Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 243/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 243/
Ședința publică din data de 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în G, B- -, - 3,. 38, împotriva deciziei penale nr. 477 din 20 noiembrie 2008 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, lipsă fiind intimata parte vătămată și intimatele părți civile Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul Județean "Sf. "
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul inculpat susține că a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Galați întrucât nu este vinovat.
Arată că partea vătămată a intrat prin abuz în curtea sa și nu a vrut sub nicio formă să iasă. Una din persoanele care îl însoțeau pe partea vătămată l-a sechestrat și nu a vrut să-i dea drumul. Apoi, și celelalte persoane din grupul părții vătămate au intrat în curte și a discutat o J de oră cu acestea, cerându-le să părăsească curtea. Când l-a văzut pe partea vătămată că intră în curte fără acordul său și că se apropie de punctul de lucru periculos, l-a dat afară de trei ori, iar martorul său l-a afară o dată, astfel că partea vătămată a fost dată afară de patru ori. I-a spus părții vătămate că poate să scape o sculă și să-l omoare, iar aceasta i-a răspuns că nu are importanță, pentru că omul are o moarte. Atunci i-a spus că nu dorește să moară în curtea sa, ca să fie tras la răspundere, dar partea vătămată nu a vrut să îl asculte.
Precizează că partea vătămată a intrat în curte pentru ca să ia un pumn de fier care era la poartă. În timp ce el lucra, partea vătămată s-a apropiat și atunci a sărit un corp străin, dar nu în ochiul acestuia, ci lângă el. Arată că avocatul pe care l-a avut angajat s-a dus și a văzut că tratamentul părții vătămate a fost făcut înainte, nu în urma incidentului care a avut loc în curtea sa.
Partea vătămată a susținut că el i-a produs vătămarea pentru a obține niște foloase. Atunci i-a spus părții vătămate că nu este vina sa, că dimpotrivă el este vinovat pentru că a intrat prin abuz în curte, pe lângă utilaje, ca să nu îl vadă, și așa a ajuns în fața sa.
În concluzie, susține că nu este vinovat de săvârșirea faptei.
Precizează că a declarat recurs pentru a-și recupera cheltuielile de judecată. Susține că are o vârstă înaintată și că partea vătămată îl poartă pe drumuri. Reprezentantul Ministerului Public solicită să se observe că în prezenta cauză se judecă recursul declarat de inculpat, și nu de partea vătămată, deci susținerea precum că procesul se tergiversează se datorează disponibilității inculpatului de a formula cale de atac împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel.
În ceea ce privește calea de atac promovată de recurentul inculpat, apreciază că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, dedusă judecății.
În mod corect instanța de apel a reținut că în cauză culpa în producerea vătămării corporale a părții vătămate revine în exclusivitate inculpatului, care nu a luat toate măsurile necesare de prevedere în vederea desfășurării în continuare a reparației.
Sunt reale susținerile inculpatului, în sensul că a cerut părții vătămate să părăsească atelierul unde se desfășura activitatea respectivă, numai că inculpatul nu a insistat în această privință și a continuat reparația, deși avea posibilitatea să se oprească din efectuarea reparației și să o continue la momentul când toate măsurile de prevedere erau luate.
În aceste condiții, apreciază că prima instanță și instanța de apel au reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii deduse judecății în condiții de culpă exclusivă a acestuia și a rezolvat corect latura civilă a cauzei.
Pe cale de consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat. Partea vătămată nu l-a ascultat atunci când i-a cerut să părăsească curtea. Atât martorii săi, cât și martorii propuși de partea vătămată recunosc că el i-a spus acesteia să iasă afară din curte.
Susține că i-a cerut părții vătămate să părăsească curtea și consideră că nu ar mai fi putut face și altceva.
Solicită să se aibă în vedere că nu este vinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând și actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 453/11.03.2008 a Judecătoriei Galația fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 pct. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal.
Conform art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani și 3 luni.
A fost obligat inculpatul la 2000 lei daune materiale către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul este administrator la SC și are un punct de lucru situat pe-.A, unde desfășoară activitatea de reparație a autovehiculelor.
În data de 02.08.2006 s-au prezentat la atelier partea vătămată însoțită de martorii si și i-a solicitat inculpatului să îi schimbe rulmentul unei roți de la căruță.
După ce s-au înțeles cu privire la contravaloarea acestei reparații, partea vătămată s-a deplasat în piață de unde a cumpărat piesa de schimb, apoi s-a întors la atelier unde inculpatul a început efectuarea reparației.
Din declarația inculpatului și martorului, care îl ajuta la efectuarea reparațiilor, rezultă că inculpatul a atenționat-o pe partea vătămată să iasă afară din atelier și respectiv din curtea unde se efectuau reparațiile, însă atât partea vătămată cât și martorul au refuzat acest lucru, în pofida insistențelor inculpatului.
Pe acest fond, în timp ce se efectua reparația, ca urmare a loviturilor de pe care inculpatul le aplica în butucul roții, au început să sară așchii metalice, iar din propria declarație a părții vătămate rezultă că inițial o așchie i-a provocat o leziune la umărul drept și a propus inculpatului să continue reparația.
Partea vătămată a refuzat în continuare să părăsească locul unde se efectuau reparațiile și la scurt timp un nou fragment metalic i-a sărit în ochiul drept.
Ulterior, partea vătămată s-a prezentat la Spitalul de Urgență "Sf. Ap. "G, unde a fost internată și operată la ochiul drept pentru a i se scoate așchiile metalice.
Din certificatul medico-legal nr. 1440/10.08.2006, eliberat de Serviciul de Medicină Legală G, rezultă că leziunea suferită de partea vătămată la ochiul drept necesită pentru vindecare un număr de 80 - 90 zile îngrijiri medicale.
Instanța a avut în vedere apărarea inculpatului privind faptul că a insistat ca partea vătămată să părăsească zona unde se efectuau reparațiile, iar aceasta a refuzat, ținând seama că inculpatul avea obligația să-și ia toate măsurile de prevedere necesare pentru a elimina posibilitatea producerii unui accident.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului de a-i fi provocat din culpă părții vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a neluării tuturor măsurilor de prevedere necesare în exercițiul meseriei sale - constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2 si 4.
Inculpatul are vârsta de 66 ani, a avut o bună comportare în societate înainte de săvârșirea faptei și se află la primul impact cu legea penală, prezintă afecțiuni cardiologice (caracterizări și acte medicale filele 173- 179 dosar fond)
În consecință, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 pct.1 lit.a și pct.2 ref. la art. 76 Cod penal.
În ce privește circumstanța prev. de art. 74 pct. 2 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere și atitudinea victimei pe parcursul derulării faptelor.
Pentru toate aceste considerente, conform art. 52 si 72 Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea, ținând seama de modalitatea efectivă de săvârșire a faptei, alături de atitudinea victimei, pericolul social concret al faptei, dar și de personalitatea dezvoltată de infractor.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale, sinceritatea inculpatului și vârsta înaintată a acestuia, instanța reținut că în speță scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate.
În consecință, conform art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 7000 lei daune materiale si 3000 lei RON daune morale.
În dovedirea laturii civile a cauzei s-au depus copii de pe acte medicale (filele 105-170).
Conform art. 14 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, ținând seama și de prezumțiile simple judecătorești, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în cuantum de 2000 lei RON reprezentând cheltuielile efectuate pentru însănătoșirea sa.
Având în vedere că patrimoniul moral al părții vătămate nu a fost lezat și ținând seama de atitudinea victimei pe parcursul desfășurării faptelor, care a concurat la producerea vătămării - instanța a constatat că pronunțarea hotărârii constituie o satisfacție echitabilă suficientă pentru partea civilă.
În consecință, s-a respins ca nefondată cererea părții civile privind plata daunelor morale.
Conform art. 14 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1147 lei RON către Spitalul Clinic de Urgentă B, precum și la plata sumei de 1517,67 lei către Spitalul Clinic de Urgentă "Sf.Ap. ", cu dobânda legală din ziua plății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, inculpatul și partea civilă.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația criticat sentința pentru nelegalitate arătând că nu trebuia reținută circumstanța atenuantă încadrată în disp. art. 74 al.2 pen. respectiv conduita culpabilă a victimei, că s-a acordat mai mult decât s-a cerut celor două unități spitalicești, respectiv dobânda legală care nu s-a cerut, că părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " Gis -a acordat mai puțin decât a cerut, că în mod greșit nu s-au acordat părții vătămate daune morale, că s-a omis aplicarea pedepsei accesorii inculpatului.
Inculpatul a arătat că nu este vinovat de comiterea faptei, solicitând achitarea în baza disp. art. 10 lit. d C.P.P. că zilele de îngrijiri medicale nu au fost corect stabilite, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 184 al.1,3 și Cod Penal reducerea corespunzătoare a plății despăgubirilor conform proporției la stabilirea gradului de vinovăție.
Partea civilă - vătămată nu și-a motivat apelul.
Prin decizia penală 477 din 20.11.2008 a Tribunalului Galați au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, partea civilă și inculpatul.
S-a desființat în parte sentința penală nr. 453/11.03.2008 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
S-au înlăturat din sentința penală apelată disp. art. 74 al.2 pen.
În baza disp. art.71 al.2 pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a tz.II, b, c pen. și, conform disp. art.71 al.5 pen. s-a dispus suspendarea acesteia pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile prin care a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1147 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe B și la plata dobânzi legale către părțile civile Spitalul Clinic de Urgențe B și Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Ap. "
S-a majorat de la 1517,67 lei la 2380,28 lei suma la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Ap. "
S-a respins ca fiind tardiv formulată cererea părții civile Spitalul Clinic de Urgențe B de obligarea a inculpatului la plata sumei de 1147 lei.
S-au redus de la 2.000 lei la 808,31 lei despăgubirile materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă, despăgubiri morale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod netemeinic s-a reținut circumstanța atenuantă încadrată în disp. art. 76 al.2 pen. constând în atitudinea părții vătămate care ar fi intrat în atelierul inculpatului cu toate că acesta nu i-ar fi permis accesul.
Sub acest aspect, trebuie privită cu rezervă declarația martorului, aceasta fiind subiectivă, întrucât acesta realiza un venit din activitatea desfășurată în atelierul inculpatului.
Astfel, în declarația dată în faza urmăririi penale martorul a declarat că doar el i-ar fi spus părții vătămate să părăsească atelierul, iar în cea dată în faza cercetării judecătorești a declarat că și inculpatul i-ar fi spus părții vătămate să iasă din atelier, evident pentru a susține apărarea inculpatului.
Coroborând declarațiile părții vătămate cu declarațiile martorilor, certificatul medico-legal, precum și, parțial,cu declarațiile inculpatului și ale martorului, rezultă că în timp ce inculpatul efectua reparația căruței părții vătămate, lovind cu ul un rulment, o așchie de fier (.) a sărit în ochiul drept al părții vătămate cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale.
Chiar dacă inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale acesta trebuia să-l prevadă.
Astfel, acesta avea obligația de a lua toate măsurile de prevedere necesare pentru a înlătura orice accident în timpul lucrului, respectiv îngrădirea zonei de lucru ori închiderea ușilor atelierului pe perioada desfășurării reparației pentru ca nici o persoană străină să nu pătrundă în zona de lucru.
În drept, fapta inculpatului constituie infracțiunea de vătămare din culpă prevăzută de art. 184 al.2,4
Cod PenalVinovăția inculpatului, sub forma culpei, este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză.
În consecință, s-a apreciat că cererea inculpatului de achitare în baza disp. art. 10 lit. d pen. este nefondată.
Nefondată este și cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 184 al. 1,3.pen. întrucât numărul zilelor de îngrijiri medicale (80-90 de zile) au fost corect stabilite (certificat medico-legal f 9 dosar ).
Susținerea inculpatului, că diagnosticul referitor la ochiul părții vătămate ar fi din 2005 sau 2002, este nefondată întrucât actele medicale la care face referire (aflate la filele 113 și 124 dosar de fond) datează din datele de 26.01.2007 și, respectiv 01.03.2007, deci după data săvârșirii faptei.
Față de cele arătate și susținerea inculpatului că s-ar fi impus efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale este nefondată.
Cu privire la susținerea inculpatului că s-ar fi impus audierea martorului, s-a constatat că acest martor a fost propus de inculpat în circumstanțiere (87 dosar de fond), dar a renunțat la audierea acestuia (180 dosar de fond). În condițiile în care instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a pen. pe baza actelor depuse la dosar, s-a apreciat că audierea acestui martor este inutilă.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare, prima instanță a făcut o justă individualizare, avându-se în vedere atât împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, cât persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut o conduită bună anterior faptei.
Sentința apelată este însă nelegală cu privire la omisiunea instanței de fond de a aplica pedeapsa accesorie, contrar prevederilor disp. art. 71.pen.
Chiar dacă prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii trebuia să aplice și pedeapsa accesorie și să dispună suspendarea condiționată a acesteia, conform art. 71 al.5 pen.
În cauză, având în vedere împrejurările comiterii faptei (în timpul activității de reparații) se impune interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a tz.II, b și c pen. ca pedeapsă accesorie.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că hotărârea apelată este nelegală întrucât s-a acordat părților civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf.Ap." G și Spitalul Clinic de Urgente B, mai mult decât au cerut, respectiv dobânda legală, deși acestea nu au cerut obligarea inculpatului și la plata acesteia.
S-a mai constatat că părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Ap. " Gis -a acordat mai puțin decât a cerut, respectiv doar suma de 1517,67 lei, reprezentând numai contravaloarea medicamentelor, în loc de 2.380,28 lei reprezentând contravaloarea tuturor cheltuielilor legate de internarea părții vătămate (31,32 dosar de fond).
Cu privire la constituirea de parte civilă a Spitalului Clinic de Urgențe B s-a constatat că aceasta a avut loc după citirea rechizitoriului (69), astfel că pretențiile acestuia trebuiau respinse ca fiind tardiv formulate.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă s-a constatat că acestea nu au fost dovedite în totalitate.
Susținerea părții civile, că ar fi împrumutat de la fratele său suma de 7500 lei nu este dovedită. De asemenea, nu este dovedit nici faptul că partea vătămată ar fi cheltuit acești bani pentru tratarea leziunii produse de inculpat.
Din actele dosarului (139, 143,153-170 dosar de fond, fără a socoti și chitanțele care au fost depuse în dublu exemplar) rezultă că partea civilă a făcut cheltuieli în sumă de 808,31 lei, astfel că obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 lei este nelegală.
Cu privire la daunele morale, tribunalul a apreciat că acestea au fost respinse nejustificat întrucât partea civilă a suferit un prejudiciu moral prin suferințele fizice și psihice îndurate, iar pronunțarea hotărârii, chiar dacă constituie o satisfacție pentru partea civilă, aceasta nu poate fi echitabilă și suficientă în lipsa unei compensații bănești care să asigure, cel puțin în parte, acoperirea prejudiciului moral
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că este nevinovat, că partea vătămată a intrat abuziv în curtea sa, în timp ce el lucra, ocazie cu care a sărit un corp străin, însă acest obiect a trecut pe lângă partea vătămată, fără aol ovi în zona ochiului.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, se constată că hotărârea Tribunalului Galați este legală și temeinică.
Contrar susținerilor inculpatului, considerăm că instanțele anterioare au reținut corect vinovăția acesteia sub aspectul comiterii cu vinovăție - sub forma culpei - a infracțiunii deduse judecății.
Sunt reale susținerile inculpatului, în sensul că a solicitat părții vătămate să părăsească atelierul unde își desfășura activitatea, însă nu a insistat în această privință, ci a continuat efectuarea lucrării, deși avea posibilitatea să se oprească și să continue la momentul când toate măsurile de prevedere erau luate.
Nu se confirmă apărările inculpatului conform cărora așchiile de la butucul roții pe care o repara nu ar fi lovit-o pe partea vătămată în zona ochiului.
în vedere astfel, declarația părții vătămate și concluziile certificatului medico-legal nr. 1440/10.08.3006, din care rezultă că aceasta a prezentat leziuni de violență produse prin lovirea ochiului de un corp metalic, relativ ascuțit, leziuni ce pot data din 2.08.2006, respectiv data faptei.
Declarațiile părții vătămate se coroborează, așa cum am arătat mai sus, cu certificatul medico-legal dar și cu declarațiile martorilor și.
În concluzie, aceste probatorii confirmă împrejurarea că infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal există în materialitatea ei și a fost comisă cu vinovăție - sub forma culpei - de inculpat, sens în care nu se poate dispune achitarea acestuia.
Considerăm că pedeapsa aplicată de instanța de fond, în cuantum de 3 luni închisoare, este legală și temeinică, neimpunându-se reducerea acesteia.
De asemenea, având în vedere disp. art. 52 Cod penal, considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza prin suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
Considerăm că instanța de apel a soluționat corect și latura civilă a cauzei, impunându-se obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea vătămată, față de natura infracțiunii și urmarea produsă, respectiv numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale pe care le-a necesitat partea vătămată pentru vindecare.
Față de cele de mai sus, având în vedere și împrejurarea că în speță nu este incident niciunul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, (fiul lui G și, născut la data de 15.05.1942 în comuna, județul M, CNP -, cu domiciliul în G, B- -, - 3,. 38) împotriva deciziei penale nr. 477 din 20.11.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 453 din 11.03.2008 a Judecătoriei Galați ).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/24.04.2009
Tehnored. /2 ex./11.05.2009
Fond:
Apel:, Fl.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
