permanentă, începând de la data de 19.11.2004.

Respinge restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de partea civilă.

În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală respinge acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii "Sf. " I și Serviciul de Ambulanță al Județului

În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis în dosarul penal nr. 169/P/2005 la data de 03.03.2006 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului major, fiul lui G și, născut la data de 16.09.1976 în I, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2 și alin. 4 din Codul penal și prevăzute și pedepsite de art. 35 din Legea nr. 90/1996, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. "b" din Codul penal.

Se reține în actul de sesizare a instanței că prin neluarea de către inculpat, în calitate de reprezentant al " ", a măsurilor de protecție a muncii referitoare la domeniul activității de tâmplărie, a determinat, la data de 19.11.2004, accidentarea părții vătămate minore care, în urma prinderii mâinii drepte în arborele portcuțit al mașinii de rindeluit, a suferit o amputație a acesteia și a pumnului, ceea ce reprezintă infirmitate fizică și invaliditate în prezent de 65 % (conform baremului ).

Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În fapt,

Inculpatul a înființat Asociația Familială " ", cu sediul în Sat, Comuna Schitu-, Județul I, în cadrul căreia funcționează un atelier de confecționare elemente de tâmplărie și dulgherie.

Pentru organizarea atelierului, inculpatul a închiriat o dependință de la "FERMA " (contract de închiriere nr. 5000/10.01.2004), în spațiul închiriat amplasându-și utilajele pentru prelucrarea lemnului.

În toamna anului 2004, inculpatul a convenit cu partea vătămată (în vârstă de 16 ani în acel moment și fratele acesteia, (de 18 ani) să presteze muncă în atelierul său, urmând să-i plătească cu suma de 10.000 lei/ora.

Pentru aceasta, inculpatul a obținut și acordul părinților celor doi tineri, stabilind ca aceștia să-l ajute la manipularea, transportul materialelor și la efectuarea curățeniei în atelier, urmând ca și să se prezinte la atelier la solicitarea inculpatului. Nu a fost încheiat contractul de muncă pentru nici unul dintre cei doi tineri.

Activitatea părții vătămate și a fratelui său la atelierul de tâmplărie-dulgherie s-a desfășurat fără incidente până în ziua de 19.11.2004.

La această dată, în jurul orelor 16,00, inculpatul s-a deplasat la domiciliul celor doi și le-a cerut să meargă la atelier, întrucât avea de rindeluit o cantitate de scândură.

Fără să fi fost instruiți în prealabil și fără să fie supravegheați îndeaproape, dat fiind faptul că efectuau pentru prima dată această activitate, partea vătămată și fratele său, au fost puși de către inculpat să lucreze la mașina de rindeluit electrică, respectiv partea vătămată manevra scândurile prin fața mașinii (le așeza pe blatul de prelucrare), iar fratele său le prelua pe partea cealaltă, după prelucrare.

De precizat că mașina de rindeluit, ca și celelalte utilaje din atelier, este construită artizanal, fără a fi omologată și nu are carte tehnică.

În jurul orelor 20,00 dispozitivul de evacuare a deșeului lemnos s-a înfundat și necesită curățare. Fără să întrerupă alimentarea mașinii cu energie electrică, partea vătămată a introdus mâna dreaptă în zona dispozitivului cu cuțite, moment în care arborele portcuțit i-a prins mâna.

Văzând aceasta, a acționat butonul de oprire și a scos mașina din funcțiune, pentru ca partea vătămată să-și poată elibera mâna.

Inculpatul a încercat să oprească sângerarea cu un bandaj improvizat dintr-un articol vestimentar și a anunțat serviciul de ambulanță.

Partea vătămată a fost operată în regim de urgență la Spitalul Clinic "Sf. ", fiindu-i amputată mâna și pumnul drept, ulterior suferind o nouă intervenție chirurgicală ca urmare a suprafeței persistentă la nivelul bontului de amputație.

Potrivit certificatului medico-legal nr. 308/11.02.2005 eliberat de I, partea vătămată a suferit o amputație a mâinii și pumnului drept, complicat cu supurație bontului chirurgical, necesitând pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, leziunea fiind calificată drept infirmitate fizică, permanentă și invaliditate în procent de 65 %, conform baremului (art. 158).

Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că raportul juridic dintre partea vătămată și inculpat este un raport juridic de muncă, chiar dacă nu s-a procedat la încheierea unui contract individual de muncă în forma scrisă.

Astfel, partea vătămată a probat o activitate cu caracter succesiv (cu începere de la data de 01.11.2004), cu titlul oneros (părțile convenind la plata cu 10.000 lei (Rol), pentru validitatea contractului de muncă nefiind obligatorie forma scrisă, dovada înțelegerii dintre părți și a prestațiilor efectuate fiind permisă prin orice mijloc de probă, conform art. 16 din Codul Muncii.

Inculpatul a susținut că a efectuat un instructaj verbal, precizând părții vătămate și fratelui acesteia ca evacuarea rumegușului se va face totdeauna cu un băț și nu cu mâna (realitatea instructajului fiind negată de cei doi.

În plus, această instruire, chiar reală dacă ar fi fost, este necorespunzătoare, întrucât conform art. 36 alin. 1 și 2 din nr. 112/2001, "se interzice ca salariații să intervină pentru remedierea defecțiunilor, curățare sau revizii la echipamentele tehnice aflate în funcțiune", iar "aceste operații se efectuează de către salariați desemnați în acest scop și numai după întreruperea alimentării cu energie, oprirea mișcărilor funcționale și blocarea contra pornirii accidentale".

Potrivit art. 18 lit. "f"din Legea nr. 90/1996, republicată, în calitate de angajator, inculpatul ar fi trebuit să asigure și să controleze cunoașterea de către cei doi participanți la procesul de muncă a măsurilor tehnice și a prevederilor legale din domeniul protecției muncii, iar această obligație se transpune în practică prin efectuarea unui instructaj adecvat.

Și partea vătămată și fratele său au declarat că nu au știut că ar fi trebuit să oprească mai întâi energia electrică înainte de a începe să curețe dispozitivul de evacuare a rumegușului.

Totodată, pe parcursul activității, inculpatul nu a asigurat o supraveghere corespunzătoare a celor doi tineri, obligația care-i revenea în calitate de organizator al muncii, astfel că partea vătămată a intervenit din proprie inițiativă la mașina de debitat lemn, producându-se accidentul de muncă ce face obiectul prezentei cauze.

Pentru aceste motive prima instanță a apreciat că,

În drept,

1) Fapta inculpatului major care, în calitate de reprezentant al " ", nu a luat măsurile de protecție a muncii referitoare la domeniul activității de tâmplărie, determinând la data de 19.11.2004 accidentarea părții vătămate minore care, în urma prinderii mâinii drepte în arborele portcuțit al unei mașini de rindeluit, a suferit o amputație a acesteia și a pumnului, ceea ce reprezintă o infirmitate fizică permanentă și o invaliditate în proporție de 65 %, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și alin. 4 din Codul penal.

2) Fapta aceluiași inculpat care, la data de 19.11.2004, nu a efectuat instructajul privind protecția muncii și nu a luat măsuri de organizare a activității în condiții corespunzătoare, realizând astfel posibilitatea accidentării părții vătămate minore și producerea vătămării grave a integrității fizice a acesteia, în sensul anterior arătat, la pct. 1 din prezenta sentință penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 35 din Legea nr. 90/1996.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost stabilite, în lumina criteriilor generale prevăzute de dispozițiilor art. 72 din Codul penal prima instanță, a avut în vedere - pe de o parte - gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii acestora, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, starea de minoritate a părții vătămate, iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, care prin poziția procesuală adoptată în ambele faze procesuale - în sensul că a susținut, fără temei, că a efectuat instructajul privind protecția muncii, încercând să acrediteze ideea că producerea accidentului se datorează exclusiv culpei părții vătămate - a dovedit o lipsă de conștientizare a consecințelor negative ale conduitei sale, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea, pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, orientate peste limita minimă specială prevăzută de lege.

Având în vedere că infracțiunile ce au format obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză au fost săvârșite de către inculpat în condițiile concursului ideal de infracțiuni, în baza dispozițiilor art. 33 lit. "b" și art. 34 alin. 1 lit. "b" din Codul penal, prima instanță a contopit pedepsele cu închisoarea ce au fost stabilite prin prezenta sentință penală și a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, ca pedeapsă unică rezultantă.

Constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile stabilite de dispozițiile art. 81 din Codul penal și apreciind că scopul pedepsei, implicit reeducarea inculpatului se pot realiza fără privare de libertate, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei ce va fi aplicată acestuia prin sentința penală, pe o durată ce va fi stabilită, conform dispozițiilor art. 82 din Codul penal și care va constitui un termen de încercare pentru inculpat.

Potrivit art. 71 alin. 2 din Codul penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal, pedeapsa accesorie a cărei executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare anterior menționat.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni intenționate cu consecința executării integrale a pedepsei în regim de detenție, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut:

Cu privire la daunele materiale solicitate de către partea civilă, având în vedere, pe de o parte, aspectele menționate de către "ORTOPEDICA" B în adresa mai sus menționată, iar, pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul a achiziționat proteza provizorie pe care o necesită partea civilă, urmând ca aceasta să intre în posesia sa efectivă, precum și împrejurarea că necesitatea executării unei proteze pentru partea civilă este consecința directă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care se va dispune condamnarea sa prin prezenta sentință penală, instanța constată că despăgubirile civile, anterior indicate, sunt întemeiate.

Instanța a reținut, totodată, că deși contravaloarea unei proteze performante, respectiv a unei proteze de dezarticulație a încheieturii mâinii funcțională acționată mioelectric este de 44.607,25 lei, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei, la fila 135, nu va putea obliga inculpatul decât la plata sumei de 20.000 lei solicitată cu titlul de daune materiale de către partea civilă, întrucât acordarea întregii sume ar reprezenta o încălcare a principiului disponibilității ce guvernează latura civilă a procesului penal.

Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă, având în vedere leziunile fizice suferite de către aceasta, numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării lor, impunerea mediului spitalicesc și necesitatea suportării unei intervenții chirurgicale,urmată de manevrele medicale pe care partea civilă a fost nevoită să le suporte, având în vedere, de asemenea, trauma psihică produsă părții civile prin aceea că infirmitatea fizică permanentă pe care o prezintă, chiar în condițiile realizării ulterioare a unei protezări corespunzătoare, va conduce la o privare, cel puțin parțială, de o viață socială normală și corespunzătoare vârstei pe care o are, funcție deci de toate aceste criterii, instanța apreciat că suma de 30.000 lei este suficientă și de natură a realiza o reparație echitabilă a prejudiciului moral cauzat părții civile.

În ceea ce privește prestația periodică solicitată de către partea civilă, având în vedere nivelul de instruire școlară al acesteia, care a absolvit 8 (opt) clase, mediul social în care trăiește și care este caracterizat preponderent prin desfășurarea unor activități fizice în vederea obținerii de venituri, infirmitatea fizică permanentă pe care acesta o prezintă, cu consecința pierderii în proporție de 65 % a capacității de muncă, având în vedere, în același timp - și în lipsa unui alt criteriu obiectiv de determinare a cuantumului - venitul minim pe economie de la data pronunțării prezentei sentințe penale, instanța a apreciat că obligarea inculpatului la plata sumei de 150 lei lunar este suficientă și de natură a asigura părții civile o reparație justă, prin obținerea unui venit lunar stabil și cu caracter permanent, prestație periodică ce va fi achitată părții civile începând cu data de 19.11.2004, data săvârșirii, de către inculpat, a faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii.

Cu privire la cererile de pretenții civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii "Sf. " I și Serviciul de Ambulanță al Județului I, instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate, în condițiile în care simpla indicare a unor sume de bani solicitate cu titlul de despăgubiri civile (filele 15-16, dosar urmărire penală) în lipsa unor elemente de dovadă care să justifice cuantumul acestora, nu este suficientă pentru obligarea inculpatului la plata acestora.

Față de toate aceste considerente, prima instanță, în baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 din Codul d e procedură penală ă admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă și să oblige inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 20.000 lei cu titlul de daune materiale.

S-a constatat că în cursul cercetării judecătorești, din totalul sumei de 20.000 lei, anterior menționată, inculpatul a achitat suma de 4.269,30 lei cu titlul de daune materiale, urmând să achite efectiv părții civile, cu același titlu, suma de 15.730,70 lei.

A fost obligat inculpatul să pună la dispoziția părții civile proteza achiziționată pentru aceasta de la "ORTOPEDICA", cu sediul în B, Sector 2,-, conform comenzii nr. IS 1003 din data de 12.09.2006 și facturii fiscale seria - nr. - din data de 12.09.2006.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 30.000 lei cu titlul de daune morale și suma de 150 lai lunar cu titlul de prestație periodică permanentă, începând de la data de 19.11.2004.

S-a respins restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de partea civilă, ca fiind neîntemeiate.

De asemenea, în baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 din Codul d e procedură penală, instanța a respins acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii "SF. " I și Serviciul de Ambulanță al Județului ași, ca fiind neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul.

În motivarea apelului inculpatul și-a manifestat nemulțumirea față de pedepsele aplicate de prima instanță apreciind că acestea sunt prea aspre în raport atât cu circumstanțele reale ale faptelor reținute în sarcina sa dar și cu cele personale, solicitând instanței de apel în latura penală a cauzei redozarea acestora iar în latura civilă a cauzei reaprecierea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat prin hotărârea apelată.

Tribunalul, examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată fondat apelul declarat de inculpatul pentru următoarele considerente:

Prima instanță a admis în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele penale sub aspectul cărora inculpatul-apelant a fost trimis în judecată, împrejurările în care s-au săvârșit aceste fapte și persoana făptuitorului, în conformitate cu dispozițiile art. 62 și urm. din Codul d e procedură penală.

Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de " vătămare corporala din culpa",prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal și infracțiunii prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/1996(R) respectiv a omisiunii de a asigura un instructaj de protecția muncii corespunzător și de a organiza munca în condiții care să excludă riscul accidentărilor și urmarea survenită, constând în faptele acestuia care, în ziua de 19.11.2004, în calitate de reprezentant al, nu a luat măsurile de protecția muncii referitoare la domeniul activităților de tâmplărie, faptă care a determinat accidentarea părții vătămate care, în urma prinderii mâinii în arborele portcuțit al mașinii de rindeluit a suferit o amputație a mâinii și pumnului drept, invaliditatea produsă acestuia fiind de 65 %.

Reținând vinovăția inculpatului prima instanță a dispus în mod legal în sensul condamnării acestuia la câte o pedeapsă penală pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunii prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/1996 (R) și infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal, la individualizarea judiciară a acestor pedepse reținând criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal dar și poziția procesuală adoptată de inculpatul care, în ambele faze ale procesului penal, nu și-a asumat vinovăția în raport cu faptele penale reținute în sarcina sa.

Critica, care se reține de instanța de apel și care aduce sentinței apelate se referă la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de " vătămare corporală din culpă",prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal, respectiv de 1 (un) an și 6 (șase) luni, infracțiune pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 6 luni și 3 ani, pedeapsa aplicată inculpatului, situată la jumătatea duratei între minimul și maximul special, fiind prea aspră, orientarea acestuia către 1 (un) an închisoare asigurând principiul proporționalității în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite și în măsura asigura rolul pedepsei prevăzută de art. 52 Cod penal, respectiv cel al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, lipsa antecedentelor penale, cu privire la inculpatul-apelant prezumând caracterul accidental al conduitei infracționale manifestate de inculpat prin săvârșirea celor 2 infracțiuni, această pedeapsă impunându-se a fi în mod întemeiat aplicată inculpatului-apelant în locul celei aplicate de către prima instanță.

În latura civilă, prima instanță constatând ca îndeplinite toate condițiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului a dispus în mod legal în sensul obligării acestuia la plata de despăgubiri civile în sumă de 45.730,70 lei către partea civilă, din care suma de 15.730,70 lei cu titlu de daune materiale (inculpatul achitând în cursul cercetării judecătorești diferența de 4269,30 lei din totalul sumei de 20.000 lei solicitate cu acest titlu de partea civilă, sumă care a fost solicitată pentru achiziționarea unei proteze de dezarticulație a încheieturii mâinii acționată.electric ( și a cărei valoare integrală a fost stabilită la suma de 44.607,25 lei conform înscrisului aflat la fila 135 ), restul de 30.000 lei, acordate cu titlu de daune morale reprezentând o justă și echitabilă reparație morală adusă prejudiciului suferit de către partea civilă care, ca urmare a faptelor penale săvârșite de inculpat, va fi privat de o viață normală, trauma psihică suferită de către acesta fiind dovedităab initio.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2, lit. "a" Codul d e procedură penală Tribunalul a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 894/ 23.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care a desființat-o în parte, în latura penală a cauzei, cu prilejul rejudecării, a dispus în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de " vătămare corporala din culpa",refacerii operațiunii de contopire a pedepselor concurente și reducerii termenului de încercare stabilit în baza art. 72 Cod penal, menținând restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și criticate sub aspectul modului de soluționare a laturii civile.

Motivându-și recursul declarat, inculpatul a susținut că în mod greșit a apreciat instanța de fond și ulterior a menținut instanța de apel întinderea daunelor materiale având în vedere că partea civilă nu a prezentat nici o probă cu privire la cuantumul acestor daune.

Totodată, recurentul a invocat și faptul că deși a achitat suma de 4.269,30 RON, reprezentând contravaloarea protezei necesare părții vătămate, instanțele au acordat acesteia, daune materiale în valoare de 20.000 RON, fără a exista un suport probator.

Criticile formulate de inculpat au vizat și despăgubirile civile acordate părții vătămate sub forma daunelor morale, considerând că sunt neprobate în condițiile în care nu s-a făcut dovada traumei psihice suferite.

În raport de motivele invocate, recurentul a solicitat casarea hotărârilor și reducerea cuantumului daunelor materiale și morale stabilite de instanțe.

Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vor fi analizate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14, precum și în raport cu prevederile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, constată următoarele:

Din analiza coroborată a materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar, la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută, pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare aplicată cu executarea suspendată în condițiile art. 81 Cod penal fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului, față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Sub aspectul laturii civile, Curtea constată că este corectă soluția instanțelor privind acordarea de daune materiale și morale părții civile, cuantumul stabilit pentru fiecare dintre aceste categorii de despăgubiri civile fiind de natură a asigura o justă și integrală reparare a prejudiciului cauzat conform dispozițiilor art. 14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală combinat cu art. 998 Cod civil.

Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele au rezolvat latura civilă a cauzei în mod corect, pe baza adresei eliberate de "ORTOPEDICA" B ce a comunicat contravaloarea protezei provizorii acționată prin cablu achiziționată de inculpat în beneficiul părții vătămate, precum și protezei de dezarticulație a încheieturii mâinii funcțională acționată mioelectric necesară părții vătămate, după adaptarea cu prima proteză și formarea bontului rezidual, a dovezilor depuse la dosar privind achitarea de către inculpat a sumei de 4.269,30 lei, dar și a manifestării exprese de voință a părții vătămate ce a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului doar pentru suma de 20.000 lei, deși protezarea efectivă pe o proteză mioelectrică a fost evaluată la suma de 44.607,25 lei.

Prin urmare, daunele materiale în cuantum de 15.730,70 lei, acordate părții civile au fost stabilite după o corectă analiză a tuturor probelor efectuate în cauză, și cu respectarea principiului disponibilității, astfel încât Curtea constată că nu se impune înlăturarea ori reducerea lor, critica formulată de recurent sub acest aspect, fiind nefondată.

Sub aspectul daunelor morale, se constată că despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale autorului sau ale victimei, esențială fiind stabilirea concordanței dintre cuantumul prejudiciului moral și cel al despăgubirii.

La aprecierea cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate s-au avut în vedere consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorii lezate și măsura în care i s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții vătămate.

În raport de aceste criterii, prin cuantumul stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel - (30.000 lei) -, s-a dat satisfacție întemeiată pretențiilor părții vătămate minore care, în urma activității infracționale desfășurate de inculpat a suferit o amputație a mâinii și a pumnului drept, invaliditatea produsă fiind de 65%, lipsind-o astfel de posibilitatea deplină de a participa la viața socială și de a se bucura efectiv și direct de binefacerile acestei participări.

Prejudiciul moral ce i-a fost cauzat va putea fi atenuat prin acordarea de daune morale, în completarea celor stabilite pentru acoperirea pierderilor patrimoniale suferite, despăgubiri ce au ca scop alinarea condițiilor de viață alterate ale victimei.

În raport cu cele menționate mai sus, nu poate fi primită nici critica invocată în recurs privind greșita cuantificare a daunelor morale.

Pentru considerentele arătate și cum în urma verificării hotărârilor atacate și în raport cu prevederile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 535 din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul-recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefundat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 535 din 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință public, azi, 27.03.2008.-

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași: -,

14.04.2008/2 ex.-

Președinte:Dumitrescu Daniela
Judecători:Dumitrescu Daniela, Scripcariu Gabriela, Ghideanu Anca

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 23/2008. Curtea de Apel Iasi