Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 25/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIENr. 25
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de părțile civile, de asiguratorul SC" Reasigurare "SA și de Ministerul Apărării pentru Spitalul Clinic de Urgență Militar Central"Dr. "B, împotriva deciziei penale nr. 357/A din 04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru intimata-inculpată, lipsă la termenul de azi, avocat ales, pentru recurenta-asiguratoare, consilier juridic, lipsă fiind recurentele-părți civile, pt. Spitalul Clinic de Urgență Militar Central și intimații-părți civile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-asiguratoare, arată că a formulat recurs sub aspectul despăgubirilor civile, întrucât s-au încălcat dispozițiile legale la data producerii accidentului, față de Hot.848/1997, privind acordarea acestora până la 3000 RON pentru fiecare persoană. A se avea în vedere că asiguratorul acordă în limita de 3000 RON și nu de 8000 RON, suportați de persoana vinovată. Depune la dosar deciziei civilă a ca practică judiciară.
Avocat ales, pentru intimata-inculpată, solicită respingerea recursului declarat de societatea asiguratoare, ca nefondat, cu menținerea hotărârilor pronunțate la fond și în apel, ca fiind legale și temeinice.
Apreciază că cele două instanțe au avut în vedere dispozițiile legale, indiferent de numărul de persoane accidentate, iar suma de 80 milioane lei este corectă, plafonul maxim de 80 mil.lei se poate acorda și unei singure persoane.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă Ministerul Apărării pentru Spitalul Clinic de Urgență Militar Central, solicită respingerea ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate la instanța de fond și în apel, având în vedere că dobânzile legale au fost acordate din moment ce s-a acordat suma actualizată, astfel că nu se impune alături de această sumă să se aplice și dobândă civilă încăodată.
Solicită a se avea în vedere că art.1088 civil din cererea de recurs se referă la daune interese care se aplică pentru răspunderea contractuală și nu delictuală, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat, sumele cerute au fost și acordate. Nu solicită cheltuieli judiciare.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. Corect în cauză instanța a stabilit limita despăgubirilor civile, a fi achitată de SC"" și pentru Spitalul Militar Central. Solicită menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind legale și temeinice.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale declarate de partea civilă, asiguratorul SC" "SA B și partea civilă Ministerul Apărării împotriva deciziei penale nr. 357/A din 04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 11/ din 30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Buhușis -au dispus următoarele:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b și al art. 10 pct.1 lit. g Cod pr. penală, raportate la art. 122 lit. d și 124 Cod penală, s-a încetat procesul penal împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la data de 17.11.1953 în orașul V D, jud. S, domiciliat în orașul Otopeni,-, -. 1,. 2,. 7, jud. I, cetățean român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
S-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile -.
În temeiul art. 7 lit. b din HG nr. 848/1997 și al art. 49 din Lg. nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă Societatea de Reasigurare SA C N - Sucursala I, să-i plătească părții civile -, suma de 8000 lei despăgubiri materiale, reprezentând diferență între veniturile pe care le-ar fi realizat partea civilă și pensia de invaliditate, pentru perioada de la 1.04.2001 și până la 7.03.2007.
În temeiul art. 14 cu 346 Cod pr. penală și al art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile -, următoarele sume, reactualizate în raport de indicele de inflație la data plății:
- 29.500 lei despăgubiri materiale, reprezentând diferență între veniturile pe care le-ar fi realizat partea civilă și pensia de invaliditate, pentru perioada de la 1.04.2001 și până la 7.03.2007.
- 18.750 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli efectuate de partea vătămată pentru refacerea sănătății.
A fost obligat inculpatul să-i plătească aceleiași părți civile, o contribuție lunară periodică, în procent de 18% din venitul mediu net pe economia națională, începând cu data de 7.03.2007 și până la restabilirea capacității de muncă a acesteia din urmă.
S-a respins ca nefondată cererea părții civile -, privind obligarea inculpatului la plata de daune morale.
În temeiul art. 313 din L nr. 95/2006 modificată, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare:
- 652,7 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență, B;
- 1.933,9 lei către partea civilă Spitalul de Urgență -, B;
- 92,18 lei, sumă ce va fi reactualizată în raport de indicele de inflație la data plății, către Spitalul Județean B;
- 38,078 lei, sumă ce va fi reactualizată în raport de indicele de inflație la data plății, către partea civilă Ministerul Apărării Naționale, pentru Spitalul Clinic de Urgență Militar Central "Dr. ".
S-a respins cererea părții civile Ministerul Apărării Naționale, privind obligarea inculpatului și la plata dobânzii legale aferente.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului d e Justiție a onorariului în sumă de 100 lei, către avocatul din oficiu.
În temeiul art. 193 al. 2 Cod pr. penal, a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile -, suma de 1180 lei, cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 al.1 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei către Ministerul Public și 300 lei către Ministerul Justiției, din această ultimă sumă 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
În perioada 14-18.09.1998 a avut loc la I Congresul Drumurilor din România, la care au participat, inculpatul în calitate de director al DRDP I și partea vătămată, care la momentul respectiv era șef serviciu credite în Ministerul Finanțelor.
După terminarea congresului, în ziua de 19.09.1998, la cererea părții vătămate, inculpatul a plecat din I, cu autoturismul proprietatea DRDP I, spre B, pentru aod uce acasă pe partea vătămată, în aceeași mașină aflându-se și soția inculpatului, -.
Partea vătămată se afla pe locul din dreapta șoferului, iar soția acestuia, pe bancheta din spate.
În timp ce conducea autoturismul marca "WOLSKWAGEN PASSAT" cu nr. de înmatriculare B-18- pe DN2-, pe raza comunei, din direcția R către B, inculpatul s-a angajat în depășirea unui autocamion, depășind linia de demarcație a celor două sensuri de circulație, intrând în coliziune frontală cu autoutilitara "Mercedes 207D" cu nr. de înmatriculare -, condusă de către, care circula în mod regulamentar din sens invers.
Ca urmare a accidentului de circulație produs, cele 2 autovehicule au fost grav avariate iar persoanele care se aflau în ele au suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale.
C mai grav a fost accidentată partea vătămată -, care pentru vindecarea leziunilor suferite a avut nevoie de 150-180 zile îngrijiri medicale și a fost pensionată cu gradul de invaliditate.
De producerea accidentului de circulație se face vinovat în exclusivitate inculpatul, care a încălcat prevederile art.32 lit. k, din Regulamentul de aplicare a Decretului nr.328/1966 privind circulația pe drumurile publice, în vigoare la acea dată, potrivit cărora nu trebuia să se angajeze în depășire în momentul în care din sens opus se apropia alt vehicul, iar pentru realizarea manevrei ar fi necesar să se treacă peste axa care desparte cele două sensuri de circulație.
În ce privește însă urmările accidentului, respectiv leziunile de o gravitate deosebită suferite de partea vătămată, o contribuție a avut și aceasta din urmă, care nu purta centura de siguranță în momentul producerii accidentului.
Partea vătămată a fost spitalizată de mai multe ori de la data producerii accidentului, după cum urmează:
- Spitalul Județean B - în perioada 19.09.1998.21.09.1998;
- Spitalul de Urgență "Dr." - în perioada 21.09.1998.01.10.1998;
- Spitalul Clinic Militar Central - în perioadele 01.10.1998-31.12.1998; 19.02.1999-25.02.1999; 09.10.2000-06.12.2000; 04.11.2002-19.11.2002; 4.22.07.2005; 2-09.05.2006;
- Spitalul de Urgență - în perioada 27.01.1999-18.02.1999.
Până la data de 25.07.1999 inculpatul a achitat părții vătămate cu titlu de daune materiale suma de 51.400.000 lei.
Prin sentința civilă nr.11790/11.09.2000 s-a stabilit că partea vătămată a efectuat cheltuieli cu însănătoșirea (până la acea dată) în sumă de 57.- lei. Din această sumă s- scăzut suma de 51.400.000 lei achitată de inculpat, acesta fiind obligat la diferența de 6.321.286 lei.
Prin aceeași sentință civilă inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.010.557 lei lunar către partea vătămată, sumă ce reprezenta diferența dintre pensia medicală și salariul pe care l-ar fi obținut partea vătămată dacă ar fi lucrat.
Învinuitul a fost obligat la această sumă de4.010.557 lei de la data pronunțării sentinței civile până la data de 01.04.2001, dată până la care se prelungise pensia de invaliditate.
De la data accidentului partea vătămată a fost pensionată, fiind încadrată în gradul I de invaliditate, grad care a fost menținut prin mai multe decizii de pensionare succesive, prin ultima decizie prelungindu-se pensionarea până la data de 07.03.2007.
Situația de fapt a fost reținută așa cum a rezultat din declarațiile inculpatului la urmărirea penală, coroborate cu cele ale părții vătămate și cu ale martorilor audiați în cauză, cu procesul-verbal de constatare la fața locului, raportul de constatare medico-legală și raportul de expertiză tehnică (acte aflate la filele 87-94, 28 și respectiv 119 în dosarul parchetului), cu decizia asupra capacității de muncă a părții vătămate (fila 109 dosar), adeverința de venituri a acesteia (fila 161), adresele Ministerului d e Finanțe privind veniturile pe care le-ar fi realizat partea vătămată dacă ar fi lucrat în perioada cuprinsă între data accidentului și luna mai 2006 (fila 86 în dos. 424/2004 și fila 180 în prezentul dosar), adresele Casei de Pensii a Sectorului IBp rivind pensia de invaliditate a părții vătămate (filele 258, 277 dosar), deconturile anexate de către spitale constituirilor de parte civilă (filele 306-310, 393, 325 din prezentul dosar, fila 151 din dos. 424/2004), nr. 11790/2000 a Judecătoriei Iași (filele 49-50 în dosarul parchetului).
Astfel, audiat fiind la poliție, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că în ziua de 19.09.1998, în jurul orei 16,00, circula pe drumul R-B, iar carosabilul era umed, întrucât afară ploua abundent, iar în fața lui circula un autocamion cu semiremorcă, care producea "Un nor de stropi fini" ce reduceau vizibilitatea la câteva zeci de metri. Când s-a angajat în depășire, inculpatul a observat o camionetă care venea din sens opus și care circula corect și a încercat să se reîncadreze pe sa frânând, dar nu a mai reușit, intrând în impact cu camioneta(fila 97 în dosarul parchetului).
Partea vătămată a relatat că în ziua respectivă participase la un congres al Drumurilor și Podurilor din România, iar ulterior a plecat din I cu mașina condusă de inculpat, ea aflându-se pe locul din dreapta șoferului, iar soția inculpatului pe bancheta din spate. Pe raza com. jud.B a avut loc accidentul (fila 103 dosarul parchetului).
Martora -, a confirmat faptul că vremea era ploioasă, de la camionul din față săreau stropi care împiedicau vizibilitatea și care au dus la neobservarea de către inculpat a vehiculului care venea din față (fila 107 în dosarul parchetului).
Martorul -, șoferul camionetei cu care a intrat în coliziune inculpatul, a relatat că în momentul în care a văzut autoturismul inculpatului angajându-se în depășire, el era la mică distanță de acesta și a frânat, încetinind cât de mult a putut, dar nu a putut evita impactul (fila 100 în dosarul parchetului).
Împrejurările producerii accidentului au fost de asemenea confirmate de martorii și, care se aflau în mașina numitului - (fila 53 în dosarul nr.424/2004 al Judecătoriei Buhuși și filele 98,99 în dosarul parchetului).
Expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că accidentul putea fi evitat dacă în condițiile de lipsă de vizibilitate la efectuarea manevrei de depășire și pătrunderea pe contrasens se face o asigurare temeinică pentru o manevră efectuată în siguranță.
Urmările accidentului puteau fi diminuate foarte mult, dacă erau folosite centurile de siguranță; în cazul numitei, cu siguranță dacă purta centura de siguranță și avea o poziție normală pe scaun, fracturile femurale și costale nu aveau condiții de a se produce și nici hematomul fronto-temporal, deoarece direcția forței de șoc la impact a fost în lungul axei longitudinale a autoturismului și centura de siguranță fixa și dădea voie corpului să se deplaseze spre față, eliminându-se posibilele leziuni mecanice în contact cu elementele de caroserie.
În drept, fapta inculpatului astfel reținută, întrunește condițiile constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal.
Având în vedere însă, că de la data săvârșirii infracțiunii și până la pronunțarea prezentei hotărâri s-a scurs o durată de peste 9 ani,răspunderea penală a inculpatului s-a prescris,conform dispozițiilor art.122 lit.d Cod penal.
prescripției a suferit numeroase întreruperi în această perioadă, însă în cauză a operat prescripția specială prevăzută de art.124 Cod penal, întrucât de la data săvârșirii infracțiunii și până la data condamnării s-a scurs un termen ce depășește o dată și J termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art.122 al.1 lit.d Cod penal.
Pentru aceste motive, în temeiul art.11 pct.2 lit.b și al art.10 pct.1, lit.g Cod procedură penală, raportat la art.122 lit.d și 124 Cod penal, instanța urmează a înceta procesul penal împotriva inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În latură civilă, apărările inculpatului referitoare la prescripția despăgubirilor mai vechi de 3 ani și implicit a tardivității constituirilor de parte civilă ale spitalelor, trebuie precizat că în cadrul procesului penal, constituire de parte civilă se face, potrivit art. 15 al.2 Cod pr. penală, în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței, până la citirea actului de sesizare.
Întocmirea rechizitoriului în februarie 2004, justifică constituirile de parte civilă din perioada mai-iulie 2004 (filele 113 în dosarul parchetului și 77, 112, 141, 150 în dosarul instanței nr. 424/2004), iar faptul că părțile civile au stat în pasivitate până la această dată, nu le înlătură dreptul prevăzut de art. 15 Cod pr. penală.
Cheltuielile efectuate de partea vătămată pentru restabilirea sănătății au fost probate în parte de declarația martorei, audiată prin comisie rogatorie în dosarul 17111/2004 al Judecătoriei sectorului I Din declarația acesteia a rezultat că partea vătămată a cheltuit aproximativ 28.000 lei, din care aproximativ 3000 lei reprezintă însă cheltuieli de judecată, deci cheltuielile efective s-au ridicat la aproximativ 25.000 lei.
În ce-i privește pe martorii, și, aceștia sunt rude în grad prohibit de lege cu partea vătămată conform art.189 al.1 pct.1 Cod procedură civilă și pentru aceste motive declarațiile lor nu vor fi ținute în seamă de instanță.
În afară de prejudiciul efectiv, partea vătămată are dreptul la repararea beneficiului nerealizat reprezentândveniturile de care a fost lipsită ca urmare a pensionării ei,sumă ce urmează a fi calculată prin scăderea din veniturile pe care partea vătămată le-ar fi realizat din muncă, a pensiei de invaliditate, pe perioada 01.04.2001-07.03.2007 (respectiv de la data până la care inculpatul a fost obligat la plata acestei diferențe prin sentința civilă nr.11790/2000 a Judecătoriei Iași și până la data până când s-a prelungit termenul de acordare a pensiei de invaliditate).
La calculul acestei sume, instanța va avea în vedere adresele Ministerului Finanțelor Publice aflate la fila86în dosar 424/2004 al Judecătoriei Buhuși și la fila180în prezentul dosar și adresele Casei de Pensii a Municipiului B aflate la 258,276,294 în prezentul dosar.
Suma rezultată în urma acestui calcul, este de 69.534 lei, mai mare decât suma de 50.000 lei solicitată de partea vătămată cu acest titlu, instanța urmând în această situație a da eficiență principiului disponibilității.
Având în vedere faptul că instanța a reținut și culpa părții vătămate în producerea urmărilor accidentului și apreciind în raport de împrejurările concrete ale cauzei că această culpă reprezintă procentual 25% din contribuția sa la producerea leziunilor suferite, urmează ca despăgubirile ce vor fi acordate părții vătămate să fie reduse cu acest procent.
În afară de cheltuielile efective și diferența între veniturile pe care le-ar fi realizat și cele realizate efectiv, partea vătămată are dreptul și la recuperarea prejudiciului viitor, solicitat de aceasta sub forma uneipretenții periodice lunareîn raport de venitul mediu net pe economia națională.
Inculpatul nu a contestat această cerere, iar instanța a apreciat această prestație la un procent de 25%, din venitul mediu net lunar pe economia națională.
Și această prestație a fost redusă procentual în raport de culpa reținută în sarcina părții vătămate.
Având în vedere faptul că mașina condusă de inculpat era asigurată, a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă la plata către partea vătămată - a despăgubirilor civile reprezentând diferența între veniturile pe care le-ar fi realizat partea vătămată dacă ar fi lucrat și veniturile efectiv realizate, până la concurența sumei de 8000 lei, conform art.7 lit.b din HG 848/1997 și art.49 din Lg. nr.136/1995.
Pentru restul sumei, precum și pentru restul despăgubirilor sus menționate, a fost obligat inculpatul în temeiul art.14 cu 346 Cod procedură penală și al art.998 Cod civil.
În ce privește daunele morale solicitate de aceeași parte vătămată, este de necontestat suferința psihică intensă a părții vătămate ca urmare a leziunilor grave suferite, a numeroaselor spitalizări și intervenții chirurgicale prin care a trecut.
Instanța a avut în vedere însă și contextul producerii accidentului, în sensul că inculpatul făcea acest drum la cererea părții vătămate și cu intenția de aod uce pe aceasta acasă. Având în vedere și faptul că imediat după accident inculpatul a suportat cea mai mare parte a cheltuielilor pentru tratarea părții vătămate, având în vedere și atitudinea de suport moral și compasiunea de care a dat dovadă inculpatul față de partea vătămată, precum și culpa reținută în sarcina acesteia din urmă, instanța a apreciat că nu se mai impune obligarea inculpatului la plata de daune morale.
Întrucât a fost vinovat de producerea accidentului, inculpatul va fi obligat, în temeiul art. 313 din Lg.95/2006 modificată și la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către spitalele în care a fost internată partea vătămată și respectiv către Ap. pentru Spitalul Clinic de Urgență Militar Central "Dr. ", așa cum au fost solicitate în constituirile de parte civilă și probate cu deconturile aferente (filele 306-310, 393, 325 din prezentul dosar și fila 151 din dosarul 424/2004).
În ce privește însă despăgubirile solicitate de Ap. întrucât acestea urmează a fi acordate în sumă reactualizată în raport de indicele de inflație la data plății, nu s-a mai impus acordarea și a dobânzii legale, întrucât astfel s-ar realiza practic o dublă reactualizare.
Pentru acest motiv, instanța a respins cererea privind obligarea inculpatului la plata dobânzii legale aferente.
Întrucât în instanță inculpatul a beneficiat de apărător din oficiu, s-a dispus plata onorariului pentru acesta din fondurile Ministerului d e Justiție.
Împotriva sentinței penale au declarat apel asiguratorul, partea civilă Ministerul Apărării pentru Spitalul Clinic de Urgență Militar Central B și partea civilă.
Prin decizia penală nr. 357/A din 04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -au dispus următoarele:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală s-a respins ca nefondate apelurile formulate de apelantul asigurator SA B - SUCURSALA B, apelanta parte civilă MINISTERUL APĂRĂRII și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ MILITAR CENTRAL "DR. " B împotriva sentinței penale nr.11/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr-.
În temeiul art.192 al.2 a C.P.P. fost obligat fiecare apelant la plata a câte 50 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. În temeiul art.379 pct.1 lit.a s C.P.P.-a respins ca tardiv apelul formulat de apelanta parte civilă împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.192 al.2 a C.P.P. fost obligat apelanta parte civilă la plata sumei de 50 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Astfel asiguratorul SA în mod eronat a considerat că suma acordată cu titlu de despăgubiri civile părții civile, depășește limita maximă a despăgubirilor de asigurare.
Astfel potrivit art.7 lit.b din HG nr.848/1997 în calitate de asigurator de răspundere civilă, acordă despăgubiri în următoarele limite: până la 3000 ron pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 8000 ron, indiferent de numărul persoanelor în cauză, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudiciu cu caracter patrimonial.
Din interpretarea acestui text delege, rezultă fără echivoc așa cum corect a interpretat și instanța de fond, că pot fi acordate dacă sunt mai multe victime până la 3000 ron pentru fiecare, dar fără să depășească 8000 ron, per a contrariu față de faptul că în cauză avem o singură victimă, instanța de fond avea posibilitatea să acorde părții civile peste acești 3000 ron dar nu mai mult de plafonul maxim admis respectiv 8000 ron.
Interpretarea dată de, este subiectivă excede cadrului legal și nu-și găsește aplicabilitatea raportându-se la HG 848/1997 instanța de fond a apreciat corect modul de aplicare a acestuia.
Cât privește solicitarea apelantei părți civile Ministerul Apărării pentru Spitalul Clinic de Urgență Militar Central"Dr.", în sensul că nu i s-au acordat și dobânda legală ci doar indicele de inflație actualizat la data plății, tribunalul apreciază că în această situație instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii civile; este evident faptul că nu se pot acorda daune actualizate atât în raport cu indicele de inflație cât și acordarea dobânzilor legale întrucât s-ar realiza o îmbogățire fără justa cauză prin dublarea reactualizării lucru nepermis de lege.
Față de toate aceste aspecte tribunalul a apreciat că motivele invocate de cele două apeluri respectiv asiguratorul și Ministerul Apărării pentru Spitalul Clinic de Urgență Militar Central"Dr.",sunt nefondate și pe cale de consecință în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală a respins ca nefondate apelurile formulate.
Cât privește apelul părții civile, tribunalul a apreciat că acesta este tardiv pentru următoarele considerente:
Astfel hotărârea apelată a fost pronunțată la data de 30.01.2008 și comunicată părții civile la data de 6.02.2008.
Prin conținutul cererii depusă la dosarul cauzei și intitulat apel d e aderare, partea civilă a exercitat calea de atac la data de 9.04.2008, deja expirării termenului legal de 10 zile prevăzut delege.
Față de aceste aspecte, tribunalul a apreciat că apelul formulat de partea civilă este tardiv și pe cale de consecință în temeiul art.379 pct.1 lit.a a C.P.P. fost respins în consecință.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs în termen legal partea civilă, asiguratorul și partea civilă Ministerul Apărării.
În motivarea recursului său partea civilă Ministerul Apărării a arătat că instanța de apel a procedat în mod greșit, respingând apelul fără a ține seama de dispozițiile art.14 pr.penală, potrivit cărora instanța penală are obligația de a repara în întregime nu numai paguba produsă prin infracțiune părții civile(damnum emergens, respectiv cheltuielile de spitalizare actualizate cu indicele de inflație) ci și de a acorda despăgubiri pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă,(lucrum cessaris respectiv dobânda legală).
În același sens sunt și dispozițiile art.1088 civ. potrivit cărora"La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre pagubă".
A apreciat că o reparare în întregime a pagubei trebuia să aibă în vedere și acordarea dobânzii legale, cu atât mai mult cu cât dată fiind durata mare a timpului scurs între data efectuării cheltuielilor de spitalizare și data când acestea vor fi recuperate, folosul nerealizat de Spitalul Clinic de Urgență Militar Central"Dr. " B, care nu a putut utiliza aceste sume, este mai mult decât însemnat.
Partea civilă a arătat că apelul de aderare nu a fost tardiv, având în vedere că problema care urma să fie soluționată prin el privea numai latura civilă a procesului și se conforma art.293 al.1 pr.civ. potrivit căruia,citez: "Intimatul este în drept chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de celelalte părți printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare."
-Decizia Tribunalului Bacău nr. 357/A /2005 din 04.09.2008 a respins apelul declarat de aceasta considerându-l tardiv conform prevederilor pr.penală, dar a acceptat ca, prin sentința Judecătoriei Buhuși nr. 11/30.01.2008, în dosarul nr-, declarațiile martorilor, și să nu fie ținute în seamă de instanță întrucât ei sunt rude în grad prohibit de lege conform art.189 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă. În acest context a apreciat că, dacă pentru respingerea parțială a probelor formulate de aceasta cu martori a fost acceptată o prevedere a Codului d e procedură civilă, este posibil și justificat ca pentru aprobarea apelului declarat de aceasta de aderare să se aplice prevederile aceluiași Cod de procedură civilă - cu atât mai mult cu cât apelul privește strict latura civilă a cauzei iar dispozițiile art.293 alin.1 Cod pr.civilă își găsesc pe deplin aplicabilitatea.
În motivarea recursului său asiguratorul Baa rătat că prin sentința penală nr.11/30.01.2008, instanța a dispus obligarea "" la plata sumei de 8.000 lei cu titlul de daune materiale către partea civilă -, cuantum menținut și prin decizia instanței de apel.
Astfel, atât prin concluziile depuse la instanța de fond cât și prin apelul formulat împotriva sentinței penale nr.11/2008, în calitate de asigurator de răspundere civilă, prin prisma prevederilor art.7 lit.b don HG.nr.848/1997, acorda despăgubiri în următoarele limite.
"până la 30.000.000 lei (3.000 RON) pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 80.000.000 lei (8.000 RON), indiferent de numărul persoanelor în cauză, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial".
Cum în urma evenimentului produs la data de 19.09.1998, a rezultat vătămarea corporală a numitei, asiguratorul va acorda despăgubiri în limita sumei de 3.000 RON, preluând astfel o parte din obligațiile vinovatului de accident, în limitele obligației fiind stabilite prin HG nr.848/1997 și art.53 din Legea nr.136/1995.
Art.53 din Legea nr.136/1995(nemodificată):
".limita maximă a despăgubirilor de asigurare.se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului."
Față de cele menționate a solicitat instanței admiterea recursului și reducerea despăgubirilor acordare, cu luarea în considerare a limitelor impuse prin HG nr.848/1997 - art.7 lit.b, pentru diferența de prejudiciu urmând a fi atrasă răspunderea inculpatului.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art.385/14 pr.penală hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art.385/9 al.3 pr.penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
În mod corect a fost respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă întrucât aceasta nu a respectat prevederile art.363 pr.penală, privind termenul de declarare a apelului în penal.
În cauză nu pot fi aplicabile prevederile art.293 al.1 pr.civilă întrucât în codul d e procedură penală sunt reglementate în mod expres în art.364 și 365 cazurile de repunere în termen sau a apelului peste termen.
Susținerile recurentei ar fi fost întemeiate dacă în Codul d e procedură penală nu ar fi fost dispoziții potrivnice față de cele prevăzute în art.293 al.1 pr.civilă.
În ce privește susținerile asiguratorului, acestea nu pot fi primite întrucât sunt împotriva dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Textul art.7 din nr.HG 848/1997 este clar, în sensul că se pot acorda despăgubiri de cel mult 8000 lei, indiferent de numărul persoanelor vătămate, limitarea la 3000 lei de persoană intervine numai în situația în care sunt mai multe părți vătămate, ceea ce nu este cazul în speță.
Cât privește recursul părții civile Ministerul Apărării și acesta este neîntemeiat întrucât fiindu-i acordate despăgubiri actualizate la zi în raport de rata inflației nu se mai justifică și acordarea dobânzilor legale pentru că s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate se vor respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și prevederile art.192 al.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă,asiguratorul SC" "SA B și partea civilă Ministerul Apărării, împotriva deciziei penale nr.357/A din 04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
În baza art.192 al.2 pr.penală obligă recurenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Red.
Red. /
Red. Șt. /27.01.2009
Tehnored. / 28.01.2009
2 ex.
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Bogdan Adrian, Ștefan
