Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 3/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.3/A/2008
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela Sferle Adrian
Judecător: - - - președintele secției
Procuror: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de părțile civile apelante,. în comuna, sat, nr.124, județul B și SC ROMÂNEASCĂ - SA O - SUCURSALA B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței penale nr.344/P din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul intimat, domiciliat în O,-, județul B, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. și ped. de art.78 alin.2 din OUG nr.195/2002 și art.184 alin.2 și 4 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru partea civilă intimată lipsă, reprezentantul său avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2/2008 emisă la 15.01.2008 de Baroul Bihor - Cabinet Individual și intimatul inculpat, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.299/2008 emisă la 11.01.2008 de Baroul Bihor, lipsă fiind partea civilă apelantă SC Românească - SA O - Sucursala B și partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se și că partea civilă apelantă SC Românească - SA O - Sucursala Bad epus la dosarul cauzei completare la cererea de apel, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea apelurilor cu care a fost legal investită.
Apărătorul părții civile apelante avocat susține apelul declarat, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se arată că a solicitat la instanța de fond daune morale de 300.000 lei ce reprezintă suferințele și chinul îndurat de partea civilă de la accident și până în prezent pentru pierderea celor 2 organe cu funcții extrem de importante în organismul uman și anume rinichiul stâng și splina precum și afectarea altora.
Se apreciază că, instanța de fond pe o motivare lapidară, a acordat suma derizorie de 25.000 lei și că probabil în opinia instanței de fond pierderea totală a celor 2 organe nu este importantă, dar întrebarea se pune pentru câți bani un om sănătos și tânăr și-ar cele 2 organe, câți bani ar solicita pentru aceasta sau dacă o sumă de bani oricât de mare ar fi ar motiva pe cineva să renunțe la organele sale.
Însă așa cum rezultă și din actele medicale de la dosar, în urma accidentului de care se face vinovat inculpatul, partea civilă a fost transportată la Spitalul Județean B și pentru a-i fi salvată viața a fost nevoie de multiple intervenții chirurgicale. Astfel, din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr.3588/30.11.2004, care are la bază și foaia de observație nr.27770/77405/2004 la data de 20.11.2004, odată cu internarea părții civile la urgență i s-a găsit circa 1 litru de sânge în cavitatea peritoneală cauzată de ruptura de splină și un intens hematom retroperitoneal în partea care a dus la ridicarea mezocolonului și mezenterului până la nivelul sacului.
Deci în urma acestui accident și alte organe din corp, în speță colonul, a fost afectat prin deplasarea de la locul fixat în organism și pentru a i se salva viața părții civile datorită intensei hemoragii datorată rupturii de splină a fost nevoie să i se extirpe splina și rinichiul stâng.
În certificatul medico-legal au mai fost arătate explicit și alte leziuni care au fost produse prin accident: picioare, zona inghinală etc.
Așa cum rezultă și din expertiza medicală, în urma pierderii acelor organe, capacitatea de muncă a părții civile a fost diminuată, iar starea sănătății sale afectată considerabil, având în vedere rolul important a acestora în organism.
Apoi, solicită a se observa raportul de expertiză medicală din care reiese că, în situația în care partea civilă ar fi fost asigurată, ar fi fost despăgubit cu o sumă considerabilă reprezentând 30 % pentru rinichiul stâng și 15 % pentru splină din suma asigurată. Inculpatul a fost asigurat la SC Românească - SA iar cuantumul maxim de despăgubire este de 350.000 lei, astfel că apreciază că despăgubirea solicitată pentru cele două organe precum și pentru celelalte suferințe cauzate trebuie suportată în solidar cu societatea de asigurare.
Critică sentința apelată și pentru aceea că nu i s-a acordat părții civile renta viageră solicitată, cu motivarea că nu a făcut dovada că s-ar afla într-o stare de incapacitate de muncă ce ar justifica pretenția sa, însă așa cum rezultă din expertiza efectuată, capacitatea sa de muncă este ușor diminuată dovadă că nu mai poate lucra la capacitate maximă și aceasta justifică pretenția unei rente viagere.
Așa cum s-a dovedit cu martorii audiați, partea civilă înainte de accident desfășura și o activitate în gospodăria părinților săi, activitate ce îi aducea lunar un venit în produse, respectiv carne, ouă, lapte, legume, fructe etc. de peste 1.000 lei lunar, dar în prezent nu mai poate desfășura aceste activități și nu mai poate beneficia de produsele obținute la țară.
Se susține netemeinicia sentinței apelate și cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond acordând cheltuieli de judecată, respectiv onorar de avocat în sumă de 2.500 lei fără a motiva de ce a respins diferența de 3.500 lei justificată fiind cu chitanțele depuse la dosar și care reprezintă 1.000 lei onorariu de avocat în faza de urmărire penală și 5.000 lei onorar de avocat în faza de judecată.
Pentru motivele arătate solicită admiterea apelului și, pe fond rejudecând cauza, a se acorda daunele morale solicitate, renta viageră și cheltuielile de judecată la instanța de fond în sumă de 6.000 lei.
Solicită obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare în apel în sumă de 1.500 lei.
Cu privire la apelul formulat de terțul asigurător SA B solicită respingerea acestuia ca nefondat, deoarece criticile aduse sentinței apelate cu privire la lipsa calității procesuale în cauză și obligarea sa la plata sumelor alături de inculpat sunt nefondate, aceasta și vis-a-vis de decizia penală invocată pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Apărătorul inculpatului intimat avocat solicită respingerea apelurilor formulate de partea civilă și terțul asigurător ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Cu privire la renta viageră solicitată de partea civilă arată că, în cauză nu s-a făcut dovada că partea civilă s-ar afla într-o stare de incapacitate care să justifice această pretenție a sa.
Așa cum rezultă și din raportul de expertiză medico-legală ( 44, dosarul instanței de fond ) afecțiunile posttraumatice ale părții vătămate nu se încadrează în nici un grad de invaliditate și capacitatea de muncă a acestuia este doar ușor diminuată.
Solicită a se avea în vedere că partea vătămată avea posibilitatea să solicite o completare de expertiză, însă nu a făcut-
Cu privire la apelul formulat de către terțul asigurător solicită a se avea în vedere decizia penală nr.22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, în care se statuează că terțul asigurător poate să exercite acțiunea în regres în fața unei instanțe civile pentru culpa sa procesuală.
Față de toate considerentele expuse solicită respingerea apelurilor formulate de părțile civile.
Procurorul a solicitat, în ceea ce privește apelul părții civile, admiterea acestuia în sensul doar a acordării cheltuielilor de judecată dovedite la dosarul cauzei.
În ce privește renta viageră solicitată, apreciază că trebuia să se facă o dovadă certă și clară a diferenței între veniturile inițiale și veniturile ulterioare accidentului, ceea ce în speță nu s-a făcut.
Cu privire la daunele morale apreciază că sunt nefondate, în speță, accidentul a dus numai la o vătămare corporală nu și la un deces.
În ceea ce privește apelul declarat de terțul asigurător SC Românească - SA B pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.
Inculpatul intimat, în ultimul său cuvânt, a solicitat menținerea sentinței atacate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.344/P din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în baza art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, ns. la 25.02.1970 în loc., jud. B, cetățenie română, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, pensionat, necăsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul în com., nr. 158, jud. B, legitimat cu CI seria - nr. - CNP -, la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare.
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare.
În baza art.33 Cod penal, art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele individuale în pedeapsa mai grea de:
-2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului, prin comunicare scrisă, asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul neexecutării obligațiilor civile până la expirarea termenului de încercare, stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza art.14 - art.346 Cod procedură penală, a obligat inculpatul alături de terțul asigurător SC Românească SA O, cu sediul în O,-, județul B, în limita contractului de asigurare, la plata de despăgubiri în favoarea părții civile, cu domiciliul în loc., nr. 158, jud. B, după cum urmează:
- la plata sumei de 5 000 lei, cu titlu de daune materiale.
- la plata sumei de 25 000 lei, cu titlu de daune morale.
A respins restul pretențiilor formulate de partea civilă ca nefondate.
A obligat inculpatul alături de terțul asigurător SC Românească - SA O, cu sediul în O,-, județul B, în limita contractului de asigurare la plata de despăgubiri în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O, respectiv a sumei de 3 650, 31 lei și dobânzi legale calculate de la data de 10.04.2007 până la data plății efective.
A respins pretențiile formulate de terțul asigurător SC Românească - SA O, cu sediul în O,-, județul
În baza art.192 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1 000 RON.
În baza art. 193 alin.1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare făcută de partea civilă, în sumă de 2. 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Inculpatul, la data evenimentului rutier, făcea parte din Poliția Judiciară, respectiv era agent principal de poliție în cadrul IPJ B, ocupând postul de ajutor șef de post la Postul de Poliție, județul Totodată, acesta era posesorul permisului de conducere seria B -H eliberat la data de 20.03.2003, valabil pentru categoria B, dreptul său de a conduce autovehicule pe drumurile publice fiind suspendat pentru o perioadă de 90 de zile, din data de 11.09.2004.
La data de 20.11.2004, inculpatul a condus pe DN.191, direcția O - M, autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, iar la ieșire din localitatea, a depășit axa drumului și a trecut pe celălalt sens de mers, unde a intrat în coliziune cu autoutilitara 1304, condusă de partea vătămată. În urma acestei coliziuni, s-a produs vătămarea corporală gravă a părții vătămate, care a suferit leziuni ce au necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale și care au determinat pierderea splinei și a rinichiului stâng.
Această stare de fapt rezultă din următoarele probe:
- adresa IPJ B nr.38669 din 03.12.204, din care rezultă că la data săvârșirii faptei inculpatul făcea parte din Poliția Judiciară - ( fila 23 dosar de urmărire penală );
- adresa Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei B, Compartimentul Regim Permise Auto și Certificate de Înmatriculare nr.- din 24.11.2004, din care rezultă că la data săvârșirii faptei, dreptul inculpatului de a conduce autovehicule pe drumurile publice era suspendat ( fila 35 dosar de urmărire penală );
- proces-verbal de cercetare la fața locului din 20 noiembrie 2004, din care rezultă că autoturismul 1310 cu nr. - ( condus de inculpat ), se afla în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a drumului, oblic față de axul drumului, fața spre șosea și spatele spre câmp, că autoutilitara 1304 cu nr. de înmatriculare -, se afla în afara părții carosabile, pe marginea din stânga a drumului, orientată cu fața spre drum, că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul în șoseaua asfaltată în aliniament, în afara localității, iluminată public și cu lățimea părții carosabile de 6,10, iar acostament în stânga și în dreapta de câte un metru, că pe șosea au fost identificate urme de derapare, provenind de la roțile autoturismului 1304 și totodată au fost identificate urme de înfundare, zgâriere a asfaltului de pe direcția de mers M-O, ce au determinat locul de impact, că au fost identificate avarieri grave ale celor două autovehicule și victime omenești în persoana părții vătămate ( filele 2-3 dosar de urmărire penală ).
La prezentul proces-verbal se află anexată schița accidentului rutier ( fila 4 dosar de urmărire penală ) și planșe fotografice ( filele 5-11 dosar de urmărire penală );
- declarația martorei, din care rezultă că la data evenimentului rutier, aceasta se afla în mașina părții vătămate, martora fiind concubina acesteia, că în timp ce se deplasau cu autovehiculul dinspre localitatea spre localitatea O și efectuau un transport de lemne, au fost loviți de mașina inculpatului, în zona localitatea, că mașina condusă de inculpat a făcut un viraj la stânga și a intrat în coliziune cu mașina condusă de partea vătămată, aceasta din urmă rostogolindu-se în șanț, iar mașina inculpatului, după revenirea pe șosea, rostogolindu-se la rândul său în șanțul de pe partea cealaltă a drumului, că în momentul acestei coliziuni nu s-au aflat pe porțiunea de drum afectată alte autovehicule, că în momentul imediat următor a oprit un autobuz, iar una dintre persoanele care au coborât din acesta a chemat salvarea, că i-a auzit pe oamenii care au coborât din autobuz spunând că inculpatul duhnea a băutură, că a auzit personalul de pe ambulanță discutând că datorită consumului de alcool al inculpatului nu puteau să-i administreze acestuia nici un calmant ( fila 50 dosar de urmărire penală, fila 22 dosar instanță );
- declarația părții vătămate, din care rezultă că în timp ce circula regulamentar pe direcția - O, a intrat în coliziune cu autoturismul condus de inculpat, întrucât acesta din urmă nu a păstrat direcția de mers și a intrat pe sensul său ( fla 22 dosar de urmărire penală );
- raport de constatare medico-legală, din care rezultă că partea vătămată prezenta, la data examinării, respectiv în 30.11.2004, leziuni posttraumatice ce puteau data din 20.11.2004, că leziunile posttraumatice s-au putut produce prin lovire de componente dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelerație bruscă, că leziunile au necesitat 30-40 zile îngrijiri medicale, dacă nu surveneau ulterior complicații, că leziunile au determinat pierdere de organe, respectiv splina și rinichiul stâng ( filele 24, 25 dosar de urmărire penală );
- documente medicale, respectiv buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr.2091-2092 ( fila 16 dosar de urmărire penală ); expertiză medico-legală nr.1692/I din 6.09.2005 a INML Minovici B ( fila 20 dosar de urmărire penală ); avizul Comisiei superioare medico-legale din cadrul INML Minovici B ( fila 19 dosar de urmărire penală ), din care rezultă că la data evenimentului rutier, inculpatul putea avea o alcoolemie în creștere, cuprinsă între cca. 0,50-0,70 gr.%o;
- declarația inculpatului, care recunoaște că a condus un autovehicul pe drum public, având suspendat dreptul de a conduce, iar în ce privește coliziunea cu autovehiculul condus de partea vătămată, acesta a declarat în mod constant că, cauza acestei coliziuni o constituie o explozie la pneul din partea față al autoturismului pe care-l conducea. A susținut totodată că, consecințele coliziunii au fost amplificate și de împrejurarea că autovehiculul condus de partea vătămată era supraîncărcat cu lemne ( filele 29-31; 48-49 dosar de urmărire penală și fila 10 dosar instanță );
- raport de expertiză criminalistică nr.137/25 iulie 2006, întocmit de INEC -Laboratorul Interjudețean T, din care rezultă, în ceea ce privește dinamica producerii accidentului că, în data de 20 noiembrie 2004, în jurul orelor 18,00, autoturismul marca, condus de inculpat se deplasa pe Drumul Județean 191, direcția - M, în timp ce din direcția opusă se deplasa autoutilitara marca, condusă de partea vătămată, că în zona km 17+100, autoturismul condus de inculpat a trecut peste marcajul axial al drumului, pătrunzând pe sensul de deplasare M-, pe o traiectorie de intersectare cu cea a autoutilitarei, condusă de partea vătămată, că în atare situație, s-a produs impactul între părțile fronto-laterale stânga ale celor două autovehicule, pe corespunzătoare sensului de mers M-, că în traiectoriile lor post impact cele 2 autovehicule au efectuat mișcări de rotație în sens antioral, oprindu-se în afara părții carosabile a drumului, pe acostament, că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, fără declivități, suprafața carosabilă asfaltată având lățimea de 6,10, că la data și ora producerii evenimentului rutier, partea carosabilă era uscată, vizibilitatea fiind specifică desfășurării traficului rutier pe timp de noapte, la lumina farurilor autovehiculelor.
În ce privește împrejurarea invocată de inculpat, constând într-o explozie fortuită la unul din pneuri, s-a concluzionat că pusă la dispoziție în vederea expertizării este una și aceeași cu față a autoturismului cu nr. de înmatriculare -, din momentul producerii accidentului, că depresuizarea pneului care echipa față a acestui autoturism s-a produs în timpul impactului cu autoturismul condus de partea vătămată, ca o consecință a deformării elementelor de caroserie din zona fronto-laterală, care au ajuns în contact direct cu anvelopa,fiind astfel o consecință a accidentului, și nu cauza producerii acestuia, că evenimentul rutier putea fi prevenit de către inculpat dacă ar fi circulat cu autoturismul în limitele conferite de corespunzătoare sensului său de deplasare ( fila 33 dosar fond - supliment );
- raport de expertiză criminalistică nr.200/5 septembrie 2007, întocmit de INEC B, din care rezultă, în ce privește dinamica producerii accidentului, că aceasta este cea detaliată în raportul anterior expus și totodată sunt prezente aceleași concluzii privind explozia la unul din pneurile autoturismului condus de inculpat, care este calificată ca efect al coliziunii ( fila 90 dosar fond - supliment ).
Din probele sus administrate, instanța a reținut că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul este judecat.
Astfel, s-a dovedit că inculpatul a condus un autovehicul pe un drum public, deși avea suspendat dreptul de a conduce, apărarea sa făcută în fața instanței, în sensul că a săvârșit această faptă în condițiile în care trebuia să se deplaseze într-o localitate învecinată, pentru a se întâlni cu o persoană ce urma să-i comunice informații legate de serviciu și nu putea să-l sune pe șeful de post sau un alt lucrător pentru a prelua această informație, întrucât era sâmbătă, este neverosimilă. Inculpatul nu a dovedit necesitatea unei astfel de deplasări și nici măcar existența acelei persoane, pe care trebuia să o întâlnească. În plus, s-a reținut că la data evenimentului rutier, inculpatul se afla în concediu de odihnă, deplasarea sa urgentă în interes de serviciu nefiind verosimilă nici din această perspectivă.
S-a dovedit că inculpatul, nu a nerespectat dispoziția legală cuprinsă în art.41 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, constând în obligația conducătorilor auto de a circula pe partea dreaptă a drumului, cât mai aproape de marginea părții carosabile, în direcția de mers, că din contră a circulat contrar acestei dispoziții, prin pătrunderea pe sensul de mers al părții vătămate și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de aceasta, coliziune în urma căreia partea vătămată și-a pierdut 2 organe, respectiv splina și rinichiul stâng. Împrejurarea exoneratoare invocată de inculpat, constând în prezența cazului fortuit, reglementat de art.47 Cod penal, nu s-a dovedit în cauză, expertizele criminalistice efectuate concluzionând în mod identic că explozia pneului a fost o consecință a coliziunii, și nu cauza acesteia.
Față de cele arătate, instanța a reținut în drept următoarele:
Fapta inculpatului care, la data de 20.11.2004, a condus un autovehicul pe un drum public având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Fapta inculpatului care, la data de 20.11.2004, a condus un autovehicul pe un drum public, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.1 din OUG nr.195/2002, respectiv prin pătrunderea neregulamentară pe contrasens și care datorită acestei încălcări a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată și i-a produs acesteia o vătămare corporală gravă, constând în pierderea a două organe, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.184 alin.2, 4 Cod penal, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, circumstanțele reale de comitere ale faptelor, circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, ca element de agravare a răspunderii penale, instanța a reținut că inculpatul s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice când a săvârșit accidentul rutier, chiar dacă limita alcoolemiei nu a atras reținerea infracțiunii corespunzătoare, atitudine care, raportat la calitatea inculpatului de lucrător de poliție, denotă o sfidare considerabilă a normelor legale și totodată lipsă de considerație la adresa celorlalți participanți în trafic. Instanța a mai reținut că inculpatul, deși lipsit de antecedente penale, a demonstrat aceeași lipsă de respect atât față de normele legale, cât și față de semenii săi, în condițiile în care a participat la traficul rutier, având suspendat dreptul de a conduce, respectiv în condițiile în care acesta se afla sub o sancțiune anterioară, ce i-a fost aplicată pentru o conduită similară, de nerespectare a normelor rutiere.
Având în vedere însă că acesta nu a săvârșit anterior alte infracțiuni și raportat la atitudinea sa procesuală pozitivă, instanța a considerat că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără supunerea acestuia la o coerciție efectivă, considerent față de care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și pedepselor accesorii.
În ceea ce privește acțiunea civilă promovată în prezenta cauză de partea vătămată, tribunalul a reținut, în ce privește daunele materiale solicitate, în cuantum de 5.000 lei, că acestea sunt probate prin depozițiile martorilor audiați de instanță.
Astfel, martora ( fila 22 dosar fond ) a declarat că partea vătămată a fost internată în spital 9 zile, iar apoi, urmare stării sale de sănătate, nu a lucrat nicăieri timp de 3 luni, în toată această perioadă fiind cheltuită suma de 6.000 lei, odată pentru regimul alimentar din spital, tratament și transport, iar apoi în cele 3 luni pentru procurarea mijloacelor de subzistență. Martora arată că suma menționată a fost plătită de aceasta și că, la rândul său, a împrumutat acești bani de la sora sa.
Martora ( fila 21 dosar fond ) arată că în primele 3 luni după accident, partea vătămată nu a putut să muncească deloc și că în perioada de spitalizare și perioada imediat următoare partea vătămată a cheltuit peste 5.000 lei.
Raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale, recunoscute părții vătămate ca fiind necesare pentru vindecare, instanța a apreciat că pretențiile materiale formulate sunt justificate, atât prin raportare la perioada de spitalizare cât și perioada imediat următoare, motiv pentru care a dispus obligarea inculpatului la plata acestora.
În ceea ce privește solicitarea privind acordarea de daune pentru pierderea celor două organe, instanța a reținut că partea vătămată justifică în prezenta cauză o suferință morală considerabilă, raportat la care și având în vedere consecințele pentru tot restul vieții sale, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 lei, cu titlu de daune morale.
Cu privire la renta viageră solicitată de partea vătămată, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada în prezenta cauză că partea vătămată s-ar afla într-o stare de incapacitate de muncă care să justifice această pretenție a sa, din raportul de expertiză medico legală ( fila 44 dosarul instanței de fond ) rezultând că afecțiunile posttraumatice ale părții vătămate nu se încadrează în nici un grad de invaliditate, iar capacitatea de muncă a acesteia este ușor diminuată. Ca atare, această cerere a părții vătămate a fost respinsă ca nefondată.
Având în vedere că în urma evenimentului rutier, partea vătămată a fost spitalizată, instanța a admis cererea de constituire de parte civilă a Spitalului Clinic Județean O și a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.650, 31 lei și dobânzi legale calculate de la data de 10.04.2007 până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri.
Întrucât la data evenimentului rutier, inculpatul beneficia de o poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto emisă de SC Românească - SA ( fila 27 dosar de urmărire penală ) instanța, văzând dispozițiile art.50 din 136/1995, a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor mai sus arătate alături de terțul asigurător SC Românească - SA O, în limita contractului de asigurare.
În ce privește acțiunea civilă promovată de terțul asigurător SC Românească - SA O, instanța a reținut că acesta nu are calitate în procesul penal, fiind introdus doar ca terț, pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii pronunțate, situație față de care nu pot fi valorificate pretențiile acestuia într-un astfel de cadru procesual. Așa, după cum s-a dispus prin decizia penală nr.XXII/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, terțul asigurător poate să-și exercite acțiunea în regres împotriva persoanei culpabile de producerea accidentului în fața instanței comerciale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea civilă și terțul asigurător SC Românească - SA - Sucursala
Partea civilă a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii în sensul de a i se acorda despăgubiri civile juste și integrale, conform constituirii de parte civilă formulată în fața instanței de fond, respectiv majorarea cuantumului daunelor morale de la 25.000 lei la 300.000 lei și acordarea sumei de 500 EURO/lună cu titlu de rentă viageră, întrucât urmare a leziunilor suferite în urma accidentului de circulație și-a pierdut un rinichi și splina, iar capacitatea de muncă i s-a diminuat. Totodată, partea civilă a relevat că, în mod nejustificat, instanța de fond nu i-a acordat cheltuieli de judecată constând în onorariu pentru avocat din oficiu în cuantum de 6.000 lei, ci doar 2.500 lei.
Terțul asigurător a solicitat reformarea hotărârii atacate în sensul de a se admite cererea sa de obligare a inculpatului la plata sumei de 3.862 lei, reprezentând contravaloarea reparației autovehiculului avariat și la contravaloarea daunelor materiale morale, cheltuieli de spitalizare și cheltuieli judiciare la care va fi obligat către partea civilă, întrucât potrivit art.58 lit.b din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de pagubă, când s-a săvârșit fapta cu intenție.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art.379 alin.2 Cod procedură penală combinat cu art.378 Cod procedură penală, instanța de apel constată că aceasta este netemeinică doar sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare acordate părții civile, iar apelul părții civile sub acest aspect este fondat, nefiind întemeiat apelul declarat de terțul asigurător și, în consecință:
1.În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul penal declarat de terțul asigurător SC Românească - SA B;
2.În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, se va admite apelul penal declarat de partea civilă și se va desființa sentința penală nr.344/28.11.2007 a Tribunalului Bihor în sensul că se va majora cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părții civile de la 2.500 lei la 6.000 lei.
Criticile formulate de partea civilă sunt parțial fondate.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, coroborate cu poziția de recunoaștere a inculpatului ( 29-31; 38-39; 41-49, dosar de urmărire penală; 10 vol.I dosarul instanței de fond ), rezultă că în data de 20.11.2004, cu toate că avea permisul de conducere suspendat ( 35, dosar nr.606/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul - agent principal la Postul de Poliție, județul B ( 33, dosar de urmărire penală ) a condus autoturismul marca, cu număr de înmatriculare - pe DN.19, iar la ieșirea din localitatea, județul B, a depășit axul drumului intrând în coliziune cu autoutilitara 1304, cu nr. de înmatriculare -, condusă de partea civilă. Urmare a impactului, victima a necesitat 30-40 zile îngrijiri medicale ( 25, dosar de urmărire penală ) și și-a pierdut 2 organe ( rinichi, splină ).
Stabilind vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și art.184 alin.2, 4 Cod penal, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare în condițiile art.81 Cod penal.
Cât privește latura civilă a cauzei, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale, 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și 25.000 lei reprezentând daune morale pentru partea civilă și la 3.650, 31 lei + dobânzi legale către partea civilă Spitalul Clinic Județean O, respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate de partea civilă.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală ( 44-45, vol.II, dosar nr.5373/P/2005 al Tribunalului Bihor ) afecțiunile părții civile nu se încadrează în grad de invaliditate, capacitatea de muncă fiind ușor diminuată.
Criticile părții civile referitoare la cuantumul daunelor morale acordate și la respingerea cererii de acordare a despăgubirilor periodice sunt nefondate.
Prin constituirea de parte civilă formulată, conform art.15 Cod procedură penală, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 305.000 lei RON, respectiv 300.000 lei RON daune morale ( suferința pentru pierderea celor 2 organe ) și 5.000 lei RON daune materiale ( cheltuieli cu spitalizarea, transport etc. ), precum și la plata sumei de 500 EURO pe parcursul vieții, cu titlu de rentă lunară, întrucât nu mai poate face efort fizic ( 9, vol.I, dosarul instanței de fond ).
Instanța de fond a acordat, astfel cum am menționat mai sus, în integralitate despăgubirile civile cu titlu de daune materiale - 5.000 lei, iar cât privește daunele morale doar 25.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art.14 Cod procedură penală, răspunderea civilă în cauzele penale este atrasă numai în limitele consecințelor păgubitoare ale faptelor autorului și numai în măsura în care prejudiciul a fost provocat de acesta.
În speță, s-a dovedit că urmare a conducerii imprudente a autovehiculului de către inculpat s-au cauzat leziuni părții civile.
Cât privește repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, acesta trebuie să asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se, astfel, situația anterioară faptei prejudiciabile.
Prejudiciul supus reparației, în condițiile art.998 Cod civil, poate fi patrimonial sau nepatrimonial ( moral ), acesta din urmă constând în lezarea onoarei sau reputației unei persoane, sau în alte suferințe de ordin psihic.
Pentru repararea unui asemenea prejudiciu este justificată acordarea unor compensații materiale ce se stabilesc de către instanță prin apreciere, având în vedere împrejurările concrete ale cauzei.
Urmările din ordin moral au fost cuantificate judicios de către instanța de fond, ținând seama de suferința la care a fost supusă victima urmare a accidentului de circulație și celelalte consecințe negative asupra vieții și sănătății acestuia.
Prin acordarea despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale și morale în cuantumul stabilit de instanța de fond, curtea apreciază că s-a făcut o justă și integrală reparație a daunelor suferite de victima accidentului, nefiind necesară reformarea hotărârii primei instanțe sub acest considerent.
Referitor la prestația periodică solicitată de partea civilă, în mod judicios, instanța de fond a respins această cerere.
Prestația periodică are menirea de a acoperi prejudiciul cauzat victimei prin lipsirea acestuia de posibilitatea de a obține lunar aceleași venituri, pe care le-a obținut anterior intervenirii incapacității de muncă.
Pentru acordarea unei rente lunare, instanțele trebuie să aibă la dosarul cauzei acte medicale ( raport de experztiză a capacității de muncă ) din care să rezulte în mod indubitabil că victima nu are capacitate de muncă, ori se încadrează într-un grad de invaliditate.
În cauza dedusă judecății, astfel cum am reliefat în considerentele hotărârii, experții au apreciat că afecțiunile părții civile nu se încadrează în grad de invaliditate ( 44-45, vol.II ). Prin urmare, instanța de fond, în mod judicios, a constatat că nu are nici un temei pentru acordarea unei sume de bani cu titlu de rentă lunară de la data accidentului "pe viață" cum a solicitat partea civilă. Oricum, dacă partea civilă ar fi fost îndrituită la aceste despăgubiri civile, instanța le putea acorda nu "pe viață" ci doar până la încetarea stării de invaliditate.
Aspectul reliefat de victimă, că anterior accidentului realiza venituri din gospodăria părinților prin vânzarea unor produse agricole ( carne, ouă, lapte, legume, fructe etc. ) este real, însă așa cum subliniază partea civilă în declarația dată în fața instanței de fond ( 11, vol.I ) "anterior a lucrat doar în gospodăria părinților" și de acolo realiza venituri de cca. 10.000.000 lei ( ROL )/lună, nefiind angajat într-un anumit loc de muncă, ca și acum, când lucrează la SC SRL, unde după afirmațiile sale are program de muncă redus. Partea civilă nu a dovedit cu înscrisuri aceste ultime susțineri, iar suma realizată în gospodăria părinților o confirmă doar martora ( 21, vol.I ), persoană cu care locuiește partea civilă și concubina sa, și care se află într-o relație specială cu aceștia, intenționând "să se dea în întreținerea lor".
Cererea părții civile de a i se acorda cu titlu de cheltuieli judiciare sumele de bani plătite ca onorariu pentru avocat ales este întemeiată.
În mod nejustificat și nemotivat, instanța de fond i-a acordat părții civile cu titlu de cheltuieli judiciare, conform art.193 alin.1 Cod procedură penală, doar suma de 2.500 lei, cu toate că la dosarul cauzei există împuternicirile avocațiale nr.37/2005 și 45/2005 ( 26, dosar de urmărire penală și 7, vol.I, dosarul instanței de fond ) din care rezultă că, cheltuielile pentru angajarea unui avocat suportate de partea civilă sunt în cuantum de 6.000 lei ( 1.000 lei + 5.000 lei ).
Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul formulat de partea civilă, va fi desființată sentința penală nr.344/P din 28 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor și se va majora cuantumul cheltuielilor judiciare pentru partea civilă de la 2.500 lei la 6.000 lei.
Apelul formulat de terțul asigurător este nefondat.
În aplicarea dispozițiilor art.54 alin.4 și art.57 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, modificată, societățile de asigurări participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, nu ca și parte responsabilă civilmente, neavând această calitate conform art.24 alin.3 Cod procedură penală.
Natura juridică a obligației asumate de societatea de asigurări prin încheierea poliței de asigurare cu asigurătorul este diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată de art.1000 alin.1, 3 Cod civil.
Astfel fiind, văzând și dispozițiile art.2 din Legea nr.32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, natura juridică a acțiunii în regres exercitată de asigurător ( societate de asigurare ), împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială și, prin urmare, asigurătorul nu-și poate valorifica pretențiile în cadrul procesului penal ( decizia nr.XXIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Pentru aspectele reliefate, se va respinge ca nefondat apelul declarat de societatea de asigurare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1.În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal formulat de terțul asigurător SC ROMÂNEASCĂ - SA B,
2.În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală,
ADMITE apelul penal declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.344 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în sensul că:
Majorează cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părții civile de la 2.500 lei la 6.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă terțul asigurător la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat către partea civilă la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 31.01.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./5.02.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Țarcă Gabriela Sferle Adrian
