Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 231/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.231/R/2008
Ședința publică din 08 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan Președinte Secție Penală
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr. 290/A din 22 noiembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 martie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 44/4 aprilie 2007 Judecătoriei Dragomireștia fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4. penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și a art. 76 lit. e penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 și 82. penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni. Inculpatului i s-a atras atentia asupra consecintelor prev. de art. 83. penal.
In baza art. 14. pr. penală și a art. 998. civil s-a dispus obligarea în solidar a inculpatului și a -. SA. la plata sumei de 3.800 RON către părțile civile și, cu titlu de despăgubiri.
S-a dispus obligarea în solidar a inculpatului și a -. SA. La plata sumei de 746,2 RON către Spitalul Municipal S M, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală prev. de OUG nr. 9/2000, diminuată cu 20%.
A fost obligat inculpatul să plătească părților civile suma de 3.500 RON, cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191. pr. penală a fost obligat inculpatul la 350 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Inculpatul în data de 2 septembrie 2004 în jurul orei 20,00 rula cu autoturismul marca 1310 cu număr de înmatriculare - pe drumul județean 186 spre S Ajungând în apropierea casei cu nr. 945 din comuna inculpatul a observat două grupuri de copii situate de o parte și de alta a drumului județean (în afara părții carosabile ), dar nu a redus viteza autoturismului până la limita evitării oricărui pericol, circulând cu viteza de 42 km/, timp în care din grupul de copii din dreapta, s-a desprins partea vătămată în vârstă de 7 ani, care din neatenție, s-a angajat în traversarea în fugă a carosabilului fără însă să se asigure temeinic. Inculpatul a efectuat un viraj de ocolire spre stânga, dar nu a putut evita impactul cu victima, impact ce s-a produs în apropierea axului drumului, în sensul de mers al autoturismului.
În urma acestui accident victima a fost internată urgent în Secția Ortopedie a Spitalului Municipal S M pe perioada 2 septembrie - 15 septembrie 2004 cu diagnosticul: fractură de femur drept, traumatism cranio-cerebral cu escoriații ale feței. Raportul de constatare medico-legal nr. 237 din 10 septembrie 2004, concluzionează faptul că leziunile necesită pentru vindecare 90-120 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, iar partea vătămată a rămas cu un grad de invaliditate de 30% pe o perioadă de 6 luni.
Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1373, s-a apreciat că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării, iar eventualul grad de invaliditate se va stabili după epuizarea îngrijirilor medicale cu reexaminarea părtii vătămate.
În raport cu probele administrate în cauză se reține faptul că accidentul de circulație s-a produs din culpa ambelor părți.
Inculpatul are o culpă de 40% și se concretizează prin încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 158 lit. e din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, potrivit căruia era obligat să reducă viteza pe lângă grupuri de persoane. Inculpatul circula cu 42 km/ și putea evita accidentul dacă circula cu 11 km/ dar nu a respectat această obligație și a existat pericolul ca o persoană să se desprindă din grup și să apară pe neașteptate în fața grupului.
Culpa părții vătămate în proporție de 60% se concretizează prin încălcarea prevederilor art. 205, pct. 3; art. 207 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Potrivit acestui text legal, pietonii au obligația de a traversa drumurile publice numai prin locurile unde sunt indicatoare sau marcaje. În localitățile unde acestea lipsesc, pietonii au obligația de a se asigura că pot trece fără pericol și numai apoi să se angajeze în traversare.
Acest accident nu s-ar fi produs dacă partea vătămată s-ar fi jucat în curtea locuinței sale sau dacă ar fi fost supravegheată de către părinți. De fapt părinții știau că minora se nesupravegheată în imediata apropiere a părții carosabile a unui drum județean intens circulat.
Fapta comisă de către inculpat este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea lui, mama victimei minore; procesul-verbal de cercetare la fața locului; procesul-verbal de verificare a stării tehnice; declarația părții vătămate; declarația părinților parte vătămată; raportul de constatare medico-legaIă; declarațiile martorilor:, Panter și; raportul de expertiză tehnică, coroborate cu declaratiile de recunoaștere a inculpatului.
In drept, fapta inculpatului, care la data de 2 septembrie 2004, circulând pe drum cu autoturismul marca 1310, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale prevăzute de art. 158 lit. c din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 a determinat producerea unui accident de circulație în urma căruia partea vătămată, în vârstă de 7 ani a suferit leziuni corporale vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 228 din 25 octombrie 2005 Judecătoriei Dragomireștia fost condamnat la 6 luni închisoare și în baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
De asemenea inculpatul a fost obligat să plătească părților civile suma de 7.642,4 lei RON despăgubiri civile parțiale și Casei de asigurări de sănătate M suma de 298,48 lei RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare parțiale.
Reprezentanții legali ai părții vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 200.000.000 lei ROL iar Casa de asigurări de sănătate M suma de 7.462.200 lei ROL, reprezentând cheltuieli de asistență medicală ocazionate de spitalizarea părtii vătămate.
Impotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a fost admis prin decizia penală nr. 210/A din 15 august 2006 și cauza a fost trimisă în rejudecare deoarece nu a fost introdusă în calitate de garant Societatea de asigurări -. "" SA. cu sediul în T, fiindcă citarea în proces a asiguratorului este obligatorie.
Autoturismul implicat în accident și care a cauzat persoanei vătămate minore un prejudiciu, a fost asigurat la -. "" SA. în cauză era obligatorie citarea acestei societăți de asigurare, calitate care derivă din contractul de asigurare și pe baza căreia se garantează limitat acoperirea despăgubirilor cauzate de inculpat.
Prin completarea la raportul de expertiză medico-legală nr. 1374 din 23.11.2004 (fila 89) efectuată de Serviciul Medico-Legal Județean B M, s-a concluzionat că partea vătămată nu rămâne cu un grad de invaliditate, iar leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 de îngrijiri medicale.
Spitalul Municipal SMs -a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 746,2 RON reprezentând cheltuieli de asistență medicală acordate părții vătămate pe perioada 22-15 septembrie 2004.
Suferința fizică și psihică de a fi privată de o viață normală vârstei, suportarea mediului spitalicesc, intervențiile chirurgicale, conștiința de a fi bolnav, implică o compensație sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat de o victimă.
Prejudiciul moral cauzat prin fapta ilicită antrenează răspunderea civilă delictuală și dă naștere la despăgubiri acordate cu titlu de daune morale pentru minoră. Așadar, răspunderea civilă a inculpatului este solidară cu cea a asiguratorului -" " SA ce rezultă și din obligația de garanție.
Împotriva sentinței penale nr. 44/4 aprilie 2007 Judecătoriei Dragomireștia declarat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea acestuia cu consecința absolvirii sale de răspundere penală și civilă. De asemenea, prin înscrisul depus la fila 4 de la dosarul instanței de apel, SA. a solicitat desființarea hotărârii atacate cu privire la latura civilă a cauzei, deoarece între această societate de asigurare și inculpat nu s-a încheiat contract de asigurare obligatorie.
La termenul din 8.11.2007 reprezentantul parchetului a invocat depășirea de către inculpat a termenului legal de 10 zile în care se poate declara apel, solicitând a se constata că față de acesta, prezent în fața instanței de fond în 13.12.2006, termenul de apel curge de la pronunțare. Pe cale de consecință a invocat excepția tardivității introducerii apelului, excepție asupra căreia instanța s-a pronunțat în sensul respingerii întrucât, potrivit art.363 alin.3 Cod procedură penală, "pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare". Termenul curge de la comunicare în cazul în care părțile au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare. Față de aceste considerente, instanta a constatat că apelul este introdus în termenul legal.
Apelurile declarate în cauză au fost admise în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, sentința penală atacată a fost desființată și urmare a judecării cauzei în apel, în temeiul art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal. Soluția pronunțată pe latura penală a cauzei va atrage absolvirea inculpatului de obligația de plată stabilită prin sentința de mai sus.
Considerentele avute în vedere de instanța de apel sunt următoarele:
Conform înscrisului depus la fila 14 din dosarul tribunalului, Unita B nu a încheiat asigurarea obligatorie RCA cu inculpatul sau cu o altă persoană pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare - condus de către inculpat și care să fie valabilă la data producerii accidentului respectiv 02.09.2004. Susținerile asiguratorului sunt confirmate, în mod tacit, de demersurile făcute de instanța de apel în vederea depunerii la dosar a poliței de asigurare, or, până la termenul soluționării acestei căi de atac nici inculpatul și nici cumpărătorul autoturismului nu au fost în măsură să facă o dovadă în acest sens. Așadar, obligarea în solidar de către instanța de fond a inculpatului cu Unita este nelegală, motiv pentru care apelul promovat de asigurator va fi admis.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, tribunalul va avea în vedere modificările aduse la UG. nr.195/2002, în caz concret art. 72 alin.2 din acest act normativ actualizat prin U nr. 63/2006 prevede că "pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea a semaforului destinat pietonilor". Potrivit alin.4 al aceluiași articol "pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector". Se impune a fi analizată această din urmă dispoziție dată fiind aprecierea instanței bazată pe fapte concrete potrivit cărora partea civilă din prezenta cauză a traversat carosabilul prin loc nepermis. Acest fapt reiese din ansamblul probațiunii administrate și, drept urmare, instanța de apel va înlătura culpa inculpatului reținută în proporție de 40%, prin sentința apelată, date fiind și disp.art. 48 din actul normativ menționat anterior. Conform acestor dispoziții" conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță". Este înlăturată așadar, sintagma reducerii vitezei până la limita evitării oricărui pericol ce antrena răspunderea conducătorului auto în orice situație. Art.49 instituie limita maximă de viteză în localităti la 50 km/, ori, potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză inculpatul circula cu viteza de 42 km/ ceea ce va determina convingerea instanței că în cauză se impune achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.d proc.pen. ca o consecință a admiterii apelului declarat de inculpat.
Dată fiind soluția de achitare a inculpatului, în baza art.346 alin.2 proc.pen. au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile și și de Spitalul municipal S
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea deciziei penale atacate și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.
În susținerea motivelor de recurs s-a precizat că instanța de apel a omis sa se pronunțe prin dispozitivul deciziei asupra excepției tardivității invocate în cauză. De asemenea, s-a apreciat că hotărârea de achitare a inculpatului este nelegală întrucât acesta a încălcat prevederile art. 158 lit e din regulamentul de aplicare a Oug 195/2002.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în data de 2 septembrie 2004 în jurul orei 20,00 inculpatul rula cu autoturismul marca 1310 cu număr de înmatriculare - pe drumul județean 186 spre S Ajungând în apropierea casei cu nr. 945 din comuna inculpatul a observat două grupuri de copii situate de o parte și de alta a drumului județean (în afara părții carosabile ). in grupul de copii din dreapta, s-a desprins partea vătămată în vârstă de 7 ani, care din neatenție, s-a angajat în traversarea în fugă a carosabilului fără însă să se asigure temeinic. Inculpatul a efectuat un viraj de ocolire spre stânga, dar nu a putut evita impactul cu victima, impact ce s-a produs în apropierea axului drumului, în sensul de mers al autoturismului.
În urma acestui accident victima a fost internată urgent în Secția Ortopedie a Spitalului Municipal S M în perioada 2 septembrie - 15 septembrie 2004 cu diagnosticul: fractură de femur drept, traumatism cranio - cerebral cu escoriații ale feței. Raportul de constatare medico-legal nr. 237 din 10 septembrie 2004, concluzionează faptul că leziunile necesită pentru vindecare 90-120 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, iar partea vătămată a rămas cu un grad de invaliditate de 30% pe o perioadă de 6 luni.
În sarcina inculpatului s-a reținut, atât prin actul de sesizare al instanței cât și de către instanța de fond o culpă de 40% concretizată in încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 158 lit. e din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, potrivit cărora era obligat să reducă viteza pe lângă grupuri de persoane. Inculpatul circula cu 42 km/ și putea evita accidentul dacă circula cu 11 km/ dar nu a respectat această obligație și a existat pericolul ca o persoană să se desprindă din grup și să apară pe neașteptate în fața grupului. În sarcina părții vătămate s-a reținut o culpă de 60% concretizată în încălcarea prevederilor art. 205, pct. 3; art. 207 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Instanța de apel a reținut însă în mod corect că se vor avea în vedere dispozițiile art. 72 ale OUG 195/2002. Astfel, dispozițiile textului legal menționat prevăd că "pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea a semaforului destinat pietonilor". Potrivit alin. 4 al aceluiași articol "pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector".
Sub acest aspect, curtea va reține că dispozițiile art.72 din actul normativ menționat constituie, în raport cu reglementarea anterioară o lege penală mai favorabilă în sensul art. 13.Cod Penal În sensul acestor dispoziții legale în cazul în care până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
La determinarea legii penale mai favorabile trebuie să se țină seama nu numai de cuantumul și conținutul pedepsei ci și de toate normele penale care își pot găsi aplicarea în cazul de speță precum: pedepsele accesorii și complimentare, influența circumstanțelor atenuante și agravante, normele privitoare la participare, recidivă, tentativă, condițiile de responsabilitate,etc. De asemenea, în situația în care legea veche sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta cuprindea incriminarea iar legea nouă nu o mai incriminează, incriminarea apărând pentru prima dată în legea nouă,legea nouă nu retroactivează astfel că fapta nu va fi sancționată.
În cauză, ulterior săvârșirii infracțiunii de către inculpat dispozițiile alin. 4 ale art.72 au instituit răspunderea exclusivă a pietonilor surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, răspundere exclusivă ce operează însă doar în condițiile în care conducătorul vehiculului ce a cauzat accidentul a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
În speță, s-a stabilit în mod corect, sub aspectul stării de fapt că partea vătămată a traversat în fugă carosabilul fără să se asigure în mod temeinic încălcând astfel dispozițiile art. 205 pct.3 207 lit.c din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 ( art.166, 167din actuala reglementare ).
În ceea ce privește însă culpa inculpatului Curtea va reține că în sarcina acestuia nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art.158 lit.e din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 ( 123 în actuala reglementare),dispoziție potrivit căreia inculpatul era obligat să reducă viteza la trecerea pe lângă grupuri de persoane. Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că grupurile de copii erau situate de o parte și de alta a drumului însă în afara părții carosabile, nefiind aplicabile dispozițiile art. 158 care se referă la grupuri ori coloane care circulă pe partea carosabilă a drumurilor cu o singură bandă de circulație pe sens. Mai mult, inculpatul a respectat și regimul legal de viteză pentru sectorul de drum respectiv, circulând cu o viteză de 42 km/oră potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză iar din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul circulația se desfășoară pe două benzi, fiind în aliniament fără curbe sau declivități în sau în rampă și fără să existe indicatoare în zonă. Ca atare, în sarcina inculpatului nu se poate reține încălcarea vreunei dispoziții legale a normelor de circulație rutieră, responsabilitatea aparținând exclusiv părții vătămate care se face vinovată de încălcarea dispozițiilor art. 205 pct. 3 respectiv 207 din OUG 195/2002.
În consecință, soluția de achitare pronunțată în cauză de instanța de apel,soluție fundamentată pe dispozițiile art. 10 lit. C.P.P. este legală și temeinică. Raportat la soluția pronunțată pe latura penală a cauzei în mod corect instanța de apel a procedat și la soluționarea laturii civile a cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 346 alin. 2.C.P.P. și de asemenea a dispus obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în conformitate cu dispozițiile art. 192 pct. 1 lit. b
C.P.P.Nici celelalte critici invocate în motivele de recurs nu subzistă. Astfel pronunțându-se pe fondul cauzei în sensul admiterii apelului inculpatului și al asigurătorului instanța de apel s-a pronunțat implicit și asupra excepției tardivității invocate în cauză apreciind în mod corect că apelul este introdus în termen legal. De altfel, prin considerentele deciziei atacate instanța de apel a făcut referire și la aceste aspecte invocate în cauză.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș va fi respins ca nefondat soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ privind pe inculpatul împotriva deciziei penale nr.290/A din 22.11.2007 a Tribunalului Maramureș.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./MB/CA
16.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan
