Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 42/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 42/2010
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, asiguratorul SC SA A și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 266/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru partea civilă recurentă și avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsind părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocata părții civile depune la dosar motivele de recurs.
Se constată că la dosar a fost înregistrată o cerere de către inculpatul recurent prin care solicită a-i fi acordată asistență juridică din oficiu, neavând posibilitatea de a-și angaja apărător.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata părții civile solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, majorarea despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat, la suma de 29.457, 8 lei despăgubiri civile și la suma de 30.000 lei daunele morale.
În cauză au fost dovedite sumele solicitate, motiv pentru care inculpatul trebuia obligat la repararea integrală a daunelor materiale suferite de către partea civilă care nu se compun numai din diferența de la concediul medical la salariu, cheltuieli de recuperare la și taxa de expertiză.
Invocă faptul că instanța de apel a dat o interpretare greșită motivelor de apel cu privire la faptul că partea civilă a fost nevoită să ia împrumut și credite bancare pentru a putea face față cheltuielilor, dar nu a solicitat ca aceste sume să-i fie calculate în cadrul despăgubirilor civile, cum greșit a reținut instanța de apel.
Cu privire la daunele morale, instanța de fond în mod greșit a apreciat cuantumul acestora, acordând doar suma de 9.000 lei și nu 30.000 lei așa cum a solicitat: Având în vedere suferința părții civile care a suferit două intervenții chirurgicale, a rămas cu sechele post-traumatice, a rămas cu dureri care nu se vor vindeca niciodată, este justificată suma solicitată. Actele medicale relevă o dislocare a două vertebre și o fisură la a treia, care nu se vor vindeca niciodată necesitând tratamente de recuperare, astfel că suma de 9.000 lei este mult prea mică.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat în scris, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la dosar.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită respingerea recursurilor formulate de partea civilă și asiguratorul SC SA A ca nefondate.
Cu privire la recursul inculpatului solicită a fi admis, casată decizia recurată și rejudecând, aducerea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a sau d Cod pr. penală.
Avocata părții civile recurente solicită respingerea recursurilor declarate de inculpat și asigurator ca nefondate, fiind deplin dovedită culpa inculpatului în producerea accidentului, care datorită unei manevre greșite a accidentat pe partea civilă.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate sub aspectul laturii penale ca legale și temeinice. Instanțele au reținut o corectă stare de fapt, dând o corectă încadrare juridică faptei comise de inculpat, a fost dovedită culpa inculpatului în producerea accidentului, apărările acestuia fiind nefondate nefiind confirmate prin nici un mijloc de probă.
Cu privire la recursul asiguratorului, solicită a fi respins ca nefondat.
Solicită admiterea recursului părții civile, apreciind că instanțele nu au făcut o acoperire a prejudiciului suferit de partea civilă, numărul de zile de îngrijiri medicale, intervențiile chirurgicale suferite.
Astfel, se impune și majorarea daunelor morale acordate părții civile avându-se în vedere suferința cauzată și sechelele cu care aceasta a rămas, trebuind a fi avute în considerare chiar și creditele luate de aceasta pentru acoperirea recuperării.
Cu privire la despăgubirile civile, solicită a fi acordate doar în măsura dovedirii lor cu chitanțe.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 148/2009, Judecătoria Devaa dispus condamnarea inculpatului, la:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al.2, 4 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza II ), Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83,84 Cod penal.
În baza art. 14, 346. p p., art. 999 Cod civil, a obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 7980,3 lei RON, daune materiale și 9.000 lei RON, daune morale către partea civilă, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL
A obligat inculpatul la plata sumei de 3.473,68 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean H - D, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL A constatat că SC SA, Sucursala A, are calitate de asigurător.
În baza art. 191 al.1 p.p, a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 02.01.2006, în jurul orelor 9,15, inculpatul conducea autoutilitara marca 1300, cu nr. de înmatriculare -, aparținând SC SRL A, în interes de serviciu, pe DN 7, deplasându-se pe direcția A-
Pe raza localității, mai precis, în comuna, rula cu o viteză foarte mare, neadaptată la configurația drumului. Astfel, înainte de a intra într-o curbă deosebit de periculoasă, la dreapta pe sensul de mers al inculpatului, -, a pierdut controlul vehiculului, care a intrat într-un derapaj, trecând de mai multe ori de pe un sens de circulație pe altul.
În aceste condiții, în timpul derapajului și datorită faptului că inculpatul nu a mai putut redresa autoturismul, acesta a acroșat partea vătămată care se afla împreună cu martorul, pe partea a DN 7, mai precis, pe partea necarosabilă a drumului, în direcția D-A ( deci, partea vătămată nu se deplasa pe necarosabilul sensului de circulație pe care rula autoturismul condus de inculpat). Doar datorită deplasării necontrolate a autoutilitarei inculpatul a pătruns pe contrasens, acroșând partea vătămată.
În același timp, din sens contrar se deplasa autoturismul marca Renault 5, cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar pe direcția D-A, de martorul ( fostă ), care a observat viteza foarte mare cu care venea autoturismul condus de inculpat, din sens contrar, acționat sistemul de frână, reușind să oprească vehiculul pe sa de circulație. Totodată, înainte de a frâna, martorul a observat pe sensul său de mers 2 pietoni care se deplasau înspre A, pe partea necarosabilă și a semnalizat intenția de depășire a acestora, în contextul în care locul unde se deplasau pietonii (partea vătămată și martorul ) era foarte îngust.
Martorul nu a mai putut trece pe lângă cei doi pietoni, fiindcă a fost nevoită să oprească autoturismul, aproape de axul longitudinal, ce desparte cele două sensuri de circulație și a observat cum autoturismul condus de inculpat acroșează unul din pietoni (partea vătămată ), iar ulterior acesta a pătruns pe contrasens lovind autoturismul marca Renault.
Ca urmare a accidentului de circulație, produs din culpa exclusivă a inculpatul, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 85-90 zile îngrijiri medicale. Aceasta a prezentat sechele posttraumatice, respectiv, sinovită cronică genunchi drept, sechele algice și redoare cu determinare de flexie peste 135 gr. după traumatism genunchi drept și osteocondrită patelară și condili femurali.
Pentru stabilirea numărului exact de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de parte vătămată au fost efectuate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească expertize medico-legale, avizate de comisia superioară de medicină legală, din cadrul IML Minovici, stabilindu-se că afecțiunile părții vătămate nu influențează capacitatea de muncă și nu se încadrează în grad de invaliditate.
Producerea accidentului de circulație s-a datorat nerespectării de către inculpatul a dispozițiilor art.41 al. 1 din OUG nr. 195/2002, precum și dispozițiile art. 1 teza II, art. 124, art.129 și art.135 din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002.
Fapta, astfel cum a fost prezentată mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 al 2, 4 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea vătămată și civilă și asiguratorul SC SA Sucursala
În apel, inculpatul a solicitat desființarea sentinței atacate și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală și respingerea acțiunii civile arătând că nu se face vinovat de producerea accidentului rutier în care partea vătămată a suferit leziuni, că între autoturismul condus de inculpat și partea vătămată nu a existat contact, că partea vătămată a circulat pe carosabil și nu pe acostament, împrejurare ce face ca întreaga culpă în producerea leziunilor părții vătămate să aparțină acesteia, că accidentul a fost urmarea unei situații neprevăzute - pătrunderea unui autoturism neidentificat pe sensul de mers al inculpatului - că partea vătămată suferea de o serie de afecțiuni anterior accidentului, că obiectivele la suplimentul de expertiză solicitat de inculpat nu au fost trimise Institutului de medicină legală desemnat cu efectuarea expertizei medico legale, că vinovăția inculpatului nu este dovedită și că nu există legătură de cauzalitate între accidentul rutier și leziunile suferite de partea vătămată.
De asemenea, inculpatul a criticat sentința atacată și cu privire la dezlegarea dată acțiunii civile, în sensul că instanța a acordat părții civile daune materiale în baza unor declarații de martor subiective, interesate sau chiar mincinoase și a acordat daune morale numai pe baza depozițiilor martorilor, fără a interpreta actele medicale de la dosar.
Asiguratorul a criticat sentința atacată pentru faptul că prima instanță a acordat părții civile daune materiale și morale prea mari, solicitând diminuarea acestor sume și obligarea asiguratorului numai pentru limitele de despăgubire stabilite prin ordinul CSA nr. 3108/2004.
Partea vătămată și civilă a solicitat în apel majorarea cuantumului daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul de la 7980,3 lei la 29.457,8 lei, majorarea cuantumului daunelor morale de la 9000 lei la 30.000 lei și obligarea inculpatului și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul apărătorului care a asistat partea civilă în fața primei instanțe.
Prin decizia penală nr. 266/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosarul nr- au fost admise ca fondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 148/2009 pronunțată de Judecătoria Deva, pentru temeiul prev. de art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. "a" C.P.P. desființează parțial sentința atacată și, în consecință:
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpat, prin apărător, potrivit disp. art. 334.
C.P.P.A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare la prima instanță.
A fost respins ca nefondat apelul declarat deSC SA, în calitate de asigurator, împotriva aceleiași sentințe.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apel în cuantum de 100 lei au rămas în sarcina statului.
A fost obligată SC SA la 150 lei cheltuieli judiciare în apel.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către partea civilă în apel.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
1.În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul:
La termenul din 13 ianuarie 2009, printr-o cerere scrisă ( fila 355), inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 184 al. 2-4 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 1 Cod penal, apreciind că numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate părții vătămate nu putea depăși 60 de zile.
Instanța a pus în discuție această cerere, precizând că asupra acesteia urmează a se pronunța odată cu fondul.
La soluționarea fondului, instanța a omis a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat.
Având în vedere această omisiune, pentru acest motiv apelul declarat de inculpat a fost admis, iar sentința atacată desființată în parte.
Constatând că în urma expertizelor medico legale efectuate asupra părții vătămate s-a stabilit că pentru vindecarea acesteia, în urma leziunilor produse prin accidentul rutier, sunt necesare 85-90 de zile de îngrijiri medicale și nu mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale, așa cum susține apărătorul inculpatului, fără a exista vreun act medical care să sprijine susținerile acestuia, instanța de apel apreciază că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu și reținută și de prima instanță este corectă, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei a fost respinsă.
Cât privește starea de fapt reținută de prima instanță, în sarcina inculpatului și soluția de condamnare,tribunalul a constatat că sunt juste și se întemeiază pe probele administrate, nefiind necesară modificarea sentinței atacate sub aceste aspecte.
Astfel, din declarația martorei ( filele 62-63 urmărire penală), rezultă că autoturismul condus de inculpat a intrat în derapaj și a tamponat autoturismul condus de martoră, fără ca în zonă să fi fost prezent în acel moment vreun autoturism care să fi pătruns pe sensul de mers al inculpatului, infirmând categoric susținerile inculpatului în acest sens.
Nici o probă nu confirmă susținerea inculpatului, că derapajul autoturismului condus de el a fost determinat de pătrunderea unui alt autoturism pe sa de mers.
Declarația martorei este în totalitate susținută de declarația martorului (fila 64 urmărire penală).
Același martor plasează pe partea vătămată pe acostament și nu pe carosabil, cum susține inculpatul, susținerile martorului sunt confirmate și de martorul ( fila 66), care la rândul său plasează partea vătămată pe acostament, nu pe carosabil. Aceste declarații nu au fost infirmate de alte probe.
În ce privește afirmația inculpatului în sensul că autoturismul său nu a intrat în contact cu victima, acestea sunt contrazise de concluziile actelor medico- legale și de planșele foto de la filele 11 ( foto 6 ), 9 și 13 (foto 10) și 14 (foto 14), unde sunt clar vizibile pe partea a autoturismului condus de inculpat atât urmele de contact dintre acesta și autoturismul Renault - în zona portierei stânga față a - cât și urma de contact ( înfundare) între autoturismul și partea vătămată, în zona spate stânga a caroseriei autoturismului.
Preexistența unor afecțiuni ale părții vătămate este irelevantă, cât timp în lipsa acțiunii culpabile a inculpatului, starea de sănătate a părții vătămate nu s-ar fi agravat.
Practica judiciară este constantă în sensul că afecțiunile preexistente ale victimei nu pot diminua răspunderea penală și civilă a autorului faptei.
În ce privește critica privind netrimiterea obiecțiunilor formulate de inculpat la rapoartele de expertiză medico legală la IML Minovici B, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, întrucât până la formularea acestor obiecțiuni, fusese emis avizul comisiei superioare de medicină legală din cadrul IML Minovici, care a confirmat concluziile expertizelor medico legale, această comisie fiind forul cel mai înalt care poate fi chemat să se pronunțe asupra temeiniciei unor expertize medico-legale. În consecință, peste acest aviz nu pot fi efectuate alte expertize medico-legale.
Cu privire la daunele materiale și morale, au formulat critici în apel inculpatul, partea civilă și asiguratorul. Aceste critici, s-a constatat că sunt neîntemeiate.
Cuantumul daunelor materiale a fost corect stabilit de către prima instanță, care a dat relevanță înscrisurilor depuse de partea civilă și declarațiilor de martori propuși pe latura civilă, astfel că nu se poate diminua suma stabilită de prima instanță.
Pe de altă parte, nu se impune nici majorarea daunelor materiale, așa cum solicită partea civilă, care în susținerea apelului a arătat prin apărător că trebuie despăgubiră și pentru creditele luate pentru a acoperi cheltuielile generate de urmările accidentului.
Acest argument nu poate fi primit întrucât, dacă s-ar accepta susținerile părții civile, inculpatul ar fi obligat o dată la contravaloarea creditului și a doua oară la a suporta contravaloarea cheltuielilor dovedite cu înscrisuri, însă sumele de bani dovedite cu chitanțele depuse la prima instanță provin, în mod logic, din creditul special contractat în acest sens de partea civilă.
Cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanță compensează suferințele la care a fost expusă partea civilă și nu se impune majorarea sau diminuarea cuantumului daunelor morale stabilite de prima instanță.
În ce privește critica formulată de asigurator, care solicită a-i fi diminuată răspunderea în limitele prev. de ordinul CSA nr. 3108/2004, s-a constatat că aceasta este nejustificată.
Instanța de judecată are numai competența de a constata calitatea de asigurator a societății comerciale cu care inculpatul a încheiat polița RCA, iar cu ocazia executării dispozițiilor civile ale sentinței, vor fi avute în vedere limitele contractului de asigurare și dispozițiile speciale din ordinul invocat.
Prima instanță a omis să oblige pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă ( onorariu avocat) în fața primei instanțe, deși față de împrejurarea că a fost adoptată o soluție de condamnare a inculpatului și de împrejurarea că la dosar ( fila 354) a fost depusă de către apărător chitanța privind onorariul în sumă de 500 lei, acest lucru era obligatoriu.
În consecință, sub acest aspect, a fost admis apelul părții civile, urmând ca inculpatul să fie obligat la 500 lei cheltuieli judiciare în fața primei instanțe, către partea civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă, inculpatul și asiguratorul SA A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea civilă a solicitat casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și majorarea despăgubirilor civile la suma de 29.457 lei și a daunelor morale la 30.000 lei.
În motivele de recurs arată că instanțele de fond și apel nu au acordat în totalitate cheltuielile făcute de partea civilă privind ședințele de recuperare și taxa de expertiză și nu numai diferența acordată de la concediul medical la salariu.
Cu privire la daunele morale, apreciază că în mod greșit a fost stabilit cuantumul acestora, având în vedere că a suferit două intervenții chirurgicale, a rămas cu sechele post-traumatice, iar actele medicale depuse relevă o dislocare a două vertebre și o fisură la a 3-a, astfel că se impune majorarea acestora la suma solicitată.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a sau d Cod pr. penală, întrucât nu se face vinovat de producerea accidentului rutier, în cauză nici nu există probe de vinovăție.
De asemenea, solicită respingerea acțiunii civile și exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale.
Asiguratorul Societatea de Asigurare-Reasigurare SA B - Sucursala Aas olicitat a se constata că în cauză față de probatoriul administrat nu se poate reține culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, astfel că se impune reducerea despăgubirilor civile și a daunelor morale raportat la gradul de culpă al inculpatului.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385/9 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că recursul părții civile este fondat urmând a fi admis iar a inculpatului și asiguratorului sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare.
Instanțele de fond și apel au reținut o corectă stare de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul circulând cu o viteză mare, neadaptată configurației drumului, intrând într-o curbă deosebit de periculoasă a pierdut controlul vehiculului, a intrat în derapaj, trecând de mai multe ori de pe un sens de circulație pe altul.
În aceste condiții, inculpatul nu a mai putut redresa autovehiculul și a acroșat-o pe partea vătămată care circula pe acostamentul din sensul opus, producându-i leziuni care au necesitat 85-90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin urmare, culpa în producerea accidentului îi aparține în exclusivitate inculpatului, așa încât cererea de achitare este nefondată, motiv pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. penală, recursul acestuia va fi respins.
Din aceleași considerente și recursul asiguratorului sub aspectul culpei va fi respins.
Cât privește recursul părții civile se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. 1 și 5/1 Cod pr. penală acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere a inculpatului sub aspectul despăgubirilor civile și a daunelor morale.
Din actele depuse la dosar - filele 61-127 coroborate cu declarațiile martorilor - - fila 171, - fila 158, - fila 135 și - fila 186, rezultă că partea civilă a făcut cheltuieli cu medicamentele cumpărate, transport la Târgu-M, fiole și tratament de recuperare la în sumă totală de 13.530,81 lei și nu de 7.980,3 lei cum greșit au calculat cele două instanțe.
De asemenea, în mod greșit cele două instanțe au stabilit cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.
Față de împrejurarea că partea civilă a suferit două intervenții chirurgicale, având și în prezent două vertebre dislocate, pentru care este necesar tratament de recuperare de două ori pe an, Curtea apreciază că trauma fizică și psihică suferită de acesta o îndreptățește la daune morale în cuantum de 30.000 lei.
Pentru considerentele arătate mai sus, recursul părții civile se va admite în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod pr. penală, se vor casa hotărârile pronunțate și pe cale de consecință, se vor majora cuantumul despăgubirilor materiale de la 7.980, 3 lei la 13.590,81 lei, iar cel al daunelor morale de la 9.000 lei la 30.000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. penală inculpatul și asiguratorul vor fi obligați să plătească în favoarea statului fiecare suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul în sumă de 200 lei se va înainta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 193 Cod pr. penală inculpatul și asiguratorul vor fi obligați să plătească părții civile fiecare suma de câte 750 lei cheltuieli judiciare efectuate în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 266/A/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 148/30.01.2009 a Judecătoriei Deva sub aspectul laturii civile a cauzei, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale și morale acordate părții civile, și procedând la rejudecare în aceste limite:
Majorează cuantumul despăgubirilor materiale de la 7.980,3 lei la 13.530,81 lei, iar al celor morale de la 9.000 lei la 30.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și asigurătorul AAî mpotriva aceleiași decizii.
Obligă inculpatul recurent și asigurătorul să plătească fiecare suma de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Obligă inculpatul și asigurătorul să plătească fiecare suma de 750 lei în favoarea părții civile, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red. Șt.
Tehnored. /2ex/05.02.2010
Jud. fond:
Jud.apel:,.
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
