Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 420/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 420
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Membri Robert Emanoil Condurat
- - - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 312 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat - apărător ales; moștenitorul părții civile, numitul -; consilier judiciar pentru partea responsabilă civilmente SC " " C; lipsind partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C, asiguratorul SC SA C și moștenitoarea părții civile, numita.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei și întrucât nu se formulează alte cereri, iar reprezentantul Parchetului nu are obiecțiuni, în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, se constată dosarul în stare de judecată și se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, susține oral motivele scrise de recurs, în raport de care solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond, condamnarea inculpatului, cu obligarea acestuia la plata despăgubirilor către părțile civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Avocat, pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet, ca fiind nefondat.
Consilier judiciar, pentru partea responsabilă civilmente SC " " C, solicită respingerea recursului declarat de Parchet, ca fiind nefondat.
Moștenitorul părții civile, numitul -, solicită admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor cerute.
Intimatul - inculpat, având cuvântul, declară că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
În aplicarea dispozițiilor art. 38514Cod procedură penală, din actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin sentința penală nr.3106 din data de 16 octombrie 2007 pronunțată Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c a C.P.P. fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.05.1972 în localitatea S, jud. D, domiciliat în mun. C,-,. 122,. 1,. 6, jud. D, CNP: -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2,4
Cod PenalÎn temeiul art. 346 alin.3 C.P.P. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă a și continuată de moștenitorii -, domiciliat în mun. C, cart. lui, -. 3,. 7, jud. D, domiciliată în mun. C, cart. lui, -. 3,. 7, jud. D și, domiciliată în mun. C, 2 - -, nr. 1, jud.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu sediul în C,-, jud.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 204/P/2004 din data de 8.10.2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4.Cod Penal
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 27.10.2003, în jurul orelor 1130, inculpatul conducea microbuzul marca Iveco cu nr. de înmatriculare B-36- pe bulevardul din municipiul C, efectuând curse de transport public în comun la SC SRL
În aceeași direcție, în fața microbuzului cu nr. B-36-, rula autoturismul matca Espero cu nr. - condus de învinuita.
După ce autoturismul marca Espero cu nr. - a depășit peronul stației de tramvai, în sensul spre strada C, învinuita a semnalizat stânga și s-a încadrat către calea de rulare a tramvaiului în viraj stânga.
În momentul în care autoturismul marca Espero s-a poziționat perpendicular pe direcția inițială de deplasare, cu partea din fața pe calea de rulare a tramvaiului de pe sensul spre strada - B, a fost lovit în partea lateral-stânga spate de către microbuzul marca Iveco, care rula pe spațiul dintre cele două căi de rulare ale tramvaiului.
În urma ciocnirii, autoturismul marca Espero a fost proiectat înainte și la stânga, avariind două autoturisme parcate pe partea a bulevardului, în sensul de deplasare al autovehiculelor.
Urmare a accidentului rutier, partea vătămată, care era pasageră în microbuz, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 2829/A2/ 12.11.2003 al IML
Din certificatul medico-legal nr. 2836/A2/ 13.11.2003 al IML C, rezultat că numita, care se afla în autoturismul respectiv, nu a prezentat leziuni de violență.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză a rezultat că microbuzul cu nr. B-36- rula cu viteza de 46 km/, iar autoturismul cu nr. - aflat în viraj stânga, rula cu viteza apreciată în plaja de valori 15- 25 km/.
Accidentul rutier a fost cauzat de conducătorul microbuzului, inculpatul, pe fondul insuficienței atenției la volan, a nemenținerii unei distanțe de siguranță corespunzătoare față de autoturismul ce-l preceda, neadaptării vitezei în funcție de condițiile meteo rutiere deosebite, cu ploaie torențială și carosabil acoperit cu apă. De asemenea, la semnalul stânga al autoturismului marca Espero, inculpatul a apreciat greșit manevra de evitare, virând stânga în loc de dreapta, încălcând astfel prevederile art. 149 alin. 1, 157 alin. 2 și 161 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
În apărarea sa, inculpatul a precizat faptul că microbuzul marca Iveco era prevăzut cu centură de siguranță pentru scaunele din părțile stânga și dreapta față, iar partea vătămată nu a folosit centura de siguranță.
Urmare a efectuării unui supliment la raportul de expertiză tehnică, expertul a concluzionat că partea vătămată a încălcat prevederile art. 126 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 cu privire la purtarea centurii de siguranță și, de asemenea, a precizat că dacă partea vătămată ar fi purtat centura de siguranță, aceasta nu ar fi fost vătămată în urma accidentului rutier.
Având în vedere că nefolosirea centurii de siguranță de către pasageri nu îl absolvă de vinovăție pe conducătorul auto pentru nerespectarea prevederilor legale cu privire la circulația pe drumurile publice, se va reține în sarcina inculpatului culpa în săvârșirea accidentului rutier care a dus la vătămarea numitei.
În ceea ce o privește pe conducătoarea autoturismului marca Espero, învinuita, aceasta nu a avut nici o posibilitate să evite accidentul, nestabilindu-se în sarcina sa vreo încălcare a prevederilor legale din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. Pentru aceste motive, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2,4.
Cod PenalStarea de fapt de mai sus, a fost demonstrată cu următoarele probatorii: proces-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile părții vătămate; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor, -, raportul de expertiză; certificatul medico-legal nr. 2829/A2/ 12.11.2003 al IML C; alte înscrisuri.
Partea vătămată a s-a constituit parte civilă cu suma de 200 milioane lei (ROL) din care suma de 150 milioane lei reprezintă daune materiale, iar suma de 50 milioane lei reprezintă daune morale.
Instanța a încuviințat părții civile proba testimonială cu doi martori:, care au fost audiați sub prestare de jurământ religios, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
De asemenea, instanța, la solicitarea inculpatului, a încuviințat efectuarea unei noi expertize tehnice auto pentru stabilirea împrejurărilor comiterii accidentului de circulație.
La data de 13.10.2005 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică, efectuat de expertul, care a concluzionat că accidentul a fost produs din culpa comună a numitei, conducătoarea autovehiculului Espero și a părții vătămate.
Prin nr. 4951/ 15.11.2005 a Judecătoriei Craiovas -a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c sub C.P.P. aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4.Cod Penal S-a apreciat de către instanță că inculpatul nu a încălcat normele de circulație rutieră și nu a contribuit la producerea leziunilor părții vătămate, iar accidentul de circulație s-a produs din cauza conducătorului auto, care a încălcat disp. art. 35 din OUG 195/2002 și resp. disp. art. 1, art. 35 pct. 2, 3 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
Prin nr. 157/ 13.03.2006 a Tribunalului Dolj, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinței sus-amintite, a fost desființată sentința, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea deciziei, Tribunalul a arătat că instanța de fond nu a manifestat rol activ în lămurirea neconcordanțelor ivite între declarațiile martorilor și, pe de o parte, și martorii și, pe de altă parte, referitoare la împrejurarea că a semnalizat în mod regulamentar, înainte de a executa manevra de virare a autoturismului său spre stânga și că această manevră s-a derulat normal, încet, și nu brusc. Deși, s-a dispus în speță efectuarea unei noi expertize tehnice, experții au reținut o stare de fapt în mod vădit contradictorie cu cele rezultate la cercetarea judecătorească.
În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize tehnice de către Biroul de Expertize Tehnice din subordinea Ministerului Justiției și citarea în speță a celor doi martori asistenți cu ocazia încheierii procesului-verbal de cercetare la fața locului, ca fiind singuri în măsură să lămurească situația cu privire la efectuarea acestui act de cercetare penală.
După rejudecare, potrivit certificatului de deces depus la dosar, partea vătămată aad ecedat la data de 13.02.2006 (din cauza unor afecțiuni preexistente și nu a vătămărilor corporale suferite în urma accidentului de circulație din data de 27.10.2003, după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar), iar în cauză au fost introduși moștenitorii acesteia -, și, care au arătat că își mențin în totalitate pretențiile civile formulate de partea civilă.
A fost depus la dosar, în copie, certificatul de moștenitor nr. 96 din 28.06.2006 eliberat de Biroul notarilor publici și.
În conformitate cu art. 327.C.P.P. au fost audiați, martorii -, și, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Instanța a dispus, prin încheierea de ședință din data de 06.02.2007, efectuarea unei expertize criminalistice a accidentului de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, în vederea stabilirii împrejurărilor comiterii accidentului și a persoanelor responsabile de producerea acestuia.
Acest raport de expertiză tehnică a fost efectuat de expertul, fiind atașat la dosar.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut că despre faptul că martora, conducătoarea autoturismului Espero, a frânat brusc și nu a semnalizat intenția de a vira stânga, sunt relevante declarațiile martorilor, și.
S-a mai reținut că pentru stabilirea împrejurărilor producerii accidentului de circulație, au fost efectuate în cauză 3 expertize tehnice, una în faza de urmărire penală, și două în faza cercetării judecătorești.
Prima expertiză tehnică, întocmită de expertul -, din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Dolj, a concluzionat că accidentul de circulație a fost cauzat de conducătorul microbuzului, inculpatul, pe fondul insuficientei atenții la volan, a nemenținerii unei distanțe de siguranță corespunzătoare față de autoturismul care îl preceda, în funcție de viteza și în special faptul că se circula în condiții meteo-rutiere deosebite cu ploaie torențiale și carosabil acoperit cu apă, când trebuia să existe și un mai bun control al vitezei de deplasare a microbuzului, cât și prin aceea că la semnalizarea stânga a autoturismului, în loc să intre în depășirea lui pe partea dreaptă, cum prevăd normele legale în asemenea situații și să-i creeze condițiile necesare, a intrat în depășire pe partea, având consecință producerea accidentului de circulație.
Această expertiză a fost efectuată pe baza probelor administrate doar în cursul urmăririi penale și a reținut o situație de fapt greșită, din declarațiile martorilor audiați, precum și din procesul de cercetare la fața locului, rezultă o altă stare de fapt, reținută, de altfel, parțial corespunzător, prin celelalte expertize efectuate în cauză.
A doua expertiză tehnică, efectuată de expertul, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești cu ocazia soluționării fondului înainte de casarea hotărârii, a precizat că singura cauză a producerii accidentului a constituit-o nerespectarea de către conducătorul auto a normelor de circulație rutiere în vigoare dispuse prin Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în sensul că, în momentul schimbării direcției de mers, aceasta avea obligația de a da prioritate microbuzului Iveco, condus de inculpatul. De asemenea, cauza accidentării părții vătămate a, a constituit-o nerespectarea de către aceasta a legislației rutiere, prin faptul că nu a montat și purtat centura de siguranță cu care era dotat scaunul din dreapta față al microbuzului. În ceea ce-l privește pe conducătorul auto, s-a constatat că acesta a circulat corect, respectând normele de circulație rutieră și nu a avut posibilitatea de evitare a accidentului de circulație.
Această expertiză, a reținut, de asemenea o stare de fapt parțial greșită, în sensul că microbuzul condus de inculpat se deplasa pe a III-a de circulație (unde se aflau liniile de tramvai), iar autoturismul Espero se deplasa pe a II-a de circulație. După cum s-a arătat, din probele administrate în cauză, astfel cum au fost analizate anterior, în momentele premergătoare accidentului, atât microbuzul Iveco, cât și autoturismul Espero, se deplasau unul în spatele celuilalt, pe a II-a de circulație, a III-a fiind liberă.
Ultima expertiză tehnică, efectuată de INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B - pe baza tuturor probelor administrate în cauză (inclusiv declarația martorului asistent la cercetarea la fața locului, -, audiat de instanță în rejudecarea cauzei), a emis două ipoteze cu privire la împrejurările de fapt ale producerii accidentului (potrivit susținerilor inculpatului, pe de o parte, și ale conducătorului autoturismului Espero, martora, pe de altă parte), urmând ca instanța de judecată să stabilească, potrivit probelor administrate, care dintre acestea corespunde adevărului.
S-a reținut astfel că, în ipoteza în care, conducătoarea autoturismului Espero a semnalizat intenția de schimbare a direcției, de la o distanță apreciabilă față de zona în care a inițiat manevra respectivă, s-a opinat că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă, ar fi redus viteza, astfel încât să asigure conducătoarei autoturismului condiții pentru realizarea manevrei de schimbare a direcției de mers.
Însă, în ipoteza în care inițierea de către conducătoarea autoturismului Espero a virajului spre stânga a fost intempestiv, fără semnalizarea corespunzătoare, (situație de fapt ce a fost reținută de instanță pe baza tuturor probelor administrate) s-a declanșat o stare de pericol pentru conducătorul microbuzului, inculpatul, care nu putea evita producerea accidentului. În această situație, numita putea să prevină evenimentul rutier dacă, ar fi schimbat direcția de mers a autovehiculului numai după ce punea în funcțiune lumina intermitentă a semnalizatoarelor, cu cel puțin 50 înainte de inițierea virajului spre stânga și se asigura că poate efectua manevra respectivă, fără a periclita circulația celorlalți participanți la traficul rutier.
În privința vitezei de deplasare a microbuzului în momentul producerii accidentului, toți experții au arătat că aceasta s-a încadrat în limitele legale, fiind de circa 45 km/.
S-a mai arătat că, în conformitate cu disp. art. 19 pct. 2 lit. b există Cod Penal vinovăție când fapta este săvârșită din culpă, chiar dacă făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
În cauza de față, pe baza tuturor probelor administrate, instanța a constatat că nu se putea reține nici o culpă a inculpatului în producerea accidentului de circulație din data de 27.10.2003, care a dus la vătămarea corporală a părții vătămate Accidentul de circulație a fost produs din culpa exclusivă a conducătoarei autoturismului Espero, martora, care a încălcat mai multe reguli de circulație rutieră, precum cele cuprinse în disp. art. 35 alin.1 din OUG nr. 195/2002 ("participanții la trafic, trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor"), art. 135 pct.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (" discontinuu delimitează benzile, putându-se trece peste el numai atunci când conducătorii de vehicule schimbă de circulație, direcția de deplasare ori când s-au angajat în depășire. Aceste manevre se vor executa numai după ce aceștia au semnalizat și s-au asigurat că nu periclitează siguranța celorlalți participanți la trafic care îi urmează sau îi preced sau circulă din sens opus"), art. 52 din OUG nr. 195/2002 ("Conducătorul unui vehicul care execută o manevră de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze și să se asigure în prealabil că o poate face fără să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic").
Totodată, s-a reținut că la producerea leziunilor, a contribuit și partea vătămată a, care nu a purtat centura de siguranță pe scaunul unde era așezată în microbuz, încălcând astfel disp. art. 36 pct.1 din OUG nr. 195/2002 și art. 126 pct.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Drept urmare, neexistând nici o culpă a inculpatului cu privire la vătămarea corporală suferită de partea vătămată a, Judecătoria Craiovaa dispus, prin sentința penală nr. 3106 din 16.10.2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.c achitarea C.P.P. acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2,4
Cod PenalÎn temeiul art. 346 alin.3 instanța C.P.P. a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă a și continuată de moștenitorii -,.
De asemenea, instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu privire la cheltuielile efectuate cu internarea părții vătămate
În temeiul art. 192 alin.3 s C.P.P.-a dispus ca plata cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, soluția de achitare fiind dată în baza unei situații de fapt eronat reținute. S-a arătat că vinovat de producerea accidentului de circulație este inculpatul care a încălcat dispozițiile art 157 alin 2 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conform căruia conducătorii de vehicule sunt obligați în funcție de viteza cu care circulă să păstreze o distanță de siguranță față de vehiculul ce îi precede, pentru a putea evita o coliziune în cazul în care conducătorul acestuia reduce brusc viteza sau oprește în mod neașteptat. S-a mai arătat astfel că, inculpatul era obligat să asigure atenție sporită ladesfășurarea traficului, să adapteze viteza la împrejurările concrete de trafic și la condițiile meteo rutiere astfel încât să fie în măsură să evite orice eveniment rutier ce s-ar putea solda cu victime ori prejudicii materiale. În funcție de motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Prin decizia penală nr. 312 de la 8 decembrie 2008, Tribunalul Dolja respins apelul ca nefondat declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a statua astfel, tribunalul a dispus audierea inculpatului și în funcție de apărările acestuia și motivele de apel invocate, s-a dispus reaudierea martorilor audiați la urmărirea penală și instanța de fond, respectiv,.
Martorii, au fost audiați de instanța de apel, iar în ce privește pe martorii, a având în vedere procesele verbale din care rezultă imposibilitatea executării mandatelor de aducere, constatând imposibilitatea audierii acestor martori, tribunalul va avea în vedere declarațiile date anterior de martori pe tot parcursul procesului penal în contextul și a celorlalte probe administrate.
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond fiind conformă cu probatoriul administrat pe tot parcursul procesului penal.
Astfel, în mod just s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev de art 184 alin 2, 4, având în vedere că din probele administrate pe tot parcursul procesului penal nu rezultă vreo culpă a inculpatului în producerea accidentului de circulație ce a avut drept urmare vătămarea corporală suferită de partea vătămată.
Criticile formulate de Parchet în sensul că accidentul de circulație a fost urmarea încălcării de către inculpat a dispozițiilor art 157 alin 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 în sensul că nu a păstrat distanța de siguranță față de autoturismul care rula în fața sa - nu sunt fondate întrucât accidentul de circulație nu a fost produs urmare a faptului că nu ar fi fost păstrată distanța de siguranță ci urmare a faptului că persoana care conducea autoturismul din fața inculpatului a schimbat brusc direcția de mers fără a semnaliza, poziționându-se pe a III-a de circulație, în condițiile în care inculpatul deja rula cu microbuzul pe a III-a (pe liniile de tramvai), marcajul discontinuu permițând acest lucru.
În plus, niciuna din dispozițiile legale în vigoare nu prevăd obligativitatea conducătorului unui vehicul de a opri în spatele unui autoturism aflat în fața lui cât timp o altă bandă de circulație este liberă și poate fi folosită în condiții de siguranță, cum a fost cazul în speță.
În realitate așa cum rezultă din probele administrate și cum în mod just a reținut și instanța de fond, în momentul în care conducătorul autoturismului Espero a frânat brusc, inculpatul, care rula cu microbuzul în spatele acestuia pe a II-a, a schimbat de circulație trecând pe a III-a, respectiv pe liniile de tramvai (marcajul discontinuu permițând acest lucru), însă în acest moment conducătorul autoturismului Espero a efectuat brusc viraj la stânga poziționându-se pe liniile de tramvai fără a se asigura și fără a semnaliza intenția de schimbare a sensului de mers, condiții în care autoturismul a fost lovit de către microbuzul condus de inculpat în partea lateral stânga spate, accidentul având ca urmare vătămarea corporală a părții vătămate aflată în microbuz care nu a purtat centură de siguranță în momentul accidentului.
Faptul că virajul la stânga a fost efectuat de conducătoarea autoturismului Espero în mod intempestiv, fără a se asigura și fără a semnaliza intenția de schimbare a direcției de deplasare, a rezultat din declarațiile martorilor oculari audiat la urmărirea penală, instanța de fond și apel, și.
În plus, această situație de fapt a rezultat și din procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de schița locului accidentului și planșele foto din care rezultă modul de poziționare a avariilor autoturismului Espero (lateral stânga spate).
Singura martoră care confirmă susținerea conducătoarei autoturismului Espero în sensul că înainte de efectuarea virajului la stânga a semnalizat, este martora, însă în mod just instanța de fond nu a reținut depoziția acestei martore, având în vedere că se află în contradicție cu toate celelalte probe administrate, martora fiind în relații de prietenie cu conducătoarea autoturismului.
În ce privește cealaltă persoană aflată în autoturismul Espero - martora, declarația acesteia nu este relevantă în cauză având în vedere că a declarat atât la instanța de fond cât și în apel, faptul că nu cunoaște dacă conducătoarea autoturismului Espero a semnalizat și dacă s-a asigurat înainte de a schimba direcția de mers întrucât în momentele premergătoare accidentului de circulație se la telefonul mobil și nu a fost atentă.
Tribunalul a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză criminalistică nr 236/10 07 2007 încheiat de INEC B care atestă faptul că în situația în care inițierea de către conducătoarea autoturismului Espero a virajului spre stânga a fost intempestiv, fără semnalizarea corespunzătoare, (situație de fapt ce a fost reținută de instanța de apel pe baza probelor administrate pe tot parcursul procesului penal) s-a declanșat o stare de pericol pentru conducătorul microbuzului, inculpatul, care nu putea evita producerea accidentului.
Împotriva acestei decizii și a sentinței instanței de fond, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o ca fiind netemeinică, motivat de faptul că, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în condițiile în care s-a demonstrat că accidentul s-a produs din culpa acestuia, datorită nerespectării dispozițiilor legale care guvernează conducerea autovehiculelor pe drumurile publice.
Recursul este fondat.
Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârile atacate, în raport de motivul de recurs invocat, Curtea reține că, împotriva probatoriilor administrate, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, reținând că accidentul s-ar fi produs din culpa numitei, care a condus autoturismul în care a intrat în coliziune microbuzul condus de către inculpatul.
Este evident că inculpatul, pe fondul insuficientei atenții la volan și nemenținând distanță de siguranță corespunzătoare față de autoturismul ce-l preceda, în condițiile unui carosabil umed și în timp ce ploua torențial, neadaptând viteza acestora, atunci când a semnalizat stânga și s-a înscris pentru a efectua această manevră, fără să frâneze, inculpatul a virat tot stânga și a lovit în partea -spate autoturismul ESPERO, care a fost proiectat pe lelălalt sens de circulație și care a avariat alte două autoturisme ce erau parcate pe I-a de mers.
În acest sens, au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 149 alin. 1; art. 157 alin. 2 și art. 161 din Regulamentul de Aplicare a nr.OUG 195/2002.
Din declarațiile date la urmărirea penală la 27 octombrie 2003 (fila 79) și la 26 ianuartie 2004 (fila 84), inculpatul susține că circula la o distanță de 7/8 metri în urma autoturismului ESPERO și, după trecerea refugiului, a semnalizat stânga și a virat brusc, situație în care și el a virat microbuzul tot în stânga, intrând pe linia de tramvai, deoarece nu ar fi putut vira spre dreapta ca urmare a ocupării benzii I-a de către alte autohivehicule în mișcare.
Realizând că nu poate să evite accidentul, a virat în partea dreaptă, cu efectual producerii coliziunii.
În această situație însă, este stabilit științific că, în situația în care autovehiculul condus de inculpat avea viteza de 46 km./ (așa cum susține inculpatul), iar pentru luarea unei măsuri de evitare a impactului prin viraj se consumă un timp al întârzierilor fiziologice care, în condițiile date - de ploaie torențială - este cuprins între 1, 2 și 4 secunde, luându-se ca medie 2 secunde, înseamnă că, pentru cele două manevre pe care susține că le-a făcut, la această viteză, microbuzul a putut parcurge distanța de circa 51 de metri, de unde rezultă fără dubiu că, în momentul în care numita a semnalizat intenția de a schimba direcția spre stânga, microbuzul nu se afla la distanța de 7 - 8 metri față de autoturism, ci la peste 50 de metri distanță, astfel că semnalizarea făcută de este regulamentară.
Această realitate tehnică și evidentă se coroborează cu celelalte probatorii administrate în dosar, respectiv schița locului accidentului (fila 11 - dosar urmărire penală), planșele fotografice judiciare (fila 9, 10 - dosar urmărire penală), de unde rezultă că microbuzul, după impact, se afla pe linia de tramvai din sensul opus de circulație, ceea ce exclude afirmația sa că ar fi virat dreapta, după ce a realizat că nu poate depăși pe partea, astfel că susținerile inculpatului din declarații nu sunt conforme cu realitatea, mai ales dacă avem în vedere că lățimea carosabilului pe care circula este de 8,3 metri până la linia de tramvai, pe sensul său de circulație, existând posibilitatea pentru cel puțin trei autovehicule de a circula în același timp și, oricum, nu s-au găsit urme de frânare, manevră esențială în această situație.
Martorii audiați în cauză - colegi de serviciu cu inculpatul - sunt subiectivi și, oricum, în declarațiile date contrazic chiar și susținerile inculpatului.
Expertiza criminalistică efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, în mod nejustificat - având în vedere probele administrate în cauză - în concluzii emite două ipoteze, însă este evident că accidentul s-a produs în condițiile celei de-a doua ipoteze, culpa exclusivă fiind cea a inculpatului.
Nu poate fi reținută culpa părții vătămate în producerea accidentului întrucât, pe de o parte nu s-a făcut dovada indubitabilă privind dotarea autovehiculului cu centuri de siguranță la momentul producerii accidentului, iar pe de altă parte, vătămarea sa nu s-ar fi produs dacă inculpatul ar fi respectat regulile de circulație, în condițiile date.
Pe cale de consecință, cum susținerile Parchetului dau conținut cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și vor fi casate ambele hotărâri.
Reținând vinovăția inculpatului sub forma culpei exclusive în producerea accidentului, cu consecințele arătate, Curtea îl va condamna pe acesta, la individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și următorii Cod penal raportate la speță, respectiv condițiile concrete și concesințele produse, pericolul social, preum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, însă a avut o poziție parțial sinceră în timpul procesului penal, criterii față de care, în baza art. 184 al. 1 și 2 Cod penal, îl va condamna pe acesta la pedeapsa de 1 an închisoare.
Apreciind că finalitatea dispozițiilor prevăzute de art. 52 Cod penal poate fi realizată fără privarea de libertate a inculpatului, în baza art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe perioada prevăzută de art. 82 Cod penal și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 71 al. 5 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere declarația părții vătămate de constituire ca parte civilă, prin care a solicitat suma de 15.000 lei, din care 10.000 lei despăgubiri materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale, instanța urmează a admite în parte, numai cu privire la despăgubirile materiale întrucât, între timp a decedat și nu există legătură de cauzalitate între deces și fapta comisă de inculpat, daunele morale nemaijustificându-se, astfel că, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următorii Cod civil, îl va obliga pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente FRAȚII la plata sumelor de: 1.250 lei către - și 3.750 lei către, reprezentând despăgubiri materiale, în raport de cotele succesorale stabilite prin certificatul de moștenitor nr. 96 din 28 iunie 2006 emis ca urmare de dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei, care a fost parte vătămată în cauză.
Va fi obligat inculpatul, de asemenea, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.320 lei către partea civilă Spitalul nr. 1 C, cu dobânda legală, începând cu rămânerea definitivă a hotărârii și până la plata efectivă a debitului.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 312 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței penale nr. 3106 din 16.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova.
Casează ambele hotărâri recurate.
În baza art. 184 al. 1 și 2 Cod penal.
Condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal;
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe perioada prevăzută de art.82 cp și atrage atenția inculpatului asupra disp. art.83 cp.
Face aplicarea art. 71 al. 5 Cod penal.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și continuată de moștenitorii - și și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente FRAȚII la plata sumelor de 1250 lei către - și 3750 lei către despăgubiri materiale.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1320 lei către partea civilă Spitalul nr. 1 C, cu dobînda legală, începând cu rămânerea definitivă și până la plata efectivă.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.MM
Dact. 3 ex/IB () - 07.05.2009
-23.04.2009 -
- C, va urmări și încasa de la inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, suma de 500 lei, cheltuieli judiciare;
- Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 C, va urmări și încasa de la inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, suma de 1.320 lei, cu dobânda legală, începând cu rămânerea definitivă și până la plata efectivă.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Membri Robert Emanoil Condurat
