Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 390/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 390
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR. G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 27/A din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales, lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depus la dosar, prin registratură un memoriu cuprinzând motivele de recurs, de către inculpat, și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate, deoarece sunt nelegale și netemeinice. Culpa aparține părții vătămate, care nu a purtat cască de protecție omologată, inculpatul încălcând doar legea circulației și nu trebuie condamnat pentru vătămare corporală din culpă, deoarece accidentul produs nu se datorează acestuia.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, hotărârile pronunțate fiind temeinice și legale, soluția de achitare fiind netemeinică.
Inculpatul, având cuvântul, arată că regretă cele întâmplate, a săvârșit o contravenție la legea circulației și nu o vătămare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2977/10.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii vătămare corporală din culpă.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, 82 Cod Penal a fost suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T cu sediul în T,-, jud. T și obligă inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 2534,26 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare și tratament.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă (fostă ), domiciliată în localitatea Nădlac,-, jud. A, și a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 7.974,25 (șaptemiinouăsuteșaptezecișipatruleișidouăzecișicincidebani) cu titlu de daune din care: suma de 974,25 lei reprezentând daune materiale iar suma de 7.000 lei daune morale și respinse restul pretențiilor civile.
A fost obligat asiguratorul Societatea de asigurare Reasigurare "", cu sediul în B,-, jud. C, la plata tuturor sumelor indicate mai sus cu titlu de despăgubiri civile în măsura în care aceste sume nu sunt achitate de inculpat.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile (fostă ), domiciliată în localitatea Nădlac, str.-, jud. A, suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate. În baza art. 50 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat asigurătorul la plata sumei indicate mai sus cu titlu de cheltuieli judiciare în măsura în care această sumă nu este achitată de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 24 decembrie 2006, în jurul orelor 10,00, inculpatul, conducea autoturismul marca Opel Vectra, cu nr. - pe strada - - din orașul Nădlac, din direcția 7 spre Primăria Orașului Nădlac, după cum rezultă din declarația inculpatului de la fila 47 dosar și declarația părții vătămate (fostă ) (fila 48 dosar) coroborate cu declarațiile martorei, pasageră în autoturism de la fila 77 dosar.
Inculpatul ajunge la intersecția străzii - -, pe care se deplasa, cu strada -iei din orașul Nădlac, această din urmă arteră fiind semnalizată ca drum cu prioritate. Instanța va reține din procesul-verbal de constatare de la fila 10-12 dosar urmărire penală, că în apropierea intersecției sus-menționate, pe sensul de mers al inculpatului se află amplasat la circa 5 metri de intrarea în intersecție și într-un loc cu bună vizibilitate, indicatorul "STOP", fapt confirmat și de fotografia nr. 2 din planșa foto de la filele 79-86 dosar urmărire penală.
Inculpatul nu se asigură corespunzător și nu o observă pe partea vătămată care se apropia la rândul său de intersecție pe strada -iei, drum cu prioritate la bordul unui moped marca, și intră în intersecție astfel încât între cele două autovehicule se produce un impact urmat de dezechilibrarea victimei și căderea acesteia pe partea carosabilă, după cum rezultă din declarațiile inculpatului de la fila 47 dosar și declarația părții vătămate (fostă ) (fila 48 dosar) coroborate cu declarațiile martorei (fila 77 dosar) și martorului (fila 77 dosar).
Instanța a reținut din declarația martorului (fila 77 dosar) și concluziile raportului de expertiză tehnică de la filele 52-58 dosar urmărire penală (punctul 5), că în mod cert partea vătămată circula pe partea carosabilă a arterei -ia din orașul Nădlac.
Urmare a impactului, partea vătămată (fostă ) a suferit leziuni, pierzându-și cunoștința, motiv pentru care a fost trasportată și internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență T, unde a fost supusă unor intervenții chirurgicale după cum rezultă din înscrisurile de la filele 33-34 dosar urmărire penală.
În cauză a fost efectuat raportul de constatare medico-legală nr. 68/A/3 din 05.02.2007 de către Serviciul de medicină legală A, prin care s-a constatat că partea vătămată a suferit leziuni în cadrul unui accident de circulație ce au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale (fila 32 dosar urmărire penală), iar viața victimei a fost pusă în pericol.
De asemenea, a fost efectuată în cauză raportul de expertiză medico-legală nr. 3570/2007 din 22.01.2008 de către Institutul de medicină legală, care a confirmat concluziile raportului de constatare medico-legală amintit mai sus (fila 4344 dosar urmărire penală). Prin precizările solicitate de către instanță, aceeași instituție a concluzionat că viața victimei a fost pusă în pericol (fila 117-118 dosar).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, partea civilă și asigurătorul.
Inculpatul - a solicitat în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală - lipsește un element constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală din culpă și în subsidiar, admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice din art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal în art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală - fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că se impune aplicarea unei sancțiuni administrative dintre cele prevăzute de art. 91 Cod penal.
În memoriul cuprinzând motivele de apel s-a arătat cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal că între acțiunea inculpatului și vătămările produse părții vătămate nu se poate stabili cu certitudine un raport de cauzalitate existând un dubiu cu privire la aceste vătămări în situația în care ar fi purtat echipament corespunzător.
S-a mai arătat că deși în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, totuși în cazul de față îndoiala persistă în ce privește unul dintre aspectele laturii obiective a infracțiunii și a gradului de producere a vătămărilor din culpa inculpatului.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice din art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal s-a arătat că orice dubiu care există în ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și vătămările suferite de partea vătămată, trebuie să profite inculpatului, potrivit principiuluiin dubio pro reo. Din raportul medico-legal rezultă că e posibil că în cazul purtării de către partea vătămată a căștii de protecție, leziunile cefalice să nu se fi produs sau să fi avut o gravitate mai mică. Dacă aceste leziuni s-au produs din vina părții vătămate, care nu a purtat casca de protecție, nu se mai poate reține că punerea în primejdie a vieții părții vătămate se datorează faptei inculpatului.
Partea civilă nu a motivat în scris apelul.
Societatea de Asigurare Reasigurare SA a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale în latura civilă a cauzei.
În motivarea apelului s-a arătat că daunele materiale nu au fost probate în totalitate, iar cuantumul daunelor morale este prea ridicat în raport cu zilele de îngrijiri medicale.
S-a mai arătat că raportat la dispozițiile art. 15 alin. 6, obligarea asigurătorului la plata sumei de 1500 lei este nelegală iar pretențiile unității sanitare urmează a fi suportate în măsura procentului de culpă reținut în sarcina inculpatului.
Prin DP nr. 27/A din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul, pentru prelungirea dreptului de circulație cu 30 de zile.
Au fost respinse apelurile declarate de inculpatul, partea civilă și Societatea de Asigurare Reasigurare SA, împotriva sentinței penale nr. 2977/10.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
A fost obligat inculpatul, partea civilă și asigurătorul să plătească statului câte 15 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelurile, în cadrul dat de art. 378 Cod procedură penală și din oficiu conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, a apreciat că nu sunt fondate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei s-a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt în conformitate cu probele administrate în cauză și căreia i-a dat o încadrare juridică corectă.
Astfel, fapta inculpatului care a condus autoturismul marca Opel Vectra, cu nr. - pe strada - - din orașul Nădlac, din direcția 7 spre Primăria Orașului Nădlac, neacordând prioritate victimei și întrând în impact cu partea vătămată (fostă ) care conducea un moped marca, accident în urma căruia aceasta din urmă a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, iar viața i-a fost pusă în pericol întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Cu privire la motivele invocate de către inculpat în apel, tribunalul a apreciat că în mod justificat prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal în art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, dat fiind concluziile raportului de expertiză medico-legală care concluzionează că viața victimei a fost în pericol. Cu referire la pct. 6 din acest raport, punct redat în motivele de apel dar nu în integralitatea sa, tribunalul a reținut că medicul legist nu este în măsură să afirme cu certitudine dacă leziunile nu s-ar fi produs sau ar fi avut o gravitate mai mică în cazul purtării unei căști de protecție de către partea vătămată, sens în care apărarea inculpatului este nefondată.
De asemenea, sunt neîntemeiate și apărările inculpatului din apel în sensul că între acțiunea inculpatului și leziunile produse părții vătămate nu se poate reține în mod neechivoc un raport de cauzalitate și că instanța trebuia să dea eficiență principiului "in dubio pro reo".
Astfel, prima instanță a reținut din probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare, declarația inculpatului, declarația părții vătămate, declarația martorilor, că inculpatul a încălcat prevederile art. 57 alin. 2 din OUG 2002 privitoare la obligația de acordare a priorității ceea ce a determinat producerea accidentului. Deoarece, instanța a reținut și faptul că partea vătămată a încălcat dispozițiile art. 99 alin. 1, pct. 9 din OUG 195/2002 privitoare la obligația de a purta cască de protecție omologată. Pe baza acestor constatări prima instanță a apreciat în mod justificat faptul că inculpatul are culpă în proporție 70% în producerea accidentului iar partea vătămată în proporție de 20%.
Cu privire la apelul părții vătămate și al asigurătorului, pentru motivele expuse anterior, tribunalul a aprecit ca nefondat apelul părții vătămate în latura penală a cauzei în sensul reținerii culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului, culpa părții vătămate în proporție de 20% în producerea accidentului rezultă în mod neechivoc din procesul-verbal de constatare și din declarația inculpatului.
În soluționarea laturii civile a cauzei, tribunalul a reținut că daunele materiale în sumă de 974,25 lei au fost corect acordate în măsura dovedirii acestora prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, declarațiile martorilor, și raportat la gradul de culpă al inculpatului în producerea accidentului.
În privința daunelor morale, instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit cuantumul acestora ținând cont de leziunile produse părții vătămate, de intervențiile chirurgicale la care a fost supusă precum și consecințele acestora. Astfel, suma de 7000 lei acordată părții vătămate este echitabilă.
Cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de părții vătămate, prima instanță a dispus în mod legal ca suma de 1500 lei să fie achitată de către asigurător, în situația în care nu va fi achitată de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 50 din Legea 136/1995.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea formulată de inculpatul, pentru prelungirea dreptului de circulație cu 30 de zile.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, a respins apelurile declarate de inculpatul, partea civilă și Societatea de Asigurare Reasigurare SA, împotriva sentinței penale nr. 2977/10.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul, partea civilă și asigurătorul să plătească statului câte 15 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei penale nr. 27/A din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii și achitarea sa, potrivit art.11, pct.2, lit.a C.P.P. raportat la art.10 lit.d C.P.P. privind infracțiunea prev.de art.184 alin.2 și 4.Cod Penal, nefiind dovedit fără echivoc raportul de cauzalitate dintre fapta sa și consecințele acesteia.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate în apărare, precum și de celelalte părți și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrarea juridică faptelor reținute.
Din probatoriul administrat, respectiv, proces - verbal de constatare, concluziile raportului de expertiză tehnică, declarațiile martorilor, rezultă că în data de 24.12.2006, în jurul orelor 10,00, inculpatul în timp ce conducea autoturismul marca " Opel Vectra" la intersecția străzii -ia cu strada - - din localitatea Nădlac, nu a respectat semnificația indicatorului stop, intrând în intersecție fără să oprească, astfel, acroșând cu partea dreapta față a autovehiculului pe partea vătămată ( fostă ), care conducea regulamentar pe drumul cu prioritate un moped.
Instanța a reținut că inculpatul nu a respectat obligația de acordare a priorității, prev.de art.57 alin.2 din OUG.195/2002, iar partea vătămată nu a respectat obligația legală prev.de art. 99 alin.1, pct.9 din OUG.195/2002, de a purta cască de protecție omologată. În această situație, în mod corect, s-a reținut o culpă de 70 % în sarcina inculpatului și o culpă de 30 % în sarcina părții vătămate, în producerea accidentului, culpa inculpatului apreciindu-se ca fiind determinantă în accidentul produs.
În aceste condiții, se apreciază că, raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmările produse, a fost determinat fără echivoc, iar cererea de achitare formulată de inculpat, va fi respinsă, deoarece nu se bazează pe probatoriul administrat în cauză.
În consecință, se constată că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, sub aspect penal sau civil, urmând ca în baza art.385/15, pct.1, lit.b C.P.P. recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1, lit.b p Cod Penal, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 27/A din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: VI/05.05.09
Dact: 2 exempl/05.05. 2009
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
