Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 336/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 336
Ședința publică din data de 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Procuror -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 526 din data de 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: intimata parte vătămată, lipsă fiind recurentul inculpat, acesta fiind reprezentat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar, lipsă fiind și reprezentanții intimatelor părți civile Spitalul Clinic de Urgență "Dr. " B și Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după acer:
Prezent în instanță, intimatul parte vătămată se legitimează cu seria - nr. -, după care i se restituie actul de identitate.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită permisiunea instanței pentru a-i adresa intimatei părți vătămate o serie de întrebări, respectiv dacă după accidentul suferit a respectat prescripțiile medicale, în sensul de a nu se da jos din pat în perioada ce cuprinde numărul de zile de îngrijiri medicale.
La întrebarea instanței, intimata parte vătămată susține că deși i s-a prescris ca pentru o perioadă de 90 de zile să nu se de-a jos din pat, nu a respectat această recomandare, întrucât a considerat că s-a recuperat mai repede, fiind tânăr și sportiv de performanță.
Susține că s-a împăcat cu inculpatul și și-a retras toate acuzațiile, acesta fiind prietenul său și nu dorește să mai fie implicați în proces și a formulat inițial plângerea întrucât a fost influențat în acest sens. Nu mai are cereri de formulat în cauză.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, cât și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține că acesta a declarat prezentul recurs, fiind nemulțumit de soluția de condamnare pe care o consideră nelegală.
Solicită să se constate că în cauză există două acte medicale și consideră că al doilea act medico legal ce a fost emis în mod nelegal.
În ce privește primul act medico legal se menționează că pentru vindecare, partea vătămată necesită 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, aceasta a fost spitalizată, iar ulterior, la externare i s-a pus în vedere faptul că trebuie să stea imobilizată o perioadă de timp pentru vindecare de 6 săptămâni; partea vătămată nu a respectat aceea recomandare medicală și acest aspect rezultă din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală cât și la instanță.
Arată că în luna august 2004, partea vătămată a solicitat eliberarea unui certificat medical din care rezultă că numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare este de 80 de zile. Partea vătămată nu a declarat nici un moment că a existat un alt certificat medico legal iar acest al doilea act a expirat după termenul de 30 de zile, prevăzut de lege pentru emiterea unor astfel de acte.
În acest sens, invocă adresa nr. 28/2006 emisă de Comisia mixtă a Ministerului Justiției și Ministerului Sănătății, în care se menționează că al doilea act medical a fost eliberat cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
În aceste condiții, conform prevederilor art. 334 Cod procedură penală solicită să se constate că ne aflăm în situația unui act medical obținut în mod nelegal, care nu pot constitui mijloc de probă și soluția legală este aceea de schimbare a încadrării juridice, din art. 184 al. 2,4 în art. 184 al. 1 și 3 Cod penal, cu consecințele ce decurg din aceasta, respectiv încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile sau retragerea.
În subsidiar, solicită să se constate că inculpatului i-a fost încălcat grav dreptul la apărare și arată că singura probă pertinentă care putea stabili corect numărul de zile de îngriji medicale și care ar fi înlăturat orice fel de dubii cu privire la încadrarea juridică, era cea de efectuare a unei noi expertize medico legale.
Solicită să se constate că în faza de 7rmărire penală s-a dispus o expertiză medico legală și a fost efectuală la IML I, însă nu s-a răspuns la toate obiectivele stabilite de organul de urmărire penală.
S-a solicitat o nouă expertiză medico legal la IML B, însă s-a întârziat efectuarea acesteia, dosarul a fost înaintat la parchet și ulterior la instanță și s-a pierdut efectiv pe drum.
În faza de cercetare judecătorească la instanța de fond a fost reiterată cererea privind efectuarea unei noi expertize, cererea fiind respinsă ca irelevantă.
În apel, s-a încuviințat această expertiză, au fost stabilite obiective noi și au fost reluate și obiectivele ce nu au fost avute în vedere la prima expertiză, s-au acordat mai multe termene și pentru că IML B nu a dat curs acestei solicită, instanța a revenit asupra acestei probe.
Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize sau supliment de expertiză, care să răspundă la obiectivele încuviințate la instanța de apel, dacă numărul de zile de îngrijiri medicale de 80 - 90 zile reținut prin cel de al doilea act medical poate fi rezultatul și al atitudinii culpabile a părții vătămate - faptul că aceasta nu a respectat prescripțiile medico legale atunci când a fost externată din spital.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat în cauză.
Referitor la actele medicale înțelege să facă o serie de precizări, în sensul că nu contestă faptul că cel de al doilea act medical ar fi fost emis în condițiile în care a fost menționată de către Comisia mixtă constituită cu prilejul sesizării făcute de către inculpat legat de comportamentul d-nului dr..
Se pune problema că ulterior s-a efectuat o expertiză medico legală, primele două sunt certificate medico legale, și chiar dacă ar fi fost declarat nul cel de al doilea act medico legal, consideră că acest lucru este lipsit de orice relevanță, întrucât din punct de vedere probațional raportul de expertiză este mult mai eficient și produce efecte mult mai puternice decât acel certificat medico legal.
Referitor la concluziile Comisiei de medicină legală de la IML B, consideră că aceasta s-a confirmat dispozițiilor legale în materie și nu mai poate fi efectuată o nouă expertiză dacă nu au apărut noi acte medicale care să conducă la schimbarea situației stării de sănătate a persoanei examinate.
Ceea ce se invocă de apărare cu privire la nerespectarea recomandărilor medicale date părții vătămate, consideră că acest aspect ține de instanță, întrucât Comisia superioară medico legală nu putea efectua o nouă expertiză însă era obligată să avizeze, fie că a cerut sau nu instanța. Dacă se constata că există aspecte contradictorii sau că actele medico legale sunt date cu încălcarea legii, Comisia superioară medico legală poate formula concluzii proprii și poate efectua practic o nouă expertiză.
Dacă Comisia superioară medico legală nu a înțeles să facă noi concluzii legate de actele medicale,în mod evident și-a dat avizul, în sensul că datele stabilite în certificatul medical de la IML I sunt corecte.
Referitor la nerespectarea prescripțiilor medicale de către partea vătămată, consideră că nu se pune problema diminuării culpei penale decât sub forma răspunderii penale a inculpatului, de a se aplica o pedeapsă mai mică și nu de o exonerare. Nu s-a dovedit că partea vătămată în mod deliberat și-a agravat situația pentru a atrage despăgubiri de la inculpat și este irelevant acest aspect.
Consideră că încadrarea juridică a faptei este corectă și pe latură civilă nu se mai poate discuta pentru că i-au fost respinse cererile ca fiind nedovedite.
Solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Intimata parte vătămată solicită să se aibă în vedere că a declarat și la poliție că nu are nici o pretenție de la inculpat; mai arată că inițial când a fost externat din spital, i s-a dat un anume diagnostic cu rezultatul primei expertize medico legale, însă ulterior după examenul de la B, după 5 săptămâni, i s-a schimbat acest diagnostic al externării sale, în baza diagnosticului dat de la B, probabil pentru că nu a respectat recomandările medicale.
În cazul în care se va dispune schimbarea încadrării juridice și vor fi avute în vedere perioada de 30 de zile de îngrijiri medicale, își va retrage plângerea și nu mai are pretenții de la inculpat.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 526 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 526/A/10.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 1826 din 19.10.2007 a Judecătoriei Galați.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1826 din 19.10.2007 a Judecătoriei Galați inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 si 4 din penal aplicarea art.74-76 din Codul penal.
În baza art.81-82 din Codul penal si art.71 Codul penal a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi și s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale si a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art.83 Codul penal.
Au fost respinse ca nedovedite pretențiile civile solicitate de partea vătămată.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 237,29 lei RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean G si a sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul " "
Conf.art.189 si 191 din Codul d e procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.07.2004, inculpatul conducea autoturismul său personal pe străzile din municipiul G, iar în autoturism se aflau mai multe persoane, printre care si partea vătămată.
La un moment dat, datorită neatenției și a vitezei prea mari, inculpatul a intrat într-un stâlp, în urma impactului partea vătămată fiind grav accidentată, fiind internată în spital, iar în urma investigațiilor medicale s-a constatat că pentru afecțiunile constatate sunt necesare 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă, iar situația de fapt și vinovăția acestuia au fost dovedite si cu plângerea și declarația părții vătămate, declarații de martori, raport medico-legal, expertize, înscrisuri coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva sentinței penale nr.1826 din 19.10.2007 a Judecătoriei Galați, în termen legal a declarat apel inculpatul.
În motivarea cererii de apel inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea sa deoarece nu a existat o plângere penală pentru fapta dedusă judecății din partea părții vătămate și că îngrijirile medicale reale sunt mult mai mici iar partea vătămată nu a respectat prescripțiile medicale și astfel, și-a agravat afecțiunile.
S-a mai arătat că expertizele medicale efectuate nu reflectă o situație reală a stării de sănătate a părții vătămate.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat deoarece hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate de inculpatul-apelant, prin apărător, dar si din oficiu, conform art.371 al.2 din Codul d e procedură penală Tribunalul a constatat că Judecătoria Galația pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
S-a apreciat că instanța de fond a făcut o temeinică cercetare judecătorească, manifestând rol activ în aflarea adevărului și stabilind corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului.
Totodată, s-a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea stabilită de instanța de fond deoarece, prin fapta sa culpabilă, inculpatul a cauzat părții vătămate vătămări corporale grave din culpă, pentru vindecarea cărora au fost necesare peste 60 zile de îngrijiri medicale.
Accidentul de circulație s-a produs din culpa inculpatului, la data de 18.07.2004, iar constatarea medicală efectuată la scurt timp a relevat că sunt necesare pentru vindecarea părții vătămate 30-35 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și în condițiile unei evoluții favorabile a vindecării victimei.
În condițiile în care afecțiunile victimei au evoluat nefavorabil, în luna noiembrie 2004 partea vătămată a formulat plângere penală și a solicitat să se judece cu inculpatul, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
Expertiza medico-legală efectuată în luna martie 2005 relevat că partea vătămată, în vârstă de 18 ani, prezintă leziuni grave pentru vindecarea cărora au fost necesare 80-90 zile de îngrijiri medicale.
S-a constatat că solicitările instanțelor, inclusiv a instanței de apel, către autoritățile medico-legale, au relevat că expertiza efectuată în luna martie 2005 asupra părții vătămate este corectă și durata reală de îngrijiri medicale pentru victimă a fost de 80-90 zile de îngrijiri medicale.
S-a constatat că în apel, s-a răspuns de către Institutul de Medicină Legală " Minovici" B că, în cauză, nu pot fi efectuate alte expertize medico-legale deoarece, din punct de vedere procedural, s-au epuizat toate etapele de expertizare a părții vătămate.
Susținerea inculpatului în sensul că nu există o plângere penală a părții vătămate este nefondată, deoarece această plângere există în dosarul de urmărire penală, unde partea vătămată a solicitat în mod clar să se judece cu inculpatul, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.
Pe de altă parte, eventuala lipsă a unei plângeri penale nu reprezintă un motiv de achitare a inculpatului, ci un motiv de încetare a procesului penal, conform art.10 lit.f din pr.pen.
S-a avut în vedere că inculpatul a recunoscut fapta comisă arătând în detaliu modul de producere a accidentului și regretând cele întâmplate.
S-a constatat că instanța de fond a manifestat multă clemență față de inculpat orientând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, cu reținerea de circumstanțe atenuante, iar pe de altă parte, pedeapsa a fost suspendată condiționat, în condițiile art.81-82.pen.
S-a constatat că latura civilă cauzei a fost soluționată în mod legal de instanța de fond, deoarece partea vătămată nu a dovedit cu probe pretențiile solicitate vizând acordarea unor despăgubiri materiale.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală, arătând că, în cauză există două acte medicale emise la interval de 5 luni, primul menționând că pentru vindecare, partea vătămată necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale, iar în cel de-al doilea se precizează că pentru vindecare sunt necesare 80 de zile de îngrijiri medicale.
Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili, dacă partea vătămată, prin nerespectarea prescripțiilor medicale, putea să-și agraveze leziunile suferite, în modalitatea reținută în expertiză.
Analizând hotărârea recurată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor recurentului inculpat, Curtea constată că recursul este fondat, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859al. l lit.10 din Codul d e procedură penală, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile acestora și să influențeze soluția procesului.
Astfel, deși la termenul de judecată din 04.06.2008, s-a solicitat de către inculpat efectuarea unei noi expertize medico-legale, instanța, în urma răspunsului primit de la Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", în sensul că își menține avizul dat anterior și că în cauză nu se mai poate efectua o nouă expertiză, a renunțat la proba solicitată, pronunțându-se pe fondul cauzei.
Instanța, pentru a stabili numărul exact de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, precum și modalitatea și condițiile în care s-au fi putut agrava leziunile suferite de partea vătămată, trebuia să comunice IML B atât expertiza efectuată de Institutul de Medicină Legală I, cât și Raportul de constatare medico-legală efectuat de Spitalul Județean G - Serviciul de medicină legală.
Cu ocazia rejudecării la instanța de apel, urmează a se efectua o nouă expertiză medico-legală, avându-se în vedere atât Raportul de constatare medico-legală efectuat de Serviciul de medicină legală din cadrul Spitalului Județean G, cât și Raportul de expertiză întocmit de Institutul de Medicină Legală
De asemenea se va avea în vedere și Raportul Comisiei mixtă a Ministerului Sănătății și Ministerului Justiției nr.28/2006 aflat la fila 57 din dosarul de fond, prin care se constată că Certificatul medico-legal din 1599 întocmit de Dr. la 26 aug.2004 - și care a stat la baza constatărilor din Raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală I - a fost eliberat cu nerespectarea normelor legale impuse de Norma Procedurală aprobată prin Ordinul Comun al Ministrului de justiție și Ministrul Sănătății și Familiei publicat în Of. 459 din 19.09.2000.
Se vor avea în vedere și alte probe, ce vor fi considerate necesare pentru a se stabili corect numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată și, dacă, prin comportamentul acesteia, neadecvat prescripțiilor medicale, exista posibilitatea agravării leziunilor suferite în accident și, dacă, agravarea constatată de expertiza medico-legală a IML I s-a datorat acestui comportament al părții vătămate.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza disp. art. 38515pct.2 lit. c din Codul d e procedură penală, să admită recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.526/A/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, să caseze decizia penală recurată și să trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat deinculpatul( fiul lui și, născut la data de 29.07.1985 în G, CNP: -, domiciliat în G,-, - 3,. 12) împotriva deiziei deciziei penale nr. 526/A/10.12.2008 pronunțată de Tribunaluil G în dosarul nr- - sentința penală nr. 1826/19.10.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-.
Casează decizia penală nr. 526/A/2008 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Proces verbal:
Din prezenta, face parte integrantă încheierea din data de 1.06.2009, de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 336 din data de 20.05.2009.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red. /1.06.2009
Tehn. / 1.06.2009
Apel: -
Fond:,
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
