Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 312/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 312/2009
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
Judecător - -
Grefier
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Organizare a Instanțelor Judecătorești.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale numărul 93/A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind restul părților.
Se prezintă și avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită a se lua act de încetarea mandatului privind asistența juridică obligatorie și a se face aplicarea dispozițiilor Protocolului încheiat de Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, la data de 1.10.2008.
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.i Cod procedură penală, cu aplicarea art.47 Cod penal a se dispune încetarea procesului penal, întrucât în cauză este incident cazul fortuit.
În subsidiar solicită reducerea cuantumului daunelor morale și materiale, raportat la gradul de culpă de 50 % și la sumele dovedite.
În susținere învederează că raportul de expertiză tehnică auto se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului însă nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, care de altfel au ajuns după producerea accidentului.
Mai precizează că partea vătămată nu a relatat adevărul în declarația sa întrucât nu a recunoscut faptul că inculpatul i-a achitat fiicei sale suma de 2 milioane lei. Declarațiile părții vătămate sunt inconsecvente atât sub aspect penal cât și sub aspect civil.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea penală atacată.
Învederează că în cauză s-a stabilit o corectă stare de fapt și s-a făcut justă individualizare a pedepsei, stabilindu-se culpa comună a inculpatului și respectiv a părții vătămate în procent de 50 %.
Arată că daunele morale și materiale au fost corect cuantificate, raportat la gradul de culpă a părților.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că își menține declarațiile date în fața instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 312/27.10.2008, Judecătoria Hunedoaraa dispus condamnarea inculpatului la:
- 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. "e" pen.
În baza art. 81 și 82.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 2(doi) ani.
A pus în vedere inculpatului disp.art. 83 și 84.pen.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" pen. în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 71 alin. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14.proc.pen, art. 346.proc. pen și art. 998 - 999.civ. a obligat pe inculpat să plătească părții civile loan despăgubiri civile în sumă de 4.840 lei din care 40 lei daune materiale și 4800 lei daune morale, respingând restul despăgubirilor solicitate.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Municipal "Dr. " H suma de 4.260 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea integrală a debitului, respingând restul despăgubirilor solicitate.
A constatat că SC - SA - Sucursala H are calitate de asigurător în cauză.
În baza art. 191 alin. 1.proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193.proc.pen. a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 3.418,90 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 07 decembrie 2007 în jurul orei 17,40 autoturismul marca 1300 cu nr. de înmatriculare - condus de inculpatul loan se deplasa pe str. - din municipiul H (pe DJ 687A) din direcția H spre.
Partea vătămată care fusese în vizită la martorii și ce locuiesc pe-, a plecat de la aceștia, a traversat strada pe partea dreaptă a drumului îndreptându-se spre H pentru a ajunge la domiciliul său situat pe str. -.
După ce partea vătămată s-a deplasat vreo 5 -6 pe partea dreaptă a carosabilului spre H, inculpatul care rula dinspre H spre, a tăiat o curbă la stânga, și a pătruns pe contrasens, moment în care a observat-o pe victimă, a acționat sistemul de frânare dar nu a putut evita impactul, lovind-o cu partea frontală dreaptă a autoturismului și proiectând-o pe partea carosabilă.
În urma impactului, partea vătămată a fost transportată de inculpat și de martorul la Spitalul municipal Dr. " " din H unde a fost internată.
Din certificatul mediul legal nr. 63/C din 31.01.2007, eliberat de SJML H, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale.
La data și ora producerii accidentului rutier partea carosabilă era umedă, era ceață densă, era întuneric, iar locul era neiluminat, astfel că vizibilitatea era redusă la circa 3 - 4.
Din întreaga probațiune a cauzei la producerea evenimentului rutier, s-a reținut atât culpa victimei cât și a inculpatului loan.
Astfel, victima accidentului a încălcat prevederile art. 72 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată care prevăd că pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din stânga a părții carosabile, în direcția lor de mers.
În speță, partea vătămată a circulat pe carosabil, pe partea dreaptă a părții carosabile în direcția sa de mers - spre
La rândul său, inculpatul a încălcat prevederile art. 41 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 unde se prevede obligativitatea circularii cu autoturismul pe partea dreaptă a drumului public și art. 123 alin. 1 lit. "j" din Regulamentul de Aplicare al OUG nr. 195/2002 republicată ce prevăd obligația conducătorului de vehicul de a circula cu viteză care să nu depășească 30 Km/ în localitate când vizibilitatea este sub 100 în condiții de ceață.
Raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, a confirmat că viteza autoturismului în momentul impactului a fost de 40 - 45 Km/, viteza inițială a acestuia a fost de circa 50 Km/, impactul a avut loc cu circa 13 anterior poziției urmei statice de sânge constatate pe carosabil iar în plan transversal pe sensul de circulație - H la circa 2 în raport cu marginea carosabilului.
Întrucât raportul de expertiză tehnică auto efectuat de expert G nu s-a coroborat cu restul probelor administrate în cauză a fost înlăturat din probațiune.
Raportat la considerentele expuse instanța a reținut culpa comună a victimei și a inculpatului în proporție de 50% - 50%.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen inculpatul și partea civilă.
Apelurile nu au fost motivate în scris.
Oral, inculpatul prin avocat ales a arătat că înțelege să critice sentința primei instanțe întrucât aceasta este netemeinică și nelegală, în mod greșit instanța de fond dispunând condamnarea inculpatului. A susținut că accidentul ce face obiectul dosarului este rezultatul unui caz fortuit, că partea civilă a apărut imprevizibil în fața autoturismului condus de inculpat, iar acesta nu a putut evita accidentul.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, achitarea inculpatului și respingerea cererii de despăgubiri.
În susținerea orală a apelului declarat de partea civilă, apărătorul părții civile a arătat că sentința este netemeinică întrucât în mod greșit prima instanță a reținut culpa comună și concurentă a părții civile la producerea accidentului, cu consecința admiterii numai în parte a cererii de daune materiale și morale.
S-a susținut că partea civilă circula pe acostament, în afara carosabilului, atunci când a fost lovită de autoturismul condus de inculpat, deci nu a contribuit în nici un fel, prin comportamentul său, la producerea accidentului.
Prin decizia penală nr. 93/A/09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală, în dosar penal nr- a fost admis ca fondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 312/2008 pronunțată de Judecătoria Hunedoara numai sub aspectul conținutului pedepsei accesorii, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 64 lit.a teza I-a cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
S-a dispus respingerea apelului declarat de partea vătămată și civilă împotriva aceleiași sentințe penale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin.2 pr.penală.
În considerentele hotărârii, Tribunalul Hunedoaraa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Instanța de fond făcut interpretare justă probelor administrate, reținând corect starea de fapt, încadrarea juridică, existența culpei comune în producerea accidentului și proporția culpei.
Din probele administrate a rezultat că la producerea accidentului au contribuit comportamentele culpabile ale inculpatului și părții civile.
Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului și planșa foto (filele 6-12 din dosarul de urmărire penală a rezultat că locul impactului dintre autoturismul condus de inculpat și partea civilă este situat pe carosabil, pe sensul de mers -H, unde pe asfalt au fost găsite bucăți de plastic, cioburi, desprinse din partea frontală a autoturismului condus de inculpat, plăcuța cu numărul de înmatriculare față și o dintr-o materie ce pare a fi sânge, cel mai probabil provenit de la partea civilă.
Toate aceste urme materiale plasează cu certitudine locul impactului pe carosabil și nu pe acostament. Martorul sosit la fața locului, imediat după accident, (fila 33) a arătat că partea vătămată era căzută "în fața mașinii care îl lovise" deci pe carosabil. Întrebat de martori ( și - fila 32) despre împrejurările în care s-a produs accidentul, inculpatul a declarat că nu a observat pe partea civilă din cauza ceții, fără a afirma că aceasta ar fi apărut intempestiv pe șosea, sau că ar fi circulat pe acostament.
Concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C s-au coroborat cu probele expuse mai sus și au susținut ipoteza că impactul s-a produs pe carosabil, pe sensul de circulație -
Având în vedere că autoturismul condus de inculpat rula pe sensul H- și accidentul s-a produs pe sens opus, într-o curbă, pe o zonă de drum marcată cu marcaj longitudinal continuu care interzice pătrunderea pe contrasens, culpa inculpatului care a încălcat semnificația marcajului continuu, a "tăiat" curba și a pătruns pe contrasens,este certă.
Peste această manevră culpabilă s-a adăugat viteza exagerată pentru condiții de ceață ( maxim legal 30 km./oră, viteză inițială a autoturismului, anterior frânării, 50 km./oră, cu peste 11 urmă de frânare).
Dacă inculpatul nu ar fi pătruns pe contrasens, accidentul nu s-ar fi produs.
Din aceleași probe a rezultat culpa certă și a părții civile care a ales să circule pe carosabil, în condiții de ceață, în condițiile în care din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto ( filele 6-12 dosar urmărire penală) a rezultat că drumul era prevăzut cu un acostament de 1 metru lățime, pe sensul H -, iar pe sensul -H se putea circula pietonal în afara carosabilului.
În situația în care există acostament, partea civilă avea obligația de a circula pe acostament conform art. 72 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și nu pe carosabil.
Dacă partea civilă ar fi respectat această obligație, accidentul nu s-ar fi produs, indiferent pe ce sens ar fi circulat autoturismul condus de inculpat.
Așadar, în mod corect a reținut prima instanță culpa comună a inculpatului și părții civile, iar proporția de culpă de 50% pentru fiecare o apreciem corect reținută.
Față de acest aspect, apelul părții civile s-a respins, culpa sa concurentă fiind dovedită astfel că instanța de fond nu putea acorda daune materiale sau morale mai mari.
În ce privește apelul declarat de inculpat, acesta a fost admis pentru motive observate de instanța de fond la analizarea cauzei din oficiu, respectiv față de natura infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul de prima instanță, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, prev. de art 64 lit. a teza I Cod penal este nejustificată.
În consecință, sub acest aspect, apelul inculpatului a fost admis, înlăturându-se pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
La individualizarea pedepsei principale au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal.
Celelalte critici formulate de inculpat în apel au fost nesusținute, în cauză nu s-a putut reține existența cazului fortuit, culpa inculpatului fiind certă, așa cum s-a expus pe larg mai sus, astfel că s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal impus de art. 385/3 pr.penală inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte, expuse în memoriul atașat la dosar (3).
1. În cauză se impune adoptarea unei soluții de achitare în temeiul art. 10 lit.e pr.penală raportat la art. 47 cod penal întrucât subzistă împrejurarea unui caz fortuit generat de împrejurări imprevizibile, ce nu au putut fi preîntâmpinate de către inculpat.
Susținerile de mai sus sunt probate, în opinia inculpatului, cu raportul de expertiză tehnică auto, care relevă împrejurarea că în cauză nu a fost încălcată nicio prevedere legală ce reglementează circulația pe drumurile publice, de către conducătorul autovehiculului.
2. În subsidiar, invocându-se aspecte de netemeinicie, se solicită o atenuare mai accentuată a răspunderii penale a inculpatului argumentat de faptul că acesta a intrat pentru prima dată sub incidența legii penale.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Curtea reține că jurisdicțiile inferioare au stabilit în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului în considerarea ansamblului probator de la dosar și care a fost evaluat judicios în raport cu dispozițiile art. 63 alin.2 pr.penală.
2. Curtea constată că aspectele reținute în raportul de expertiză tehnică auto invocat în apărare de către inculpat (29) nu pot primi o valoare probantă deplină atâta timp cât ele nu se coroborează cu celelalte probe din dosar: procesul verbal de cercetare la fața locului, depozițiile testimoniale, declarațiile părții vătămate și concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză de către forul superior în domeniu - Institutul Național de Expertize Criminalistice ( 62 - 75 dosar de urmărire penală).
Concluziile lucrării științifice menționate mai sus și care, confirmă baza factuală stabilită în temeiul depozițiilor testimoniale, a declarațiilor părții vătămate și procesului verbal de constatare, relevă împrejurarea că evitarea producerii accidentului nu era posibilă, însă putea fi prevenită de către inculpat prin deplasarea pe sensul său de mers cu o viteză adaptată la condițiile de drum.
3. Față de vaga contribuție majoră a victimei la declanșarea evenimentului rutier, prin deplasare pe partea carosabilă, aspect ce se constituie într-o încălcare a disp. art. 72 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 63/2006, Curtea apreciază, raportat la aspectele reținute mai sus, că în cauză nu sunt întrunite exigențele art.47 cod penal privind cazul fortuit și care elimină orice factor de previzibilitate în producerea accidentului rutier, ceea ce nu este cazul în speța de față, raportat la concluziile expuse mai sus.
4. Referitor la cel de - al doilea motiv de recurs, acela de netemeinicie, Curtea reține că este de asemenea, nefondat.
5. Curtea arată că sancțiunea stabilită de instanța de fond corespunde pe deplin exigențelor art. 72 cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul de pericol social la faptei determinat de circumstanțele concrete ale producerii accidentului, de culpa concurentă a victimei și care a fost apreciată corect la 50%, de urmările produse, cât și cu elemente ce au conturat pozitiv profilul socio moral la inculpatului cu referire specială la statutul său de infractor primar.
6. Curtea arată că în aceste circumstanțe, instanța de fond a valorificat elementele pozitive ce definesc persoana inculpatului prin reținerea disp. art. 74, 76 cod penal și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
7. Curtea consideră însă că o atenuare mai accentuată a răspunderii penale a inculpatului ar lipsi sancțiunea de rolul ei specific de măsură de constrângere și nu ar putea influența decisiv conduita ulterioară a inculpatului.
8. pedepsei sub 3 luni închisoare ar minimaliza, în opinia Curții și percepția inculpatului asupra gradului de pericol social însemnat pe care-l reprezintă fapta săvârșită de către el, lipsind sancțiunea penală de eficiență.
Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 93/A/09.03.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă recurentul la plata sumei de 210 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 50 lei, reprezentând cota parte din onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
. 2 ex/5.06.2009
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Maria Elena Covaciu
