Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 31/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 31
Ședința publică din data de 20 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penală având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 42 din data de 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ( sentința penală nr. 2069 din data de 25.10.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-) privind pe intimatul inculpat -.
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 19.01.2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei astăzi, data de mai sus.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie penală:
CURTEA,
Asupra recursului penal declarat de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2069/25.10.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Brăila, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin. 2 și 4 pen. a respins ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile și Spitalul Județean de Urgență B, iar în temeiul art.192 pct. 1 lit. a Cod procedură penală a obligat partea vătămată la plata sumei de 400 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1615/P/2006 din 28.03.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăilas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, infracțiune prevăzută de dispozițiile art. 184 alin.2 și 4 Cp, parte vătămată.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul a circulat în ziua de 12.08.2006 cu un moped, iar la intersecția B-dul - cu str. 1 decembrie 1918 nu a redus viteza surprinzându-l pe ce se afla pe trecerea de pietoni, cauzându- leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 85 - 90 zile de îngrijiri medicale.
Atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei, deoarece a intrat în intersecție pe culoarea a semaforului, pe sensul său de mers.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, materializate în: procesul-verbal de cercetare la fața locului, înregistrat sub nr. 37249/06.11.2006 la Poliția Mun. B; planșa fotografică cu aspecte de la cercetarea la fața locului; declarațiile părții vătămate; raport de constatare medico-legală nr. 670/2006 din 7.09.2006 privind pe; rezultatul; declarațiile inculpatului; raportul de expertiză tehnică; declarațiile martorei -;buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.379/17.08.2006; procesul-verbal de prelevare;buletinul de examinare clinică; s- atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului și i s-a prezentat materialul de urmărire penală conform procesului-verbal seria B nr.-/12.02.2007; Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro daune morale și 30.000 euro daune materiale.
Prin adresa nr. 8848/19.12.2006 Spitalul Județean de Urgență Bac omunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.759 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare cu partea vătămată.
În faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea părții vătămate care a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 330.000.000 ROL reprezentând daune materiale, compusă din 165.000.000 ROL - suma de care a fost privat întrucât pe un interval de 9 luni nu a putut să-și desfășoare activitatea și 33.000.000 ROL reprezentând contravaloare medicamente și sumele plătite pentru a plăti un mijloc de transport și cu suma de 1 miliard ROL reprezentând daune morale.
Partea civilă Spitalul Județean de Urgență B și-a menținut constituirea de parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 1759 lei anexând copia clinice generale privind partea vătămată și decontul justificativ al cheltuielilor.
În cursul judecății s-a procedat, de asemenea, la audierea inculpatului, a martorei din acte, a martorilor propuși de partea vătămată pe latură civilă și penală și încuviințați de instanță, respectiv, numiții, și; au fost depuse înscrisuri în dovedirea laturii civile; înscrisuri în circumstanțiere;s-a respins proba cu expertiză medico-legală solicitată de partea vătămată pentru considerentele arătate în încheierea de ședință din 25.05.2007;
Din analiza și interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, instanța de fond a stabilit că la data de 12.08.2006, în jurul orelor 13.00, inculpatul se deplasa cu mopedul pe B-dul -lor, în direcția str. - - str. G-ral.
În acest timp, partea vătămată și cu soția acestuia, martora, se aflau pe trotuarul B-dului -lor vis-a-vis de restaurantul "", cu intenția de a traversa bulevardul spre restaurant. Intersecția B-dul -lor - str. 1 - 1918 este dirijată prin semafoare care erau în stare de funcțiune.
La culoarea roșie a semaforului pentru moped și la culoarea pentru pietoni, inculpatul a oprit mopedul iar partea vătămată și soția sa s-au angajat pe marcajul pentru trecerea pietonilor în traversarea B-dului -lor, deci de la stânga la dreapta în sensul de deplasare a mopedului.
În timp ce se afla în traversare, a auzit telefonul mobil, fapt pentru care s-a oprit din mers și a scos telefonul, timp în care s-a schimbat culoarea semaforului în roșu pentru pietoni și pentru vehiculele ce se deplasau pe B-dul -lor.
În această situație inculpatul a pus în mișcare mopedul, având culoarea a semaforului, deplasându-se spre str. G-ral.
Partea vătămată a văzut că culoarea semaforului pentru pietoni s-a schimbat în roșu și din cauza traficului rutier a continuat să staționeze și apoi și-a continuat deplasarea. Inculpatul a sesizat că nu respectă culoarea roșie a semaforului și a continuat deplasarea, acționând sistemul de frânare.
a văzut mopedul și a efectuat un pas înapoi și apoi spre înainte, venind pe direcția de deplasare a mopedului, oprindu-se.
În această situație, inculpatul fiind dus în eroare când a făcut pasul spre înapoi, considerând că acesta îi cedează trecerea, și-a continuat deplasarea.
După repunerea în mișcare spre înainte a lui, nemaiavând timpul necesar pentru oprirea mopedului a virat ușor spre stânga. s-a oprit din mers și a fost lovit cu față a mopedului în piciorul drept, fiind proiectat pe partea carosabilă a B-dului -lor.
Analizând raportul de constatare medico-legală întocmit în faza de urmărire penală, se constată că partea vătămată a prezentat leziuni care s-au putut produce prin lovire - proiectare în cadrul unui accident rutier la data de 12.08.2006, necesitând 85 - 90 de zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit s-a stabilit că principala cauză a producerii accidentului a constituit-o nerespectarea prevederilor legale privind traversarea drumului, conform art. 207 lit."c" din OUG nr. 195/2002 și a Regulamentului de aplicare a acesteia în sensul că nu trebuia să se oprească din mers iar la apariția culorii roșii a semaforului nu s-a asigurat, realizând o ducere în eroare a conducătorului mopedului prin oprirea din mers, făcând un pas înapoi și apoi unul înainte.
Prin același raport de expertiză se mai reține că o altă cauză care a condus la producerea accidentului a constituit-o nereducerea vitezei de deplasare a mopedului la apariția pericolului de accident, cu toate că acesta se deplasa legal, culoarea semaforului fiind pe direcția de deplasare a mopedului.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că a sesizat că partea vătămată, oprită pe marcajul pietonal și vorbind la telefonul mobil, nu era atentă la traficul rutier și nici la culoarea semaforului; în momentul în care a sesizat mopedul, a făcut mișcări dezorientate, în față și în spate, fiind derutat de traficul care era deja pus în mișcare.
Au fost avute în vedere declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, declarațiile martorei, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, raportul de constatare medico-legală și raportul de expertiză tehnică.
S-a constatat că instanța de fond a înlăturat ca nesinceră și vădit contradictorie declarația martorului, care, deși a declarat că a fost martor ocular, nu a oferit elemente clare despre circumstanțele accidentului, relatând că partea vătămată, auzind zgomotul de la moped, s-a dat înapoi cu un pas, mopedul și-a păstrat traiectoria și astfel a avut loc impactul, fapt imposibil, întrucât în mod evident dacă așa s-ar fi întâmplat, partea vătămată nu s-ar mai fi aflat pe direcția de mers a mopedului astfel că nu ar mai avut cum să aibă loc un impact.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, instanța a respins-o întrucât împrejurarea dacă s-a încălcat sau nu de către inculpat o dispoziție legală, este o problemă care ține de soluționarea cauzei pe fond.
Din acest punct de vedere, analizând fondul cauzei, instanța a reținut parțial concluziile raportului de expertiză tehnică, considerând că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a părții vătămate, care nu trebuia să se oprească din mers în timp ce se afla în traversarea intersecției iar la apariția culorii roșii a semaforului, în loc să se asigure și să grăbească pasul așa cum se prevedea în art.92 alin.2 din HG nr. 85/2003, s-a oprit, a făcut un pas înapoi și apoi unul înainte, ducând în eroare inculpatul care conducea mopedul.
Împrejurarea că inculpatul nu a intuit ezitarea părții vătămate nu poate duce la concluzia că se face vinovat de producerea accidentului, cât timp acesta nu a încălcat nicio dispoziție legală.
De altfel, deși în raportul de expertiză se reține și o parte din vină ca aparținând inculpatului, se menționează în mod expres că acesta se deplasa legal, culoarea semaforului fiind pe direcția de deplasare a mopedului. Încălcarea normelor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice s-a făcut de partea vătămată care, prin conduita sa, a nesocotit dispozițiile art.207 lit."d" din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care prevăd că se interzice pietonilor să prelungească timpul de traversare a drumului public, să întârzie sau să se oprească fără motiv".
Dacă partea vătămată nu s-ar fi oprit pe marcajul pietonal și nu ar fi făcut mișcările de mers înapoi-înainte, impactul cu mopedul nu s-ar fi produs; dimpotrivă, ar fi ajuns în timp util pe trotuarul spre care se deplasa așa cum a făcut soția sa, martora.
Pe lângă considerentele arătate în aprecierea culpei exclusive a părții vătămate, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.72 alin.4 din OUG nr. 195/2002 rep. potrivit cărora " surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector."
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cp, faptei lipsindu-i culpa, ca element constitutiv al infracțiunii.
Sub aspectul laturii civile, instanța a respins pretențiile civile formulate de părțile civile și Spitalul Județean de Urgență B, deși dispozițiile art. 346 alin.2 Cod procedură penală permit posibilitatea obligării la repararea pagubei materiale și a daunelor civile a inculpatului în cazul în care achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut de art.10 lit."d" Cod procedură penală considerând că nu există nicio legătură de cauzalitate între activitatea desfășurată de inculpat și vătămarea și pe cale de consecință, prejudiciul încercat de partea vătămată.
În baza art.189 - art.192 pct.1 lit."a" Cod procedură penală partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și partea civilă.
Parchetul critică sentința atacată pentru două motive, primul vizând nelegalitatea, iar cel de al doilea netemeinicia.
Ca motiv de nelegalitate se invocă încălcarea dispozițiilor legale privind plata cheltuielilor judiciare, considerându-se că este nelegală dispoziția de obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare către stat în condițiile în care urmărirea penală a inculpatului a început din oficiu și nu la plângerea părții civile, în această situație fiind incidente dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală potrivit cărora cheltuielile sunt lăsate în sarcina statului.
Motivul de netemeinicie privește soluționarea fondului cauzei, parchetul considerând că în mod greșit a apreciat instanța de fond că inculpatul nu are culpă în producerea accidentului de circulație ce a avut ca urmare vătămarea corporală a părții civile și a înlăturat concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică auto prin care experții au apreciat că deși inculpatul nu a încălcat nicio regulă stabilită prin normele legale care reglementează circulația pe drumurile publice, acesta se face totuși culpabil de producerea accidentului putând să evite producerea lui dacă după ce a observat partea civilă aflată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni și pe culoarea roșie a semaforului pentru pietoni ar fi staționat până ce acesta termina traversarea.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în forma prevăzută de art. 182 alin. 2 și 4 pen. soluționarea acțiunilor civile în raport de procentul de culpă reținut și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Parcea civilă, în motivarea apelului declarat, apreciază că soluția este în contradicție cu dispozițiile legale, dar și cu probatoriul administrat în cauză din care rezultă că vătămarea sa corporală s-a produs din vina exclusivă a inculpatului.
În acest sens apelantul susține că în raport de data producerii accidentului - 12.08.2006 - sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.195 nemodificată și regulamentul de aplicare a acesteia aprobat prin G nr. 85 /31.01.2003 - regulament abrogat prin nr.HG139/2006 și că în raport de aceste texte trebuia analizată culpa părților în producerea accidentului.
Potrivit acestor reglementări, conducătorul mopedului, respectiv intimatul inculpat avea obligația legală ca în intersecțiile dirijate prin semafor să respecte semnificația culorilor afișate și să circule astfel încât să nu pună în pericol siguranța circulației sau integritatea corporală ori viața persoanelor. Apelantul apreciază că inculpatul intimat nu a respectat aceste ultime dispoziții deși putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi oprit și ar fi permis apelantului să termine traversarea străzii.
Cu privire la conduita personală apelantul parte civilă apreciază că nu se află în culpă, că a început traversarea străzii pe culoarea pentru pietoni, că a fost surprins în timpul traversării de schimbarea culorii și a procedat conform regulamentului continuând traversarea și a avut convingerea că și inculpatul îi va ceda trecerea pentru că îl observase. Dar inculpatul, deși putea evita accidentul, a continuat drumul și l-a acroșat cauzându-i vătămări corporale.
În aceste condiții apreciază că accidentul s-a produs din vina exclusivă a inculpatului care a încălcat prevederile art.57 din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002, mai precis nu a adoptat acea conduită preventivă cerută pentru evitarea oricărui pericol pentru siguranța circulației și integritatea corporală a persoanei.
În consecință se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului, iar pe latură civilă să fie admisă acțiunea civilă formulată de apelant.
Tribunalul, verificând sentința atacată, potrivit dispozițiilor art.371 Cod procedură penală a constatat a constată următoarele:
Din verificarea probatoriului administrat în cauză rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, de altfel aceasta nu este contestă în motivele de apel.
Astfel, rezultă din probatoriu că la data de 12.08.2006, partea civilă, aflat în traversarea bulevardului -lor din mun. B, la intersecția acestuia cu str. 1 -, a fost surprins pe trecerea de pietoni de schimbarea culorii semaforului și în aceste condiții a fost accidentat de inculpatul care circula legal cu un moped.
Instanța de fond a reținut că în producerea accidentului inculpatul nu a avut nici o culpă întrucât nu a încălcat nici o regulă de circulație și circula cu o viteză de 20 km/ ce permitea executarea oricăror manevre în siguranță în timp ce partea vătămată care avea obligația, în condițiile date, să-și continue cât mai repede traversarea, a încălcat aceste norme oprindu-se pentru a scoate din buzunar un telefon pe care l-a și folosit și mai mult observând mopedul care se oprise pentru a-i permite continuarea deplasării a făcut un pas înapoi și apoi s-a angajat iarăși în traversare. Această conduită a fost apreciată ca fiind culpabilă și a avut drept consecință crearea confuziei cu privire la intenția de deplasare soldată cu producerea accidentului.
Apelantul parte civilă consideră că instanța de fond a aplicat dispozițiile OUG nr.195/2002 cu modificările în vigoare la data pronunțării și de aceea a ajuns la această concluzie pentru că, dacă ar fi aplicat dispozițiile legale în vigoare la data producerii accidentului (OUG nr.195/2002 nemodificată și Regulamentul de aplicarea a acesteia) ar fi observat că numai inculpatul nu a respectat dispozițiile art.57 din regulament în sensul că acesta a condus autovehiculul cu o viteză ce nu i-a permis evitarea oricărui pericol de punere în primejdie a vieții sau integrității persoanelor.
Din verificarea sentinței nu rezultă că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile legale în vigoare la data accidentului rutier. Instanța a analizat deopotrivă conduita celor doi participanți la trafic și a apreciat corect că viteza de 20 km/ permitea oprirea de către inculpata autovehiculului la o distanță de o,5 după acționarea sistemului de frânare, că inculpatul a observat partea civilă pe trecerea de pietoni pe culoarea roșie, în prima fază a oprit pentru a-i permite continuarea traversării, dar a fost indus în eroare de partea civilă care s-a oprit, a făcut un pas înapoi ce l-a determinat pe inculpat să continue drumul, numai că în momentul următor partea civilă, preocupată și de telefonul mobil, și-a continuat traversarea.
De altfel nici partea civilă nu această conduită numai că o apreciază ca fiind fără consecințe în producerea accidentului. Acest punct de vedere nu poate fi primit în condițiile în care dispozițiile legale în domeniu îl obligau să termine traversarea fără ezitări și într-un ritm grăbit.
Față de această situație, instanța de apel a constatat că este corectă soluția de achitare a inculpatului, acesta neavând culpă în producerea accidentului în care partea civilă a suferit vătămări corporale.
Totodată, s-a apreciat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale privind plata cheltuielilor judiciare când a dispus obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare.
Față de aceste considerente, Tribunalul Brăila prin decizia penală nr. 42/2008 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și în rejudecare a înlăturat dispoziția privind obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și partea vătămată constituită parte civilă care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale și netemeinice din următoarele considerente:
- Greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, apreciindu-se că din probele administrate în cauză rezultă culpa acestuia în producerea accidentului de circulație și nu numai culpa exclusivă a părții vătămate.
- Neaudierea părții vătămate de către instanța de fond, situație care atrage nulitatea hotărârii prin încălcarea drepturilor procesuale ale acesteia cu ocazia judecății în fond a cauzei.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
La judecata în fond a cauzei, pe timpul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea părții vătămate dar numai sub aspectul pretențiilor sale civile, respectiv al constituirii de parte civilă în cauză.
Astfel, deși prezentă în instanță, partea vătămată nu a fost audiată cu privire la situația de fapt, așa cum a fost percepută ea de partea vătămată, ceea ce a dus la încălcarea drepturilor sale procesuale.
Astfel, partea vătămată ca și inculpatul, trebuia să fie audiată, la judecata în fond a cauzei, pe timpul cercetării judecătorești, fiind prezentă în instanță, cu privire la situația de fapt.
Chiar Codul d e procedură penală prevede această procedură, respectiv că declarațiile părții vătămate, constituită parte civilă, pot fi luate în considerare ca mijloc de probă, dacă se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Partea vătămată care nu are pretenții civile, poate fi audiată în instanță cu privire la situația de fapt, iar declarația acesteia are valoarea probatorie a unei declarații de martor, situație care nu este specifică cazului în speță, dar a fost exemplificată pentru a se releva faptul că partea vătămată are dreptul să fie audiată cu privire la situația de fapt, iar instanța are obligația de aoa udia.
Neprocedând în acest fel, instanța de fond, a încălcat un drept al părții vătămate care poate fi echivalat cu încălcarea dreptului său la apărare în condițiile în care declarația sa coroborată cu alte mijloace de probă, putea duce la stabilirea adevărului.
În cazul în speță, nerespectarea acestei dispoziții de procedură a cauzat prejudicii părții vătămate prin soluția de achitare a inculpatului de către instanța care a constatat culpa exclusivă a părții vătămate în producerea accidentului.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că ne aflăm în prezența unei nulități a hotărârii instanței de fond ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în sensul că instanța de apel poate administra proba sub toate aspectele de fapt și de drept, atât pe latură penală cât și pe latură civilă ca și instanța de fond.
Nu în ultimul rând, urmează a se constata și faptul că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu a motivat pe ce bază a înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză, care stabilea o culpă comună, atât a inculpatului cât și a părții vătămate în producerea accidentului, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind circulația de drumurile publice.
În rejudecare, Tribunalul va cita partea vătămată și în cazul în care aceasta se va prezenta, va fi audiată pe situația de fapt, respectiv a modului în care partea vătămată a perceput nemijlocit dinamica producerii accidentului.
În funcție de această declarație, Tribunalul va administra dacă apreciază necesar și alte probe ce le va considera a fi utile cauzei.
În funcție de acestea și având în vedere motivele de recurs invocate de parchet și de partea vătămată va stabili dacă inculpatul are sau nu o culpă în producerea accidentului de circulație.
Față de aceste considerente, urmează a se admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și partea vătămată, se va casa decizia penală nr. 42/2008 a Tribunalului Brăila și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și partea vătămată (domiciliat în B,-, Bloc B 15, scara 2, etaj 1,. 21 ) împotriva deciziei penale nr. 42 din data de 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ( sentința penală nr. 2069 din data de 25.10.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-), privind pe intimatul inculpat - ( fiul lui și, născut la data de 27.12.1970 în B, domiciliat în B, str. - nr. 131, CNP: -).
Casează decizia penală nr. 42/2008 a Tribunalului Brăila și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /20.01.2009
Tehn. 23.01.2009
Apel: -;Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
