Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 259/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1483/299/2008
269/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 259
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Deciziei penale nr. 708/A din data de 08.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul-inculpat G, personal, în stare de libertate și asistat de apărător ales cu delegație la dosar și intimatul-parte-responsabilă civilmente CO, lipsind intimata-parte-vătămată și intimata-parte-civilă Spitalul Clinic de Urgență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care după care,
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, casarea deciziei Tribunalului București, menținând hotărârea instanței de fond, având în vedere că apelul a fost greșit admis, în baza art.385 ind. 15 pct. 2 lit. Cod de procedură penală. Consideră că instanța de fond în mod greșit a reținut că există o culpă comună a inculpatului și a victimelor, întrucât accidentul de circulație s-a produs exclusiv culpei inculpatului. Chiar dacă victimele s-ar fi aflat în stația de, este clar că fără intervenția faptei culpabile a inculpatului, evenimentul rutier nu ar fi avut loc.
Tribunalul a făcut o gravă eroare, sancțiunea aplicată inculpatului nu este de natură să corespundă scopul pedepsei conform art. 52 Cod penal, față de numărul de îngrijiri medicale de care au avut nevoie victimele pentru vindecarea leziunilor. Nu s-a stabilit modalitatea prin care cei doi martori s-au aflat pe carosabil. Martorii arată în declarațiile date că dacă victimele nu s-ar fii mișcat din stație, nu ar fi fost loviți.
Pentru aceste considerente consideră hotărârea Tribunalului ca fiind netemeinică, întrucât s-a reținut culpa victimelor în aceiași măsură cu a inculpatului, motiv pentru care s-a soluționat în mod greșit și latura civilă prin reducerea daunelor morale la care a fost obligat de către instanță.
Apărătorul ales solicită ca reprezentanta parchetului să precizeze temeiurile legale ale motivelor de recurs și cererea pe care înțelege să o formuleze în recurs.
Reprezentanta Ministerului Public arată că este vorba de cazurile de casare prev de art. 385 ind. 9 pct. 14 și 18 Cod de procedură penală.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat G, arată că inculpatul s-a angajat într-un viraj spre stânga, oprindu-se la mijlocul drumului pentru a se asigura, în timp ce din direcția opusă a venit un alt autoturism cu viteză, iar martorul care l-a văzut nu a mai apucat să evite, întrucât a fost plonjat către stația de autobuz.
Să se aibă în vedere că din expertiza efectuată s-au găsit vinovați victimele, pietonii și inculpatul care era staționat în timpul producerii accidentul.
Instanța de fond a recunoscut această expertiză care stabilește culpă comună a pietonilor și a inculpatului, reevaluând expertiza, stabilește vina exclusivă ca fiind a inculpatului.
În apel s-a cerut din nou administrarea probatoriului și efectuarea din nou a expertizei, reducându-i pedeapsa inculpatului la 3 luni și rezolvând și latura civilă, a rămas neplătită doar suma datorată spitalului.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ca nefondat.
Reprezentantul intimat-parte-responsabilă civilmente CO, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Intimatul-inculpat G arată că nu este vinovat și solicită respingerea recursului declarat de către Parchet.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.455/27.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul penal nr-, în baza art.184 al.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.184 al.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, inculpatul s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 al.5 Cod penal - art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal.
În baza art.14 și art.346 al.1 Cod procedură penală, rap. la art.313 din Legea nr.96/2005 a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 22.267.144 ROL față de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, cheltuieli de spitalizare avansate pentru partea vătămată și la suma de 2.713.575 ROL către aceeași parte civilă reprezentând cheltuieli de spitalizare avansate pentru partea vătămată.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
Hotărârea este opozabilă asigurătorului SC SA.
În baza art.191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 800 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B nr.622/P/2005 din data de 29.01.2008, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.184 al. 2 și 4 Cod penal și 184 al. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Prin actul de sesizare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.184 al. 2 și 4 Cod penal și art.184 al. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut că la data de 22.12.2004, în jurul orei 13,00, organele de poliție rutieră au fost sesizate cu privire la faptul că, pe str.- -, s-a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a două persoane.
Organele de poliție au stabilit că accidentul a fost produs de către inculpatul G, ce a condus autoturismul marca Solenza cu număr de înmatriculare B--, victimele fiind identificate în persoana părților vătămate și.
S-a reținut că în data de 22.12.2004, în jurul orei 1300autoturismul marca Solenza cu număr de înmatriculare B--, condus de către inculpatul G, se deplasa pe str. - - dinspre șos. B-P către șos. - Tunari, în timp ce din sens invers circula autoturismul marca VW Passat cu număr de înmatriculare B-01-, condus de către martorul.
În dreptul stației "Facultativa" inculpatul Gas chimbat brusc direcția de mers către stânga, fără să se asigure și a pătruns pe celălalt sens de circulație, unde circula autoturismul marca VW Passat cu număr de înmatriculare B-01-, condus de către martorul. Pentru a evita coliziunea cu autoturismul marca Solenza, martorul a virat dreapta și, părăsind suprafața carosabilă, a accidentat grav pietonii și, care se aflau în apropierea stației, pe de acces către restaurantul "Casa Albă".
În urma impactului cu autoturismul și căderii pe carosabil, părțile vătămate și au suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 100-110 zile îngrijiri medicale, respectiv 65-70 zile îngrijiri medicale.
Această situație de fapt a fost reținută în temeiul următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, declarații parte vătămată, declarații martori, declarații inculpat, rapoarte de expertiză medico-legală, raport de expertiză tehnică - auto, adrese Spitalul de Urgentă B, adresă CO.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că la efectuarea virajului stânga a apreciat că există o distanță suficientă față de autoturismul ce se deplasa pe contrasens, invocând existența culpei concurente a conducătorului auto al acestui autoturism, a cărui viteză de deplasare o considera prea mare.
Susținerile inculpatului în acest sens au fost înlăturate de declarațiile martorului, ce au fost de altfel confirmate de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, instanța reținând în acest sens că martorul circula în mod regulamentar pe sa de mers, cu o viteză de circa 50-60 km/h, în condițiile în care indicatorul existent restricționa viteza la 70 km/h, iar manevra de întoarcere a fost efectuată pentru a evita coliziunea cu autoturismul condus de inculpat, ce nu a semnalizat schimbarea de direcție și nu s-a asigurat corespunzător înainte de efectuarea acesteia.
Raportul de expertiză tehnică judiciară nr.3034/03.05.2006, efectuat în cursul urmăririi penale, a stabilit că pentru conducătorul auto la viteza de deplasare a autoturismului VW, de 70 km/h, nu a existat posibilitatea tehnică de a evita lovirea pietonilor, cu ajutorul frânei de serviciu, deoarece nu a avut la dispoziție timp și spațiu pentru efectuarea manevrei propriu-zise.
S-a concluzionat că accidentul auto putea fi evitat de către inculpatul G, dacă s-ar fi asigurat înainte de a executa manevra de schimbare a direcției de mers, prin viraj stânga, și de către pietonii și, aceștia din urmă dacă nu s-ar fi angajat în partea carosabilă a drumului fără să se asigure.
Potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală nr. A/l/222l/2005 din data de 5.07.2005 și A/l/8656/2005 din data de 22.03.2006, părțile vătămate și au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100-110 zile îngrijiri medicale și respectiv 65-70 zile îngrijiri medicale.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța a reținut culpa exclusivă a inculpatului G în producerea accidentului și cauzarea urmărilor vătămătoare părților civile, reținând în acest sens că nici martorul și nici părțile vătămate nu au avut vreo culpă în producerea accidentului.
Martorul nu avea posibilitatea de a prevedea manevra efectuată neregulamentar de către inculpat, el însuși circulând regulamentar pe sensul său de mers.
Nici părților vătămate nu li s-a reținut vreo culpă în producerea accidentului, având în vedere amplasamentul concret al stației, ce nu permitea părților vătămate o altă poziționare, la rândul lor acestea neavând posibilitatea de a anticipa producerea accidentului.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, modalitatea concretă și împrejurările comiterii faptei, gravitatea consecințelor produse, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, ce nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție procesuală sinceră și a făcut eforturi pentru a satisface pretențiile materiale ale părților civile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul G, motivat prin memoriu separat, prin care a criticat soluția primei instanțe, solicitând achitarea sa pe motiv că i se poate reține vreo culpă în producerea accidentului de circulație, că deși raportul de expertiză întocmit în faza urmăririi penale, a stabilit o culpă concurentă cu cea a victimelor care staționau neregulamentar pe carosabil, prima instanță a înlăturat concluziile expertului, că inculpatul a respectat toate regulile de circulație, că manevra de viraj spre stânga îi era permisă în raportul de marcajul cu linie discontinuă, că inculpatul s-a oprit tocmai pentru a se asigura că din sens opus nu vine un alt autoturism, că martorul rula cu viteză excesivă, iar din acest motiv nu a putut frâna în timp util pentru a se evita producerea accidentului, că probatoriul administrat în cauză atestă în mod vădit lipsa totală de nevinovăție a sa, că sentința primei instanțe este nelegală sub aspectul stabilirii duratei termenului de încercare.
De asemenea, apelantul a solicitat completarea probatoriului cu un nou raport de expertiză tehnică.
La termenul din data de 24.11.2008, tribunalul a respins proba solicitată de apelant, motivat de împrejurarea că expertul desemnat de organul de urmărire penală a răspuns la toate obiectivele cerute de către apelant, că nu au fost semnalate chestiuni care să conducă la concluzia că raportul efectuat în cauză ar fi incomplet sau inexact în sensul art. 124 și 125 din
C.P.P.Tribunalul București Secția I-a penală, prin decizia penală nr.708/A/8.12.2008 a admis apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.445/27.05.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, în dosarul nr-.
A desființat în parte sentința penală apelată și, pe fond, a redus pedepsele aplicate de la 6 luni închisoare la 3 luni închisoare, cu reținerea dispozițiilor art.74.a și c Cod penal și art.76 lit.e Cod penal.
În baza disp.art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, a contopit cele două pedepse de câte 3 luni închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art.81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni calculat conform art.82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
A atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art.83 Cod penal, referitor la revocarea suspendării condiționate.
În baza art.71 al.ultim Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a dispus și suspendarea executarea pedepsei accesorii.
A redus despăgubirile de la suma de 22.267.144 lei la 11.133.572 lei și de la 2.713.575 lei la 1.356.787,50 lei, iar cheltuieli judiciare de la 800 lei la 400 lei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În motivarea acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 22.12.2004, în jurul orei 11.30, autoturismul marca Solenza cu număr de înmatriculare B--, condus de către inculpat, se deplasa pe str. - - dinspre șos. B-P către șos. - Tunari, în timp ce din sens invers circula autoturismul marca VW Passat cu număr de înmatriculare B-01- condus de martorul.
Inculpatul a declarat la data de 22.12.2004, că, în dreptul stației a intenționat să vireze la stânga întrucât dorea să își satisfacă nevoile fiziologice și întrucât nu a observat/a observat prea târziu autoturismul care venea din sens opus, a frânat trecând de axul drumului, moment în care autoturismul care circula din sens invers s-a speriat de manevra sa și căutând să îl evite a acroșat doi oameni.
În cuprinsul aceleași declarații arătând că, împreună cu el în mașină se afla și martorul.
La data de 05.09.2005, inculpatul precizat că a observat că din sens opus circulau și alte vehicule, însă a considerat că are suficient timp pentru efectuarea manevrei spre stânga, trecând astfel peste axul drumului doar cu roțile din față, însă remarcând că din sens opus venea un alt autoturism cu viteză s-a răzgândit și s-a oprit.
În declarațiile date în datele de 03.05.2006 și 17.05.2006, inculpatul a adus precizări suplimentare referitoare la locul situării celor două părți vătămate, arătând că aceștia se aflau pe carosabil, iar din afirmațiile acestora de la momentul respectiv cei doi se uitau după autobuzul pe care îl așteptau.
În declarația dată la data de 22.12.2004, martorul a arătat că autoturismul a pătruns fără a semnaliza anterior pe sa de mers și încercând să îl evite deoarece ar fi intrat frontal în el, a acroșat două persoane, precizând că împreună cu el în mașină se afla și copilul său.
La data de 17.04.2006, martorul a menținut declarația anterioară, precizând că observase în autoturismul se afla în partea dreaptă încă o persoană, precum și faptul că cei doi pietoni se aflau în stație și că a încercat să îi ocolească prin parc, însă aceștia s-au speriat și au fugit exact în direcția sa de deplasare, fiind astfel accidentați. Martorul a mai precizat că dacă cei doi nu s-ar fi mișcat din locul unde îi văzuse putea să îi ocolească. A mai arătat că fiul său de 13 ani se afla pe locul din dreapta.
În declarația dată la data de 22.12.2004, martorul ocupatul locului din dreapta al autoturismului condus de inculpat a precizat și el că inculpatul ar fi intrat pe sensul opus, iar autoturismul care venea din sens opus încercând să evite coliziunea a virat dreapta și a acroșat doi pietoni ce erau în stația de autobuz.
Martorul și - a menținut declarația arătată și la data de 17.07.2006, cu precizarea suplimentară că inculpatul ar fi semnalizat în prealabil intenția de virare la stânga.
Partea vătămată nu a adus alte precizări suplimentare în afara faptului că autoturismul condus de martorul a părăsit suprafața carosabilă în încercarea de a evita coliziunea cu mașina inculpatului, precum și faptul că mașina inculpatului a virat brusc spre stânga intrând pe sensul opus de mers.
Nici partea vătămată nu a adus alte precizări suplimentare referitoare la modul de producere a accidentului.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în faza de urmărire penală și care a avut în vedere și concluziile celor două rapoarte de expertiză medico-legală referitoare la cele două părți vătămate rezultă că aceștia din urmă se deplasau, fiind deci în mers, u partea dreaptă către autoturismul martorului aspect care confirmă cele declarate de acest martor în sensul că victimele și-au schimbat poziția la vederea acestuia încercând că evite coliziunea cu acesta.
Din concluziile acestui raport de expertiză tehnică rezultă că pentru producerea accidentului se poate reține culpa comună a inculpatului care ar fi trebuit să se asigure înainte de executarea manevrei de schimbare a direcției de mers precum și celor două părți vătămate care se aflau pe carosabil. De asemenea, s-a mai reținut că viteza autoturismului condus de martorul poate fi apreciată la 70 km/h cu privire la care nu se pot formula acuzații având în vedere că, în zona respectivă limita de viteză admisă este de 60 de km/
În fața instanței, părțile și-au menținut declarațiile. Martorul a mai precizat faptul că cei doi pietoni accidentați se aflau la marginea carosabilului. Inculpatul a arătat că cei doi pietoni se aflau pe șosea, precum și faptul că nu se consideră atât de vinovat de producerea accidentului, vina aparținându-i și martorului care ar fi avut o viteză destul de mare.
Tribunalul, din analiza probelor produse a apreciat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată respectiv art. 184 alin. 2 și 4 din cu Cod Penal aplic. art. 33 lit. a din Cod Penal, că acesta a fost cel care a creat starea de pericol prin efectuare manevrei de schimbare a direcției de mers spre stânga, răzgândindu-se și oprind brusc mașina după depășirea axului drumului, ceea ce la determinat pe martorul să schimbe direcția de mers către dreapta, în caz contrar intrând în coliziune cu mașina inculpatului, în condițiile în care observase că pe locul din dreapta al mașinii inculpatului se afla încă o persoană pe care ar fi putut-o accidenta, iar consecutiv acestei manevre martorul i- acroșat pe cei doi pietoni ce se aflau pe carosabil.
Tribunalul a apreciat nejustificate afirmațiile inculpatului, în sensul că dacă martorul ar fi rulat cu o altă viteză, mai mică, adaptată faptului că în apropiere se afla o stație, nu s-ar fi produs accidentul, mașina martorului putând frâna în condiții de siguranță.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că viteza autoturismului martorului la care consecințele accidentului ar fi fost înlăturate ar fi fost de 45 km/h, o viteză sub minimul legal permis în zona respectivă care era de 60 km/h potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului.
Prin urmare, alături de faptul că martorul nu a încălcat vreo regulă referitoare la limita maximă de viteză, nici nu i s-ar putea impune acestuia să ruleze cu o viteză oarecare sub minimul legal pentru a putea elimina consecințele unui comportament imprevizibil al unui alt participant la trafic.
Se mai arată că, în lipsa încălcării vreunei prevederi legale, nu are a mai fi analizată nici o formă a vinei - adică o altă cerință - câtă vreme premisa răspunderii penale nu se regăsește întrunită în cauză.
În ce privește, însă, înlăturarea de către prima instanță a culpei concurente a celor două victime, tribunalul a considerat că aceasta nu se justifică.
Astfel, în primul rând, tribunalul a reținut că prima instanță a avut în vedere că potrivit amplasamentului concret al stației, cele două persoane vătămate nici nu ar fi avut posibilitatea să aibă o altă poziționare.
Analizând procesul verbal de cercetare la fața locului, precum și fotografiile executate cu această ocazie, tribunalul a apreciat concluzia primei instanțe ca fiind netemeinică.
Astfel, din schița întocmită cu ocazia cercetării la fața locului, rezultă că accidentul indicat cu nr. 3 s-a produs în afara scuarului stației. De asemenea, din raportul de expertiză tehnică întocmit rezultă cum s-a arătat mai sus că cei doi pietoni se aflau în mers cu partea laterală dreapta către mașina care i-a accidentat, schimbându-și deci poziția inițială care potrivit declarațiilor martorului fusese avută în vedere de acesta la momentul la care a luat decizia de virare spre dreapta în încercarea de a-i ocoli prin parc.
Având în vedere cele de mai sus, constatând că cele două victime au creat o stare de pericol prin poziția acestora pe carosabil, tribunalul a considerat că, în cauză culpa inculpatului este concurentă cu cea a acestora.
Prin urmare, reținând cele de mai sus, tribunalul a arătat că se impune o nouă individualizare a pedepsei prin raportare la gradul de culpă a inculpatului în producerea accidentului care se reflectă în contribuția acestuia la consecințele negative ale faptei.
Tribunalul a apreciat procentul culpei inculpatului, ca fiind egal cu cel al victimelor, astfel că, având în vedere circumstanțele favorabile inculpatului respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală a acestuia, împrejurarea că a încercat să înlăture consecințele faptelor ale prin împăcarea cu persoanele vătămate și probabil despăgubirea acestora, a redus pedepsele aplicate acestuia de la 6 luni la 3 luni închisoare, cu menținerea modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată.
Totodată, a dispus și reducerea - corespunzător gradului de culpă reținut - a despăgubirilor datorate părții civile Spitalul Clinic de Urgență B, având în vedere că ceea ce se recuperează pe această cale este prejudiciul cauzat altei persoane, potrivit Legii nr. 95/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând - în drept - cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.14 și pct.18 Cod procedură penală.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea reține și constată următoarele:
Curtea nu poate primi criticile avansate de Parchet, în sensul că accidentul de circulație din 22.XII.2004 s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului
Este adevărat că acesta a creat starea de pericol prin efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers spre stânga, răzgândindu-se și oprind brusc mașina după depășirea axului drumului, ceea ce l-a determinat pe martorul să schimbe direcția de mers către dreapta, în caz contrar intrând în coliziune cu mașina inculpatului, în condițiile în care observase că pe locul din dreapta al mașinii inculpatului se afla încă o persoană pe care ar fi putut-o accidenta, iar consecutiv acestei manevre martorul i- acroșat pe cei doi pietoni ce se aflau pe carosabil; astfel, sunt privite ca nejustificate afirmațiile inculpatului în sensul că dacă martorul ar fi rulat cu o altă viteză, mai mică, adaptată faptului că în apropiere se afla o stație, nu s-ar fi produs accidentul, mașina martorului putând frâna în condiții de siguranță.
Cât privește însă culpa concurentă a celor două victime, este de observat că, în mod corect, instanța de apel a constatat că acestea aveau posibilitatea și chiar obligația - față de amplasamentul concret al stației - să staționeze în interiorul scuarului acesteia; or, din examinarea schiței întocmite la fața locului, rezultă că accidentul s-a produs în afara scuarului stației. Această concluzie este confirmată atât de mențiunile consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului,precum și de fotografiile executate cu această ocazie.
În plus, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză - raport ce a avut în vedere și concluziile celor două rapoarte de expertiză medico-legală vizând părțile vătămate - rezultă că acestea se aflau în mers cu partea laterală dreaptă către autoturismul martorului care i-a accidentat; așadar, cele două victime și-au schimbat poziția inițială avută în vedere de acest martor în momentul în care a luat decizia să execute virajul spre dreapta, în încercarea de a-i ocoli prin parc.
Prin urmare, conduita inculpatului, a celor două părți vătămate, aflate în mers pe partea carosabilă, precum și ezitările acestora în a se deplasa pe o porțiune circulată intens de mașini, au contribuit, în mod cert, la amplificarea stării de pericol ce a favorizat producerea evenimentului rutier cu consecințe negative.
În concluzie, soluția adoptată de instanța de apel este legală și temeinică, fiind fundamentată pe o analiză judicioasă a probelor produse cauzei în cele două faze ale procesului penal, așa încât Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.708/A din 08.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
G
Red.
.
Ex.2
Red.---
Red.-Jud.Sect.1
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana
