Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 320/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 320
Ședința publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, inculpata, partea civilă și asigurătorul SC SA REGIUNEA VEST împotriva deciziei penale nr.136/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata - recurentă, asistată de avocat ales, partea vătămată recurentă, asistat de avocat, inculpatul intimat, asistat de avocat, asigurător recurent SC SA Regiunea de Vest - reprezentată de consilier juridic, asigurător SC - sucursala A - reprezentată de consilier juridic, lipsă celelalte părți civile.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, a fost audiat inculpatul - intimat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată separat la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C - S, casarea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Caransebeș,precum și a deciziei penale nr. 136/08.10.2007, pentru nelegala achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct.1 lit.a p Cod Penal raportat la art. 10 lit.d și C.P.P. după rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 184 alin.2,4 p, la o pedeapsă corespunzătoare cu culpa sa. În motivare a arătat că în cauză s-au efectuat două expertize ale căror concluzii sunt contradictorii, iar ulterior s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică de către experții, și G, care concluzionează că vinovați de accidentul rutier se fac inculpații și.
Pentru inculpata recurentă, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și în rejudecare, achitarea inculpatei pe temeiul art. 11 pct.2 lit.a p Cod Penal raportat la art. 10 lit.d p Cod Penal, întrucât lipsește culpa. În motive, a învederat că vinovat de producerea accidentului rutier se face inculpatul, în raport de toate cele trei expertize efectuate în cauză. Astfel se reține că inculpatul a circulat cu viteză excesivă fapt ce l-a pus în situația de a nu putea evita coliziunea, și nu în ultimul rând și partea vătămată avea o parte din vină, întrucât nu a purtat centura de siguranță. Inculpata nu are nici un grad de vinovăție, a făcut doar o manevră într -un loc unde nu era interzis acest lucru. A solicitat respingerea recursurilor declarate de SC SA și partea vătămată, iar soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAl -a lăsat la aprecierea in stanței.
Apărătorul părții civile, avocat a solicitat în temeiul art. 38515pct.2 lit.a p Cod Penal admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul C S și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, în ce privește latura civilă. Instanța de apel în mod greșit a apreciat că daunele morale au fost acordate într-un cuantum mare și a dispus diminuarea acestora, cu toate că partea vătămată a avut nevoie pentru vindecare de 100 zile îngrijiri medicale. Cu privire la latura penală a arătat că aceasta a fost corect soluționată, neexistând raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și accidentul de circulație, singura vinovată de producerea evenimentului rutier fiind inculpata. Solicită cheltuieli de judecată. pus concluzii de respingere a recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, SC SA și inculpata ca neîntemeiate.
Reprezentanta SC SA solicită admiterea recursului acestei societăți de asigurare, arătând că inculpatul nu are culpă în producerea accidentului rutier, sau, în subsidiar, reanalizarea cuantumului daunelor materiale și morale și defalcarea acestora pe fiecare societate de asigurare. Solicită respingerea recursurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul C S, al părții vătămate și inculpatei ca nefondate.
Apărătorul inculpatului intimat, avocat a solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate anterior. Din concluziile ultimului raport de expertiză tehnică judiciară rezultă că principala cauză a accidentului rutier a fost produsă de inculpata, astfel că primele instanțe în mod corect au reținut că nu există raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și accident, acesta a creat doar o stare de pericol, care însă nu poate atrage o culpă penală.
Reprezentanta SC SA a solicitat admiterea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S și inculpata și respingerea recursului declarat de partea vătămată, respectiv SC.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de SC și inculpata, pe motiv că primul este nefondat, iar în cel de-al doilea caz este dovedită culpa inculpatei și admiterea recursului declarat de partea vătămată, având în vedere că acesta nu a avut o culpă determinantă în producerea accidentului rutier prin nefolosirea centurii de siguranță.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 14/10.01.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.184 al.2, 4 Cod penal.
În baza disp.art.184 al.2,4 Cod penal, cu aplicarea art.74și 76 Cod penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare,cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 3 luni. S-a atras atenția inculpatei asupra disp.art.83 Cod penal, cu privire la revocare în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În baza disp.art.191 (3) Cod procedură penală, a fost obligată inculpata, în solidar cu asiguratorul SC SA Sucursala C-S, să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
În baza disp.art.192 pct.1 lit.c Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul SC SA C, să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
S-a admis acțiunea civilă a părții civile și au fost obligați, în solidar, inculpații și, în solidar și cu asiguratorii SC C-S și SC SA C, să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 25.737 lei despăgubiri materiale și suma de 25.000 lei daune morale.
Inculpata, în solidar cu asiguratorul SC SA C-S, a fost obligată să plătească părții civile, suma de 1500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorar pentru avocat.
S-a constatat că nu s-au constituit părți civile CJAS T și Spitalul Județean
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din 18 mai 2006, au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații și pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2, 4 Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că la data de 28 iunie 2005, în jurul orelor 16,15, pe strada - din Mun. C, pe direcția C centru - Oțelu, inculpata, conducând autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare AR - 4047/07/08, nu s-a asigurat temeinic și continuu la întoarcere, încălcând prev. art. 160 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, iar inculpatul, conducând autoturismul marca Opel Vectra cu nr. -, nu a fost atent la volan și nu a condus preventiv, nepăstrând o distanță de siguranță față de autoturismul din fața sa, încălcând prevederile art.157 al.2 din Regulament.
Autoturismul Mercedes a fost izbit violent de către autoturismul Opel, după ce, în prealabil, autoturismul Mercedes a fost ocolit în ultimul moment de către autoturismul Daewoo condus de către numita, care a fost lovit în spate de către autoturismul Opel Vectra.
În urma accidentului, pasagerul din spate a autoturismului Opel Vectra, partea vătămată a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală au fost administrate probe cu înscrisuri, s-a efectuat cercetare la fața locului, s-au luat declarații inculpaților, părții vătămate, martorilor, s-a efectuat examinări cliniceîn vederea determinării gradului de intoxicație etilică, expertiză tehnică judiciară de către expert inginer R, expertiză tehnică judiciară auto, expert inginer și o expertiză tehnică judiciară auto de către experții, G.
Cu ocazia cercetării judecătorești, inculpații au uzat de dreptul de a nu da declarații, au fost audiați martorii solicitați de către Parchet:, și martorii părții vătămate, și Cata.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța de fond reținut în fapt următoarele:
La data de 28 iunie 2005, în jurul orei 16,30, inculpata conducea autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare AR-4047 pe strada - din Mun. C, pe sensul C - H, deplasându-se pe o parte din carosabil și în afara părții carosabile pe sensul de mers C centru - Oțelu.
În spatele autoturismului Mercedes, condus de inculpata, circulau unul după altul autoturismele Daewoo cu nr. de înmatriculare - condus de și autoturismul Opel Vectra cu nr. de înmatriculare - condus de inculpatul.
În autoturismul Opel se mai aflau pe locul din față și partea vătămată pe locul din spate stânga, în spatele conducătorului auto.
Inculpata a intenționat să efectueze o manevră de întoarcere pe celălalt sens, dintr-o singură mișcare și pentru a se încadra pe cealaltă direcție de mers a intrat oblic cu autoturismul în viraj stânga pentru a se încadra pe sensul de mers H -
autoturismului Daewoo - - a luat ca măsură de evitare a impactului un viraj stânga frânând energic.
Inculpatul nu a observat când la autoturismul din fața s-au aprins stopurile de frână, continuând să ruleze.
Primul impact s-a produs între autoturismul Daewoo condus de și autoturismul Opel condus de inculpatul.
a reușit să evite impactul cu autoturismul Mercedes, dar din cauza manevrelor efectuate și a impulsului din lovitura primită în partea din spate, autoturismul intră într-o mișcare de rototranslație, oprindu-se pe trotuarul din partea a sensului de mers, după ce a sărit peste bordură.
După primul impact, inculpatul intenționează să efectueze un viraj spre dreapta, dar din cauza distanței de siguranță necorespunzătoare, are la dispoziție foarte puțin timp de reacție și nu poate alege rapid cea mai potrivită manevră de evitare a impactului, moment în care se activează air bagul autoturismului Opel.
Autoturismul Opel lovește cu partea frontală, partea din față lateral stânga a autoturismului Mercedes.
Instanța de fond a reținut că inculpata, indiferent pe unde circula (pe carosabil sau în afara carosabilului), a intrat oblic cu autoturismul Mercedes pe partea carosabilă, efectuând un viraj stânga, cu intenția de a se încadra pe celălalt sens de mers H - C și a pătruns în fața autoturismului Daewoo condus de.
Inculpatul nu a păstrat o distanță de siguranță corespunzătoare vitezei de deplasare și datorită virajului stânga a autoturismului Daewoo și a frânării bruște, nu a reușit să evite coliziunea cu autoturismul Daewoo.
Prima instanță a apreciat că principala cauză care a determinat producerea accidentului a fost manevra efectuată de către inculpata, respectiv virajul spre stânga pentru a se încadra pe sensul opus de mers H - C și favorizat de distanța insuficientă față de autoturismul Daewoo avută de inculpatul, care să-i permită evitarea impactului la frânarea bruscă și neașteptată. Astfel că, inculpata a încălcat prevederile art.160(1) din regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 195/2002, iar inculpatul, conducătorul autoturismului Opel Vectra, a încălcat disp.art.157(2) din același regulament.
În urma accidentului de circulație, partea vătămată care se afla pe bancheta din spate a autoturismului Opel Vectra condus de către inculpatul a fost internat în perioada 29 iunie 2005 - 13 iulie 2005 la Secția Ortopedie Ia S pitalului Clinic Județean T cu diagnosticul " fractură 1/3 distală diafiza humerus drept " și s-a intervenit chirurgical, practicându-se reducerea sângerândă a fracturii de humerus și osteosinteza cu placă și cinci șuruburi.
corporale au necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile îngrijiri medicale, conform certificatelor medicale C 545 din 21 iulie 2005, 30 august 2005 și 20 septembrie 2005 eliberate de Serviciul de Medicină legală Reșița.
Din conținutul expertizei întocmite de către cei trei experți, instanța de fond a reținut că în momentul celui de al doilea impact, respectiv între autoturismul Opel condus de inculpatul și autoturismul Mercedes condus de către inculpata, s-a activat airbagul autoturismului Opel; deci acest impact a fost cel mai violent, din moment ce airbagul nu s-a activat la primul impact al autoturismului cu autoturismul Daewoo. De asemenea, instanța de fond a apreciat că partea vătămată a fost accidentată în urma celui de al doilea impact, întrucât primul impact a avut o intensitate redusă din moment ce airbagul nu s-a activat.
Autoturismul Opel condus de către inculpatul nu avea posibilitatea să observe sau să anticipeze manevrele efectuate de autoturismul Mercedes condus de inculpata, întrucât între cele două autoturisme circula autoturismul Daewoo.
În atare situație, s-a concluzionat că nu există raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultat - accidentul de circulație ce a avut ca urmare vătămarea corporală a părții vătămate.
Prima instanță a apreciat, conform expertizei celor trei experți, că situația critică a apărut în momentul în care inculpata, fără să dea prioritate autoturismelor ce veneau dinspre centrul orașului, indiferent pe unde circula, a intrat oblic cu autoturismul Mercedes pe partea carosabilă, efectuând un viraj stânga, cu intenția de a se încadra pe sensul de mers H - C și a pătruns în fața autoturismului Daewoo. Între acțiunea inculpatei și rezultat există raport de cauzalitate și nu între acțiunea inculpatului și rezultat, acțiune care a creat doar starea de pericol.
Pentru aceste considerente instanța de fond a apreciat că fapta inculpatei, în condițiile reținute mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 Cod penal și a condamnat-o la pedeapsa de 3 luni închisoare.
La stabilirea pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, s-a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a și c Cod penal, conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea în fața autorității; pedeapsa fiind stabilită în condițiile art.76 Cod penal.
S-a apreciat că scopul pedepsei definit în art.52 Cod penal poate fi atins și fără privare de libertate, și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81,82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatei asupra disp.art.83 Cod penal cu privire la revocare.
Întrucât faptei inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Cu privire la latura civilă a procesului instanța de fond a reținut din declarațiile a doi dintre martorii audiați că după accident partea vătămată nu a mai putut să își exercite activitățile comerciale, înregistrând pagube de 150.000.000 lei, de asemenea a cheltuit pe perioada spitalizării și ulterior pentru medicamente, tratament recuperatoriu, deplasări pentru examen medical, suma de 150.000.000 lei vechi, în total 300.000.000 lei vechi.
Partea vătămată s-a constituit însă parte civilă cu suma de 25.737 lei despăgubiri materiale considerând că aceasta este paguba reală pe care a suferit-o din punct de vedere material.
Pretențiile civile ale părții civile cu privire la plata de despăgubiri materiale în cuantumul solicitat au fost dovedite, astfel că instanța de fond a admis cererea părții civile și i-a obligat pe cei doi inculpați în solidar, în solidar și cu asiguratorii, la plata acestei despăgubiri.
Partea vătămată a mai solicitat și daune morale în sumă de 25.000 lei, instanța de fond apreciind că această sumă reprezintă o justă și temeinică despăgubire pentru traumele fizice și psihice suferite de partea vătămată.
Prima instanță a avut în vedere și împrejurarea că și în prezent partea vătămată suferă, întrucât membrul superior drept este în semiflexie, are impotență funcțională constând în limitele flexiei și tensiei antebrațului drept cât și abducției și rotației brațului drept. De asemenea partea vătămată prezintă o hipotomie musculară la nivelul membrului superior drept și o cicatrice chirurgicală de 13 cm, astfel încât, obligat inculpații în solidar, în solidar și cu asiguratorii și la plata de daune morale în sumă de 25.000 lei.
Conform polițelor de asigurare depuse la dosar, instanța de fond a reținut că inculpatul are asigurare obligatorie de răspundere civilă auto la SC SA C, iar inculpata la SC SA C-
Inculpatul, deși achitat în baza art. 10 lit.d Cod procedură penală, a fost obligat la plata de despăgubiri civile în solidar cu inculpata și cu asiguratorii, în baza art.14, 346(2) Cod procedură penală, apreciindu-se că deși faptei inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.184 al.2 și 4 Cod penal, el a comis o faptă ilicită - condiție pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Asiguratorii au fost obligați la plata de despăgubiri civile către partea vătămată, ținându-se seama de prevederile Legii 136/1995 cu modificările și completările ulterioare, precum și de Normele de aplicare a acestei legi în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, conform disp.art.362-363 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, inculpata și asigurătorul - Centrul Zonal A, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa susținut că sentința Judecătoriei Caransebeș este ilegală întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, întrucât între acțiunea acestuia și vătămarea corporală a părții civile, există legătură de cauzalitate, deoarece fără activitatea acestuia nu s-ar fi produs impactul. S-a mai arătat că, doar activitatea singulară a inculpatei de a efectua manevra de întoarcere a autoturismului Mercedes nu avea cum să conducă la accidentarea părții vătămate dacă nu ar fi intervenit activitatea concurentă a inculpatului.
În motivarea apelului inculpata a susținut că în mod greșit a fost condamnată, întrucât principalul vinovat de producerea accidentului a fost inculpatul, așa cum au concluzionat și expertizele tehnice efectuate în cauză. De asemenea s-a mai arătat că raportul de cauzalitate între accident și cauzele care au dus la încadrarea reținută în sarcina inculpatei nu are legătură cu producerea accidentului. În concluzie s-a solicitat achitarea inculpatei și respingerea pretențiilor civile formulate de partea vătămată.
În motivarea apelului asigurătorul - Centrul Zonal Aas usținut că inculpata nu are culpă în ceea ce privește producerea evenimentului rutier cauzator al prejudiciului părții vătămate, solicitând înlăturarea obligației societății asigurătoare de achitare a pretențiilor emise în cauză. S-a mai solicitat ca, în situația în care nu va fi înlăturată culpa inculpatei să fie diminuat cuantumul daunelor acordate părții vătămate, considerându-le disproporționate în raport de vătămările corporale suferite de partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 136/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins apelul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ, împotriva sentinței penale nr.14/10.01.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, au fost admise apelurile formulate de apelanta-inculpată și de apelanta-asigurătoare SA - CENTRUL ZONAL împotriva sentinței penale nr.14/10.01.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, s-a desființat în parte sentința primei instanțe, în ce privește latura civilă și, examinând cauza în fond, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, sub aspectul daunelor morale solicitate, sens în care au fost obligați în solidar inculpații și, asigurătorii SC C S și SA - CENTRUL ZONAL A, să plătească părții civile respective, suma de 15.000 lei cu acest titlu (daune morale).
Au fost menținute în rest dispozițiile din sentința penală apelată.
Pentru a se pronunța astfel, examinând sentința atacată, față de cererile de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp.art.371, 378 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș este nefondat. Totodată, a apreciat admisibile apelurile formulate de apelanta-inculpată și apelanta-asigurătoare - Centrul Zonal A, în ceea ce privește criticile aduse în latură civilă sentinței penale apelate.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului s-a apreciat că, în ceea ce privește latura penală a cauzei, instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora. În vederea aflării adevărului, instanța de fond a lămurit cauza sub toate aspectele pe bază de probe, conform dispozițiilor art.62 Cod procedură penală.
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută de Judecătoria Caransebeș, a fost determinată atât pe baza concluziilor expertizei tehnice judiciare auto întocmită de 3 experți, cât și pe baza declarațiilor date în fața acestei instanțe, mecanismul producerii accidentului de circulație din 28.06.2005 fiind corect și amănunțit reprodus. Tribunalul, ca și prima instanță, a apreciat că raportul de cauzalitate(ca și componentă a laturii obiective a unei infracțiuni) este stabilit în ceea ce privește infracțiunea stabilită de art. 184 alin.2,4 Cod penal, între cauza reprezentată de manevrele eronate făcute de inculpata, care nu a acordat prioritatea care se impunea autoturismelor ce veneau dinspre centrul orașului și a intrat oblic pe partea carosabilă pătrunzând în fața autoturismelor care veneau din urmă și respectiv efectul reprezentat de vătămarea corporală suferită de partea civilă.
Chiar dacă prima instanță nu a detaliat suficient în acest sens, limitându-se să constate în mod corect că nu există raport de cauzalitate între acțiunea intimatului-inculpat și urmările accidentului de circulație, instanța de control judiciar a luat act de faptul că doar fenomenul cauză (în cazul în speță acțiunea inculpatei ) este cel care determină fenomenul efect (în acest caz vătămarea părții civile). Acțiunea apelantei-inculpate este fenomenul determinant, hotărâtor pentru apariția efectului sau altfel spus efectul se datorează acestei cauze, este produs de aceasta, astfel că dacă ar fi lipsit respectiva acțiune socialmente periculoasă n-ar fi apărut fenomenul efect. Mai trebuie făcută și considerația potrivit căreia este obligatoriu ca acțiunea cauză să premeargă rezultatului, dar nu este neapărat necesar ca efectul să fie extrem de apropiat de aceasta, în sensul de a surveni neapărat instantaneu după apariția cauzei. Ori în acest sens, prima instanță a reținut faptul că între acțiunea inculpatului și rezultat a existat doar crearea unei stări de pericol, neexistând însă raport de cauzalitate în sensul celor detaliate mai sus. Practica judiciară la care se face referire în cuprinsul motivării apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș nu este câtuși de puțin similară cu speța de față, mai mult, procurorul care a motivat respectivul apel citând dintr-o decizie penală evidențiată în motivarea apelului în felul următor: "în ceea ce privește raportul de cauzalitate, chiar dacă punerea în primejdie a vieții persoanei a putut fi consecința unor cauze și împrejurări concurente, cum este în cazul de față, este esențială constatarea că fără existența acțiunii ilicite a inculpatului de lovi pe victimă nu s-ar fi produs rezultatul respectiv". Din aceeași decizie penală este citată o altă sintagmă conform căreia o altă instanță "ar fi pierdut din vedere ceea ce este esențial în cauză, anume acțiunea ilicită a inculpatului, în lipsa căreia un asemenea rezultat nu ar fost posibil". Ori aceste argumentări ale motivelor de apel formulate de parchet nu contrazic câtuși de puțin cele expuse de către instanța de apel, ci din contră le confirmă.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de apel a constatat că s-a făcut o corectă individualizare a sumelor acordate cu titlu de despăgubiri materiale, cuantumul acestora fiind stabilit pe baza unor probe certe, respectiv declarații de martori și înscrisuri doveditoare. În schimb, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate de respectiva instanță, acesta s-a apreciat ca fiind exagerat, atâta vreme cât respectivele daune morale - acordate în totalitate părții civile conform cerințelor acesteia - au fost determinate strict prin prisma leziunilor pe care aceasta le-a suferit. Ori, în această privință, criteriul principal de individualizare a cuantumului daunelor ar trebui să fie numărul zilelor de îngrijiri medicale, care se cifrează în speță la 100, iar nu eventualele prezumții(care nici nu sunt enumerate printre mijloacele de probă în procedura penală) referitoare la urmările pe care le-ar putea avea integritatea corporală sau sănătatea victimei după epuizarea acestor zile de îngrijiri medicale. În consecință, cuantumul daunelor morale acordate a fost redus corespunzător, de vreme ce ele au fost solicitate și dovedite doar pe baza gravității leziunilor suferite în urma infracțiunii săvârșită de inculpata.
Împotriva deciziei penale nr. 136/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, inculpata, asigurătorul SC SA REGIUNEA VEST și partea civilă.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S a criticat decizia ca nelegală și netemeinică în raport cu achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2, 4.Cod Penal În acest sens, s-a arătat că în cursul urmăririi penale, pentru elucidarea cauzelor care au condus la producerea accidentului de circulație, s-au efectuat două rapoarte de expertiză tehnică judiciară întocmite de experții tehnici - numit de părți și de expertul R - numit de organul de cercetare penală, ale căror concluzii sunt contradictorii, iar ulterior de către experții tehnici, și S OG-a învederat că din concluziile raportului de expertiză al celor trei experți coroborate cu probele testimoniale administrate în cauză rezultă că fapta ambilor inculpați, atât a inculpatei, cât și a inculpatului a fost la data de 28.06.2005 de nerespectare și neluare a măsurilor de prevedere la conducerea autoturismelor, ocazie cu care s-a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate, care a necesitat pentru vindecare 100 zile de îngrijiri medicale. În caracterizarea inculpatului s-a menționat faptul că acesta a mai săvârșit fapte de natură penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev, de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prin sentința penală nr. 306/13.05.2003 a Judecătoriei Caransebeș, la data săvârșirii faptei aflându-se în termenul de încercare de 2 ani și 4 luni.
În motivarea recursului său, partea civilă a solicitat ca în baza art. 38515pct. 2 lit. a să C.P.P. se dispună casarea deciziei tribunalului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Judecătoriei Caransebeș în ceea ce privește daunele morale stabilite la 25.000 lei și acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în apel. Partea civilă a susținut că diminuarea daunelor morale este total nejustificată, complet arbitrară și nu a avut în vedere că a fost grav vătămat, cu un număr de 100 zile de îngrijiri medicale. Totodată a învederat că o perioadă forate mare de timp a avut mâna și omoplatul în aparat gipsat, fiind complet imobilizat, că familia și copii au avut de suferit atât material, cât și moral, iar aprecierea instanței de fond este absolut corectă funcție de elementele și probele dosarului și de gravitatea faptei. Pe de altă parte, susține că era îndreptățit ca victimă să recupereze cheltuielile de judecată, precum și că instanța de apel a introdus din oficiu, pentru prima dată, ca parte pe SC B, deși parte în cauză era Sucursala C-S cu personalitate juridică.
Asigurătorul SC SA REGIUNEA VEST și-a motivat recursul prin aceea că se impune reanalizarea întregului probatoriu administrat în cauză deoarece consideră că asiguratul său, inculpatul nu are culpă în producerea evenimentului rutier cazator al prejudiciului părții vătămate. În ceea ce privește cuantumul daunelor acordate de către instanța de apel s-a susținut că se impune reanalizarea acestuia întrucât există neconcordanțe între prejudiciul material și moral suferit de partea vătămată și despăgubirile ce urmează a fi achitate. Totodată, asigurătorul a solicitat să se dispună defalcarea despăgubirilor ce urmează a se achita părții vătămate pentru fiecare societate de asigurări în parte deoarece nu există raporturi de solidaritate atât între inculpați și asigurători, cât și între societățile de asigurare.
Inculpata a solicita să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. d pentru C.P.P. lipsa culpei. În susținerea cererii sale, inculpata a învederat că, în raport cu toate cele trei expertize dispuse în cauză, vinovat de producerea accidentului este inculpatul întrucât acesta nu a fost atent la volan și nu a respectat distanța legală față de autoturismul din fața sa; respectiv că în art. 157 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 192/2002. Totodată, a mai susținut că inculpatul a circulat cu viteză excesivă, fapt ce l-ar fi pus în situația de a nu putea evita coliziunea; respectiv că și partea vătămată ar avea o parte din vină întrucât nu a purtat centura de siguranță, chiar dacă se afla pe banca din spate a autoturismului.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de părți și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și de inculpata sunt nefondate, iar recursurile declarate de partea civilă și asigurătorul SC SA Regiunea Vest sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de instanța de fond, și menținută de tribunal, este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. Potrivit art. 63 alin. 2.C.P.P. probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Astfel, concluziile raportului de expertiză nu au o valoare prioritară față de probele provenite din alte mijloace de probă, ele supunându-se examinării critice a instanței de judecată prin coroborare cu celelalte mijloace de probă. Instanța de recurs constată că aspectele de fapt reținute de instanțele de fond sunt pertinente, fiind rezultatul evaluării judicioase și complete a probatoriului administrat. În ceea ce o privește pe inculpata vinovăția sa în producerea accidentului de circulație rezultă fără putință de tăgadă, aceasta intrând oblic cu autoturismul Mercedes pe partea carosabilă, efectuând un viraj stânga, cu intenția de a se încadra pe celălalt sens de mers H - C și pătrunzând în fața autoturismului condus de. Prin urmare, așa cum a stabilit și raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit de ing., și G, inculpata a încălcat dispozițiile art. 160 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 195/2002, soluția de condamnare a acesteia la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al.2,4 cu Cod Penal aplicarea art. 74 și 76.Cod Penal fiind legală și temeinică. Este adevărat că raportul de expertiză a constatat și faptul că inculpatul ar fi încălcat dispozițiile art. 157 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 195/2002, respectiv obligația de a păstra o distanță de siguranță față de vehiculul ce-i precede, pentru a putea evita o coliziune în cazul când conducătorul acestuia reduce brusc viteza sau oprește în mod neașteptat, însă același raport de expertiză concluzionează că situația critică a apărut în momentul în care inculpata, fără să dea prioritate autoturismelor care veneau dinspre centrul orașului, a intrat cu autoturismul Mercedes oblic în fața autoturismului Daewoo. În ce privește posibilitățile de evitare a accidentului, în raportul de expertiză se susține că inculpata trebuia să nu întoarcă până nu era sigură că în zona în care trebuie să se deplaseze nu circulau alte vehicule, până nu ar fi trecut cele două autoturisme; iar inculpatul putea să evite accidentul dacă circula preventiv, cu atenție, dacă păstra o distanță de siguranță față de autoturismul care îl preceda, astfel încât în cazul în care s-a aflat să poată lua măsurile eficiente de evitare. Instanța constată că în ceea ce o privește pe inculpata i se impută faptul că a efectuat manevre necorespunzătoare normelor de circulație rutieră, declanșând astfel starea de pericol ce a condus la vătămarea părții civile; iar inculpatului că nu a luat suficiente măsuri de prevenire a unui eventual accident, nu că l-a declanșat. deși martora, conducătorul auto ce a circulat înaintea acestuia, a susținut că inculpatul circula foarte aproape de ea (fila 84 dosar fond), dar a estimat că se afla la 10 în spatele său și nu avea posibilitatea de a vedea autoturismul Mercedes și a evita coliziunea. În acest context, trebuie făcută distincția dintre cauze și condiții, precum și rolul jucat de cele două categorii de evenimente în lanțul cauzal. Astfel, condițiile creează numai posibilitatea producerii unui anumit fenomen, influențează în mod favorabil sau defavorabil, dar posibilitatea se transformă în realitate, în mod necesar numai prin acțiunea cauzei. Prin urmare, în mod corect s-a reținut de instanțele de fond că principala cauză care a determinat producerea accidentului a fost manevra efectuată de către inculpata, respectiv virajul spre stânga pentru a se încadra pe sensul opus de mers H - C și a fost favorizat de distanța insuficientă față de autoturismul din față avută de inculpatul, care să-i permită evitarea impactului. Pe cale de consecință, soluția de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. d pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 184 al.2,4 este Cod Penal legală și temeinică.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de recurs constată că suma de 25.000 lei acordată părții civile de Judecătoria Caransebeș, cu titlu de daune morale, este rezonabilă și la stabilirea ei au fost avute în vedere atât suferințele părții vătămate, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Din aceste motive, suma de 25.000 lei apare ca fiind justificată față de leziunile suferite de partea vătămată (membrul superior drept este în semiflexie, are impotență funcțională constând în limitele flexiei și tensiei antebrațului drept, cât și abducției și rotației brațului drept, cicatrice chirurgicală de 13 cm), numărul de îngrijiri medicale ( 100 zile de îngrijiri medicale), vârsta părții vătămate la data accidentului. Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d instanța C.P.P. va admite recursul părții civile pentru ca urmare a casării și rejudecării cauzei să dispună obligarea în solidar a inculpaților și la plata către partea civilă a sumei de 25.737 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, și suma de 25.000 lei, cu titlu de daune morale. În acest sens, se va reține că potrivit art. 1003 Cod civil, când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru despăgubire. Susținerea inculpatei privind în sensul că partea vătămată are o parte din vină întrucât nu purta centura de siguranță, chiar dacă se afla în spatele autoturismului nu poate conduce la exonerarea inculpaților de răspunderea civilă delictuală. Astfel, este adevărat că partea civilă nu purta centura de siguranță pe care autoturismul Opel Vectra o avea în dotare, dar acesta se afla pe bancheta din spate și neluarea măsurii de protecție ar putea constitui cel mult o circumstanță favorizantă a prejudiciului, neputându-se stabili procentul în care a contribuit la acesta. În același timp, ar fi inechitabil a se imputa părții vătămate acest aspect și a exonera parțial pe inculpați de răspunderea civilă câtă vreme conduita inculpaților este cea care a generat prejudiciul; iar soluția contrară ar conduce la o inegalitate de tratament juridic după cum autoturismele sunt dotate sau nu cu centură de siguranță pentru locurile din spate, respectiv s-ar ajunge ca persoane care au aceeași conduită să beneficieze sau nu de dreptul la despăgubiri integrale în funcție de autoturismul cu care circulă.
În ce privește apelul asigurătorului SC SA Regiunea Vest, instanța constată că este nefondată cererea de înlăturare a răspunderii civile a inculpatului, întrucât chiar dacă faptele sale au jucat rolul de condiții și nu de cauză, acestea au favorizat rezultatul accidentului; respectiv chiar dacă nu au determinat accidentul în absența conduitei inculpatului nu s-ar fi produs un rezultat/prejudiciu de o asemenea întindere. Ca atare, în raport cu prevederile art. 998 și 1003 Cod civil, răspunderea civilă a celor doi inculpați este integrală și solidară, fiecare dintre ei putând fi urmărit de partea civilă pentru recuperarea întregii sume.
Pe de altă parte, asigurătorul recurent a învederat că nu există raporturi de solidaritate între inculpați și asigurători, și nici între societățile de asigurare, solicitând defalcarea despăgubirilor ce urmează a se achita părții vătămate de fiecare societate de asigurări în parte. Această cererea a SC SA Regiunea Vest este întemeiată întrucât prin decizia nr. I/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că societățile de asigurări participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă; că răspunderea societăților de asigurări conform dispozițiilor Legii nr.136/1995 se bazează pe contractul de asigurare. Potrivit art. 49 și 55 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul se obligă prin contractul de asigurare să plătească fie în locul asiguratului, fie acestuia, dacă asiguratul a plătit deja. Pe de altă parte, legiuitorul prevăzut expres cazurile de răspundere pentru altul (art. 1000 - 1002 din Codul civil) și răspunderea solidară conform art. 1003.civ. iar printre acestea nu se află și răspunderea asigurătorului. Prin urmare, asigurătorul este un garant al plății despăgubirii civile stabilite în sarcina asiguratului său și imputabile acestuia. Astfel, instanța a evaluat cuantumul prejudiciului imputabil fiecărui inculpat în raport cu culpa și distincția efectuată anterior între cauza și condițiile accidentului. Având în vedere că activitatea inculpatului a acționat ca o condiție favorizantă a accidentului, instanța a evaluat responsabilitatea sa civilă delictuală la un procent de 25% din prejudiciu, astfel că în temeiul art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 va constata că prejudiciul în cuantum de 6434,25 lei daune materiale și 6250 lei daune morale, imputabil inculpatului este garantat de asigurătorul SC SA Regiunea Vest; iar prejudiciul în cuantum de 19302,75 lei daune materiale și 18750 lei daune morale imputabil inculpatei este garantat de asigurătorul SC SA C-
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b p Cod Penal se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și inculpata împotriva deciziei penale nr.136/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal se vor admite recursurile declarate de partea civilă și asigurătorul SC SA REGIUNEA VEST împotriva aceleiași decizii penale.
Se va casa decizia penală recurată și sentința penală nr.14/10.01.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în ce privește latura civilă, și rejudecând:
În temeiul art.14, 346.p Cod Penal, art.998, 999, 1003.Civil va obliga inculpații și, în solidar, să plătească părții civile suma de 25.737 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 25.000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art.49, 50 din Legea nr.136/1995 se constată garantat prejudiciul în cuantum de 6434,25 lei daune materiale și 6250 lei daune morale, imputabil inculpatului, de către asigurătorul SC Sa Regiunea de Vest, iar prejudiciul în cuantum de 19302,75 lei daune materiale și 18750 lei daune morale, imputabil inculpatei, de către asigurătorul SC SA C-
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
În temeiul art.192 alin.2 C.P.P. inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor parțiale către stat de 50 lei, celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului conform art.192 alin.3 p Cod Penal, iar conform art.193 alin.6 C.P.P. să plătească părții civile suma de 1500 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.136/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursurile declarate de partea civilă și asigurătorul SC SA REGIUNEA VEST împotriva deciziei penale nr.136/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.14/10.01.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în ce privește latura civilă, rejudecând:
În temeiul art.14, 346.p Cod Penal, art.998, 999, 1003.Civil obligă inculpații și, în solidar, să plătească părții civile suma de 25.737 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 25.000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art.49, 50 din Legea nr.136/1995 constată garantat prejudiciul în cuantum de 6434,25 lei daune materiale și 6250 lei daune morale, imputabil inculpatului, de către asigurătorul SC Sa Regiunea de Vest, iar prejudiciul în cuantum de 19302,75 lei daune materiale și 18750 lei daune morale, imputabil inculpatei, de către asigurătorul SC SA C-
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpata la plata cheltuielilor parțiale către stat de 50 lei, celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului conform art.192 alin.3
C.P.P.În temeiul art.193 alin.6 p Cod Penal obligă inculpata să plătească părții civile suma de 1500 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică din 20 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/01.04.2008
Tehnored AJ/3.04.2008
Prima instanță: Judec. C -
Apel: Trib. C S- ,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
