Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 325/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 325/R/2009
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și partea civilă recurentă, domiciliat în A,-, județul A, împotriva deciziei penale nr.25/A din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar cu nr. unic, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr.474/P din 13 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul penal nr.13333/2004, inculpata intimată fiind trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă recurentă personal și asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.47 emisă la 1.06.2009 de Baroul Mehedinți și pentru inculpata intimată lipsă, apărătorul ales al acesteia avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 31.05.2009.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor pentru rejudecare, față de motivele de nelegalitate ce vizează hotărârea instanței de apel, instanța nefiind compusă conform legii și trebuia judecată în recurs.
Apărătorul părții civile recurente avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea deciziei recurate conform motivelor de recurs formulate în scris.
Apărătorul inculpatei intimate avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea deciziei instanței de apel având în vedere nelegala compunere a completului de judecată.
Procurorul, referitor la recursul părții civile, pune concluzii de admitere a acestuia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 474 din 13 februarie 2006, pronunțată de Judecătoria Arad, s-a hotărât în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin.1, 3 Cod penal.
În baza art. 346 alin.2 și 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă.
Inculpata și asigurătorul SC. SA, Sucursala A au fost obligați la plata sumelor de 292,8 lei daune materiale și 7.500 lei daune morale către partea civilă.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de către partea civilă.
Au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de către părțile civile Spitalul Clinic Municipal A, Spitalul Clinic Județean T și Spitalul Clinic Județean de urgență
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art.193 alin.1,2 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată la plata sumei de 18,7739 lei către partea vătămată, cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de către acesta.
S-a dispus virarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15 august 2003, în jurul orei 7,20, inculpata conducea autoturismul 1304 cu nr. de înmatriculare - pe str. - - din A, în condiții de carosabil uscat și vizibilitate bună. Ajungând la intersecția cu Calea, drum cu prioritate, și pentru că intenționa să vireze la dreapta spre Podul, inculpata a condus autoturismul în intersecție, avansând și pătrunzând pe carosabilul care ținea de Calea, pentru a observa vehiculele care veneau din stânga, deoarece pe din stânga autoturismului condus de ea se afla un autovehicul care îi bloca vederea. Din stânga circula bicicleta condusă de partea vătămată, care a ocolit autovehiculul care bloca vederea inculpatei iar apoi între autoturismul condus de către inculpată și bicicletă a avut loc un impact, partea vătămată căzând pe carosabil.
Starea de fapt a fost reținută prin coroborarea întregului material probator administrat. Inculpata nu a contestat faptul că autoturismul condus de ea a acroșat bicicleta părții vătămate, însă ea a afirmat că în momentul impactului autoturismul ei se afla în staționare și că partea vătămată a intrat cu bicicleta în autoturism. Martorii oculari nu au fost în concordanță în această problemă, declarațiile acestora fiind oarecum contradictorii. Astfel, martorul a declarat că autoturismul condus de inculpată a târât bicicleta părții vătămate, dar că autoturismul nu avea viteză mare deoarece oprise anterior la stop.
Martorul, alt martor ocular, a precizat că inculpata nu a oprit la semnul "STOP" și că autoturismul condus de ea se afla în mișcare în momentul impactului. În schimb, martorul, care se afla în autoturismul condus de către inculpată, a declarat că acesta staționa în momentul impactului, însă că inculpata a pătruns aproximativ 1 metru pe partea carosabilă care ține de Calea pentru a putea observa autovehiculele care rulează din partea, direcție în care vizibilitatea era blocată.
Pe de altă parte, raportul de expertiză tehnică auto întocmit de către expert tehnic auto -, necontestat de vreuna din părți, în faza de urmărire penală, a concluzionat că autoturismul a acroșat bicicleta exact în momentul staționării, dar a apreciat că inculpata a avut culpă în momentul în care a avansat în intersecție.
Instanța de fond a considerat că în cauză nu are relevanță dacă autoturismul rula sau tocmai staționase în momentul impactului, deoarece în ambele variante culpa inculpatei este evidentă și constă în împrejurarea că a avansat în intersecție, pătrunzând aproximativ 1 metru pe partea carosabilă a drumului cu prioritate, fără a respecta semnificația indicatorului STOP aflat în respectiva intersecție. Inculpata trebuia să oprească, să se asigure că poate pătrunde în intersecție și doar apoi să efectueze această manevră.
Cu toate că inculpata a avut culpă în producerea accidentului, iar instanța de fond a reținut acest aspect, s-a apreciat că fapta sa nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.184 alin.1,3 Cod penal.
Astfel, un prim raport de expertiză medico-legală efectuat de către Serviciul Județean de Medicină Legală A, înregistrat cu nr. 504/A/3/220.08.2003 concluzionează că leziunile suferite de partea vătămată necesită 8 - 9 zile îngrijiri medicale.
Un alt raport de expertiză medico-legal, întocmit de prima instituție medico-legală, cu nr. 707/A/A/3/28.10.2003, deci la mai bine de două luni după accident, constată din actele medicale prezentate ulterior, că manifestarea clinică a leziunilor traumatice suferite de către partea vătămată prezintă un tablou neurologic atipic și se poate datora concomitenței unei acțiuni de etiologie netraumatică sau simulării.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2816/26 ianuarie 2004, completat ulterior prin raportul de expertiză nr. 1353/10.10.2004, întocmit de către IML T s-a concluzionat că urmare a unor elemente subiective supraadăugate și a faptului că au fost necesare internări repetate pentru deplina edificare a diagnosticului s-a apreciat că în final partea vătămată a avut nevoie de 29 de zile de îngrijiri medicale.
Pe baza acestui ultim raport de expertiză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1,3 cod penal.
În cursul judecății s-a solicitat avizul Comisiei superioare medico-legală, care a concluzionat, prin avizul nr. E1 2212/2005 din data de 30 martie 2005, că leziunile traumatice au necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, nu au pus viața victimei în primejdie și nu au determinat infirmitate.
În cauză s-au solicitat precizări suplimentare, primul aviz fiind nemotivat, iar printr-un nou aviz, motivat de această dată, întocmit în ședința din 23 iunie 2005, s-a menținut primul aviz.
Acest ultim aviz a fost contestat de către partea vătămată deoarece a făcut referire la un act medical care descria unele leziuni suferite de către tatăl părții vătămate. Instanța de fond constatat că, într-adevăr, motivarea celui de-al doilea aviz se referă la biletul de ieșire din spital întocmit după nr. 3964/270/, aflată la fila 78 dosar.
Instanța a constatat însă că în două rânduri Comisia superioară Medico-Legală a concluzionat că leziunile produse părții vătămate de accidentul din data de 15 august 2003 au necesitat doar 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, și chiar dacă în motivarea celui de-al doilea aviz s-a făcut referire la un act medical al tatălui părții vătămate această referire este făcută doar ca un argument suplimentar, analiza acestui act medical nefiind primordială și decisivă, mai mult, în prima parte a avizului sunt analizate toate actele medicale avute în vedere la efectuarea primelor rapoarte medico-legale, iar Comisia, analizând aceste acte, a ajuns la concluzia că nu s-au constatat anomalii posttraumatice sau modificări neurologice clinice obiective semnificative. Comisia, în finalul motivării avizului, a folosit doar ca argument suplimentar actul medical care descria situația tatălui părții vătămate, fără însă a preciza că acest act este argumentul care a stat la baza concluziilor comisiei.
Instanța de fond a constatat însă că din cadrul tuturor rapoartelor medicale întocmite, se poate concluziona că numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării a fost de 8-9 zile. Astfel, cele două rapoarte întocmite de către Serviciul Județean precum și cele două avize medicale întocmite de către Comisia Superioară Medico-legală au această concluzie.
Singurele rapoarte medicale care au concluzionat că au fost nevoie de 29 zile de îngrijiri medicale au fost rapoartele întocmite de către IML La o analiză atentă a acestor rapoarte s-a observat însă că această concluzie nu a fost întemeiată.
În continuare s-a analizat raportul nr. 1353/10 octombrie 2004, care cuprinde toate elementele descrise în raportul nr. 2816/26 ianuarie 2004, pe lângă analiza unor date medicale recente la data de 10 octombrie 2004.
Astfel, în cuprinsul acestui raport ( filele 24-25 dosar urmărire penală ), se subliniază repetat tendințele subiective ale părții vătămate de a exagera și a simula.
Conform examenului neurologic întocmit de prof.dr. evidențiat în raportul IML T, sunt sesizate fenomene adăugate iar concluziile consultului interdisciplinar neurochirurgical - neurologic sesizează deficite minime obiective cu tendință de exagerare funcțională a lor.
În cadrul aceluiași raport se descrie conform FO 1824/1204 că la data de 30 septembrie 2003 examenele neurologice și neurochirurgicale nu obiectivează semne de compresiune clinic și imagistic.
Ca și date medicale recente la data efectuării raportului Comisia IML Tad escris concluziile unui examen psihologic minuțios, care, printre alte descrieri, a menționat prezența puternică a factorului "minciună", predispoziție la nevroze, emotivitate ridicată, rezistență scăzută la stres, nevoia de schimbare și căutarea soluțiilor mai puțin stresante, subiectul fiind condus de dorințele și speranțele sale.
Ca și concluzii generale, în sensul solicitat de către organele de cercetare penală, s-a precizat în finalul raportului medico-legal următoarele:
"Urmare a faptului că în investigațiile de specialitate, atât cele neurochirurgicale - neurologice cât și investigația psihologică s-au consemnat elemente subiective supraadăugate, cu un QI de 84 precum și faptul că au fost necesare reexaminări repetate pentru deplina edificare a diagnosticului, însumând zile de investigații, apreciem că numitul a necesitat 29 zile îngrijiri medicale".
Cu alte cuvinte Comisia IML T este de acord cu concluziile primului raport întocmit de către Serviciul Județean A care a acordat doar 8-9 zile de îngrijiri medicale, dar s-a apreciat că la aceste zile trebuie să se adauge și zilele în care partea vătămată a fost internată în vederea reexaminărilor pentru deplina edificare a diagnosticului, ținându-se cont de elemente subiective supraadăugate consemnate de investigația psihologică.
Instanța de fond a apreciat netemeinică aprecierea Comisiei IML T de a adăuga la zilele inițiale de îngrijiri medicale și zilele de internare ulterioară necesară stabilirii unui diagnostic final, internări care, chiar Comisia în cadrul raportului, reține că au fost create de elementele subiective supraadăugate.
Față de toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că partea vătămată a avut nevoie pentru vindecare doar de 8-9 zile de îngrijiri medicale, aspect confirmat de toate cele 6 acte medico-legale efectuate în cauză, în primul rând prin cele două avize întocmite de către Comisia superioară medico-legală.
Reprezentantul inculpatei a solicitat, pe fondul cauzei și prin concluziile scrise formulate, achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. b cod procedură penală, considerând că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Instanța de fond a apreciat însă că fapta inculpatei, ca act de violență care a pricinuit o vătămare, săvârșită din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea unei activități este prevăzută de legea penală. Dar ca urmare a faptului că leziunile au necesitat doar 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, acest aspect a dus la concluzia lipsei unui element constitutiv al infracțiunii, respectiv elementul care incriminează fapta doar în condițiile în care numărul de zile de îngrijiri medicale este peste 10.
Față de acest considerente, inculpata a fost achitată în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.1,3 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, inculpata și partea civilă.
Parchetul a solicitat să fie desființată sentința în sensul de a se dispune condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, din raportul de expertiză medico-legală nr. 2816/2004 a IML T, rezultând că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 29 zile îngrijiri medicale, concluziile Comisiei Superioare nefiind de natură a lămuri aspectul medico-legal solicitat de instanță, în ipoteza existenței contradicțiilor ce le cuprind cele două avize și a absenței trimiterilor la actele medicale avute în vedere la eliberarea avizelor.
Inculpata nu a motivat în scris cererea de apel, iar partea vătămată a cerut să fie desființată sentința, în sensul de a se dispune condamnarea inculpatei și obligarea acesteia la despăgubiri civile, cu motivarea că în urma accidentului de circulație a suferit leziuni ce nu sunt vindecate până în prezent. Concluziile raporturilor medico-legale fiind greșite, partea vătămată apreciind că inculpata a fost achitată datorită unor persoane cu relații care au influențat soluția pronunțată, acuzând în acest sens atât pe medici, cât și pe judecătorul cauzei.
Prin decizia penală nr.317/19 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.4251/A/2006, s-au admis apelurile declarate de Parchet și inculpata, s-a desființat sentința atacată cu privire la temeiul juridic al achitării și în latura civilă a cauzei, schimbându-i-se temeiul juridic al achitării din art.10 lit.d în art.10 lit.b Cod procedură penală, s-a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței și s-a respins apelul declarat de partea civilă.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut, prin prisma apelurilor formulate și din oficiu, că prima instanță a apreciat corect probatoriul administrat, starea de fapt reținută, respectiv împrejurarea că pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale, fiind astfel corect stabilită pe baza probelor medicale la care s-a făcut referire în motivarea sentinței.
Tribunalul a apreciat că, în urma accidentului de circulație în care a fost implicată partea vătămată, aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale, concluzie la care a ajuns Comisia Superioară Medico-Lgală prin cele două avize, la cererea părții vătămate ultimul aviz fiind motivat, cu aprecierea că, în condițiile unor rapoarte medico-legale cu concluzii diferite, avizul Comisiei Superioare Medico-Legale dobândește o forță probantă deosebită, fiind decisiv în stabilirea adevărului din punct de vedere medical.
Reținând astfel, că tribunalul a apreciat că temeiul juridic corect al achitării este cel prevăzut de art.10 lit.b Cod procedură penală, fapta imputată inculpatei nefiind prevăzută de legea penală, raportat la numărul de îngrijiri medicale stabilit.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă.
În motivarea recursului declarat de partea civilă s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, întrucât dosarul nu a fost instrumentat în mod corect, nu s-a ținut cont de împrejurarea că inculpata a încercat să tergiverseze și să denatureze probele administrate prin relații pe care afirmă că le are în rândul organelor de urmărire penală, ceea ce a produs la influențarea medicilor care, au acordat primul ajutor și ulterior celor care au asigurat asistența medicală a părții vătămate.
S-a mai arătat în motivarea recursului de către partea vătămată că diagnosticele date sunt contradictorii și nu au legătură cu realitatea și se face vorbire în actele medicale de 8-9 zile de îngrijiri medicale necesare părții vătămate pentru vindecare, când în realitate, în urma accidentului partea vătămată a necesitat 170 de zile îngrijiri medicale, din care peste 120 de zile partea civilă recurentă a fost spitalizată.
În continuare, partea civilă a arătat că în mod eronat s-a susținut că prezintă handicap din naștere, întrucât a fost înrolat în rândul forțelor armate, făcând armata la "Vânători de M", transmisionist, a desfășurat activitate profesională, lucrând în construcții și jucat fotbal de profesie, fiind legitimat la un club profesionist.
Concluzionând, partea vătămată recurentă a arătat că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1, 3 cod penal, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație, faptă care a produs grave prejudicii morale și materiale și obligând familia să-l îngrijească în permanență.
În dovedirea motivelor de recurs, partea civilă recurentă a depus copii de pe carnetul de muncă, extrase din presa locală, notam Inspecției judiciare din cadrul
În motivarea recursului declarat de parchet, s-a solicitat casarea deciziei penale, întrucât există contradicții în rapoartele medico-egale întocmite în cauză, astfel că instanța nu și-a putut forma o părere exactă și fundamentată, ceea ce atrage după sine, necesitatea efectuării unei noi expertize sau completarea celei existente.
Prin decizia penală nr.216/R/1.03.2007 a Curții de Apel Timișoaras -au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea vătămată împotriva deciziei penale nr.317/AS/19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4251/A/2006, s-a casat decizia penală recurată și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Arad în vederea rejudecării.
În considerente se arată că instanța de apel avea obligația de a dispune efectuarea unei noi expertize de către IML Minovici B, în care scop să pună la dispoziția organului medico-legal materialul dosarului pentru a preciza științific și documentat cum se explică faptul că vătămările produse din culpă de către inculpată care au dus la leziunile menționate nu sunt și cauze ale manifestărilor clinice ulterioare cu consecința insuficienței locomotorii și a gradului de invaliditate în care a fost încadrată victima.
În urma reînregistrării cauzei la Tribunalul Arads -a păstrat numărul inițial al dosarului, respectiv nr-, însă la termenul de judecată din 26 iunie 2007 constatând că s-a admis cererea petiționarului având ca obiect strămutarea rejudecării cauzei, dosarul a fost scos de pe rol și înaintat Tribunalului Bihor.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Bihor sub nr-, având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, inculpata și partea civilă.
În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad se solicită a se dispune condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.1, 3 cod penal, din raportul de expertiză medico-legală nr. 2816/2004 al IML T rezultând că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 29 zile îngrijiri medicale.
În apelul inculpatei s-a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Arad, doar sub aspectul schimbării temeiului legal al achitării respectiv din art.109 lit.d Cod procedură penală în art.10 lit.b Cod procedură penală, în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală. În motivare se arată că relevante sunt concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală vizat de Comisia Superioară, întocmită la solicitarea Tribunalului Bihor, din care rezultă că pentru leziunile suferite partea vătămată a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale
În apelul părții civile s-a solicitat admiterea căii de atac și casarea sentinței pronunțată de judecătoria Arad cu consecința condamnării inculpatei pentru săvârșirea infr. prev. de art. 184 al.1 și 3 Cod penal.
În motivare se arată că nici una dintre părți nu a contestat faptul că partea vătămată a fost victima unui accident de circulație, pentru care a fost nevoie de un nr. mai mare de îngrijiri medicale, iar leziunile constatate sunt: contuzie la coloana cervicală, contuzie șold stâng, contuzie la coloana dorso-lombară, aceste traumatisme fiind specificate atât în cadrul foilor de observație cât și în cadrul raportului de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Minovici B, care a fost depus la termenul din 8 decembrie 2008. În cadrul acestui raport de expertiză medico legală mai este specificat și faptul că partea civilă ca urmare a accidentului, a mai suferit un traumatism, fiind în stare de inconștiență timp de 11 ore.
De asemenea, ca urmare a acestui accident părții civile - parte vătămată i s-au eliberat decizii referitoare la capacitatea sa de muncă, în prezent fiind încadrată în gradul I de invaliditate. În prezent partea vătămată este în tratament la spitalul de Recuperare de. De altfel medicii din comisie au stabilit că partea civilă este victima accidentului de circulație, este în tratament medical și pensionat definitiv de boală. Ca urmare, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și acordarea de despăgubiri ( sume arătate și în notele de ședință de la dosar ) respectiv cheltuielile medicale până în prezent și de asemenea răspunderea în solidar cu societatea de asigurări pentru daunele în plăți compensatorii, conform răspunderii civile de accidente.
Prin decizia penală nr.25/A din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, fost admis apelul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpata împotriva sentinței penale nr.474/13.02.2006, pronunțată de Judecătoria Arad, care a fost desființată cu privire la temeiul juridic al achitării, latura civilă a cauzei, aplicarea art.193 alin.1 și 2 Cod procedură penală și art.192 alin.3 Cod procedură penală.
A fost schimbat temeiul juridic al achitării inculpatei din art.10 lit. d Cod procedură penală în art. 10 lit. b Cod procedură penală.
În baza art.346 alin.4 Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă privind obligarea inculpatei la plata de cheltuieli judiciare în primă-instanță.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
2. În baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe.
A fost respinsă cererea părții civile apelante privind obligarea inculpatei la plata de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art.192 pct.1 lit.a Cod procedură penală, a obligat partea civilă la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, în fața primei instanțe.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat partea civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Examinând sentința atacată prin prisma apelurilor formulate, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.378 Cod procedură penală, tribunalul a reținut ca fiind fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpata, respectiv ca nefondat apelul declarat de partea civilă.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză.
S-a reținut că la data de 15 august 2003 în jurul orei 7,20, inculpata conducerea autoturismul 1304 cu nr. de înmatriculare -, pe str.- - din A în condiții de carosabil uscat și vizibilitate bună. Ajungând la intersecția cu Calea, drum cu prioritate și pentru că intenționa să vireze la dreapta, spre Podul, inculpata a condus autoturismul în intersecție, avansând și pătrunzând pe carosabilul care ținea de Calea, pentru a observa vehiculele care veneau din stânga, deoarece pe din stânga autoturismului condus de ea, se afla un autovehicul care îi bloca vederea. Din stânga circula bicicleta condusă de partea vătămată care a ocolit autovehiculul care bloca vederea inculpatei, iar apoi între autoturismul condus de inculpată și bicicletă a avut loc un impact, partea vătămată căzând pe carosabil.
Conformându-se considerentelor Deciziei Curții de Apel Timișoara, Tribunalul Bihora dispus efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală care să se pronunțe științific și documentat cum se explică faptul că vătămările produse din culpă de către inculpată care au dus la leziunile menționate nu sunt și cauze ale manifestărilor clinice ulterioare cu consecința insuficienței locomotorii și a gradului de invaliditate în care a fost încadrată victima.
Ca răspuns la solicitarea instanței a fost înaintat raportul de nouă expertiză medico-legală nr.5/13397/2007 avizat de Comisia Superioară prin Avizul nr. E- înscrisuri aflate la filele 161-177 din dosar.
În cadrul acestui raport se regăsesc de la pct. 1 până la pct. 27 toate înscrisurile medicale provenind de la unitățile spitalicești, laboratoare de medicină legală, cabinete de expertize medicală și recuperare a capacității de muncă. La punctul 28 se analizează copia foii de observație nr.16858 eliberată de Spitalul Universitar de Urgență B - Secția neurologie, unde partea civilă a fost internată în perioada 22.02-10.03.2008, internare necesară pentru ca instituția solicitată să poată răspunde obiectivelor dispuse de instanță.
La punctul 29 se regăsește raportul medical încheiat de profesor doctor, medic primar neurolog, șeful clinicii de neurologie a Spitalului Universitar de Urgență B, întocmit la data de 07.04.2008, în care se consemnează propriile constatări ale acestui medic.
La punctul 30 se regăsește referatul medical încheiat de dr. a medic primar psihiatru, în cadrul Laboratorului de Psihiatrie al IML B, în care aceasta consemnează concluziile constatate urmare a examinării directe a pacientului.
Urmare a tuturor aspectelor consemnate la punctele 1-30, comisia a stabilit că în urma internării la Spitalul de Urgență B și a investigațiilor complexe efectuate se constată că în prezent partea civilă nu prezintă nici o modificare organică apartenențe vreunei boli organice. Starea pe care o acuză în prezent așa cum este detaliat în examenul psihiatric se datorează unei tulburări psihice, numită în psihiatrie "tulburare factice" explicată în conținutul raportului.
Această tulburare nu este determinată cauzal de traumatism, fiind vorba de exprimarea clinică a unei tulburări psihice în contextul conjuctural al situației conflictuale rezultată de accidentul rutier în care a fost implicat, prin diagnosticul diferențial eliminându-se simularea. În concluzie se afirmă că în prezent nu s-au instalat nici un fel de consecințe organice sau vreo afecțiune post-traumatică, în urma leziunilor suferite la data de 15 august 2003, obiectivabile clinic sau paraclinic.
În final se arată că pentru leziunile suferite partea civilă a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, iar starea actuală precum și tratamentul psihiatric necesar nu se datorează leziunilor suferite în circumstanțele accidentului rutier, ci unei tulburări psihice devenită manifestă atât pe fondul predisponibilității individuale cât și a inducției exogene ( mediul apartenent ).
Față de cele ce preced Tribunalul Bihor, a concluzionat că în urma accidentului de circulație în care a fost implicată partea vătămată, aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat în cauză dobândind o forță probantă deosebită, fiind decisiv în stabilirea adevărului din punct de vedere medical.
Ori, reținând aceasta tribunalul a apreciat că temeiul corect al achitării inculpatei este cel prevăzut de art.10 lit.b Cod procedură penală, fapta imputată inculpatei nefiind prevăzută de legea penală, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit, pentru aceste considerente urmând a fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpată și desființată sentinței atacate cu privire la temeiul juridic al achitării și latura civilă a cauzei.
Față de cele ce preced, instanța a considerat nefondat apelul părții civile, prin care se solicită condamnarea inculpatei și obligarea acesteia la despăgubiri, sens în care a respins calea de atac formulată de această parte.
Ca urmare în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpata împotriva sentinței penale nr. 474/13.02.2006, pronunțată de Judecătoria Arad, pe care o desființat-o cu privire la temeiul juridic al achitării, latura civilă a cauzei, aplicarea art. 193 alin.1 și 2 Cod procedură penală și art.192 alin.3 Cod procedură penală.
A schimbat temeiul juridic al achitării inculpatei din art. 10 lit.d Cod procedură penală în art.10 lit.b Cod procedură penală.
În baza art.346 alin.4 Cod procedură penală, a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei.
A respins cererea formulată de partea civilă privind obligarea inculpatei la plata de cheltuieli judiciare în primă-instanță.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
2. În baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe.
A respins cererea părții civile apelante privind obligarea inculpatei la plata de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 192 pct.1 lit.a Cod procedură penală, a obligat partea civilă la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, în fața primei instanțe.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat partea civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel, iar în baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, întrucât instanța nu a fost compusă potrivit legii, iar cauza trebuia judecată în recurs.
Împotriva aceleiași sentințe, a declarat recurs în termen și partea civilă, solicitând admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor pentru motivul că, în mod greșit instanța de apel a schimbat temeiul achitării din art.10 lit.d Cod procedură penală, în art.10 lit. b Cod procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.
Verificând recursurile declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că sunt fondate, pentru motivul invocat de parchet, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
În mod nelegal Tribunalul Bihora soluționat cauza în calea de atac a apelului, completul fiind compus din doi judecători, atâta vreme cât, prin Legea 356/2006, care era în vigoare la data la care Curtea de Apel Timișoaraa pronunțat soluția, s-au adus modificări Codului d e procedură penală, în ceea ce privește calea de atac care trebuie exercitată împotriva sentințelor privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, stabilindu-se că aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs. Potrivit dispozițiilor finale ale acestei legi, "în caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea, sau după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi", iar instanța de recurs în speță este Tribunalul Bihor, iar nu Curtea de Apel Oradea.
Acest motiv de casare atrage implicit și motivul prevăzut la pct.3 teza Iaa rt.385/9 Cod procedură penală respectiv "instanța nu a fost compusă potrivit legii",deoarece, conform art.54 alin.2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, instanța de recurs judecă în complet format din 3 judecători, iar instanța de apel care a soluționat cauza a judecat în complet de 2 judecători.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, va admite recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și partea civilă împotriva deciziei penale nr.25/A/2.02.2009 a Tribunalului Bihor pe care o va casa și va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și partea civilă, împotriva deciziei penale nr.25/A din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
semnează președintele semnează președintele
completului jud. completului jud.
decizie - jud.- -
În concept - 13.07.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
- - -
2 ex./16.07.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Popovici Corina
