Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 244/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.244/
Ședința publică de la 15 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea Grigorescu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat de partea vătămată - domiciliată în C str. - nr.26, județul C, împotriva deciziei penale nr.34 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul,trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- intimatul inculpat - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.05981/2008, emisă de Baroul C - Cabinet de avocat.
Se constată lipsa:
- recurentei părți civile, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.04908/2008, emisă de Baroul C - cabinet de avocat;
- Intimatei asigurator SC SA C;
- Intimatelor părți civile Sud și Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurenta parte vătămată, solicită admiterea recursului, temeiul de casare fiind cel prev. de art.3859pct.14 cod pr.penală, vizând greșita individualizare a pedepsei în raport cu art.72 cod penal atât pentru latura penală cât și pentru latura civilă au incidențe acesta disp.ale pct.14 în conformitate cu art.3859alin.2 cod pr.penală.
Se exceptează o situație în care a avut loc o denaturare de probe. O denaturare de probe cu implicații asupra individualizării pedepsei. S-a reținut o culpă concurentă a părții vătămate și a inculpatului atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel. - de fond a precizat o culpă a inculpatului de 80% și o culpă a părții vătămate de 20%.
- de apel a menținut dispozițiile din latura penală a sentinței atacate, în schimb reținând culpa concurentă a părții vătămate cu cea a inculpatului, a stabilind procentul de 50% a culpei pentru cele două părți, diminuând pretențiile materiale, însă apreciind îndreptățite daunele morale, fiind majorate.
La momentul în care instanța de apel a menținut dispozițiile primei instanțe a avut în vedere existența unei culpe comune și a incidenței în cauză a disp.art.74 lit.a cod penal referitor la circumstanța atenuantă - lipsa antecedentelor penale a inculpatului.
Solicită a se observa incidența în cauză și a dispozițiilor pe care instanțele de fond nu le-a reținut, referitoare la circumstanța agravantă prev. de art.75 lit.b cod penal - la săvârșirea faptei, inculpatul s-a folosit de o energie distructivă - ca urmare nu mai devenea obligatorie coborârea pedepsei sub minim.
greșită a probelor a dus la o stabilire greșită a pedepsei cu implicație și pe latură penală și pe latură civilă.
Pe latură civilă, temeiul este același - art.3859pct.14 cod pr.penală așa cum a statuat și doctrina, în aceste condiții observând absența culpei comune a părții vătămate, urmând a aprecia corect probatoriul și nu denaturat cum a făcut instanța de fond. Nu rezultă de nicăieri că partea vătămată ar fi concurat, în sensul că a ar traversat concomitent. Nu se putea reține culpa comună a părții vătămate, nu se puteau diminua și pretențiile civile.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat. Singurul considerent pentru care nu a formulat recurs reprezintă împrejurarea că din 2003 și până în prezent, inculpatul s-a săturat de acest proces. În prezent își menține punctul de vedere exprimat pe parcursul judecății, în sensul că atâta vreme cât cineva trece prin spatele autoturismului, ca șofer nu am obligația să-i acord prioritate de trecere. Partea vătămată nu a depus înscrisuri pentru a dovedi despăgubirile civile solicitate.
Cu privire la latura penală, i se pare neovolantă susținerea că în cauză și-ar găsi incidența art.75 lit.b cod penal, dispoziție care în opinia sa nu se aplică în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă.
În ceea ce privește sancțiunea penală aplicată, pe lângă faptul reținut că, în cauză ar fi incidentă disp.art.74 lit.a cod penal și anume nu a mai avut nici un fel de antecedente în trecut de ordin penal intimatul inculpat, sunt anumite aspecte pe care nu le știe, nu este vorba despre un infractor înrăit, a terminat o facultate, este inginer, își câștigă venitul în mod legal.
În replică, avocat având cuvântul pentru recurenta parte vătămată, susține că nu rezultă că partea civilă a trecut strada în fugă. Aceasta a suferit un număr de 100 de zile îngrijiri medicale, dovedite cu acte medicale, nu este vorba de înavuțire ci de dreptate.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursul părții civile ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de apel ca legală și temeinică, având în vedere că, cu ocazia soluționării apelului au fost reverificate toate criticile adus soluției instanței de fond și recuantificate și stabilite noi limite de despăgubiri civile, despăgubiri civile care din modalitatea în care se reține sub aspectul cuantumului și al gradului de vinovăție, apreciază că excede cuantificării de vinovăție de peste 80%.
Cu privire la motivul care vizează latura penală, apreciază că acesta a fost invocat numai sub aspectul demonstrării faptului că nu există culpă din partea victimei în producerea accidentului de circulație. Apreciază că, așa cum rezultă din expertize, din probele administrate, culpa părții vătămate constituită parte civilă este în proporție de 20%, sens în care nu se justifică o altă majorare a pretențiilor.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
A,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.368 din 27.02.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus:
În baza art.184 alin 2,4 cod penal cu aplic. art. 74 lit. a si art. 76 lit. e cod penal, condamnarea inculpatului - fiul lui si, nascut la data de 26.09.1978 in Constanta, studii superioare, fara antecedente penale, domiciliat in loc. Constanta,-) la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.81 cod penal a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei de 2 luni închisoare pe o durata de 2 ani si 2 luni reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 cod penal.
În baza art.71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,c cod penal.
În baza art. 71 alin. 4 cod penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.
În baza art. 83,84 cod penal a atras atenția inculpatului asupra cazurilor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării condiționate.
În baza art.14 si 346 cod pr.penală a obligat inculpatul alături de asiguratorul SC SA la plata următoarelor sume de bani:
- 2638,80 lei în favoarea părții civile cu titlu de daune materiale si 2500 lei daune morale;
- 701,35 lei in favoarea părții civile Spitalul de Ortopedie si Sud, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 pr.pen a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Tribunalul Constanța, prin decizia penală nr.34 din 30 ianuarie 2008, în baza art. 379 pct. 2 lit. a cod pr.penală, a admis apelurile declarate de către inculpatul și partea vătămată împotriva sentinței penale nr.368 din 27.02.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța.
În baza art. 382 alin. 2 cod pr.penală, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor civile datorate părții civile cu titlu de daune morale de la 2.500 lei la7.500 lei.
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile datorate părții civile cu titlu de daune materiale de la 2.630, 80 lei la1.649,25 lei.
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile datorate părții civile Spitalul de Ortopedie și Sud cu titlu de daune materiale de la 701,35 lei la438,35 lei.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal, s-a constatat suspendată și executarea pedepsei accesorii aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni, stabilit prin sentința apelată.
S-a înlăturat din sentința penală apelată dispoziția privind interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.a teza a Ia Cod penal și art.71 alin.4 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 3 cod pr.penală,
Cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina statului.
În baza art.193 alin.6 Cod penal,
A obligat inculpatul la 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen și motivat a declarat recurs partea vătămată, susținând nelegalitatea și netemeinicia acestora pentru următoarele considerente:
Instanțele au apreciat greșit probele administrate, reținând culpabilă și pe partea vătămată în ce privește producerea evenimentului rutier, soldat cu vătămarea corporală a acesteia. Se consideră că nu are nici o culpă în producerea stării de pericol, așa încât inculpatul să fie obligat în totalitate la pretențiile civile solicitate.
Greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului largi circumstanțe atenuante cu ocazia individualizării pedepsei, deși trebuia să rețină prev. art.75 lit.b cod penal.
În consecință, solicită a se admite recursul, a casa ambele hotărâri.
Verificând din oficiu motivele de recurs în context cu probele administrate în ambele faze ale procesului penal, constată că, instanțele au stabilit o corectă stare de fapt, încadrare în drept și vinovăția inculpatului în producerea accidentului rutier, care a avut drept consecință, cauzarea părții vătămate de leziuni traumatice ( fracturi regiunea metafizo - diafizară cubitus str. - fractură platou tibial stg.), leziuni ce au necesitat pentru vindecare inițial 50-55 zile de îngrijiri medicale, prelungite ulterior la 90-100 zile.
Astfel, din probele administrate: procesul verbal de constatare încheiat de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului, raportul de expertiză cu a căror concluzii partea vătămată a fost de acord ( însușindu-le ), a rezultat că în momentul în care inculpatul se deplasa cu autoturismul în marșarier ( deplasarea cu spatele ) cu intenția de a intra pe strada - și a întoarce, partea vătămată s-a angajat în traversare din partea dreaptă a străzii - nr.17 spre a sensului spre B-dul - - pentru a ajunge la imobilul nr.17 ) ambele imobile sunt în poziție obligă față de axul șoselei ) fără a se asigura.
De menționat că strada nu este prevăzută cu marcaje pentru trecere pietoni sau alte indicatoare rutiere.
Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză reține că, accidentul putea fi evitat de inculpat prin sesizarea victimei în spatele autovehiculului și frânare, iar victima dacă se asigura că poate face traversarea în siguranță ( nu oblic și prin loc nepermis ).
Cu privire la stabilirea proporțiilor culpei, instanța de apel a apreciat că, acestea sunt concurente, deoarece în mod egal au contribuit la producerea evenimentului rutier: inculpatul nu s-a asigurat corespunzător când a făcut manevra de întoarcere a autoturismului, iar partea vătămată nu s-a asigurat când a traversat strada.
- de apel, constată că raporturile de culpă, a fost corespunzător apreciată, dacă se are în vedere că, în același sens converg și concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză și cu a căror concluzii partea vătămată a fost de acord.
Nici părțile nu susțin alte variante.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a făcut cu respectarea prev. art.52 și art.72 cod penal, iar reținerea circumstanțelor atenuante fiind un atribut al instanței, nu au fost reținute automat ci, după coroborarea cu alte elemente de fapt ce au rezultat din actele dosarului.
În ce privesc prev.art.75 lit.b cod penal care constituie o circumstanță agravantă, urmează a se vedea că nu se poate reține în cazul inculpatului care a fost trimis în judecată și condamnat pentru o infracțiune săvârșită din culpă.
Având în vedere că, instanțele au stabilit o corectă stare de fapt, în raport cu probele ce au fost administrate, culpa fiecărui participant la evenimentul rutier, în baza acelorași mijloace de probă și cu respectarea disp.art.998 cod civil în stabilirea despăgubirilor civile acordate părții vătămate, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta
În baza art.192 cod pr.penală, urmează a obliga recurenta la plata sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul formulat de partea vătămată - domiciliată în C str. - nr.26, județul C, împotriva deciziei penale nr.34 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 cod pr.penală,
Obligă pe recurentă la plata sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - /
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./21.05.2008
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu
