Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 404/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 2149/303/2008
512/2009
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA I-a PENAL
DECIZIA PENAL NR.404/
Ședința public de la data de 20 martie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECTOR - -
JUDECTOR ---
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL BUCURE ȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul - împotriva Deciziei penale nr.41/A/19.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a II-a Penal, în Dosarul penal nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public a rspuns recurentul-inculpat, personal și asistat juridic de aprtor ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.256.132/2008, lipsind celelalte prți.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz prezența la dosar a motivelor de recurs depuse de recurentul-inculpat, dup care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Aprtorul ales al recurentului-inculpat, invocând cazul de casare prevzut de art.3859pct.9 Cod procedur penal, arat c recursul privește latura civil a cauzei și, fr a avea obiecții referitor la cuantumul despgubirilor materiale și morale, critic hotrârile judectorești pentru faptul c nu sunt opozabile asigurtorului de rspundere civil, întrucât, pe de o parte, sentința penal deși reține c inculpatul rspunde în contradictoriu cu asigurtorul de rspundere civil, nu este clar, iar, pe de alt parte, instanța de apel a considerat c acesta nu rspunde, fiind aplicabile dispozițiile art.54 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.304/2007, așa încât solicit admiterea recursului, casarea hotrârilor penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare ctre stat, artând c hotrârile penale sunt motivate și lmuritoare, iar instanța de apel a argumentat de ce a respins apelul inculpatului.
Recurentul-inculpat, personal, este de acord cu concluziile puse de aprtorul ales.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de faț, constat urmtoarele:Prin sentința penal nr.775/20.11.2008, pronunțat de Judectoria Sectorului 6 B,s-a dispus, în baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.c, art.76 lit.e Cod penal, condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru svârșirea infracțiunii de vtmare corporal din culp.
În baza art.71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative,- art.64, lit.b, c Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționat a executrii pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal, atrgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executrii pedepsei accesorii, pe durata suspendrii pedepsei principale.
În baza art.14, art.346 alin.1 Co de procedur penal, raportat la art.998 și urm Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 39466,52 lei și dobânda legal aferent, cu titlu de despgubiri civile, din care: 4462,52 lei și dobânda legal aferent de la data de 15.10.2005 pân la data plții efective - reprezentând despgubiri materiale și 35.000 lei și dobânda legal aferent de la data rmânerii definitive a hotrârii pân la data plții efective - reprezentând despgubiri morale ctre partea civil, în contradictoriu cu asigurtorul
În baza art.14, art.346 alin.1 Cod procedur penal, art.998 și urmtoarele Cod civil, art.313 din Legea nr.95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 24169,54 lei cu titlu de daune materiale ctre partea civil, în contradictoriu cu asigurtorul SC SA, cu sediul în B, sector 2,-.
În baza art.191 alin. 1 Cod procedur penal, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare ctre stat.
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța de fond a reținut în fapt urmtoarea situație:
La data de 15 octombrie 2005, inculpatul a condus pe Bd. - -, autoturismul Daewoo Cielo cu numrul de înmatriculare B-43-, proprietatea numitului G, accidentând pe partea vtmat, în vârst de 48 de ani, care traversa strada prin loc nepermis și fr s se asigure.
În urma impactului, partea vtmat a suferit leziuni pentru a cror vindecare a necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale, prin starea de com viața fiindu-i pus în primejdie.
Partea vtmat a fost internat la Spitalul Universitar de Urgenț B în perioada 15.10 - 05.12.2005 cu diagnosticul "politraumatism, contuzie cerebral grav, com, contuzii ale membrelor, contuzie toracicoabdominal".
La data de 22.06.2006 a fost emis de ctre CNPAS decizia asupra capacitții de munc nr.340, prin care partea vtmat a fost încadrat în gradul I de invaliditate, urmare a leziunilor suferite în urma accidentului.
Dup accident, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, stabilindu-se c avea o alcoolemie în aerul expirat de 0,59 mg/l, dup care inculpatul a fost condus la. unde i-au fost recoltate dou probe de sânge la interval de o or. Astfel, la ora 955alcoolemia era de 1,25 gr%0iar la ora 1055alcoolemia era de 1,10 gr%0. Dup recalcularea alcoolemiei s-a constatat c alcoolemia era de 0,75g%0.
Situația de fapt, astfel cum a fost descris, a fost dovedit pe baza urmtoarelor mijloace de prob: recunoașterea inculpatului coroborat cu declarația martorului și cea din cursul urmririi penale a martorului - (fila 118 din dosarul de urmrire penal), ambii oferind informații cu privire la momentele imediat ulterioare svârșirii faptei întrucât au sosit la locul faptei ulterior și nu au observat personal momentul impactului, vzând-o doar pe partea vtmat czut pe liniile de tramvai și pe inculpat încercând s o resusciteze, buletinul de analiz alcoolemie, expertiza medico legal de calculare retroactiv a alcoolemiei.
Aceste elemente au fost susținute și de raportul de expertiz tehnic,care a stabilit c în momentele premergtoare accidentului autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. B-43- condus de inculpat se deplasa pe Bd. G-ral - - din B, din direcția Bd. - -, ctre Bd. T, cu o vitez de cea 65,0 kmn/h, iar victima se deplasa pe o traiectorie de la stânga la dreapta, în raport cu direcția de înaintare a autoturismului, în traversarea carosabilului cu o vitez de cea 4,9 km/. Impactul dintre autoturism și victim s-a produs pe carosabilul de pe B-dul G-ral - -, pe sensul de deplasare dintre Bd. - -, ctre Bd. T, la cca 7,5 metri faț de nivelul bordurii trotuarului din dreapta și la cca 12,0 metri dup nivelul de intrare la imobilul cu nr.70.
Expertiza a mai stabilit c accidentul putea fi evitat de conductorul auto, dac ar fi respectat regimul legal de vitez la deplasarea prin localitate, deoarece spațiul minim necesar acestuia pentru oprirea autoturismului (Sn = 24,0 metri), a fost mai mic decât spațiul parcurs de autoturism din momentul apariției strii de pericol pân în momentul impactului (Sa = cca 39,0 ), iar victima putea preveni accidentarea sa, dac se comporta în așa fel încât s nu constituie un pericol pentru ceilalți participanți la trafic și se angaja în traversarea arterei circulate, prin loc special amenajat (existent în apropiere) și numai dup o asigurare prealabil corespunztoare.
maxim de deplasare a autoturismului de la care impactul putea fi evitat era de aproximativ 53,0 km/, ceea ce pe sectorul respectiv de drum se impunea având în vedere condițiile concrete de circulație - carosabilul umed pe fond de ploaie torențial.
Raportul de expertiz medico-legal nr.A 1/4157/22.05.2006 întocmit în cursul urmririi penale a concluzionat c a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, pentru care a necesitat circa 55 zile de îngrijiri medicale. Prin starea de com, viaața numitei a fost pus în primejdie.
Faț de situația de fapt constatat în urma administrrii și analizrii probelor, instanța de fond a apreciat c victima a creat o stare de pericol prin traversarea strzii prin loc nepermis și fr s se asigure, iar inculpatul prin faptul c a circulat cu autoturismul peste viteza maxim legal admis prin localitate, în condiții de carosabil umed, pe fondul unei ploi torențiale unde apriori se putea aștepta la apariția unui eventual pericol în condițiile de circulație menționate și dup ce a consumat buturi alcoolice ce i-au produs o reducere a timpului de reacție și a atenției, și ca atare a reținut o culp concurent a celor dou prți, în proporție de 70-30%, la producerea accidentului rutier.
A concluzionat instanța de fond c, în drept, fapta inculpatului - constând în aceea c a pricinuit prții vtmate o vtmare a integritții corporale, care a necesitat pentru vindecare 55 de zile de îngrijiri medicale și i-a pus în primejdie viața, ca urmare a nerespectrii dispozițiilor legale care reglementeaz circulația pe drumurile publice - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vtmare corporal din culp în forma agravat, prevzut de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a considerat c elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul marca Daewoo Cielo cu numr de înmatriculare B-43-, cu înclcarea prevederilor legislației rutiere, art. 158 lit. j din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, în vigoare la data producerii accidentului. Urmarea imediata a faptei o constituie vtmarea integritții corporale a prții vtmate (leziunile produse au necesitat pentru vindecare 55 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia), iar legtura de cauzalitate dintre fapt și prejudiciu este dovedit prin expertiza medico-legal (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabil a traumatismului și gravitatea traumatismului exprimat prin criteriul numrului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare).
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat c inculpatul a svârșit infracțiunea din culp fr prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit b Cod penal. În sensul c acesta nu a avut reprezentarea faptei și a consecințelor acesteia, deși trebuia și putea s le prevad. Obligația de prevedere a rezultatului este prevzut de Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002 care reglementeaz circulația pe drumurile publice și obligația conductorului auto de a respecta limita de vitez corespunztoare sectorului de drum pe care circul, ca și aceea de a nu consuma buturi alcoolice, iar posibilitatea de prevedere, în raport de experiența sa de viaț, de condițiile atmosferice și de carosabil concrete, astfel încât avea posibilitatea s evite impactul dac îndeplinea toate obligațiile impuse de circulația în condiții de siguranț pe drumurile publice, dup cum rezult din concluziile raportului de expertiz tehnic auto si celelalte mijloace de prob administrate în cauz.
S-a mai artat c fapta svârșit de inculpat este în forma agravat, prevzut de art.184 alin.4 Cod penal, întrucât a fost svârșit ca urmare a nerespectrii dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activitți (dispozițiile care reglementeaz circulația pe drumurile publice).
La individualizarea pedepsei, prima instanț a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevzute de art.72 Cod penal: dispozițiile pârtii generale a Codului Penal (condițiile rspunderii penale, formele de vinovție), limitele de pedeaps stabilite în partea special a Codului Penal, gradul de pericol social (fapta a fost svârșit ca urmare a nerespectrii dispozițiilor legale ce reglementeaz circulația pe drumurile publice, existând o culp concurent a victimei care a înclcat prevederile art.205 alin.3 și art. 207 lit.c din Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002, în vigoare la data producerii accidentului), modul de svârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (nu are antecedente penale, a avut o atitudine de regret sincer și cooperare cu organele judiciare, este angajat, a încercat s îi acorde victimei primul ajutor imediat dup svârșirea faptei și s-a interesat de starea de sntate a acesteia ulterior).
Întrucât inculpatul, dup comiterea faptei, și în timpul procesului penal, a avut o atitudine cooperant, recunoscând și regretând în mod sincer fapta, instanța a aplicat și a dat efect circumstanței atenuante prevzute de art. 74 lit. c Cod penal, aplicând inculpatului o pedeaps situat sub minimul special prevzut de lege a crei executare a suspendat-o condiționat în conformitate cu prevederile art.81 și 82 Cod penal.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, prima instanț a obligat pe inculpat la plata de despgubiri civile ctre partea civil, cu titlu de despgubiri materiale și morale, constatând c sunt întrunite condițiile rspunderii civile delictuale, stabilind culpa ce revine fiecruia în producerea accidentului și în funcție de care a procedat la diminuarea în mod corespunztor a sumelor necesare reparrii integrale a prejudiciului suferit de partea vtmat.
De asemenea, inculpatul a fost obligat, proporțional cu gradul culpei sale în producerea accidentului, și la plata de despgubiri materiale ctre partea civil Spitalul Universitar de Urgenț B, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale de care a beneficiat partea vtmat, în temeiul asigurrilor medicale.
Stabilirea obligației inculpatului de plat a despgubirilor civile a fost fcut în contradictoriu cu asigurtorul autoturismului, C A, care a fost citat în cauz, considerându-se c acesta nu poate fi obligat direct la despgubiri în cadrul procesului penal (lucru pe care de altfel partea civil nici nu l-a solicitat), în condițiile în care potrivit art.14 din Codul d e procedur penal, acțiunea civil în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la rspundere civil a inculpatului, precum și a prții responsabile civilmente, asigurtorul neavând aceast calitate. Totodat s-a observat c din nici o prevedere a legii nr.136/1995 nu rezult c societatea de asigurare ar avea alt calitate decât aceea de "asigurtor", așa cum este ea denumit repetat în cuprinsul legii, dup cum nici dispozițiile din Codul d e procedur penal, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun s se considere c, în asemenea situații, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabil civilmente. Partea responsabil civilmente este, potrivit art. 24 alin.3 Cod de procedur penal, persoana chemat s rspund, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, or asigurtorul pltește suma în baza acordului de voinț dintre el și persoana asigurat.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale cu calitatea de parte responsabil civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legal nu permite o astfel de interpretare.
Art. 24 alin. 3 din Codul d e procedur penal, face trimitere la legea civil, deci la dispozițiile art.1000 alin. 1 și 3 din Codul civil, care reglementeaz o atare rspundere. Or, natura juridic a obligației pe care și-o asum societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferit de rspunderea pentru fapta altuia, reglementat prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum și de rspunderea comitenților, pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se refer alin. 3 al aceluiași articol.
Drept urmare, s-a apreciat de ctre instanța de fond c singura modalitate în care victima poate formula acțiune direct împotriva asigurtorului este acțiunea în fața instanței civile, dup cum confirm și dispozițiile art. 54 din legea nr. 136/1995: "în cazul stabilirii despgubirii prin hotrâre judectoreasc, drepturile persoanelor pgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercit împotriva asigurtorului de rspundere civil, în limitele obligației acestuia, stabilit în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor rspunztoare de producerea accidentului, în calitate deintervenienti fortati". În cadrul procesului penal, persoana rspunztoare de producerea accidentului este inculpatul care are calitate de parte principal, astfel încât se poate aprecia c intenția legiuitorului de a crea o cale mai facil victimei de a recupera despgubirile s-a limitat la acțiunea civil în fața instanței civile și nu poate fi extins prin analogie la acțiunea civil în cadrul procesului penal.
Împotriva acestei hotrâri, în termen legal (la data de 24 noiembrie 2008)a formulat apel inculpatul,care a criticat soluția pronunțat de instanța de fond sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul c în mod eronat instanța de fond a apreciat c asigurtorul nu poate fi obligat la despgubiri, întrucât vicitma accidentului se poate întoarce împotriva acestuia în instanța civil, solicitând a se constata c hotrârea îi este opozabil și asigurtorului în limitele stabilite prin Ordinul nr. 3113/28.11.2003, impunându-se obligarea acestuia doar la plata în aceste condiții a despgubirilor materiale și morale.
Prin decizia penal nr.41 A din 19 ianuarie 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a II-a Penal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare ctre stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele, a reținut c apelul este nefondat, pentru urmtoarele considerente:
Cu prilejul judecrii în fond a cauzei, au fost respectate dispozițiile legale ce garanteaz aflarea adevrului și asigur drepturile prților, au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevrului, probe ce au fost în mod complet luate în seam și exact apreciate.
Pe cale de consecinț, Tribunalul a constatat c faptele și împrejurrile reținute ca existente prin hotrârea atacat, precum și cele înlturate prin aceeași hotrâre, corespund probelor administrate în cauz, soluția dat în fapt cauzei penale judecate, întemeindu-se pe materialul existent la dosar și fiind în concordant cu acesta.
Totodat s-a apreciat c, reținând în mod corect existența faptelor și vinovția inculpatului în svârșirea acestora, instanța fondului a aplicat o pedeaps judicios individualizat, respectând caracterul general al criteriilor de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal cât și caracteristica lor de pluralitate.
De asemenea, sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a reținut c prima instanț a apreciat în mod corect asupra îndeplinirii condițiilor rspunderii civile delictuale, precum și a întinderii prejudiciului cauzat prții civile și, pe cale de consecinț, a daunelor acordate acesteia.
Referitor la motivele de apel invocate de inculpat, Tribunalul a apreciat c acesta nu poate critica, în apel, hotrârea atacat, pentru motivul c nu a fost obligat, alturi de el, la plata despgubirilor și asigurtorul; chemarea unor persoane în proces neputând-se face la cererea inculpatului, și cu atât mai puțin în apelul su, deoarece o astfel de rspundere solidar este prevzut de lege în interesul creditorului, iar nu al debitorilor care pot fi urmriți, oricare dintre ei, pân la concurența întregii pagube (cu limitrile impuse în cazul asigurtorului de reglementrile în materie).
S-a mai artat c într-adevr, Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile unite, prin decizia nr.1/2005 a statuat c societatea de asigurare particip în procesul penal în calitate de asigurtor de rspundere civil, în aplicarea dispozițiilor art. 54 alin.4 și ale art. 57 din Legea nr. 136/2005, privind asigurrile și reasigurrile în România, cu modificrile ulterioare, stabilindu-se astfel ca societțile de asigurare s fie citate în procesul penal, numai în calitate de asigurtor, deoarece raporturile juridice dintre aceste societți și asigurat au la baz o solidaritate tacit stabilit prin convenție, care d dreptul persoanelor pgubite prin producerea accidentelor s pretind în baza art. 57 alin. 1 din Legea nr.136/1995, despgubiri, atât celor rspunztori de producerea acestora, cât și direct asigurtorului de rspundere civil.
Ca atare, s-a concluzionat c dreptul de a alege persoana împotriva creia se îndreapt pentru obținerea despgubirilor, aparține în exclusivitate celui pgubit.
Pe de alt parte, s-a precizat c nu este de ignorat nici actuala reglementare dat de Legea nr.136/1995, modificat prin Legea nr.304/2007 potrivit cu care obligativitatea citrii societții de asigurare în procesul penal a fost eliminat, art. 54 având urmtorul cuprins: "Despgubirea se stabilește și se efectueaz conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despgubirii prin hotrâre judectoreasc, drepturile persoanelor pgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercit împotriva asigurtorului de rspundere civil, în limitele obligației acestuia (. ) cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor rspunztoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați".
Rezult, ca atare, c rspunderea societții de asigurare, care se bazeaz pe contractul de asigurare, în condițiile stipulate în acest contract, este posterioar procesului penal în cadrul cruia se stabilește numai existența rspunderii penale a inculpatului și cuantumul pagubei.
Împotriva ambelor hotrâri pronunțate de instanțele inferioare, în termen legal (la data de 27 ianuarie 2009),a formulat recurs inculpatul.
recursul inculpatului a fost ]nregistrat pe rolul acestei Curți la data de 06 martie 2009, stabilindu-se tremen de judecat pentru data de 20 martie 2009.
Prin intermediul motivelor scrise de recurs, formulate în termenul prevzut de art. 38510alin. 2 din Codul d e procedur penal, respectiv la data de 13 martie 2009, aprtorul ales al recurentului inculpat a învederat c recursul declarat vizeaz exclusiv latura civil a cauzei, în sensul c în raport de considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel, dispozitivul acesteia nu este lmuritor, întrucât în cuprinsul motivrii hotrârii recurate, instanța de apel a apreciat în mod eronat c asigurtorul nu poate fi obligat la despgubiri, ci victima accidentului se poate întoarce împotriva acestuia, în fața instanței civile, și de asemenea a considerat în mod greșit c, în penal rspunde de accident inculpatul, iar victima pentru recuperarea mai ușoar a despgubirilor, se poate adresa instanței civile, pe calea unei acțiuni separate. S-a artat totodat, c de fapt, având în vedere decizia nr.1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și dispozițiile art.49,50 și 51 din Legea nr.136/1995 privind asigurrile și reasigurrile în România, asigurtorului îi este opozabil hotrârea instanței penale, privitor la plata despgubirilor civile, materiale și morale, îns în limitele stabilite anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor, iar dac acestea sunt depșite de cuantumul daunelor acordate de instanț, restul va fi acoperit/pltit de inculpat.
Ca atare, prin motivele scrise de recurs, s-a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond numai în ceea ce privește latura civil a cauzei, în sensul de a se constata c hotrârea îi este opozabil asigurtorului, în limitele stabilite prin lege.
Cu prilejul dezbaterilor orale asupra recursului, ce au avut loc în ședința public din data de 20 martie 2009, aprtorul recurentului inculpat a precizat c recursul declarat în cauz se întemeiaz pe cazul de casare prev. de art. 3859pct.9 din Codul d e procedur penal, iar criticile pe care le formuleaz împotriva hotrârile pronunțate de instanțele inferioare se refer la faptul c acestea nu sunt opozabile asigurtorului de rspundere civil, și deși în dispozitivul sentinței pronunțate de instanța de fond se reține c inculpatul rspunde în contradictoriu cu asigurtorul de rspundere civil, aceast dispoziție nu este clar, iar pe de alt parte instanța de apel a considerat c asigurtorul nu rspunde, fiind aplicabile dispozițiile art.54 din legea nr.136/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.304/2007.
În contextul acestor noi precizri fcute asupra motivelor de recurs, inculpatul a solicitat casarea ambelor hotrâri pronunțate în cauz și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În susținerea recursului, aprtorul recurentului inculpat a depus la dosar ordinul nr.3116/2005 al Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor, Legea nr.304/2007 pentru modificarea și completarea legii nr.136/1995 privind asigurrile și reasigurrile în România, precum și practic judiciar în materia opozabilitții hotrârii penale asigurtorului de rspundere civil (copia deciziei penale nr.907/A/03 11 2006 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția I Penal).
Analizând actele și lucrrile dosarului, în raport cu motivele de recurs astfel invocate, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedur penal, Curtea constat crecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arta în cele ce urmeaz:
Potrivit art. 3856alin. 2 Cod procedur penal, calea de atac a recursului (cale ordinar de atac) devolueaz numai asupra chestiunilor de drept ale cauzei, instanța de recurs trebuind a examina cauza exclusiv în limitele celor 21 de motive de casare prev. de art. 3859din Codul procedur penal.
În cauza de faț, inculpatul a invocat în susținerea recursului cazul de casare prev. de art. 3859pct.9 din Codul d e procedur penal, potrivit cruia "Hotrârea este supus casrii când. nu cuprinde motivele pe care se întemeiaz soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotrârii sau acesta nu se înțelege."
Examinând hotrârile pronunțate de ctre instanțele inferioare, din perspectiva incidenței acestui caz de casare în raport de chestiunile care au generat nemulțumirea inculpatului, privitoare la modalitatea în care a fost tranșat problema angajrii rspunderii contractuale a asigurtorului de rspundere civil pentru plata despgubirilor acordate de instanț victimei accidentului rutier, în producerea cruia a avut și inculpatul (asigurat de rspundere civil) o culp concurent, precum și unitții spitalicești pentru îngrijirile medicale de care a beneficiat victima, Curtea constat c în cauz nu se regsește nici una dintre situațiile alternative la care se refer cazul de casare analizat.
Astfel, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au expus în chip lmuritor în considerentele sentinței și respectiv ale deciziei pronunțate, argumentele juridice pentru care au considerat c în cauza penal dedus judecții, nu se poate proceda la obligarea direct a asigurtorului de rspundere civil delictual la plata despgubirilor civile acordate victimei accidentului rutier și respectiv unitții spitalicești pentru contravaloarea serviciilor medicale, opinie pe care de altfel, așa cum rezult din cuprinsul motivelor scrise de recurs și al concluziilor scrise depuse la dosar, chiar și recurentul inculpat, prin aprtorul su, o accept în raport de prevederile legale în vigoare, context în care prin urmare nu se poate vorbi despre o nemotivare a soluției.
De asemenea, faptul c în dispozitivul sentinței date de instanța de fond s-a fcut mențiunea c inculpatul este obligat la plata despgubirilor civile necesare reparrii prejudiciilor cauzate prților civile, în contradictoriu cu asigurtorul C, dispoziție confirmat ca atare și de ctre instanța de apel prin respingerea criticilor inculpatului, nu înseamn c ne aflm în situația unei contrarietți faț de considerentele celor dou hotrâri prin care s-a statuat asupra imposibilitții legale de obligare direct, în cadrul procesului penal, a asigurtorului de rspundere civil, la suportarea despgubirilor civile, fie și în limitele stabilite prin ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor, întrucât respectiva mențiune din cuprinsul dispozitivului sentinței dat în fond nu obligația legal și contractual pe care o are asigurtorul de rspundere civil de a efectua, în baza contractului de asigurare, conform disp.art.43, 49 și 54 din legea nr.136/1995, modificat și completat prin legea nr.304/2007, plata despgubirilor pentru prejudiciile de care rspunde asiguratul su, în limitele stabilite anual prin normele Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor, ci ea are tocmai rolul de a sublinia caracterul opozabil al hotrârii faț de asigurtorul de rspundere civil, atât cu privire la existența rspunderii penale și a celei civile delictuale a inculpatului cu care asigurtorul are încheiat convenția de asigurare de rspundere civil, cât și cu privire la întinderea pagubelor de care inculpatul se face responsabil în urma accidentului rutier, acesta fiind de altfel și rostul citrii asigurtorului în procesul penal.
Ca atare, mențiunea de stabilire a obligației inculpatului de plat a despgubirilor civile în contradictoriu cu asigurtorul de rspundere civil C A, nu afecteaz în nici un fel obligația asigurtorului de rspundere civil, ca în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul și în limitele stabilite prin ordin anual al Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor, s dezduneze pe prțile civile pentru pagubele suferite în urma accidentului, pentru acoperirea crora le-au fost recunoscute despgubiri de ctre instanț cu autoritate de lucru judecat, hotrârea instanței penale fiindu-i opozabil, în cât privește stabilirea rspunderii civile delictuale a asiguratului și întinderea daunelor.
Din aceast perspectiv este exclus a se vorbi și de un conținut nelmuritor al dispozitivului sentinței pronunțat de instanța de fond,
Faț de aceste considerente și având în vedere c, din oficiu, nu se constat existența nici unui alt motiv de casare a hotrârilor pronunțate în cauz, dintre cele prevzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedur penal, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedur penal, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedur penal, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ctre stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1,lit.b Cod procedur penal, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.41 A din 19 ianuarie 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a II-a Penal, în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedur penal, oblig pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare ctre stat.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public, astzi 20 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.G--II.
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Viorel Adrian
