Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 3436/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 3436/

Ședința publică din data de 12 Iunie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță

JUDECĂTOR 2: Corina Voicu

Judecător: - G--

Grefier: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:

- procuror

S-au luat în examinare, pentru soluționare, pentru soluționare declarate PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.45/A din data de 05 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - secția penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei nr.132 din data de 04.06.2008, emisă de Baroul V - cabinet individual, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Reprezentantul parchetului și avocat având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.

Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, casarea deciziei penale nr.45/A din data de 05 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - secția penală, în dosarul nr-, pe fond să se rețină de către instanță că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod de procedură penală, apreciind că în mod greșit instanța a făcut aplicarea disp. art.332 al.2 și 4 Cod de procedură penală, nu se impunea restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii urmăriri penale.

În situația în care se va constata că tribunalul este ce-l care trebuie să se pronunțe pe aceste aspecte solicită a se trimite cauza către TRIBUNALUL VÂLCEA pentru a se pronunța pe motivele de nelegalitate invocate de parchet.

Pe de altă parte soluția de achitare pentru inculpatul este greșită, având în vedere fapta săvârșită, inculpatul a făcut o manevră fără a lua toate măsurile. Inculpatul nu avea voie să facă manevra nedirijat de o altă persoană, neobservând victima care și aceasta s-a angajat în a traversa acea porțiune de drum, a accidentat victima care a suferit multiple leziuni.

Avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul pe recursul parchetului arată că nu se poate pronunța instanța de recurs cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpatului, având în vedere că instanța de apel a dispus restituirea cauzei la parchet, ar trebui să fie private părțile de un grad de jurisdicție, apreciind că recursul parchetului este nefondat și solicită respingerea acestuia, motivul doi de recurs al parchetului este neavenit.

Cu privire la primul motiv de recurs arată că și acesta este nefondat, având în vedere că la data de 11 august 2005 prin declarația dată în fața organelor de urmărire penală, partea vătămată a declarat că s-a împăcat cu inculpatul și nu are nici o pretenție de la acesta și nu depun plângere nici penală și nici civilă.

La data de 6 septembrie 2005 se întocmește procesul verbal de începerea urmăririi penală de către organele de cercetare penală prin care se dispune începerea urmării penală cu privire la inculpat pe motiv că ar fi accidentat-o pe partea vătămată care în calitate de pieton s-ar fi angaja într-o traversare pe un loc nepermis și fără a se asigura.

La data de 09.09.2005 se emite rezoluția de confirmare a procesului verbal de începerea urmăririi penală de către procurorul care se ocupa de cazul respectiv, precizând că această dată a fost modificată pe rezoluția de confirmare, probabil tocmai pentru faptul că s-a observat depășirea termenului legal, modificare nefăcută în condițiile art.141 Cod de procedură penală, deci nu poate fi considerată legală.

Având în vedere că la două săptămâni după ce partea vătămată a declarat că nu înțelege să depună plângere câtă vreme s-au constatat un număr de 55 de zile de îngrijire medicale se dispune începerea urmăririi penale în mod total nelegal, deoarece soluția era de neînceperea urmăririi penale, având în vedere că nu exista plângerea părții vătămate care a arătat că nu înțelege să depună plângere.

Mai târziu după ce se face o nouă expertiză medico-legală prin ordonanța din data de 27 martie 2006 se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art.184 al.2 și 4 Cod de procedură penală, apreciind că toată această procedură este lovită de nulitate.

Atâta timp cât partea vătămată a declarat că s-a împăcat cu învinuitul, iar numărul de zile de îngrijiri medicale era de 55, împăcarea putea fi și trebuia să își producă efectele, cu consecința încetării urmăririi penale.

Toate actele de urmărire penală ulterioare acestei declarații sunt fără suport legal pentru că organele de urmărire penală nu au fost legal sesizate.

Începerea urmăririi penale s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale, cu consecința nulității actelor de urmărire penală subsecvente.

Inculpatul nu a avut nici un fel de culpă.

Pentru toate aceste susțineri solicită ca instanța să respingă recursul parchetului ca nefundat, iar pe recursul inculpatului solicită în principal încetarea procesului penal potrivit disp. art.10 lit.f Cod de procedură penală deși inculpatului s-ar putea agrava situația în propria cale de atac, iar în subsidiar solicită menținerea soluției de achitare în baza disp. art.10 lit.d Cod de procedură penală dispusă de instanța de fond.

Reprezentantul parchetului având cuvântul pe recursul inculpatului pune concluzii de respingere ca nefondat, având în vedere că pentru infracțiunea prevăzută de art.182 alin.2 și 4 Cod de procedură penală nu este necesară o plângere prealabilă, procurorul putea din oficiu să dispună trimiterea în judecată, astfel că instanța a fost legal sesizată și nu se putea dispune restituirea cauzei. Instanța putea adopta orice altă soluție, dar în nici un caz restituirea cauzei. Solicită a se trimite cauza la TRIBUNALUL VÂLCEA pentru a analiza toate aspectele, apreciază că există culpă comună atât din partea părții vătămate cât și din partea inculpatului.

CURTEA

Asupra recursului penal de față, deliberând constată:

Prin sentința penală nr. 880 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Rm.V în dosarul nr- s- respins cererea de restituire cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, precum și cererea de încetare procesului penal.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, prima instanță a dispus achitarea inculpatului, domiciliat în comuna, sat., județul V, pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

S- luat act că partea vătămată din Rm. V,-, bloc A 13,. A,. 12, județul V nu s- constituit parte civilă în cauză.

Acțiunile civile formulate de Spitalul Județean de Urgență V și Spitalul Clinic de Urgență B au fost respinse ca neîntemeiate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut în esență că inculpatul, conducător auto la " " Rm. V, s-a deplasat în ziua de 27 mai 2005 cu autoutilitara marca Mercedes cu numărul de înmatriculare - în piața din cartierul a municipiului Rm. V, pentru a livra marfa destinată unui magazin din locația respectivă.

În continuare, s-a stabilit pe baza probelor administrate că, după descărcarea mărfii, pentru a ieși de pe unde staționase și ajunge la drumul principal, inculpatul fost nevoit să inițieze o manevră de mers înapoi, întrucât calea de acces era blocată de stâlpii metalici, iar spațiul necesar întoarcerii vehiculului era insuficient; deși la punerea în mișcare a autovehiculului inculpatul s-a asigurat în oglinzile laterale retrovizoare că poate efectua această manevră în condiții optime, după parcurgerea a 4-5 metri lovit- pe partea vătămată, care se angajase în traversarea aleii dinspre stânga spre dreapta, cu partea din spate vehiculului.

Victima suferit leziuni traumatice vindecabile în circa 100 de zile de îngrijiri medicale conform actelor medico-legale.

Deși în actul de sesizare a instanței se susține că inculpatul ar fi putut evita accidentul prin frânare și oprire până la locul de impact dacă s-ar fi asigurat atât în oglinzile retrovizoare laterale, cât și dacă ar fi avut vizibilitate prin oglinda retrovizoare interioară (fiind acuzat de încălcarea dispozițiilor art. 158 alin. 1 lit. g din Regulamentul de aplicare a Codului rutier), judecătorul fondului concluzionat, pe baza probelor administrate, că acțiunea imprudentă a victimei reprezintă cauza unică a producerii accidentului.

De asemenea, s-a apreciat că în mod greșit i se impută inculpatului că ar fi putut și ar fi trebuit să prevadă apariția unei persoane pe carosabil, câtă vreme zona respectivă nu era sub incidența indicatorului "trecere pentru pietoni", așa încât soluția care se impune este de achitare, și nu de condamnare inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă, se menționează că nu poate fi angajată răspunderea delictuală a inculpatului față de societățile angajatoare, asigurătoare și sanitare.

Cererile de restituire cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale și de încetare a procesului penal, formulate de inculpat prin apărător, au fost respinse ca neîntemeiate întrucât, deși inițial actele medicale au relevat că partea vătămată a necesitat pentru vindecare circa 55 zile de îngrijiri medicale, iar prin declarația dată în cursul urmăririi penale victima a arătat că s-a împăcat cu inculpatul, din completarea făcută expertizei medico-legale inițiale a rezultat că numărul real de zile de îngrijiri medicale necesitate pentru refacerea sănătății este de 100 de zile.

Prin decizia penală nr. 45/A din 5 martie 2008, TRIBUNALUL VÂLCEAa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. V împotriva acestei sentințe, a desființat sentința penală și a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, pe motiv că s-au încălcat dispozițiile legale sancționate cu nulitatea absolută.

În considerentele deciziei, instanța de apel menționează că, potrivit art. 332 Cod procedură penală, instanța se desesizează și restituie cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare, printre altele, la sesizarea instanței.

Cum plângerea prealabilă este actul procesual penal prin care persoana vătămată printr-o infracțiune își manifestă voința de fi tras la răspundere penală făptuitorul, act fără de care nu poate interveni aplicarea legii penale și, ca urmare, nu poate începe și nici continua urmărirea penală, atât lipsa plângerii prealabile, cât și retragerea acesteia sunt cauze de înlăturare răspunderii penale, în anumite situații.

Prin declarația aflată la fila 22 a dosarului de urmărire penală, partea vătămată susținut că s- împăcat cu inculpatul și că nu are nicio pretenție față de acesta, ceea ce echivalează cu retragerea plângerii prealabile.

Cu toate acestea - observă tribunalul -, organul de cercetare penală dispus începerea urmăririi penale față de inculpat la 26 septembrie 2005, iar prin ordonanța din 27 martie 2006 procurorul a schimbat încadrarea juridică a faptei, în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal emițând, apoi, rechizitoriul.

S-a conchis că organele de cercetare penală erau obligate să dispună încetarea procesului penal, iar în urma majorării numărului zilelor de îngrijiri medicale de la 55 la 100 de zile erau obligate să facă propuneri procurorului pentru ca acesta, prin ordonanță, să decidă în cel mult 5 zile, potrivit art. 238 Cod procedură penală.

Neprocedând astfel, au încălcat dispozițiile legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, fiind atrasă sancțiunea nulitatății absolute actelor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - condamnarea inculpatului pentru de vătămare corporală din culpă.

În motivare, recurentul a arătat că în mod greșit a fost restituită cauza la procuror, întrucât rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței, a fost corect întocmit, conținând toate elementele prevăzute de art. 263 din Codul d e procedură penală.

Faptul că organul de cercetare penală nu a propus schimbarea încadrării juridice nu atrage nulitatea actelor de urmărire penală în opinia recurentului, atâta vreme cât procurorul în mod legal a dispus prin ordonanță schimbarea încadrării juridice.

Un alt motiv de recurs vizează soluția de achitare pronunțată de instanța de fond, despre care se susține că este greșită, subliniindu-se că efectuarea manevrei de mers înapoi nu ar fi putut fi realizată de inculpat decât dacă acesta ar fi fost dirijat de o altă persoană.

Se concluzionează de către recurent că ambele părți au avut culpă în producerea accidentului.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, încadrate în drept în dispozițiile art. 385/9 pct. 10 și 18 din Codul d e procedură penală, cum și a cazurilor de casare la care obligă alin. 3 al aceluiași articol, curtea constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale se dispune, potrivit alin. 2 al art. 332 Cod de procedură penală, invocat de instanța de apel, în situația în care nu au fost respectate, printre altele, dispozițiile referitoare la sesizarea instanței, ceea ce nu este cazul în speță.

Așa cum corect relevă recurentul, pentru fapta incriminată de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal actul de sesizare a instanței este rechizitoriul, ce conține toate elementele prevăzute de art. 263 din Codul d e procedură penală, sesizarea instanței fiind făcută potrivit legii.

Este adevărat, anterior întocmirii actului medical nr. 1181/E/622 din 15 nov. 2005 (potrivit căruia partea vătămată necesita pentru vindecare un număr mai mare de zile de îngrijiri medicale decât cel stabilit inițial, datorită intervențiilor chirurgicale pe care a trebuit să le suporte pentru refacerea sănătății - 25, 26 și 27 dosar urm. penală), acesta din urmă declarase că nu are nicio pretenție de la inculpat, întrucât s-a "împăcat cu el" ( 22 verso dosar de urm. penală).

Atâta vreme, însă, cât procurorul nu dispusese prin rezoluție neînceperea urmăririi penale, potrivit art. 228 din Codul d e procedură penală, iar fapta de vătămare corporală din culpă devenise una mai gravă, datorită complicațiilor survenite ulterior în recuperarea sănătății victimei, susținerea că era necesară depunerea unei noi plângeri pentru ca cercetările să continue sub aspectul faptei mai grave, este nefondată.

Așa cum corect a observat judecătorul fondului, procurorul avea la dispoziție prevederile art. 238 din Codul d e procedură penală, de care a și uzat, dispunând, prin ordonanță, schimbarea încadrării juridice.

În atare împrejurări, celelalte dispoziții legale ce se pretinde că au fost încălcate în speță, relative la lipsa propunerii organului de cercetare penală de a se dispune schimbarea de încadrare juridică, nu sunt din cele expres prevăzute de art. 197 alin. 2 din Codul d e procedură penală, așa încât nesocotirea lor nu este de natură să atragă sancțiunea nulității absolute a actelor de urmărire penală astfel întocmite.

Or, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectu8ării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit de la efectuarea actului.

Aceste dispoziții legale nu au fost respectate de către inculpat, ce a pretins că i-a fost adusă o vătămare ca urmare a întocmirii necorespunzătoare a actelor de urmărire penală în ședința din data de 07.11.2007, cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri pe fondul cauzei ( 212 dosar primă instanță).

Prin urmare, curtea concluzionează, contrar celor susținute de tribunal în decizia atacată, că sesizarea instanței s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, așa încât soluția de restituire a cauzei la procuror este netemeinică.

Tribunalul este dator ca, pe baza probelor aflate la dosar și, eventual, a altora pe care le consideră necesar a fi administrate, în conformitate cu art. 378 alin. 1 Cod de procedură penală, să se pronunțe cu privire la vinovăția inculpatului pentru fapta ce i se impută, menținând sau, după caz, desființând sentința primei instanțe, prin care s-a hotărât achitarea celui în cauză.

Neprocedând astfel, instanța de apel a dat consistență cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 din Codul d e procedură penală, fapt ce atrage casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare de instanța a cărei hotărâre a fost casată, potrivit disp. art. 385/15 pct. 2 lit. c) din același cod.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și de inculpatul, domiciliat în comun a, sat., județul V, împotriva deciziei penale nr.45/A din data de 05 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - secția penală, în dosarul nr-.

Casează în totalitate susmenționata decizie și dispune rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, de către TRIBUNALUL VÂLCEA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.

Tehn.

4 ex./02.07.2008

jud.fond:.

Jud.fond:

.

Președinte:Mirela Sorina Popescu
Judecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 3436/2008. Curtea de Apel Pitesti