Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 268/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 268/R/2009

Ședința publică din data de 30 aprilie 2009

Instanța constituit din:

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Valentin

JUDECĂTORI: - -

: -

GREFIER:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr.5 din 11 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.184 alin.1 și 3.penal.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din cadrul Baroului S, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul părții civile, av., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul, reprezentantul asiguratorului Asigurări SA, și părțile civile, Spitalul Județean S, Serviciul Județean de Ambulanță S și Spitalul Clinic Județean de Urgență

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei s-a înregistrat prin Serviciul Registratură al Curții de Apel Cluj de către asiguratorul Asigurări SA concluzii scrise.

Apărătorul părții civile o precizare a pretențiilor, respectiv o diminuare a lor și două chitanțe din care reiese că partea civilă a plătit asigurarea CASCO.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul părții civile, susține recursul declarat solicitând admiterea lui în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 3950 lei cheltuieli materiale din care 200 lei reprezentând diferența rămasă neachitată de către asigurator și stația mobilă de taxi; suma de 2.000 lei reprezentând beneficiul nerealizat pentru 20 de zile întrucât asiguratorul i-a achitat doar pentru 81 de zile, partea civilă neputându-și exercita profesia; suma de 650 lei achitată la SC pentru a se putea folosi și de polița CASCO; suma de 1.100 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și transport. De asemenea, solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 4.200 lei cheltuieli de judecată din care suma de 3.500 lei reprezentând onorariul av. din faza de urmărire penală ( fila 127) și suma de 700 lei onorariu av. conform chitanței depuse la Judecătoria Zalău. Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de doar 3.600 lei având în vedere că în practica instanțelor de judecată la un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale se acordă suma de aproximativ 2.000 lei. În final, solicită cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 2.000 lei conform chitanței depuse la dosarul cauzei înainte de începerea dezbaterilor. Astfel, prin cele două hotărâri, ale instanței de fond și cea de apel, s-a rezolvat latura penală a cauzei și parțial latura civilă. Toată motivarea instanței se referă la tranzacția depusă la dosar prin care partea civilă a fost despăgubită de inculpat și de către societatea de asigurare, aceasta declarând că se consideră despăgubită și nu va mai ridica alte pretenții, această motivare ne raportează la regulile cuprinse în art.66 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, aprobate prin Ordinul CSA nr.-/2006. Instanța a motivat că " ca principiu general al reparării prejudiciilor în cazul răspunderii civile delictuale, dacă a intervenit o învoială între părți, instanța nu mai poate fi sesizată cu acțiune prin care să se stabilească cuantumul despăgubirilor, aceasta luând act de învoiala părților", considerând că această motivare este eronată deoarece despăgubirile trebuie să reprezinte o justă reparare. Acea tranzacție a intervenit în faza de urmărire penală, apoi părțile nu s-au mai înțeles și la patru luni după acea tranzacție, la data de 18 aprilie 2008 partea civilă a formulat constituire de parte civilă. Apreciază că acea tranzacție s-a raportat la acel moment și nu și pentru viitor. Inculpatul, a formulat plângere împotriva părții civile pentru că a fost înșelat și a solicitat suma de 200 milioane lei vechi reprezentând daune morale, însă, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale. Apreciază că pretențiile civile formulate nu sunt exagerate, ele au fost dovedite cu acte depuse la dosar și s-au raportat la situația concretă, respectiv partea civilă are o situație sanitară precară, a stat 6 zile în comă, a avut operații iar din punct de vedere psihic este terminat, astfel că acesta a fost nevoit să accepte suma acordată deși nu au fost acoperite integral cheltuielile reale. Cu cheltuieli de judecată conform împuternicii avocațiale existente la dosar.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului părții civile.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază că se exagerează foarte mult cu aceste precizări ale părții civile deoarece inculpatul a făcut tot ce este omenește posibil pentru a se împăca și chiar s-au înțeles, însă, în recurs se contestă propria voință a părții civile și se solicită sume exagerate. Consideră că trebuie să se țină seama de acea tranzacție intervenită prin care partea civilă arată că a fost despăgubită și nu mai are nici o pretenție.

CURTEA

Deliberând reține că prin sentința penală nr.331/2008 a Judecătoriei Zalău, inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 11.07.1984 în Z, jud.S, domiciliat în comuna, sat.-, nr.40, jud.S, CNP -) a fost condamnat la 250 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prev.de art.184 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art.74 raportat la art.76 lit.e Cod penal.

În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 250 lei amendă pe durata unui termen de încercare de 1 an atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.

În baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală și 998 și următoarele cod civil a fost admisă în parte cererea părții civile și inculpatul a fost obligat să-i plătească suma de 230 lei cu titlu de despăgubiri.

A fost admisă cererea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C și inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul de răspundere civilă, SC Asigurări aceasta în limita contractului de asigurare să-i plătească suma de 1220,52 lei despăgubiri la care se adaugă majorări de întârziere conform CP fiscală începând cu prima zi următoare externării (22.08.2007) părții vătămate, până la achitarea integrală a debitului.

S-au respins ca nefondate cererile părților civile Spitalul Județean de Urgență Z și Serviciul de Ambulanță

Conform art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 11.07.2007, în timp ce conducea, pe strada G - din Z, autoturismul cu număr înmatriculare 463AQS67, inculpatul nu a păstrat distanța regulamentară față de autoturismul care circula în fața sa și condus de cetățeanul. La un moment dat, un alt autoturism, care conducea în fața celui condus de cetățeanul, a oprit, semnalizând intenția de a vira la stânga. a frânat pentru a permite autovehiculului aflat în fața sa să vireze la stânga. Inculpatul a frânat și el, dar și-a dat seama că nu poate opri în condiții de siguranță, astfel că a virat stânga, intrând în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare -, care circula regulamentar, din sens opus. În urma impactului dintre cele două autoturisme, s-au produs avarierea acestora și vătămarea lui, conducătorul autoturismului cu număr de înmatriculare -.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1499/II/B/129 din 16.08.2007 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală S, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale.

În data de 23.08.2007, a formulat plângere în cauză.

Analizând probele, instanța a constatat că starea de fapt descrisă mai sus este dovedită dincolo de orice dubiu și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 alin.1, 3 Cod penal.

S-a mai constatat că vinovat de producerea accidentului care a cauzat vătămarea corporală a părții vătămate este inculpatul, acesta încălcând prevederile legale care reglementează păstrarea distanței de siguranță între autovehicule, apoi efectuând virajul spre stânga, a intrat pe contrasens și în același timp în coliziune cu autoturismul condus de victimă, cauzând acesteia vătămarea corporală.

Pentru aceste motive, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa amenzii de 250 lei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 lit. e Cod penal.

Cu privire la individualizarea pedepsei, în primul rând s-au avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, apoi pentru o justă proporție între pedeapsa aplicată și pericolul concret al infracțiunii comise, s-a făcut și aplicarea art. 74 Cod penal, reținându-se toate circumstanțele atenuante enumerate la acest articol.

Astfel, s-a constatat că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, și aceasta din culpă, apoi după accident a depus toate eforturile pentru a despăgubi victima și a avut o atitudine corectă și sinceră în proces, contribuind astfel la o mai ușoară stabilire a adevărului și finalizare a procesului.

Toate aceste aspecte s-au impus a fi reținute, efectul lor fiind scăderea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, cu respectarea prevederilor art. 76 Cod penal, care stabilește limitele până la care poate fi coborâtă pedeapsa aplicată.

La individualizarea pedepsei cu amenda, evident s-au avut în vedere reglementările art. 63 Cod penal.

Pedeapsa aplicată fiind amenda și totodată prima condamnare a inculpatului, s-au constatat a fi îndeplinite primele două cerințe ale art. 81 Cod penal pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În ceea ce privește a treia condiție, instanța de asemenea, având în vedere persoana inculpatului și întreaga sa conduită, anterioară și ulterioară comiterii infracțiunii, a apreciat că nu se impune executarea amenzii, scopurile pedepsei, stabilite de art. 52 Cod penal, reeducarea și prevenția putând fi atinse și fără executarea pedepsei amenzii.

Pentru aceste motive, având în vedere și prevederile art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 250 lei amendă, pe durata unui termen de încercare de 1 an, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63¹Cod penal, care reglementează înlocuirea pedepsei amenzii.

Referitor la latura civilă a cauzei s-a reținut că inițial, imediat după producerea accidentului, partea vătămată a fost despăgubită parțial de către inculpat cu suma de 5.900 lei, apoi în baza unei tranzacții, cu suma de 22.600 lei, de către societatea de asigurări " Asigurări", pe baza asigurării obligatorii de răspundere civilă a inculpatului.

Ca urmare a plății acestor sume, cu titlu de despăgubiri, partea vătămată a declarat că se consideră despăgubită și nu va mai ridica alte pretenții și totodată se va împăca cu inculpatul în vederea încetării procesului penal.

Însă ulterior, partea vătămată s-a răzgândit, solicitând continuarea procesului penal și precizând că se constituie parte civilă cu o sumă pe care o va preciza în instanță.

Astfel, partea civilă a solicitat despăgubiri în cuantum de 26.664 lei, din care 7.680 lei reprezintă daune materiale, iar 18.564 lei, daune morale.

Analizând cererea părții civile s-a constatat că toate sumele solicitate, reprezintă diferențe de prejudiciu dintre sumele plătite de asigurator și sumele pretinse de partea civilă ca fiind prejudiciu, real și total, care nu a fost integral acoperit prin tranzacția încheiată.

Singura sumă, 230 lei, reprezentând contravaloarea ochelarilor de vedere cumpărați ulterior acordării despăgubirii, este prejudiciu apărut ulterior.

Partea civilă mai solicită și daune morale, apreciind că suma acordată de asigurator și inculpat nu a compensat consecințele accidentului.

Analizând cererea părții civile instanța a constatat că aceasta este nefondată, mai puțin capătul de cerere privind acordarea sumei de 230 lei, contravaloarea ochelarilor de vedere a căror cumpărare a devenit necesară după accident.

Celelalte sume pretinse de către partea civilă nu au fost dovedite de acesta ca fiind prejudiciu născut sau descoperit după acordarea despăgubirilor în baza tranzacției.

Partea civilă a fost despăgubită de către societatea de asigurări " Asigurări" SA cu care inculpatul avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă în sumă de 22.627, 34 lei, sumă acceptată de partea civilă și apreciată drept despăgubire integrală.

Cu ocazia primirii sumei, partea civilă a menționat în scris că a fost despăgubită integral și nu mai are nici o pretenție de la asigurator și asigurat în legătură cu prejudiciul respectiv, dacă despăgubirea plătită nu depășește limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurator pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehiculele prevăzute în polița de asigurare RCA.

În cazul efectuării plății de către asiguratorul RCA direct în contul bancar al persoanei prejudiciate, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asiguratorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii.

Aceste reguli sunt cuprinse în art. 66 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, aprobate prin Ordinul CSA nr. -/2006 și conform cărora partea civilă a fost despăgubită, fiind de acord cu suma datorată ca despăgubiri.

Conform acelorași norme, art. 69, convenția dintre asigurați, persoanele prejudiciate și asiguratorii RCA, are caracter total, necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile decurgând din prejudicii care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenției, pentru prejudiciile care s-au acoperit pe această cale, cu excepția situației în care ulterior plății despăgubirii pentru vătămare corporală, starea persoanei lezate s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia ca urmare a aceluiași accident.

Având în vedere aceste prevederi și faptul că partea civilă a acceptat și primit suma de 22.627, 34 lei cu titlu de despăgubiri de la societatea de asigurare și 5.900 lei de la inculpat, tranzacție în baza căreia partea civilă a declarat că nu mai are nici o pretenție, prezenta cerere apare ca nefondată, constatându-se că nu este vorba de o înrăutățire a stării de sănătate a părții civile, cu excepția problemelor de vedere, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală.

Astfel că a fost admis doar capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor reprezentând contravaloarea ochelarilor, 230 lei.

Și ca principiu general al reparării prejudiciilor în cazul răspunderii civile delictuale, dacă a intervenit o învoială între părți, instanța nu mai poate fi sesizată cu acțiune prin care să stabilească cuantumul despăgubirilor, aceasta luând act de învoiala părților va verifica numai dacă învoiala nu urmărește un scop imoral sau ilicit.

Ori, în prezenta cauză, învoiala dintre părțile implicate este conform prevederilor legale.

În cauză s-au mai constituit părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C, solicitând despăgubiri constând în contravaloarea îngrijirilor acordate părții civile în sumă de 1220, 52 lei, cu majorări de întârziere.

Cererea acestei părți civile este fondată și având în vedere și prevederile art. 313 din OUG 72/2006 va fi admisă, iar inculpatul alături de asigurator vor fi obligați la plata despăgubirilor.

S-au mai constituit părți civile în cauză și Spitalul Județean de Urgență Z și Serviciul de Ambulanță S, solicitând plata sumelor cheltuite cu ocazia îngrijirilor medicale acordate părții civile, respectiv a transportului acesteia de la locul accidentului la spital.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel partea vătămată solicitând admiterea apelului declarat în ceea ce privește latura civilă a cauzei, obligarea inculpatului la plata sumei de 7600 lei reprezentând despăgubiri materiale și obligarea inculpatului la plata sumei de 2500 lei reprezentând daune morale.

În motivarea apelului, partea vătămată a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile deoarece nu s-a făcut o apreciere corectă și justă a despăgubirilor materiale pe care partea vătămată era în drept să le primească de la inculpat precum și a daunelor morale aduse părții civile având în vedere că aceasta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr.de 45-50 zile de îngrijiri medicale.

În mod eronat s-a reținut în considerentele hotărârii că partea civilă ar fi fost despăgubită integral de către inculpat și pe cale de consecință nu va mai ridica alte pretenții față de acesta, când, în realitate, victima accidentului a primit doar o parte din suma totală de 22.600 lei pe care o primise inițial autorul accidentului.

SC Asigurări SA în apelul formulat a solicitat admiterea apelului desființarea sentinței atacate numai în ce privește latura civilă și pronunțarea unei decizii prin care să fie obligată doar la plata despăgubirii în sumă de 1220,52 lei deoarece societatea nu datorează majorările de întârziere dispuse de instanța de fond.

Aplicarea majorărilor de întârziere reprezintă un element de întărire a disciplinei financiar-fiscală față de debitorii care întârzie în achitarea obligațiilor existente în sarcina Societăților de asigurări nu este în culpă și nu poate fi sancționată cu aplicarea majorărilor de întârziere începând cu data externării victimei de vreme ce obligația de plată a despăgubirii urmează să se nască în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Prin decizia penală nr. 5 din 11 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis apelul declarat de asiguratorul - SC Asigurări SA, împotriva sentinței penale nr.331/15.10.2008 a Judecătoriei Zalău, pe care a desființat-o numai în ceea ce privește latura civilă privind despăgubirile și majorările de întârziere la care a fost obligat către Spitalul Clinic Județean de Urgență

Judecând în această limită, inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul de răspundere civilă, SC Asigurări SA, aceasta în limita contractului de asigurare, către Spitalul Clinic Județean de Urgență C la plata sumei de 1220,52 lei despăgubiri și a majorărilor de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

S-a respins, ca nefondat apelul declarat de partea vătămată.

Apelantul a fost obligat la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Același apelant a fost obligat la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către inculpatul .

În considerentele deciziei tribunalul a apreciat că apelul declarat de SC Asigurări SA este fondat și ca atare sentința penală nr.331/2008 a Judecătoriei Zalăua fost desființată în ce privește latura civilă mai precis despăgubirile și majorările de întârziere la care a fost obligat inculpatul către Spitalul Clinic Județean de Urgență

Judecând cauza în aceste limite, tribunalul l-a obligat pe inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurări SA, în limita contractului de asigurare, să plătească către Spitalul Județean de Urgență C suma de 1220,52 lei despăgubiri și majorări de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

În conformitate cu dispozițiile art.379 alin.1 Cod procedură civilă creanța este certă, lichidă și exigibilă când hotărârea este definitivă și irevocabilă și în conformitate cu dispozițiile F art.119 alin.1 și art.120 alin.1, majorările de întârziere reprezintă o sancțiune aplicată debitorului pentru neachitarea până la termenul de scadență a obligațiilor de plată. Deci, debitorul poate fi obligat la plata majorărilor de întârziere odată cu rămânerea definitivă a hotărârii și nu de la data zilei următoare a externării părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, partea civilă,cu motivarea că prin cele două hotărâri, ale instanței de fond și cea de apel, s-a rezolvat latura penală a cauzei și parțial latura civilă, iar motivarea hotărârii se referă la tranzacția depusă la dosar prin care partea civilă a fost despăgubită de inculpat și de către societatea de asigurare, aceasta declarând că se consideră despăgubită și nu va mai ridica alte pretenții, motivare bazată pe disp. art.66 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, aprobate prin Ordinul CSA nr.-/2006. Acea tranzacție a intervenit în faza de urmărire penală și s-a raportat la acel moment și nu și pentru viitor. Inculpatul a formulat plângere împotriva părții civile pentru că a fost înșelat și a solicitat suma de 200 milioane lei vechi reprezentând daune morale, însă, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale. Pretențiile civile au fost dovedite cu acte depuse la dosar și s-au raportat la situația concretă.

Ca atare s- solicitat admiterea recursului în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 3950 lei cheltuieli materiale din care 200 lei reprezentând diferența rămasă neachitată de către asigurator și stația mobilă de taxi; suma de 2.000 lei reprezentând beneficiul nerealizat pentru 20 de zile întrucât asiguratorul i-a achitat doar pentru 81 de zile, partea civilă neputându-și exercita profesia; suma de 650 lei achitată la SC pentru a se putea folosi și de polița CASCO; suma de 1.100 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și transport, precum și la plata sumei de 4.200 lei cheltuieli de judecată din care suma de 3.500 lei reprezentând onorariul av. din faza de urmărire penală ( fila 127) și suma de 700 lei onorariu av. conform chitanței depuse la Judecătoria Zalău. Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de doar 3.600 lei și la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 2.000 lei conform chitanței depuse la dosarul cauzei.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat

Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmare a administrării unor probe urtile pertinente și concludente au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive a infr. prev. și ped. de art. 184 alin.1 și 3.Cod Penal

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, astfel că pedepsa amenzii aplicate de 250 lei a fost just dozată, fiind reținute în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante de altfel recursul nu a vizat latura penală.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar,astfel se remarcă faptul că, imediat după producerea accidentului, partea vătămată a fost despăgubită de către inculpat cu suma de 5.900 lei, apoi în baza unei tranzacții, cu suma de 22.600 lei, de către societatea de asigurări " Asigurări", pe baza asigurării obligatorii de răspundere civilă a inculpatului.

Ca urmare a plății acestor sume, cu titlu de despăgubiri, partea vătămată a declarat că nu mai are nici o pretenție civilă de la inculpat.( - f 51) și totodată se va împăca cu inculpatul în vederea încetării procesului penal, așa cum rezultă din conținutul tranzacției încheiate la data de 18.12.2007 la sediul cabinetului avocațial din și în prezența d-nei avocat și a martorei.

Însă ulterior, partea vătămată s-a răzgândit, solicitând continuarea procesului penal solicitând despăgubiri în cuantum de 26.664 lei, din care suma de 7.680 lei reprezintau daune materiale, iar suma de 18.564 lei, daune morale.

În recurs partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3950 lei cheltuieli materiale din care 200 lei reprezentând diferența rămasă neachitată de către asigurator și stația mobilă de taxi; suma de 2.000 lei reprezentând beneficiul nerealizat pentru 20 de zile întrucât asiguratorul i-a achitat doar pentru 81 de zile, partea civilă neputându-și exercita profesia; suma de 650 lei achitată la SC pentru a se putea folosi și de polița CASCO; suma de 1.100 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și transport.

Instanța de fond și cea de apel în mod pertinent au constatat că toate sumele solicitate, cu excepția sumei de 230 lei, contravaloarea ochelarilor de vedere a căror cumpărare a devenit necesară după accident, nu au fost dovedite de acesta ca fiind prejudicii intervenite după acordarea despăgubirilor în baza tranzacției.

Prin prisma acestor dispoziții legale precum și a faptului că partea civilă a acceptat și primit suma de 22.627, 34 lei cu titlu de despăgubiri de la societatea de asigurare și 5.900 lei de la inculpat, tranzacție în baza căreia partea civilă a declarat că nu mai are nici o pretenție, solicitările părții civile sunt neîntemeiate, deoarece nu se referă la o înrăutățire a stării de sănătate a acesteia, cu excepția problemelor de vedere, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală și ca atare în mod corect s-a constat că este incident principiul disponibilității care guvernează latura civilă a cauzei, recursul fiind nefondat.

Cu ocazia judecării apelului apărătorul părții civile nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare la instanța de fond ce reprezentau onorariu avocațial, așa cum rezultă din practicaua deciziei atacate, precum și din motivele de apel depuse în scris la dosar.

Solicitarea părții civile de a fi obligat inculpatul în favoarea sa la plata sumei de 4.200 lei cheltuieli de judecată din care suma de 3.500 lei reprezentând onorariul av. din faza de urmărire penală ( fila 127) și suma de 700 lei onorariu av. conform chitanței depuse la Judecătoria Zalău, în calea de atac recursului este superfluă, deoarece această solicitarea nu se circumscrie în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art.385 indice 9.C.P.P. astfel că nici sub acest aspect recursul inculpatului nu este fondat.

În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă, domiciliat în Z- - A 22 împotriva deciziei penale nr. 5 din 11 februarie 2009 Tribunalului

În baza art. 193.C.P.P. va obliga pe recurent să plătească inculpatului G - suma de 1200 lei cheltuieli judiciare reprezentând oorariu avocațial conform chitanței depuse la dosar.( f 24-26 )

În baza art 192 alin.2 C.P.P. va obliga pe recurentul -partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă, domiciliat în Z- - A 22 împotriva deciziei penale nr. 5 din 11 februarie 2009 Tribunalului

Obligă pe recurent să plătească inculpatului G - suma de 1200 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- -- - - - -

Red./ MN

3.ex.

Președinte:Ioana Cristina Morar
Judecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Valentin

Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 268/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 268/2009. Curtea de Apel Cluj