Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 258/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.258/
Ședința publică din data de 05 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpat - domiciliat în municipiul C,-, județul C;
- partea responsabilă civilmente - prin Director General -. - cu sediul în municipiul C,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.1113 din data de 22 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.48 din data de 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2,4 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat și intimat personal și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- intimat parte vătămată personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.49/2009, emisă de baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
Se constată lipsa:
- recurentei parte responsabilă civilmente și intimată - C pentru care răspunde consilier juridic - - în baza delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat și intimat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs, sens în care s-a încheiat procesul verbal și s-a atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel ca nefiind legală și temeinică și rejudecarea cauzei în baza disp.art.3859pct.10 Cod procedură penală.
Precizează că prin soluția pronunțată de instanța de fond, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2,4 Cod penal cu aplicarea art.81 Cod penal și obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente - C și asigurătorul -, la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune materiale și 15000 lei reprezentând daune morale către partea civilă.
Apreciază că în mod greșit atât instanța de fond cât și cea de apel, au reținut o culpă exclusivă a inculpatului în măsura în care cu toate probele administrate în cauză, fără nici un dubiu de tăgadă, putea fi reținută și culpa conducătorului ambulanței, numitul, care nu a sesizat carosabilul ocupat de o coloană de intervenție alcătuită din mașini iluminate cu echipamente reflectorizante, conform normelor specifice acestora, care efectuau lucrări de modernizare a drumurilor publice și unde se impunea din partea oricărui conducător auto reducerea vitezei, respectarea semnelor de semnalizare a lucrărilor.
De asemenea, consideră că au fost ignorate în totalitate depozițiile martorilor audiați care au constata contextul în care a avut loc evenimentul rutier, opinând culpa șoferului ambulanței.
Solicită a se observa că, nici măcar nu s-a amintit de culpa părții vătămate care a încălcat disp.art.126 alin.1 din nr.OUG195/2002.
Precizează că, partea vătămată nu a fost redusă viteza și nici nu a condus preventiv, iar cele două instanțe de judecată au respins proba cea mai pertinentă a inculpatului și anume, efectuarea unei noi expertize și, s-au limitat la a stabili culpa exclusivă a inculpatului.
Cu privire la acțiunea civilă, apreciază că instanțele s-au pronunțat fără a avea un temei concret în sensul dovezilor pe care partea vătămată trebuia să le aducă și să le producă în a dovedi cheltuielile efectuate în urma evenimentului rutier, urmările suferite din punct de vedere medical.
Consideră că, suma de 15.000 RON reprezentând daune morale, este o sumă imensă raportată la suferința pricinuită.
Depune la dosar, concluzii scrise.
Recurenta parte responsabilă civilmente și intimată- C prin consilier juridic -, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, în temeiul disp.art.3859alin.1 pct.10 Cod procedură penală, cu constatarea încălcării acelorași dispoziții legale și de către instanța de fond.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Depune la dosarul cauzei, concluzii scrise.
Avocat, apărător ales al intimatei parte vătămată, având cuvântul, solicită a se observa că, s-a invocat de către apărătorul ales al inculpatului că partea vătămată ar fi avut o culpă la producerea accidentului, total neadevărat întrucât ambulanța condusă de aceasta se deplasa la o intervenție în urma unui apel telefonic, nefiind pornite luminile girofar deoarece nu era vorba despre o urgență de gradul
Cu privire la efectuarea unei noi expertize tehnice, apreciază că cele două instanțe în mod cert și corect, au respins această probă.
Pe cale de consecință, solicită respingerea ca nefondate a ambelor recursuri formulate în cauză.
Cu privire la acțiunea civilă, precizează că pretențiile civile au fost admise în parte, în funcție de dovezile depuse.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate acelor două recursuri formulate în cauză.
Solicită a se observa că în mod corect cele două instanțe au reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier, în raport de probatoriul administrat în cauză, coroborat cu declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului și înscrisurile depuse la dosar.
Apreciază că instanța de apel în mod corect a respins proba referitoare la efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică judiciară, întrucât expertiza efectuată în cauză a lămurit pe deplin dinamica producerii accidentului, cauzele acestuia, normele ce au fost încălcate de către inculpat.
Cu privire la acțiunea civilă, apreciază că aceasta a fost soluționată în mod just.
Recurentul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1113/22.10.2008, pronunțată în dosarul penal cu nr. unic -, Judecătoria Constanțaa hotărât:
"În baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de-vătămare corporală din culpă- s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 26.10.1963 în C, domiciliat în C,- C, jud. C, CNP - la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art.71 pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a 2-a și b pen. și în baza art.71 alin.5 pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. Cod civil, s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente C și alături de asigurătorul C la plata sumei de 5000 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale către partea civilă și au fost respinse restul pretențiilor materiale și morale formulate.
S-a luat act că Spitalul de Ortopedie, și Recuperare Medicală Sud nu a formulat pretenții civile în cauză.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă, privind cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat, ca nedovedite.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat".
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a stabilit următoarea situație de fapt:
În ziua de 18 august 2006, Cap lanificat pe timp de noapte o lucrare de schimbare a unei șine de tramvai în zona din
Pentru realizarea lucrării, martorul a luat legătura cu inculpatul, șofer la C, care i-a comunicat că va transporta acea șină de 16, prin tractare, deoarece distanța de la depou la zona era mică.
Astfel, unul dintre capetele șinei a fost legat cu o șufă metalică de cârligul de remorcare al autospecialei agabaritice prin lungime, marca "R" cu nr. de înmatriculare -, iar celălalt capăt al șinei a rămas în contact direct cu solul, fiind târâtă pe carosabil.
Pentru a semnaliza transportul, șina de tramvai a fost înfășurată din loc în loc cu bucăți de celofan galben, care însă s-au desfăcut și au căzut la scurt timp după începerea transportului.
În jurul orelor 22,30, ansamblul condus de inculpat a început să ruleze de la depoul de tramvaie, urmat la mică distanță de martorul, mecanic, care conducea la mică distanță, în partea din spate, autoturismul personal cu luminile de avarie aprinse.
Deplasarea s-a efectuat până pe b-dul - -, pe sensul str. - - str.-, unde, în zona aleii de acces spre, pornind de pe I, inculpatul a inițiat manevra de întoarcere de pe un sens pe celălalt, cu 180o, fără a se asigura.
În continuare, autospeciala condusă de inculpat s-a încadrat pe celălalt sens, șina tractată - prin târâre pe carosabil - a rămas într-o poziție aproximativ perpendiculară pe b-dul - -, obturând astfel sensul de mers dinspre str. - spre str.-, moment în care, pe a 2-a rulând autosanitara " 1310" cu nr. de înmatriculare -, condusă de martorul, pe locul din dreapta față aflându-se partea vătămată, șina de tramvai tractată și nesemnalizată a intrat în impact frontal și a proiectat-o pe contrasens, unde a lovit autoturismul cu nr.-, parcat regulamentar.
În urma accidentului, partea vătămată a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale.
Conform expertizei tehnice întocmite în faza urmăririi penale, s-a concluzionat că starea de pericol a fost produsă în exclusivitate de inculpat, care a acceptat efectuarea unui transport nelegal pe drumurile publice și nu a solicitat șefilor săi să ia toate măsurile specifice de semnalizare și siguranță pentru a preveni eventualele accidente rutiere. În egală măsură, inculpatul a încălcat și art.214-216 și art.116 din Regulamentul de aplicare a OUG.195/2002. Culpa inculpatului rezultă din faptul că nu s-a asigurat cu privire la efectuarea manevrei de întoarcere - asigurare obligatorie la un conducător auto profesionist și neasigurarea fiindu-i imputabilă, în plus autospeciala agabaritică prin lungime, marca "R" pe care o conducea nu era echipată cu nici unul dintre dispozitivele suplimentare de semnalizare obligatorii în acea situație.
Modalitatea rudimentară de semnalizare a transportului șinei lungi de circa 16, prin înfășurare din loc în loc cu bucăți de celofan galben, nu a avut concordanță legală și nici eficiență practică, deoarece acele "semnalizări" cu celofan galben în plină noapte (în jurul orei 22,30) s-au desfăcut și au căzut la scurt timp după începerea transportului, astfel că transportul șinei nu a fost semnalizat.
Situația de fapt s-au dovedit cu următoarelor mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate, raport de constatare medico - legală, raport de expertiză tehnică auto, depozițiile martorilor, Petruc, și, declarațiile inculpatului.
Reținând aceeași motivare, în fapt și în drept, prin decizia penală nr.48 din data de 28 ianuarie 2009, Tribunalul Constanțaa respins, în baza art.379 pct.1 lit.b) cod procedură penală, ca nefondate apelurile formulate de apelantul inculpat și apelanta parte responsabilă civilmente
Împotriva hotărârilor, în termenul legal, inculpatul și partea responsabilă civilmente C au declarat recurs motivând că accidentul s-a produs și din culpa părții vătămate care nu a redus viteza și nu a condus preventiv, respingându-li-se nejustificat o nouă expertiză tehnică, iar cuantumul daunelor civile este prea mare, fără a fi dovedit.
Criticile sunt neîntemeiate.
Conform art.345 cod procedură penală, instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar potrivit art.52, art.66 cod procedură penală, vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cauză, s-au respectat exigențele unui proces echitabil, inculpatul dispunând de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistență juridică calificată și având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor, administrării tuturor probelor ca și acuzarea.Cererea inculpatului referitoare la efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare nu este întemeiată deoarece situația de fapt nu s-a modificat, iar raportul efectuat în cursul urmăririi penale nu are vulnerabilități, nefiind contestat de vreunul dintre recurenți care nu au formulat nici obiecțiuni potrivit legii.
Prin urmare, neîncălcându-se vreo regulă de procedură, se pune problema examinării cauzei pe fond și anume interpretarea și aprecierea probelor administrate în cauză.
Astfel, pe baza mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, proces - verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate, raport de constatare medico - legală, raport de expertiză tehnică auto, declarațiile martorilor, Petruc, și, declarațiile inculpatului, rezultă că la data de 18.08.06, pe timpul nopții, în timp ce conducea, pe bulevardul - -, în zona de acces spre, autospeciala agabaritică prin lungime, marca "R" cu nr. de înmatriculare -, tractând o șină de tramvai de 16, semnalizată rudimentar, pentru a efectua o lucrare în zona din C, inculpatul, a început efectuarea manevrei de întoarcere, fără să se asigure suficient, condiție în care, autosanitara - ce venea pe a-II-a, nu a putut evita șina semnalizată necorespunzător și ce bloca, a intrat în impact cu aceasta și, în urma accidentului, pasagerul din dreapta față, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale; culpa accidentului aparține inculpatului care a încălcat dispozițiile art.214-art.216 din Regulamentul de aplicre al nr.OUG195/2002 prin acceptarea transportului fără autorizația specială a administratorului drumului necesară față de lungimea șinei, fără a fi echipat cu dispozitive suplimentare de semnalizare, transport care era și interzis, vizibilitatea la orele 2300fiind redusă.Împrejurarea că și partea vătămată a încălcat art.126 alin.(1) din același Regulament, neavând centura de siguranță, nu are vreo relevanță asupra responsabilității inculpatului deoarece existența acesteia nu ar fi împiedicat impactul cu șina de tramvai.
Apărarea inculpatului că este și culpa martorului, șoferul autosanitarei, este înlăturată de concluziile raportului de expertiză și martorul, respectiv partea vătămată care au arătat că autospeciala agabaritică ce tracta șina de tramvai nu era semnalizată corespunzător ceea ce a condus la observarea lor cu întârziere.
Sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă din culpă" prev. de art.184 alin.(2) și (4) cod penal, fapta fiind săvârșită cu vinovăție în forma culpei.
În concluzie, fapta există, este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu din culpa exclusivă a inculpatului și, cum nu există vreo cauză de împiedicare a tragerii sale la răspundere penală, nu poate fi achitat, pedeapsa fiind stabilită în raport de criteriile prev. de art.72 cod penal.
Referitor la acțiunea civilă, potrivit dispozițiilor art.14-art.346 cod procedură penală, art.998 cod civil, nașterea atât a dreptului persoanei vătămate de a cere repararea prejudiciului cât și, corelativ, a obligației autorului faptei ilicite (infracțiunii) de a-l repara presupune în mod necesar existența unui prejudiciu, a unei pagube, fără a se face distincție după cum prejudiciul este material sau moral.
În speță, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10000 lei reprezentând daune materiale, 30000 lei reprezentând daune morale.Pe baza actelor medicale și a înscrisurilor referitoare la cheltuielile efectuate cu tratament, recuperare, instanțele au reținut în mod temeinic că daunele materiale au fost dovedite parțial până la concurența sumei de 5000 lei.Totodată, raportat la suferințele avute în urma accidentului, indisponibilizarea și limitarea temporară a participării la viața socială, la cea de familie,perioada necesară vindecării și apoi pentru recuperare, suma de 15000 lei cu titlu de daune morale este suficientă pentru repararea echitabilă a prejudiciului suferit de partea civilă.
Cum recurenții nu au dovedit netemeinicia probelor făcute de partea civilă, nu se justifică reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate de instanța de fond.
În concluzie, pentru considerentele expuse, nu există vreunul din cazurile de casare indicate de recurenți și, cum nici din oficiu, nu s-a găsit vreun caz de nulitate a hotărârilor atacate, ambele recursuri sunt nefondate și, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, vor fi respinse.
În baza art.192 cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de:
- inculpat - domiciliat în municipiul C,-, județul C;
- partea responsabilă civilmente - prin Director General -. - cu sediul în municipiul C,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.1113 din data de 22 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.48 din data de 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 100 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pt.JUDECĂTOR
aflat în, conform art.312
Cod proc.pen. semnează,
PREȘEDINTE DE COMPLET,
GREFIER,
Jud. fond
Jud. apel /
Red.Jud.-
Tehnored. grefierG. /2 ex.
Data: 25.05.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Marius Cristian Epure, Zoița
