Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 253/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 253/
Ședința publică din data de 14 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Andreescu dr. - -, judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpatul -, domiciliat în municipiul P,-, -.D,.5 - județul A și de partea responsabilă civilmente SC SA, cu sediul în P,- -județul A, împotriva deciziei penale nr. 253 din data de 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației nr. -/2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta parte responsabilă civilmente SC SA P, intimata parte vătămată și intimatele părți civile Casa de Asigurări de Sănătate A-P și Spitalul Județean
Procedura, legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a audiat inculpatul răspunsurile fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, nici excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, nici excepții de invocat curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, pe fond efectuarea unui raport de expertiză tehnică auto, având în vedere actele medicale aflate la dosarul cauzei ca urmare a neconcordanțelor existente în cauză cu privire la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către domnul inginer și ce-l efectuat de către Institutul Național de Medicină Legală B, respectiv la punctul 4, depus la dosarul cauzei la data de 23.01.2008, înregistrat sub nr.A/2007, a B, unde la punctul 4 intitulat concluzii, dat fiind dinamica producerii accidentului și dat fiind concluziile raportului medico legal din care rezultă că leziunea a fost realizată la 1/3 inferior membru, respectiv piciorul părții vătămate, datorită acestor neconcordanțe apreciază că se impune casarea și efectuarea acestui raport de expertiză auto pentru a sesiza funcție de vătămarea părții vătămate, locul în care s-a realizat această vătămare asupra piciorului la 1/3 inferior, care vin reală contradicție cu ceea ce s-a reținut în faza de cercetare și urmărire penală.
Apreciază că în condițiile în care inculpatul ar fi lovit pe partea vătămată cu din față a autoturismului pe care îl conducea, era imposibil ca acesta să fi realizat această vătămare aproape de glezna părții vătămate, în condițiile în care s-ar fi lovit frontal. În realitate din punctul său de vedere aceasta ferindu-se de autoturismul ce venea din sens invers, a realizat un pas înapoi, acesta este și motivul pentru care s-a rabatat acea oglindă pe partea a autoturismului, moment în care și-a prins partea inferioară a piciorului între pasajul din stânga autoturismului și. În realitate așa s-au întâmplat lucrurile.
Solicită efectuarea acestui raport de expertiză, deoarece practic concluziile raportului de expertiză auto, venind în reală contradicție cu concluziile raportului de expertiză medico legală, inculpatul va fi sancționat fără se reține și o culpă a părții vătămate.
De asemenea arată că din probele administrate inculpatul îngrijit pe partea vătămată, deoarece nu a dorit să se întâmple acest lucru, în cauză neexistând nici o plângere din partea părții vătămate, dar dat fiind numărul de îngrijiri medicale, infracțiunea se pedepsește din oficiu.
Inculpatul s-a îngrijit de partea vătămată pe tot parcursul cât a avut nevoie de îngrijiri medicale.
Pe recursul părții responsabil civilmente arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului, apreciază că în mod corect instanța de fond a obligat societatea de asigurări la plata cheltuielilor de spitalizare, tocmai pentru faptul că la acel moment inculpatul era asigurat la acea societate de asigurări, la dosar existând polița de asigurare.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, menținerea deciziei penale nr. 253 din data de 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală în dosarul nr-, în cauză nu există nici o eroare de fapt, din probele administrate în cauză a existat o culpă exclusivă a inculpatului în producerea accidentului. Recursul nu fost motivat în termen respectiv cu 5 zile înainte de primul termen de judecată așa cum prevede legea.
Singurul motiv de casare care ar putea fi analizat din oficiu de către instanță ar fi acela că la instanțele anterioare s-ar fi produs eroare gravă de fapt, care ar fi dus la hotărâre de condamnare nelegală, însă în cauză nu există nici o eroare de fapt, probele au fost administrate corect, din ele au rezultat o culpă exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
Apreciază că nu se impune efectuarea unei expertize tehnice auto, deoarece nu există nici neconcordanță între cele două expertize efectuate în cauză, având în vedere că acestea sunt două expertize diferite, apreciind că această neconcordantă invocată nu este relevantă. Aspectul privind lipsa de vizibilitate este de asemenea neîntemeiată deoarece din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă clar că zona este luminată, inculpatul a observat-o pe partea vătămată, dar deși avea o viteză sub limita legală, dar nu a putut să frâneze, acesta trebuia să adapteze viteza la condițiile meteo nefavorabile.
De asemenea solicită a se reține reaua credință a inculpatului, acesta nu a acordat nici un fel de atenție sau de îngrijire părții vătămată, care a fost internată în spital, mai multe luni. Partea vătămată nu a solicitat nici un fel de despăgubiri de la inculpat și acesta nu i-a acordat nici un fel de atenție, motiv pentru care solicită fi sancționat ca atare.
Pe recursul părții responsabil civilmente pune concluzii de asemenea de respingere a recursului ca nefondat, acesta nu a fost motivat până la primul termen potrivit legii, menținerea deciziei penale nr. 253 din data de 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, nu există nici un motiv de casare care ar putea fi analizat din oficiu. Obligația de despăgubire Spitalului Județean unde a fost internată partea vătămată, este absolut legală deoarece partea responsabilă civilmente era asigurator de răspundere civilă a mașinii inculpatului.
Avocat în replică arată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, datorită faptului că inculpatul s- îngrijit de aceasta, a mers la aceasta acasă, i-a dus alimente, la dosar există o adresă din partea Judecătoriei prin care îi solicită acesteia să răspundă dacă s-a constituit parte civilă și aceasta a spus că nu se constituie parte civilă.
Reprezentanta parchetului cu privire la cererea inculpatului de prelungirea dovezii de circulație pe drumurile publice, pune concluzii de respingerea cererii ca nefondate, având în vedere că inculpatul are o culpă exclusivă în producerea accidentului și a cauzat vătămări importante sănătății și integrității părții vătămate și de poziția acestuia care nu recunoaște nici o culpă în producerea accidentului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, precizând că regretă fapta dar nu se consideră vinovat.
CURTEA
Asupra recursurilor penal:
Prin sentința penală nr.455 din 4 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a hotărât:
In baza art. 184 alin. 2 si 4.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a pen si art. 76 alin.1 lit. teza I pen. condamnă pe inculpatul, la 5 luni închisoare.
In baza art. 81.pen, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit conform art. 82.pen.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83.pen.
In baza art. 14 si 346.pr.pen coroborat cu art. 998-999.civ, art. 1003.civ și art. 50 din Legea nr. 136/1995, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL JUDEȚEAN, și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. SA P- SUCURSALA A, la plata către partea civilă a sumei de 1661,63 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile.
Ia act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In baza art. 191 alin. 1 si 4.pr.pen. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 30 decembrie 2004, în jurul orelor 20.40, inculpatul conducea autoturismul taximetru Daewo Cielo cu numărul de înmatriculare - pe str. -. -, cartier din mun. P, din direcția str. T din V-Podul, pe a doua a sensului de mers, având ca pasager pe martorul.
Autoturismul condus de inculpat rula cu viteza de circa 35 km/, în condiții de vizibilitate redusă, întuneric, ploaie.
În același timp, partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii -. - pe marcajul pietonal, din direcția Bazinul spre cartierul . Partea vătămată a parcurs întâi a sensului de mers pe care se deplasa autoturismul condus de inculpat, după care și- continuat deplasarea pe a doua, către axul ce desparte cele două sensuri de mers.
Ajuns la trecerea de pietoni respectivă, inculpatul nu a observat la timp silueta părții vătămate ce traversa strada, fiind surprins de aceasta și, fără reduce imediat viteza, încercând să evite impactul frontal cu ea, a efectuat o ușoară manevră de viraj spre dreapta, victima a fost lovită cu partea față-laterală stânga a autoturismului și a căzut pe carosabil. Inculpatul a frânat și a oprit autoturismul la o distanță de circa 8 metri după trecerea de pietoni respectivă, a ieșit din mașină cu martorul, ajutând victima și asigurând transportarea acesteia la spital pentru îngrijiri medicale.
Ca urmare accidentului, partea vătămată a suferit o fractură de gambă în treimea medie a piciorului, prin lovire directă postero-laterală, leziune traumatică pentru care au fost necesare circa 120-150 de zile de îngrijiri medicale și care a determinat internarea sa repetată, fără însă să- fie pusă viața în primejdie sau să rezulte infirmitate posttraumatică.
Cât privește latura civilă, prima instanță a reținut că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, potrivit declarațiilor sale (fila 12 ), fiind aplicabil principiul disponibilității, dar partea vătămată Spitalul Județean Aas uferit o pagubă de 1661,63 lei RON prin suportarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate, în perioada 30.12.2004-14.01.2005 (fila 24 dos. inst.), cu privire la care instanța reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece paguba este cauzată prin săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Prima instanță a mai apreciat că potrivit art. 50 și următoarele din Legea nr. 136/1995 modificată, ulterior Deciziei în interesul legii nr. I/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul evidențierii exprese a asigurătorului ca fiind primul împotriva căruia se poate exercita acțiunea în răspundere, SC. SA Sucursala A este ținută să răspundă pentru paguba produsă de inculpatul asigurat, potrivit poliței de asigurare de răspundere civilă auto seria - nr. -/03.11.2004, valabilă la data producerii accidentului.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel inculpatul și partea responsabilă civilmente, apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului inculpatul a criticat sentința, sub aspectul reținerii vinovăției, pretinzând că dacă i s-ar fi admis o nouă expertiză tehnică, s-ar fi putut face dovada lipsei legăturii de cauzalitate dintre lovitura de mașină și vătămarea suferită de partea vătămată, având în vedere nivelul la care s-a produs ruptura membrului inferior.
Partea responsabilă civilmente a criticat sentința pentru greșita apreciere a calității procesuale, în sensul că trebuia să se rețină participarea sa în proces ca asigurător de răspundere civilă și nu trebuia să fie obligat în solidar cu inculpatul.
Prin decizia penală nr. 253 din data de 27 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa admis cererea de reexaminare formulată de avocatul.
A dispus ridicarea amenzii aplicate avocatului prin încheierea din 07.10.2008, în sumă de 500 lei.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, și partea responsabilă civilmente SC SA P, cu sediul în P, jud. A, obligând pe fiecare apelant la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în cauză s-au efectuat două expertize tehnice, una fiind întocmită de Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice Dincolo de aceste expertize, oat reia ar fi total lipsită de sens având în vedere că au fost atinse toate punctele puse în discuție. De altfel, nici nu ar mai fi posibilă efectuarea unei expertize tehnice de către un expert de pe lista aferentă Tribunalului Argeș, după efectuarea expertizei de către Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice
În plus, au fost avute în vedere și toate celelalte probe administrate, inclusiv măsurătorile efectuate de organele de poliție la locul producerii accidentului și materializate în schița și procesul verbal întocmite, de la acestea pornindu-se în efectuarea expertizei tehnice. De asemenea, chiar și inculpatul în primele declarații a recunoscut săvârșirea faptei.
Impactul a avut loc pe trecerea de pietoni marcată, iar inculpatul avea obligația să reducă viteza până la limita evitării accidentului.
Circumstanțele reținute de primul expert în favoarea inculpatului sunt cel puțin hilare. Acesta apreciază că întunericul, ploaia și hainele de culoare închisă purtate de victimă au concurat la producerea accidentului. Să se înțeleagă oare, că expertul ar sugera să se circule numai noaptea, pe timp cu, iar dacă pe pietoni îi surprinde noaptea pe stradă să-și schimbe vestimentația în culori deschise? S-a mai invocat lipsa iluminatului public în zona trecerii de pietoni, de parcă acest lucru ar prezenta o obligație legală, știut fiind că marcaje pentru trecerea de pietoni se află și în localități cu sisteme de iluminat reduse.
În plus, inculpatul prestează servicii de taximetrie în Municipiul P, ceea ce presupune un profesionalism major și totodată o bună cunoaștere a marcajelor.
Totodată, nu se poate imputa victimei faptul că s-a angajat în traversarea drumului pe trecerea de pietoni din moment ce a zărit sau ar fi trebuit să zărească farurile autoturismului, atâta timp cât impactul a avut loc la mijlocul distanței, pe axul șoselei, deci inculpatul ar fi avut suficient timp să o observe că s-a angajat în traversare, de altfel, era obligația conducătorului auto să încetinească viteza și să oprească în fața trecerii de pietoni.
Tribunalul a apreciat că cea de-a doua expertiză tehnică a lămurit toate aspectele, astfel că vinovăția inculpatului s-a dovedit cu prisosință.
Oricum, prima instanță a dovedit suficientă clemență la aplicarea și individualizarea pedepsei, dând pedepsei eficiența criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72
În ceea ce privește motivele de apel invocate de SC""SA P, tribunalul d e asemenea, le-a considerat neîntemeiate.
În mod corect instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 50 și următoarele din Legea nr.136/1995, modificată, ulterior Deciziei în interesul legii nr. I/2005 a la obligarea SC""SA P în solidar cu inculpatul la despăgubiri.
Potrivit poliței de asigurare de răspundere auto seria - nr.-/3 noiembrie 2004, valabilă la data producerii accidentului, SC""SA este ținută să răspundă pentru paguba produsă de inculpatul asigurat.
Consecința calității de asigurător în contractul de asigurare este cea de răspundere civilă, ceea ce, în procesul penal îi confirmă calitatea procesuală de parte responsabilă civilmente.
Potrivit dispozițiilor art. 191 alin.3 proc.pen. partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei este obligată în mod solidar cu aceasta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și, deci, în mod corect prima instanță a obligat-o și la cheltuieli judiciare către stat în solidar cu inculpatul.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs partea responsabil civilmente SC SA P și inculpatul acesta din urmă a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei.
Inculpatul mai invocă neconcordanța între concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară și raportul de expertiză medico-legală întocmit de INML Minovici B, solicitând efectuarea unui nou raport de expertiză auto.
Se mai susține că partea vătămată nu a formulat plângere penală împotriva sa.
Partea responsabil civilmente nu a indicat, în concret, criticile pe care le aduce hotărârii recurate.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Motivul de recurs ce vizează nevinovăția se circumscrie cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 cod procedură penală.
Astfel, instanțele de fond au reținut corect situația de fapt, în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate în sensul că accidentarea părții vătămate, la data de 30.12.2005 s-a produs urmare a nerespectării, de către inculpatul a dispozițiilor art.158 lit. din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, prin neadecvarea vitezei, în sensul reducerii acesteia.
Partea vătămată se angajase regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal.
Lovirea acesteia s-a produs cu extremitatea a barei de protecție frontală autovehiculului condus de inculpat iar leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare 150 zile îngrijiri medicale.
Efectuarea unei noi expertize tehnice nu este utilă și concludentă soluționării cauzei. Aceasta, deoarece raportul de expertiză tehnică efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice B a concluzionat că vina exclusivă aparține inculpatului, întrucât acesta ar fi trebuit să întreprindă manevrele de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol.
Nerespectarea de către inculpat a obligației de reducere a vitezei în zona marcajului pietonal a fost surprinsă și în raportul de expertiză tehnică auto întocmită de expert -.
În altă ordine de idei, față de domeniul de activitate ce a constituit obiectul analizei, tehnică, respectiv medicină, nu se poate susține, așa cum pretinde inculpatul, că acestea sunt contradictorii, pentru a se justifica efectuarea unei noi expertize tehnico-auto.
Concluziile avansate de specialiști nu se contrazic, din contră, ele se completează, fiecare în parte reliefând lovirea părții vătămate cu ( de) corp dur, adică de extremitatea a barei de protecție frontală a autoturismului condus de inculpat.
În legătură cu cel de-al treilea motiv de recurs, curtea constată că lipsa plângerii penale este irelevantă.
Aceasta, deoarece, inculpatul este judecat pentru infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, iar obligativitatea formulării plângerii este impusă doar pentru faptele prevăzute în alineatele 1 și 3, când acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Prin prisma celor ce preced, criticile aduse hotărârii recurate sunt neîntemeiate.
Rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare urmare a respingerii recursului are drept consecință respingerea cererii de prelungire a dreptului de circulație formulată de inculpat. Dispozițiile art.111 alin.6 din OUG nr.195/2002, republicată și modificată prin OUG nr.146/2008, devin inaplicabile deoarece, ele stabilesc dreptul instanței de a aprecia și de a dispune dacă un inculpat trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice poate beneficia pe o perioadă limitată de timp și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și de partea responsabil civilmente SC SA P, care în baza art.192 al.2 Cod procedură penală vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Va fi respinsă cererea de prelungire a dreptului de circulație formulată de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.02.1964 în P, jud. A, domiciliat în P,-, - 7,. D,. 5, jud. A, fără antecedente penale, căsătorit, șofer la SC SA P, CNP- - și partea responsabilă civilmente P, împotriva deciziei penale nr.253 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Respinge cererea de prelungire dreptului de circulație formulată de inculpatul.
Obligă pe recurenții la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.:
2 ex./ 05.05.2009.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca
