Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 284/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.284
Ședința publică de la 09 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de, împotriva deciziei penale nr.273 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns partea vătămată, asistată de avocat, apărător oficiu, avocat, apărător oficiu, pentru inculpatul lipsă, lipsind și Spitalul municipal
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurenta parte vătămată, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, întrucât din actele existente la dosar rezultă că în urma accidentului, partea vătămată a avut numeroase afecțiuni printre care și pierderea auzului cu obligarea la plata despăgubirilor solicitate.
Avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului părții vătămate ca nefondat.
Reprezentantul parchetului învederează că soluțiile atacate sunt legale și temeinice, întrucât din actele medicale rezultă că partea vătămată a necesitat pentru vindecarea leziunilor mai puțin de 10 zile îngrijiri medicale, astfel încât solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta parte vătămată solicită efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a stabili că în urma accidentului de circulație produs din vina inculpatului, aceasta își va pierde simțul auzului.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Prin sentința penală nr.296 din 9 iulie 2007, Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în baza art.8 alin.1 din OUG 195/2002 a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 20 decembrie 1979, în C, domiciliat în C,-, județul O, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 alin.1 din OUG 195/2002 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe o durată de 4 ani cu aplicarea art. 83 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b Cod pr.penală, fost achitat inculpatul pentru fapta prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 4 Cod pr.penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea părților civile și Spitalul municipal
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal cu nr. 2423/P/2004 din 3.11.2007 a fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunile menționate anterior.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal la nr. 5567/200, iar prin sentința penală nr. 549/19.04.2005 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre cele 3 infracțiuni sesizate, cu aplicarea pedepsei mai grele de 2 ani închisoare, cu executare la locul de muncă conform art. 867Cod penal.
De asemenea, prin această sentință inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.252.052 lei ROL, plus dobânda legală către CAS O și totodată, a fost admisă în parte acțiunea părții civile și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei ROL despăgubiri pentru daune materiale și 5.000.000 lei ROL despăgubiri pentru daune morale, cu obligarea inculpatului la plata de cheltuieli judiciare către stat și către partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea vătămată, iar prin decizia penală nr. 49 din 1 februarie 2006, Tribunalul Olt în dosarul nr. 3264/2005 a fost admis apelul inculpatului și a fost desființată în parte sentința sub aspect penal și civil, în sensul că a fost înlăturată aplicarea prevederilor art. 33 și 34 Cod penal, iar în baza art. 10 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost achitat inculpatul pentru fapta prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal și în baza art. 33 și 34 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, fiind înlăturate dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către CAS O, cu respingerea ca nefondat a apelului părții civile.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul și partea vătămată au declarat recursuri, iar prin decizia penală nr. 350 din 29 martie 2006 Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 395/P/2006 a admis aceste căi de atac, a casat decizia și sentința cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță - Judecătoria Caracal, pentru motivul că nu s-a asigurat asistența juridică a părții vătămate, dată fiind lipsa posibilității acestuia de a înțelege solicitările părților și măsurile instanței.
De asemenea, s-a menționat că în raport de diagnosticul menționat în certificatul medico-legal nr. 1177/C/2004 al SML O și anume hipoacuzie de percepție bilaterală post traumatism cranio-cerebral vechi de 30 zile cu un nr. de 14 zile de îngrijiri medicale, instanța de apel a reținut concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 1299/E/2.11.2005 al Serviciului de Medicină Legală O, avizat de IML C, conform căruia leziunile suferite de partea vătămată necesită cca. 5 zile de îngrijiri medicale, iar hipoacuzia tip percepție bilaterală fiind reținută în sensul că nu prezintă legătură de cauzalitate cu traumatismul suferit la data de 14.08.2004.
De aceea instanța de recurs a constatat necesitatea sesizării IML B - Comisia de nouă expertiză medico-legală, în sensul de a se pronunța asupra contradicției dintre cele două acte medico-legale cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor suferite de partea vătămată în condițiile accidentului rutier, cât și cu privire la legătura de cauzalitate infirmității părții vătămate - hipoacuzie bilaterală - și traumatismul suferit.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr- în care s-a dat sentința cu nr. 296/9.07.2007.
În această sentință s-a menționat în continuare că în condițiile rejudecării cauzei, după casare cu trimitere, s-a stabilit asistență judiciară cu apărător din oficiu pentru partea vătămată și s-a sesizat IML B - comisia menționată anterior pentru clarificarea contradicției reținută anterior de către instanța de recurs.
În privința inculpatului, prima instanță a constatat că acesta nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și exercita drepturile procesuale, iar din demersurile întreprinse, inclusiv prin emiterea de mandat de aducere, s-a reținut că acesta este plecat din țară și nu se cunoaște adresa sa.
S-a reținut că cercetarea judecătorească a fost continuată prin ascultarea de martori și prin audierea părții vătămate ca și prin constatarea faptului că aceasta s-a constituit parte civilă cu despăgubiri pentru daune materiale și morale, cât și cu despăgubiri prin obligație periodică lunară de a da o sumă de bani.
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut că la data de 14.08.2004 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca 1310 cu nr. de înmatriculare OT.70. proprietatea unchiului său și l-a condus pe str. - din municipiul C, cu intenția de a se deplasa în comuna, sat Comanca, jud.
La ieșirea din C se reține că în timp ce se deplasa pe str. - -., inculpatul a pierdut controlul volanului autoturismului, a intrat pe contrasens și a lovit pe partea vătămată care circula regulamentar pe bicicletă, după care, s-a oprit într-un stâlp metalic ce aparținea stației
Întrucât inculpatul nu avea permis de conducere, s-a mai reținut că acesta a fugit de la locul accidentului și a fost depistat ulterior de către agenții poliției rutiere.
S-a mai reținut de prima instanță că partea vătămată a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului pentru fapta prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, depunând certificatul medico-legal al SML O, menționat anterior ce preciza un nr. de 13-14 zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru refacerea sănătății în urma accidentului de circulație.
S-a reținut conduita procesuală a inculpatului care a recunoscut infracțiunile atât în cursul fazei de urmărire penală, cât și de judecată în care s-a dat sentința cu nr. 549/2005 de Judecătoria Caracal.
Prima instanță a constatat pe baza probelor administrate în cauză că s-au consumat infracțiunile de conducere pe drumul public al unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 78 alin. 1 din OG 195/2002 cât și aceea de părăsire a locului accidentului prev. de art. 81 alin. 1 din același act normativ.
De aceea, prima instanță a soluționat acțiunea penală prin condamnarea inculpatului pentru aceste două infracțiuni, iar la individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât cu caracter real, cât și personal, ținând de conduita procesuală sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor sale penale.
În aceste condiții s-a stabilit că aplicarea pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia realizează scopul preventiv prevăzut de lege.
Referitor la infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, sesizată prin rechizitoriul procurorului în baza probelor administrate în cauză între care în mod special cele din raportul de nouă expertiză medico-legală cu nr. A- din 20.06.2007 emis de IML Minovici B, aflat la filele 123-128 din dosarul primei instanțe s-a constatat că fapta nu este prevăzută de legea penală și că față de această situație în baza art. 10 alin. 1 lit. b Cod pr.penală, s-a impus soluția de achitare a inculpatului.
În acest sens, din concluziile acestui raport s-a reținut că leziunile traumatice înscrise în certificatul medico-legal nr. 1177/C/28.08.2004 emis de SML S au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale și nu s-a putut obiectiva o legătură de cauzalitate între accidentul rutier și diagnosticul al părții vătămate. Se mai arată că potrivit art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
În speța noastră s-a arătat însă atâta timp cât partea vătămată a suferit vătămări în urma accidentului rutier produs de inculpat ce au necesitat doar 4-5 zile îngrijiri medicale nu este îndeplinită condiția numărului minim de zile de îngrijiri medicale, astfel că fapta în cauză nu este prevăzută de legea penală putând produce drepturi și obligații ce pot fi ocrotite doar pe calea unei alte ramuri de drept.
Sub aspectul laturii civile a procesului în baza art. 346 alin. 4 Cod pr.penală, în raport de soluția menționată anterior în privința acțiunii penale pentru fapta de vătămare corporală din culpă, s-a reținut că se va lăsa nesoluționată acțiunea părților civile împotriva inculpatului.
In baza art. 191 alin. 1 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe declarat apel partea vătămată și civilă pentru motivele dezvoltate în partea introductivă a acestei decizii.
În plus, în formă scrisă a menționat că situația afecțiunilor sale cauzate prin accidentul de circulație nu a fost pe deplin clarificat, întrucât nu a efectuat toate analizele medicale și în plus că a înregistrat un handicap ca urmare a culpei inculpatului.
Prin decizia penală nr.273 din 19 decembrie 2007, Tribunalul O l t, a respins ca nefondat apelul părții vătămate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt este în conformitate cu probele care atestă consumarea infracțiunilor de pericol social prevăzute de art. 78 alin. 1 și respectiv, art. 81 alin. 1 din OG 195/2002 și calitatea de infractor a inculpatului în cadrul raporturilor de drept penal declanșate prin comiterea actelor ce realizează elementul material al acestor infracțiuni ce au avut ca urmare starea creată în privința valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare.
Fiind vorba de infracțiuni de pericol social s-a apreciat că nu se poate reține pentru apelant calitatea de parte vătămată în cadrul acțiunii penale exercitată în vederea tragerii la răspundere a inculpatului atâta timp cât acesta nu a suferit o vătămare prin aceste două fapte penale și aceasta nu are nici calitatea de persoană vătămată. În acest sens s-a reținut că în baza art. 76 al. 2 Cod pr.penală, persoana vătămată poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau morală se poate constitui parte civilă. Ori, neavând această calitate rezultă că apelantul sub aspectul celor două infracțiuni nu poate fi parte vătămată și nici parte civilă.
În privința infracțiunii prev. de art. 184 al. 1 și 3 s C.P.P.-a constatat că soluția dată de prima instanță de achitare a inculpatului în baza art. 10 al. 1 lit. b Cod pr.penală, prin constatarea că această faptă nu este prevăzută de legea penală este temeinică. Atâta timp cât numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru refacerea sănătății părții vătămate este de doar 4-5 zile ca urmare a acțiunii comisă de inculpat din culpă se situează sub numărul minim prevăzut de norma de incriminare (anume 11 zile) a rezultat că nu este dovedită trăsătura esențială a infracțiunii și anume aceea ca fapta să fie prevăzută de legea penală. A rezultat de asemenea că ocrotirea drepturilor ce se pretind a fi recunoscute juridic de către partea vătămată și civilă ce a formulat apelul poate avea loc doar în cadrul unei acțiuni ce reflectă natura juridică a acestor drepturi. Poate fi utilizată în acest scop o acțiune ținând de dreptul civil.
Constatările de mai sus privind numărul de zile de îngrijiri medicale pentru leziunile produse prin accidentul de circulație au fost pe deplin confirmate prin raportul de nouă expertiză medico legală întocmit în cursul judecății în primă instanță cu nr. A- de către IML Minovici De asemenea, s-a reținut că acest raport întocmit de autoritatea menționată clarifică pe deplin contradicțiile la care s-a făcut referire în decizia nr. 350/ 29.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA între constatările din certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML O și avizat de IML Cu caracter concludent s-a apreciat că raportul de nouă expertiză medico-legală concluzionează că leziunile traumatice (echimoze, excoriații membre) au putut fi produse în condițiile unui accident rutier la data de 14.08.2004, iar aceste leziuni au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale. Referitor la caracterul hipoacuziei de care suferă partea vătămată în raport de diagnosticul "hipoacuzie neurosenzorială bilaterală simetrică" absența unor leziuni traumatice la nivelul extremității cefalice (conform actelor medicale și medico legale puse la dispoziție) și multitudinea de cauze posibile ce pot conduce la hipoacuzia neurosenzorială s-a opinat că nu se poate obiectiva o legătură de cauzalitate între evenimentul rutier din 14.08.2004 și diagnosticul al susnumitului.
Instanța de apel a reținut faptul că în capitolul discuții la pct. 2 se menționează în acest raport de nouă expertiză medico legală cauze posibile de hipoacuzie neurosenzorial. Pe de altă parte, la pct. 1 din același capitol s-a constatat faptul că părții vătămate i-au fost recomandate consulturi de specialitate (, psihiatrie, expertiza capacității de muncă și neurochirurgie), iar până la data prezentării acestui raport nu au fost puse la dispoziție decât rezultatul examenului. Această constatare s-a apreciat că nu este de natură să infirme concluziile acestui raport întrucât ceea ce se viza în esență era afecțiunea de hipoacuzie de percepție bilaterală spre a se dovedi că aceasta este urmare a accidentului de circulație. Ori, atâta timp cât examenul a vizat acest diagnostic condițiile au fost îndeplinite spre a fi clarificată în modul arătat situația de fapt. Mai mult atâta timp cât părții vătămate i-au fost puse în vedere efectuarea de astfel de consulturi de specialitate alte decât cel, faptul neprezentării acestora poate reprezenta decât culpa părții vătămate și este relevant faptul că acestea nu puteau obiectiva decât alte cauze, neincluzând pe cele generate de fapta inculpatului.
În aceste condiții, solicitările apelantului parte vătămată de completare examinărilor medicale și de întocmirea unui nou raport de expertiză medico legală au fost considerate nefondate, întrucât, înscrisurile prezentate în copie xerox și depuse în dosarul instanței de apel nu prezintă decât înscrisuri cu caracter medical care au fost avute în vedere de către INML Minovici Astfel, fișa de control medical la încadrarea în muncă și înscrisul denumit dosar medical emise de dispensarul medical al SC SA și respectiv SC SA sunt analizate în cursul raportului respectiv la capitolul intitulat acte medicale. Aceeași concluzie s-a apreciat că se impune în privința înscrisului denumit fișă de consultații medicale prezentat de asemenea în copie de apelant întrucât acesta nu prezintă o altă situație decât cea avută în vedere de către raportul de expertiză ca și în privința adresei cu nr. A5/128/ 21.02.2007 care este emisă de către chiar INML Minovici B în vederea unor consulturi de specialitate de către mai multe unități spitalicești. In privința audiogramei având data de 26.04.2007 prezentată de asemenea de către apelant se constată că aceasta a fost observată și analizată de către medicii experți în medicină legală din cadrul INML Minovici B potrivit mențiunilor din capitolul acte medicale pct.6.
In sfârșit înscrisurile prezentate în dovedirea unor acte medicale ținând de consulturi medicale în cadrul Spitalului municipal C - ambulatoriu, depuse la filele 53-56 din dosarul instanței de apel, s-a apreciat că nu suntm de asemenea, de natură să prezinte o altă situație de fapt cu privire la cauza afecțiunii ce se invocă de apelant deoarece atestă diagnosticul apelantului în momentul de față fără a impune concluzia unei alte cauze decât cea stabilită prin expertiza de specialitate.
Motivele invocate în formă scrisă și oral de către apelant au fost considerate nefondate. În acest sens s-a reținut că în condițiile de mai sus nu s-a stabilit o legătură de cauzalitate și aceasta chiar dacă actele medicale prezentate au arătat lipsa diagnosticului de hipoacuzie bilaterală în perioada anterioară datei de 14.08.2004 în condițiile în care starea de fapt rezultând din aceste înscrisuri a fost analizată cu ocazia întocmirii raportului de nouă expertiză medico legală. Referirea la faptul că apelantul parte vătămată nu a efectuat decât unul din consulturile care i s-au prescris în vederea întocmirii raportului menționat deși i s-au înmânat adrese către spitalele de specialitate și anume cel privind rezultatul examenului este de asemenea neconcludentă întrucât nu poate fi exclusă culpa apelantului care nu a depus suficientă perseverență și experiență în demersurile necesare în acest scop. De altfel, s-a reținut că însuși apelantul a recunoscut în cererea sa din data de 19.09.2007 de la fila 10 din dosarul instanței de apel că nu a reușit să facă aceste consulturi și examinări întrucât nu a reușit să găsească spitalele la care a fost trimis și nu s-a informat în măsură suficientă în legătură cu cabinetele de specialitate, rezumându-se la a nu solicita sprijin din partea unor persoane având aceste abilități.Pe de altă parte, solicitarea apelantului de constatare a existenței infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 cp, s-a apreciat ca nefondată pentru argumentele menționate mai sus ținând de aceea că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală ca urmare a neîndeplinirii condiției numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru leziunile cauzate accidentul de circulație. În plus, pretenția ca acțiunea civilă să fie soluționată în fond prin obligarea inculpatului la plata de despăgubiri s-a apreciat ca nejustificată, întrucât în soluția de achitare a inculpatului în baza art. 10 alin. 1 lit. b C.P.P. s-a impus să fie lăsată nesoluționată această acțiune ca efect al art. 346 alin. ultim În afară de cele arătate, referirea la faptul că partea vătămată a fost aptă de muncă și s-a deplasat în străinătate în acest scop,fapt pentru care s-a depus copia pașaportului, a fost considerată nerelevantă deoarece această situația a fost analizată și a făcut obiect al expertizei de specialitate care a concluzionat în sensul de mai sus.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs partea vătămată, criticând-o ca nelegală și netemeinică, reiterând motivele invocate în apel, în sensul că, în mod greșit, instanțele nu au dispus condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prev. de art. 184 cod penal, cu consecința obligării acestuia la plata despăgubirilor solicitate, întrucât în urma accidentului produs din vina exclusivă a inculpatului, aceasta și-a pierdu simțul auzului, invocând de asemenea necesitatea efectuării unei noi expertize medico-legale care să stabilească cele indicate mai sus.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 cod pr.penală și din oficiu în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile în materie.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 78 alin.1, art. 81 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și respectiv, art. 184 alin.1 și 3 cod penal, constând în aceea că la data de 14 august 2004, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului proprietate personală, fără a poseda permis de conducere corespunzător, a lovit pe numitul care circula regulamentar cu bicicleta.
Probele administrate în cauză au stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de conducere fără permis și părăsirea locului accidentului, acesta fiind condamnat de instanța de fond, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 81, 83 cod penal.
Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, însă în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului, întrucât s-a constatat că fapta nu este prevăzută de legea penală(din concluziile actelor medico-legale existente în cauză, s-a reținut că numitul a suferit leziuni traumatice, care au necesitat 4 - 5 zile îngrijiri medicale și nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între evenimentul rutier din 14 august 2004 și diagnosticul al părții vătămate.
Solicitarea recurentului, în sensul că se impunea efectuarea unei noi expertize medico-legale care să stabilească existența raportului de cauzalitate între accident și pierderea simțului auzului, este nefondată, întrucât, prin decizia de casare nr. 350/2006, Curtea de APEL CRAIOVA constatând existența unor contradicții între actele medicale existente la dosar, respectiv certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML O și avizat de IML C, a recomandat instanței de fond, sesizarea IML B - Comisia de Nouă Expertiză medico-legală care să se pronunțe atât cu privire la contradicția dintre cele două acte medico-legale, cât și cu privire la legătura de cauzalitate între infirmitatea prezentată de partea vătămată- hipoacuzie bilaterală și traumatismul suferit.
Ca urmare, s-a dispus efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală de către INML Minovici B, respectiv, raportul nr. A -, care a concluzionat că leziunile traumatice prezentate de recurent așa cum au fost descrise în actele medico-legale, au necesitat 4 - 5 zile îngrijiri medicale iar în raport de caracterul hipoacuziei de care suferă acesta, multitudinea de cauze posibile ce pot conduce la hipoacuzia neurosenzorială, s-a opinat că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între evenimentul rutier din 14 august 2004 și diagnosticul al recurentului.
În raport de aceste considerente, în mod corect s-a apreciat că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă, nu este prevăzută de legea penală, întrucât a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mici de 10 zile, ceea ce atrage în raport de dispozițiile legale, achitarea inculpatului și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile.
Ca urmare, recursul numitului este nefondat astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, va fi respins.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariu avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi suportat din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de, împotriva deciziei penale nr.273 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 9 aprilie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
-.
PS/ 08.05.2008
9 aprilie 2008
- Administrația Finanțelor Publice C va urmări și încasa de la suma de 120 lei cheltuieli judiciare statului și de la inc. suma de 300 lei cu același titlu.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Constantin
