Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 32/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 32/R-MF
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, președinte secție penală
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.18/MF din 15.10.2009,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat ales, în baza delegației nr.-/2009 emisă de Baroul București - cabinet individual, avocat ales A pentru intimata-parte vătămată și intimatul, personal, reprezentant legal al intimatei-părți vătămate, lipsind intimata-parte vătămată, intimata, intimatele-părți civile și asiguratorul.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, apreciind că instanța de apel nu ținut cont de art.55 din Legea nr.136/1995 despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat. Printre condițiile prevăzute de Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, asiguratorul recuperează sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare cu producerea pagubei dacă accidentul a fost produs cu intenție, însă nu a existat nici-un fel de intenție din partea inculpatului în producerea accidentului.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că partea vătămată a solicitat în apel majorarea despăgubirilor acordate, sens în care i s-a admis apelul însă instanța nu a dispus mărimea câtimii despăgubirilor, ci doar a admis apelul, apreciind că era firesc să se stabilească o altă valoare a daunelor morale.
Solicită, de asemenea, obligarea asiguratorului și a părții civile la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia soluționării recursului și a apelului.
Avocatul intimatei-părți vătămate alin, Având cuvântul, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că împotriva hotărârii primei instanțe inculpatul nu a exercitat calea de atac a apelului și deci nu avea posibilitatea să declare recurs.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, precizează că inculpatul avea drept de a exercita calea de atac a recursului. Pe recursul declarat de inculpat, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat, apreciind că motivele invocate sunt neîntemeiate.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 25 din data de 29.01.2009, pronunțată de Judecătoria Costești, în baza art.184 alin.2 și 4.pen. cu aplic. art.74 pen. și art.76 lit.e teza I pen. a fost condamnat inculpatul, la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art.81 pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 4 luni, ce constituie termen de încercare conform art.82 pen.
Potrivit art.359 pr.pen. s- atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 71 alin.1 și 2.pen, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) și b) pen, pe durata executării pedepsei principale închisorii.
În baza art.71 alin. 5.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.14 și 346.pr.pen. rap.la art.998-999.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă -, prin reprezentanți legali și, și obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 515 lei, despăgubiri materiale, și 30.000 lei, despăgubiri morale.
Conform art.313 /2006, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul de Pediatrie P, jud.A și Spitalul de Urgență pentru Copii " Curie" B și obligat inculpatul să plătească:
- părții civile Spitalul de Pediatrie P, jud.A suma de 652,16 lei;
- părții civile Spitalul de Urgență pentru Copii " Curie" B suma de 261 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost obligată ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ, în temeiul poliței de asugurare nr.-/8.12.2006, să plătească părților civile despăgubirile la care a fost obligat inculpatul, în măsura în care acestea nu sunt plătite de asigurat, astfel:
- părții civile -, prin reprezentanți legali și, suma de 30.515 lei;
- părții civile Spitalul de Pediatrie P, jud.A, suma de 652,16 lei;
- părții civile Spitalul de Urgență pentru Copii "Curie" B, suma de 261 lei.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 9.03.2007, în jurul 1200, fiul inculpatului, minorul -, ns. la 31.05.2006, a suferit un accident în gospodărie în urma căruia și-a fracturat un braț. Motiv pentru care inculpatul, împreună cu soția și fiul său, s-a urcat la volanul autoturismului proprietatea fratelui său pentru a se deplasa la dispensarul din comună.
Pe drumul comunal S-P, în dreptul școlii generale S, inculpatul, din motive ce nu au fost stabilite cu certitudine, a pierdut direcția autoturismului, acroșând-o pe partea vătămată și pe martora, ce se aflau pe marginea carosabilului.
În urma acestui accident rutier, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesit pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.648/A6/18.09.2007 întocmit de A (32 dos.UP).
Aceste aspecte de fapt rezultă din declarația inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor, - și, martori ce au fost prezenți la locul accidentului.
Însă acești martori nu au putut arată cu exactitate modul de producere a accidentului, dinamica producerii evenimentului rutier fiind stabilită prin rapoartele de expertiză tehnică judiciară efectuate în cauză de doi experți diferiți (65-72, 74-76, 78-91 dos.UP).
Ambele expertize au ajuns la concluzia că înainte de impact autoturismul condus de inculpat circula cu viteza de 65 km/, iar partea vătămată și martora - se aflau pe marginea carosabilului, și nu pe trotuar, astfel cum au declarat.
Faptul că partea vătămată nu se putea afla pe trotuar la momentul impactului reiese cu certitudine din concluziile ambilor experți, care au arătat că era imposibil pentru autoturismului implicat în accident să depășească sanțul ce despărțea partea carosabilă de trotuar, astfel încât să accidenteze o persoană aflată acolo.
Iar din procesul-verbal de cercetare la fața locului (4-6 dos.UP) și din planșa fotografică privind investigarea tehnico-științifică a locului faptei (9-17 dos.UP), rezultă că, ulterior impactului cu victimele, autoturismul în cauză s-a oprit în șanțul ce mărginea partea carosabilă.
De asemenea, în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, ambii experți au precizat că starea de pericol a fost creată de toate părțile implicate în eveniment, victimele, deoarece nu au circulat pe trotuar, iar conducătorul autoturismului, deoarece a rulat cu viteză mare și a efectuat două manevre, de virare și de frânare, pe un drum cu aderență scăzută, ce au dus la pierderea controlului asupra traiectoriei de deplasare a autoturismului.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că nu se poate stabili, astfel cum a declarat inculpatul, că anterior evenimentului rutier, în fața sa circula o căruță, care, prin manevrele efectuate, l-a determinat pe inculpat să evite impactul cu aceasta, cauzând în final accidentarea părții vătămate.
Astfel, niciunul dintre martorii audiați nu au declarat că ar fi văzut o căruță circulând pe drum înainte de accidentul rutier, iar martora Can egat că ar fi circulat cu căruța în zona respectivă.
Însă, chiar dacă s-ar fi dovedit situația de fapt susținută de inculpat, acest aspect ar fi condus la exonerarea sa de răspundere doar dacă n-ar fi avut la rândul său o contribuție culpabilă la producerea accidentului, întrucât răspunderea penală se angajează pentru cea mai ușoară culpă.
Or, din rapoartele de expertiză tehnică judiciară efectuate în cauză, rezultă că inculpatul poartă și el culpa producerii accidentului, iar dacă ar fi condus cu o viteză adaptată condițiilor de drum și experienței sale de conducere de numai câteva luni, accidentul rutier ar fi fost evitat de către inculpat.
Pentru aceste motive, coroborând declarația inculpatului cu probele administrate în cauză, instanța constată dovedită vinovăția inculpatului sub forma culpei cu prevedere, potrivit art.19 pct.2 lit.a pen.
Pentru a se reține această situație de fapt, s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, rapoarte de expertiză de specialitate, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, G, -, și C, precum și fișa de cazier a inculpatului.
În drept, fapta inculpatului de a produce un accident rutier ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale prevăzute în OUG195/2002 (art.21, 35 și 48), prevăzând rezultatul faptei sale, dar apreciind fără temei că el nu se va produce, accident soldat cu vătămarea integrității corporale a părții vătămate -, producându-i leziuni traumatice care au necesitat 120 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art.184 alin.2 și 4.pen. vătămare corporală din culpă.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere disp. art.72 p, dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social mediu al faptei, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind căsătorit și având un copil minor în întreținere, modul de săvârșire a faptei, respectiv cu nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, urmările faptei, respectiv provocarea de suferințe fizice și psihice părții vătămate, dar va avea în vedere și circumstanțele concrete de săvârșire a faptei.
Astfel, din declarația inculpatului ce se coroborează cu declarația martorei, precum și cu actele medicale ale minorului - (46-48 dos.UP), instanța a reținut că la momentul producerii accidentului rutier inculpatul se deplasa împreună cu soția și fiul său, care tocmai își fracturase brațul, la dispensarul din localitate pentru ajutor medical.
Prin urmare, având în vedere vârsta de numai 1 an și 9 luni a minorului, natura leziunii suferite de acesta, necesitatea de a ajunge de urgență la dispensar, precum și faptul că minorul țipa și plângea de durere, instanța a apreciat că inculpatul se afla într-o stare psihică de agitație și nervozitate care i-a diminuat capacitatea de a prevedea și analiza starea de pericol.
De asemenea, instanța a constatat că prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată, conform art 76 lit.e teza I pen. sub minimul special prevăzut de textul incriminator, ca efect obligatoriu al reținerii dispozițiilor art 74.pen. a fost atins scopul preventiv-educativ cerut de disp.art.52 pen.
Instanța, văzând îndeplinite condițiile prev. de art.81 lit.a) și b) p, și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, având în vedere că inculpatul este infractor primar, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare ce se va stabili conform art.82
Potrivit art.359 p, instanța a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 și 84 p, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării și executarea în întregime a pedepsei aplicate, ce nu se contopește cu noua pedeapsă.
Iar, în temeiul art. 71 alin.1 și 2.pen, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) și b) pen, pe durata executării pedepsei principale închisorii și în baza art.71 alin. 5.pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Partea vătămată, prin reprezentanți legali, s-a constituit în termen legal parte civilă cu suma de 70.000 lei, din care 50.000 lei, daune morale și 20.000 lei, daune materiale.
În temeiul art.14 și 346 p rap. la art.998-999 c, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă -, prin reprezentanți legali, și va obliga inculpatul la plata de despăgubiri civile.
Astfel, față de situația de fapt deja reținută, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv săvârșirea faptei cu forma de vinovăție cerută de art.999 și cauzarea prin aceasta a unui prejudiciu părții civile.
Însă, astfel cum s-a reținut deja în fapt, la cauzarea prejudiciului, o parte din culpă a avut-o însăși partea civilă, care înainte de producerea accidentului rutier circula pe partea carosabilă și nu pe trotuarul special amenajat.
Ambele rapoarte de expertiză tehnică întocmite în cauză au concluzionat că dacă partea civilă ar fi circulat pe trotuar, autoturismul condus de inculpat nu ar fi putut să o acroșeze, deoarece era imposibil ca autovehiculul să depășească șanțul ce desparte partea carosabilă de trotuar.
Pentru aceste motive, instanța a reținut și în sarcina părții civile o culpă în producerea accidentului rutier ce a dus la vătămarea sa corporală, culpă pe care instanța o evaluează în cotă procentuală la 40%.
În consecință, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a despăgubirilor civile pentru prejudiciul suferit, dar numai în cotă de 60%.
Astfel, în ce privește daunele materiale, instanța a avut în vedere probele aflate la dosar, respectiv chitanțele de la filele 28 și 30 din dosar.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, instanța a avut în vedere ca acestea să compenseze pe cât posibil prejudiciul moral suferit de partea civilă, constând în suferința fizică și morală provocată de leziunile ce au necesitat pentru vindecare 120 zile de îngrijiri medicale, în disconfortul cauzat de vătămarea adusă sănătății sale, având în vedere și vârsta acesteia, dar și să se asigure o proporționalitate între prejudiciu și despăgubire.
Instanța nu a reținut ca element al prejudiciului moral cauzarea unei traume psihice părții civile, ținând seama de declarația martorei -, colega de școală a părții, care a arătat că aceasta nu pare a fi afectată psihic, din luna septembrie 2007 venind zilnic la școală, fiind veselă și participând activ la activitățile școlare.
În plus, proba acestei împrejurări se putea face de către reprezentanții legali ai părții civile cu acte medicale, în absența acestor înscrisuri, instanța neputând reține existența vreunei afecțiuni psihice.
De asemenea, în temeiul art.313 /2006, instanța a admis și acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul de Pediatrie P și Spitalul de Urgență pentru Copii " Curie" B și a obligat inculpatul la plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate în urma leziunilor suferite.
Având în vedere că pentru autoturismul implicat în accidentul rutier, 1310, -, exista încheiată o poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (11) valabilă pentru data de 9.03.2007, instanța, potrivit art.51 rap. la art.49 și 50 /1995, a obligat asigurătorul să plătească părților civile sumele la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri civile, în măsura în care acestea nu sunt plătite de asigurat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel asigurătorul SA B-Sucursala P și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea vătămată a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând majorarea cuantumului daunelor morale acordate, având în vedere vârsta acesteia, precum și impactul emoțional.
Asigurătorul SA B-Sucursala P, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei obligări la plata despăgubirilor civile, precum și sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la care au fost obligați asigurătorul și inculpatul, invocând și aplicarea disp.art.1003 Cod civil.
Prin decizia penală nr.18/MF din 15.10.2009, Tribunalul Argeșa admis apelurile declarate de asigurătorul SA B-SUCURSALA P, cu sediul în P,-, jud. și de partea vătămată, a desființat sentința atacată, în sensul că a obligat pe asigurător, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile în cuantumul stabilit de instanța de fond.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței de fond.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
A respins cererea inculpatului de obligare a apelanților la plata cheltuielilor judiciare făcute de acesta.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesit pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.648/A6/18.09.2007 întocmit de A.
S-a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, gravitatea faptei săvârșite, pericolul social concret și elementele ce caracterizează persoana inculpatului care este cunoscut fără antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, instanța de fond a dat eficiență disp.art.52 cod penal în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, făcând în mod corect și aplicarea disp.art.74 și 76 Cod penal și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, stabilind în mod corect că scopul acesteia poate fi atins și fără executare.
În mod corect s-a dispus obligarea inculpatului și asigurătorului la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale către partea vătămată, constituită parte civilă și către părțile civile SPITALUL DE PEDIATRIE P și SPITALUL DE URGENȚĂ PENTRU COPII CURIE B, stabilind în mod corect cuantumul cheltuielilor materiale efectuate de partea vătămată, precum și a cuantumului cheltuielilor de spitalizare.
De asemenea, s-a stabilit în mod corect faptul că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral constând în suferința fizică și morală provocată, de leziunile ce au necesitat pentru vindecare 100 zile îngrijiri medicale, disconfortul cauzat părții, având în vedere vârsta acesteia.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile s-a avut în vedere și culpa comună a părții vătămate și inculpatului.
În cauză s-a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor materiale, a daunelor morale și a cheltuielilor de spitalizare.
Dar, instanța de fond a omis să facă aplicarea în cauză a disp.art.1003 Cod civil, privind răspunderea solidară a asiguratului cu asigurătorul, deoarece în cauză coexistă răspunderea contractuală bazată pe contractul de asigurare cu cea delictuală izvorâtă din săvârșirea unei infracțiuni. De asemenea, răspunderea solidară este o garanție pentru creditorul obligației de despăgubire, acesta putându-se îndrepta împotriva asigurătorului în limitele obligației acestuia, dar și pentru asigurător care se poate îndrepta împotriva inculpatului pentru recuperarea despăgubirilor achitate creditorului parte vătămată.
Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul care consideră în esență că asiguratorul răspunde direct și singur, în limita plafonului stabilit anual prin ordinul Comisiei de supraveghere a asigurărilor, față de persoana vătămată, în condițiile în care nici o dispoziție din Legea nr.136/1995 nu stipulează răspunderea solidară sau in solidium a acestuia.
Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Referitor la natura juridică a răspunderii societăților de asigurare, curtea constată că prin decizia nr.I din 28.03.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că în aplicarea dispozițiilor art.54 al.4 și de art.57 din Legea nr.136/1995 privind asigurările în România, cu modificările ulterioare, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă.
În considerentele deciziei s-a reținut, drept corectă, soluția instanțelor care au apreciat că "raporturile juridice dintre aceste societăți și asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în baza art.57 alin.1 din Legea nr.136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă.
Prin urmare, în condițiile în care în considerentele deciziei instanței supreme se invocă instituția solidarității, este clar că există o obligație solidară de plată a despăgubirilor între societatea de asigurare și inculpat ( asiguratul), față de partea vătămată, în temeiul dispozițiilor art.1041 din Codul civil, asigurătorul având astfel poziția unui codebitor în raport cu partea vătămată.
Așadar, revenind la speță, odată constatându-se existența unui prejudiciu, instanța de fond trebuia să dispună obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor, tocmai prin prisma poziției pe care o au de codebitori dar și a răspunderii solidare la care s-au angajat.
În condițiile reținute mai sus, în temeiul art.385/15 Cod procedură,
curtea va espinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către intimata parte civilă din comuna S, județul A și la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna S, județul A, împotriva deciziei penale nr. 18/MF din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către intimata parte civilă din comuna S, județul A și la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
dr.- dr.-
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./22.01.2010.
Jud.fond:
Jud.apel:
Gh.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
