Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 422/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
. DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 422
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 17 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recursul - inculpat asistat de avocat ales, recurentul - parte civilă asistat de avocat ales, lipsind asiguratorul ROMÂNEASCĂ - Sucursala O și intimatul - parte civilă Spitalul Municipal
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - parte civilă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, existând cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9 C.P.P. deoarece s-a reținut greșit culpa părților, din probe aceasta fiind doar de 20% pentru partea civilă. Pe cale de consecință, se solicită majorare despăgubirilor civile.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, invocându-se cazurile de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14 și 18 C.P.P. deoarece inculpatul nu are culpă în producerea accidentului, culpa fiind exclusiv a victimei care a căzut din cauza stării de ebrietate pe carosabil, fapt ce impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 rap.C.P.P. la art. 10 lit. d
C.P.P.În subsidiar, se solicită reindividualizarea pedepsei potrivit art. 72 Cod Penal, reținându-se pentru inculpat o culpă de 10% și, în consecință, acordarea despăgubirilor în raport de această culpă.
Cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, deoarece nu este motivat.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - parte civilă, solicită respingerea recursului inculpatului, ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate, deoarece există probe care atestă culpa ambelor părți, culpă care a fost temeinic proporționalizată și, în consecință, în mod legal și temeinic au fost acordate despăgubirile civile.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, declară că este nevinovat și că își însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 411 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în baza art. 184 alin. 2 și 4 a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare cu aplic. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a și b
In baza art. 81, 82, s-a dispus suspendarea condiționată e executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni cu aplic.art. 83
În baza art. 71 alin. 5, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii dispusă cu privire la drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b
S-a constatat culpă comună a părților în producerea accidentului de circulație.
Au fost obligați inculpatul și asigurătorul SC ROMÂNEASCĂ SA - Sucursala O să plătească părții civile Spitalul municipal C suma de 495 lei cu titlul de despăgubiri civile, plus dobânzile legale de la rămânerea definitivă a sentinței și până la plata integrală a sumei.
S-a constatat că inculpatul a achitat către partea civilă CAS O suma de 317,15 lei cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
Au fost obligați inculpatul și asigurătorul SC ROMÂNEASCĂ SA să plătească părții vătămate suma de 3.000 lei despăgubiri civile plus 2.000 lei despăgubiri pentru daune morale.
A fost respins capătul de cerere al părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare cât și la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal cu nr. 2971/P/2005, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă având încadrarea juridică de mai sus.
Întrucât partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata unei obligații periodice lunare de a da o sumă de bani, prima instanță a dispus întocmirea unui raport de expertiză de către IML C având ca obiective să se stabilească dacă partea vătămată prezintă infirmitate fizică sau psihică, dacă are sau nu capacitate de muncă păstrată și dacă mai necesită zile de îngrijiri medicale.
S-a mai reținut că, în ședința din 26.09.2006 inculpatul a solicitat să se întocmească o expertiză tehnică auto care să stabilească dinamica producerii accidentului, dacă accidentul putea fi evitat și dacă în producerea acestuia a existat vreo culpă a părților.
De asemenea, procurorul, la termenul de judecată din 6.11.2007, a solicitat să se întocmească o expertiză criminalistică auto de către Institutul Național de Expertize Criminalistice
Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt că, în seara de 25.12.2005, în jurul orelor 21,00, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare DJ.03. de culoare roșie și s-a deplasat cu acest autoturism la o discotecă organizată pe raza comunei, jud. O, ocazie cu care s-a întâlnit cu martorii și G care l-au rugat pe inculpat să-l transporte până în comuna, jud. O ce se învecinează cu comuna. Se menționează apoi că inculpatul a fost de acord cu propunerea martorilor iar cu această ocazie martorul Gao cupat locul din dreapta față iar martorul a stat pe bancheta din spatele vehiculului. După punerea în mișcare a autoturismului se menționează că inculpatul s-a îndreptat spre comuna, jud. O iar în acest moment pe celălalt sens de mers circula partea vătămată însoțit de martorul. La un moment dat, inculpatul a încercat să ocolească un grup de persoane care circula pe acostament, iar datorită neadaptării vitezei la condițiile de mers, a acroșat pe partea vătămată cu aripa față, proiectându-l pe acostament și cauzându-i astfel vătămări care au necesitat 110 zile de îngrijiri medicale.
În urma accidentului de circulație, inculpatului i s-au recoltat probe biologice. cu care s-a constatat că acesta prezenta o alcoolemie de 0,00 gr.%o, în timp ce partea vătămată avea o alcoolemie de 1,60 gr.%
Din raportul de expertiză criminalistică cu nr. 292/2007 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean B, s-a reținut că inculpatul a încălcat dispoz. art. 48 din OUG 195/2002 cu privire la obligația de a circula cu o viteză adaptată în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. De aceea, în raportul de expertiză s-a menționat că inculpatul putea evita evenimentul rutier dacă ar fi întreprins manevrele de frânare ale autoturismului odată cu sesizarea pietonilor pe suprafața carosabilă. iar în ce privește pe partea vătămată, s-a mai reținut că acesta, la rândul său, putea preveni accidentarea dacă s-ar fi deplasat în afara suprafeței carosabile, pe unul din trotuarele ce mărgineau drumul județean.
Prima instanță, în aceste condiții, a stabilit că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4, iar în raport de cele menționate anterior s-a reținut culpa comună a părților în producerea accidentului.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile ce sunt prev. în art. 72, conduita în familie și societate a inculpatului - apreciată ca fiind bună, lipsa antecedentelor penale, dar și condițiile concrete ale producerii accidentului de circulație, stabilindu-se că prin suspendarea condiționată a pedepsei, în baza art. 81, se va atinge scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod Penal, cu determinarea termenului de încercare prev. de art. 82 și cu aplic. art. 83
Sub aspectul laturii civile a procesului penal, instanța de fond a constatat că sunt dovedite condițiile răspunderii delictuale prev. de art. 998, 999 civ. deoarece partea civilă a dovedit cheltuieli cu tratamentul și însănătoșirea sa în sumă de 3.000 lei, motiv pentru care inculpatul, în solidar cu asigurătorul, au fost obligați la plata acestor despăgubiri către partea civilă menționată. Totodată, s-au stabilit ca fiind dovedite aceleași condiții ale răspunderii delictuale cu privire la prejudiciul moral reprezentat de suferințele fizice ale părții vătămate, fapt pentru care inculpatul, în solidar cu asigurătorul, au fost obligați la plata sumei de 2.000 lei despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă.
Referitor la capătul de cerere al părții civile, prima instanță a constatat că acesta este nefondat, întrucât, în urma expertizării părții vătămate la IML C s-a constatat că nu prezintă infirmitate fizică sau psihică și are capacitatea de muncă păstrată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel atât inculpatul, cât și partea civilă, iar prin decizia penală nr. 17 din 30 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Olta admis apelurile părților și a desființat în parte sentința, sub aspect penal și civil, în sensul reducerii pedepsei închisorii de la 1 an și 6 luni, la 6 luni.
În baza art. 81, 82, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durată de 2 ani și 6 luni și i s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83
În baza art. 71, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a,b și c Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 71 alin. 5, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-au diminuat despăgubirile pentru daune materiale, de la suma de 3.000 lei la suma de 1.500 lei, către partea civilă și s-a stabilit această obligație în mod exclusiv în sarcina asigurătorului SC Romanească- SA- Sucursala
S-a înlăturat obligația inculpatului de plată a despăgubirilor către părțile civile Spitalul municipal C și, precum și obligația la plata de cheltuieli judiciare către partea vătămată, obligând asigurătorul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare, către partea vătămată.
S-au respins cererile părții vătămate și inculpatului privind obligarea la plata de cheltuieli judiciare, ca nefondate și s-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost apreciată în conformitate cu probele care atestă consumarea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, dar și calitatea de infractor a inculpatului în cadrul raportului de drept penal stabilit cu partea vătămată.
Astfel, în mod concludent prima instanță a reținut vinovăția sub forma culpei atât a inculpatului dar și a părții vătămate, în condițiile în care acestea au concurat la producerea rezultatului - vătămarea corporală a părții vătămate. În cazul ambelor părți, culpa este sub forma imprudenței culpa fără prevedere prev. de art. 19 pct. 2 lit. b.p. ) deoarece, în raport de condițiile concrete ale producerii accidentului și de conduita celor în cauză, aceștia - în concret - nu au prevăzut rezultatul faptelor lor, pe care nu numai că puteau să-l prevadă dar chiar le revenea obligație de legală în acest sens. Astfel, în cazul părții vătămate culpa prin imprudență are la bază încălcarea obligaților decurgând din OUG nr. 195/2002 așa cum sunt prevăzute la art. 72 alin. 1 cu privire la interdicția pentru pietoni de a circula pe partea carosabilă a drumului în situația dată în care era amenajat trotuar și la art. 72 alin. 3 cu privire la obligația pietonului de a se asigura la traversarea drumului public și de a face aceasta perpendicular pe axul drumului și nu în ultimul rând pe cele de la art. 35 alin. 1 care în mod implicit interzic pietonului să circule pe drum public în stare de ebrietate ) dovedită în cazul părții vătămate prin alcoolemia constatată conform buletinului de analiză toxicologică), deoarece astfel a pus în pericol însăși integritatea sa corporală. În ce privește această conduită ilicită a părții vătămate, în moc concludent prima instanță i-a recunoscut valoarea de cauză a accidentului deoarece dacă această parte lua măsuri de prevenire, în mod cert nu se mai producea accidentul. Aceste concluzii sunt confirmate de probele administrate în cauză între care rapoartele de expertiză ( cel tehnic auto și cel criminalistic) în coroborare cu declarațiile părților și martorilor între care în primul rând, ca martor ocular dar și cu raportul de constatare medico legală. In ce privește pe inculpat culpa sub aceeași formă a imprudenței rezultă de asemenea din probele administrate în cauză ce atestă că la rândul său a încălcat obligațiile decurgând din OUG 195/2002, art. 48 alin. 1 privind adaptarea vitezei la condițiile de drum pe timp de noapte în anotimpul iarna, astfel ca să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță dar și pe acelea care rezultă în mod implicit din aplicarea la speță a prevederilor art. 35 alin. 1 din același act normativ care îi impuneau măsuri de asigurare a vizibilității ce îi reveneau în calitate de conducător auto pe timp de noapte și de iarnă. În concret, în privința acestei din urmă obligații se reține că inculpatul a circulat cu autovehiculul vând geamurile " înghețate" și că parbrizul era curățat doar în dreptul conducătorului auto și nu pe toată întinderea sa, așa cum rezultă din declarația cu caracter concludent a martorului ce s-a aflat în mașină în timpul accidentului. De aceea, se reține concluzia că prin neluarea acestor măsuri de asigurarea vizibilității, inculpatul a dat dovadă din nou de vinovăție sub forma culpei atâta timp cât și-a limitat posibilitățile de observare a traficului și a cauzat astfel accidentarea victimei.
Revenind la încălcarea obligației de adaptare a vitezei autovehiculului de către inculpat la condițiile de drum, instanța de apel a reținut că este nerelevantă constatarea că acesta s-a încadrat în regimul legal de viteză, deoarece culpa sa subzistă sub aspectul nerespectării obligației în raport de condițiile concrete pretinse în situația dată. In această situație, viteza de deplasare a vehiculului condus de inculpat de 46,32 km./ s-a constatat ca fiind necorespunzătoare acestei obligații, deoarece era necesar acest lucru în raport de necesitățile manevrei de depășire mai întâi a unui grup de 4-5 persoane dar și în legătură cu apropierea de cele două persoane, una fiind partea vătămată iar cealaltă martorul, ce se deplasau din sens invers față de inculpat, pe carosabilul drumului public.
Localizarea leziunilor părții vătămate care vizează între altele: femurul drept, gambă și tibie prin coroborare cu probele menționate, au condus la concluzia că se confirmă susținerea apelantului inculpat în sensul că accidentul a avut loc pe fondul căderii victimei în condiții de ebrietate, timp cât nu au fost afectate gamba și tibia dreaptă.
Potrivit raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expertul, în cazul în care coliziunea avea loc fără dezechilibrarea părții vătămate, erau afectate nu numai zonele arătate ci și gamba și tibia dreaptă. Cu toate acestea, culpa inculpatului nu este exclusă și are la bază încălcarea obligațiilor prev. de art. 48 alin. 1 cât și art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 menționată anterior, cu valoare de cauză concurentă a accidentului.
In ce privește culpa concurentă a părților în producerea accidentului de circulație, instanța de apel a reținut-o în cote cu proporții egale, ținând cont de contribuția fiecăruia din aceștia, așa cum a fost arătată mai sus.
Solicitarea apelantului inculpat de a se reface raportul de expertiză al INEC - Laboratorul interjudețean B, s-a apreciat a fi neîntemeiată, deoarece, chiar dacă expertul ales de inculpat și încuviințat de prima instanță nu a participat ca asistent la expertiza întocmită de INEC B, totuși, constatările și concluziile acestuia au fost exprimate prin raportul depus la data de 23.10.2006. În plus, fiind vorba de o neregularitate procedurală ce nu se înscrie între cele sancționate cu nulitate absolută conform art. 197 alin. 2 și alin. 4 teza ultimă C.P.P. a rezultat că este aplicabilă doar procedura de invocare reglementată de art. 197 alin. 4 teza 1 în C.P.P. privința neregularităților sancționate doar cu nulitatea relativă. Din observarea părții introductive a sentinței dar și din nota de obiecțiuni, instanța de prim control judiciar a reținut că neregularitatea de a nu se fi îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 122 alin. 2 C.P.P. ori privind demersurile anterioare legate de colaborarea experților, s-a confirmat de către părți prin faptul că nu a fost invocată în cursul actului de procedură ce a fost îndeplinit în prezența părților, iar obiecțiunile invocate se referă la alte temeiuri decât acesta.
Criticile la adresa raportului de expertiză al INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, s-au apreciat, de asemenea ca fiind nefondate, deoarece constatările acestuia se coroborează și se completează cu celălalt raport de expertiză întocmit de d-l expert. In plus, s-a reținut aici motivația deja exprimată de instanță oral, în ședință.
In privința încadrării juridice, instanța de apel a constatat că nu sunt motive de reformare a sentinței sub aspectul referirii și la alin. 1 al. art. 184, în sensul ca acesta să fie aplicat alături de alin. 2 și 4 ale art. 184, întrucât norma de incriminare poate fi apreciată ca fiind completă și că nu impune o referire la elementul material ce este prevăzut pentru latura obiectivă a faptei prevăzute de art. 184 alin. 1
De asemenea, un alt motiv de reformare a sentinței în favoarea inculpatului este acela legat de stabilirea proporțională a despăgubirilor pentru daune materiale, în funcție de cota de culpă fiecăreia din părți. De aceea, chiar dacă prima instanță - cu ocazia rezolvării acțiuni civile - a constatat că sunt dovedite condițiile răspunderii delictuale prev. de art. 998, 999 civ. în raport de prejudiciul material dovedit de către partea civilă - și anume la valoarea de 3.000 lei, trebuia să procedeze la reducerea nivelului despăgubiri în mod corespunzător cu nivelul de culpă al inculpatului - adică 50%.
Întrucât, în baza art. 54 alin. 1 și 2 din Legea 136/1995 cu modificările introduse prin OUG 61/2005 ca efect al contractului de asigurare, obligația de despăgubire a fost transferată asigurătorului, această obligație va rămâne în mod exclusiv asupra SC SA, atât cu privire la despăgubirile materiale și morale având drept creditor pe apelantul parte civilă, dar și cu privire la cele având drept creditor pe partea civilă Spitalul municipal În acest sens s-au reținut ca fiind îndeplinite condițiile normelor menționate, deoarece nu s-a constatat realizată o înțelegere între asigurat, persoana păgubită și asigurător, astfel că s-a aplicat dispoziția normei de la art. 54 alin. 2 din lege, ce prevede că "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia".
S-a mai reținut că, în limita obligației de despăgubire ce face obiect al asigurării, se includ și cheltuielile judiciare ca obligație a inculpatului - asigurat. De aceea, sentința a fost reformată în sensul înlăturării acestei obligații a inculpatului și stabilirii doar asupra asigurătorului.
S-au respins cererile de obligare la plata de cheltuieli judiciare formulate de apelanți în apel întrucât nu s-au putut constata culpe procesuale ale părților în această cale de atac, atâta timp cât ambele apeluri au fost admise.
Celelalte motive cu caracter de critici ale apelantului inculpat la adresa sentinței, s-au constatat a fi nefondate. Astfel, referirea la determinarea vitezei autovehiculului este neconcludentă atâta timp cât în mod cert s-a stabilit că aceasta nu a fost adaptată la condițiile de drum cu vizibilitate redusă pe timp de noapte, în cursul iernii. La fel, referirea la aspectul că potrivit unor calcule matematice, accidentul nu putea fi evitat de către conducătorul auto, este de asemenea nerelevant întrucât, culpa acestuia din urmă a fost stabilită în mod cert în raport de încălcarea unor obligații legale decurgând din prevederile art. 35 alin. 1 și 48 alin. 1 din OUG 195/2002, prezentate anterior. În ce privește modul de redactare și criticile referitoare la întocmirea expertizei de către INEC - Laboratorul privind lipsa expertului asistent, s-a reținut că aprecierile făcute de apelantul inculpat sunt nefondate, pentru motivele cu caracter concludent de mai sus.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs depuse la dosar de partea civilă, s-a susținut în esență că soluția instanței nu cuprinde motivele pe care s-a întemeiat, iar considerentele contrazic dispozitivul sau acesta nu se înțelege; nu s-a ținut seama de împrejurarea că vina în producerea accidentului aparține, în proporție de 80%, inculpatului; pe latură civilă, deși instanța a admis că prejudiciul reprezentând atât daunele morale, cât și daunele materiale, este pe deplin justificat, nu s-a acordat decât suma de 2.000 lei daune morale și suma de 3.000 lei daune materiale, în condițiile în care partea vătămată a solicitat mult mai mult și, de asemenea, a și dovedit existența prejudiciului, ținând seama și de culpa sa în producerea incidentului rutier.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, majorarea pedepsei aplicată inculpatului, iar pe latură civilă, obligarea inculpatului și asigurătorului la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 lei și la daune materiale în cuantum de 6.000 lei.
Inculpatul a motivat recursul propriu în sensul că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut greșit vinovăția sa și astfel a dispus condamnarea, luând în considerare ca singură probă doar raportul de expertiză criminalistică întocmit de INEC B, fără a analiza însă în totalitate și în contradictoriu, toate celelalte probe științifice și testimoniale administrate în cauză. Astfel, din coroborarea tuturor acestor probe, rezultă în mod evident că inculpatul a comis accidentul de circulație fără vinovăție, aceasta aparținând în exclusivitate părții vătămate și, în consecință, se impunea achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. d C.P.P.; expertiza tehnică auto întocmită la cererea procurorului, s-a efectuat în lipsa expertului asistent ales de către inculpat și încuviințat de instanță și este contradictorie celei dintâi expertize efectuate în cauză, necoroborându-se cu nici o altă probă de la dosar. Cu toate acestea, instanțele de fond și de apel au reținut-o ca fiind singura probă de vinovăție și au invocat-o drept temei al condamnării sale, încălcând astfel dispozițiile art. 63 alin. 2 În C.P.P. subsidiar, s-a susținut că pedeapsa ce i-a fost aplicată este greșit individualizată în raport de dispozițiile art. 72 și Cod Penal de gradul său redus de culpă în producerea accidentului ( 10%), de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea manifestată în cursul procesului penal, elemente în raport de care se impune reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința coborârii pedepsei sun minimul prevăzut de lege, iar pe latură civilă, cu diminuarea corespunzătoare a cuantumului despăgubirilor civile.
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul inculpatului, criticile formulate sunt nefondate, deoarece, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului - care se coroborează cu declarațiile martorilor și, parțial, cu ale inculpatului - atât inculpatul, cât și victima accidentului de circulație s-au deplasat contrar dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice.
Astfel, partea vătămată s-a deplasat pe partea carosabilă, în apropierea axului drumului, iar inculpatul s-a deplasat parțial pe celălalt sens de mers, astfel încât, în condițiile în care inculpatul nu și-a adaptat viteza de deplasare cu împrejurările concrete ale circulației autovehiculului său nu a mai avut timpul necesar să evite impactul cu victima.
În aceste condiții, existând legătură directă și nemijlocită între fapta inculpatului - care a încălcat dispozițiile art. 48 alin, 1 și art. 35 alin. 1 din OG195/2002 - și vătămarea corporală suferită de victimă, nu se poate susține că inculpatul, conducător auto, nu are culpa cerută de lege pentru a răspunde penale, potrivit art. 184 alin. 2 și 4
Cod PenalFață de împrejurările concrete ale producerii accidentului de circulație, se apreciază că instanțele au stabilit au proporționalizat legal și temeinic culpa părților, reținând pentru fiecare o culpă concurentă de 50%.
Din aceste considerente, potrivit art. 72 Cod Penal, nu este fondată nici critica privind greșita individualizare a pedepsei.
Nu sunt fondate nici criticile formulate de partea civilă, deoarece, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, atât ale instanței de fond, cât și a instanței de apel, acestea nu contrazic dispozitivul sentinței ori a deciziei, instanțele menționate făcând o amplă motivare a considerentelor de fapt și de drept care au stat la baza adoptării soluțiilor pronunțate, ce vizează condamnarea inculpatului și obligarea acestuia doar în parte la despăgubiri către partea civilă.
Curtea reține că, în fapt, partea civilă susține că accidentul de circulație s-a produs din culpa aproape exclusivă a inculpatului, astfel încât, în mod legal ar fi trebuit să fie invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18
C.P.P.Ori, așa cum s-a arătat și în raport de acest motiv de casare, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 17 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-.
Obligă fiecare recurent la câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. apel:
.
Dact. 2 ex./ 26 iunie 2008
- 06 iunie 2008 -
- C va încasa de la recurentul-inculpat suma de 350 lei cheltuieli judiciare statului și de la recurentul-parte civilă suma de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu, Valentina Trifănescu
