Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 43/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 43/

Ședința publică din data de 26 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător

JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu

JUDECĂTOR 3: Liviu

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în G,- bis, - 2,. 23, împotriva deciziei penale nr. 338 din 03 iulie 2008 Tribunalului Galați.

La apelul nominal a răspuns pentru intimatul parte vătămată av., apărător desemnat din oficiu, substituind pe av. în baza delegației depuse la dosar, lipsă fiind recurentul inculpat, intimata asigurător Societatea de asigurare și Reasigurare Astra SA G și intimata parte vătămată Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

CURTEA constată că, deși în adresa emisă către Baroul Galați se solicită desemnarea unui apărător din oficiu pentru partea vătămată, în mod greșit pe delegația depusă la dosar se menționează că asistența juridică este acordată pentru inculpatul.

Doamna av., în substituirea d-nei av., precizează că i-a asigurat apărarea părții vătămate în apel. Ca atare, astăzi este în măsură să pună concluzii cu privire la partea vătămată, pe recursul declarat de inculpat.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul intimatului parte vătămată solicită respingerea recursului declarat de inculpat.

Consideră că motivele invocate de inculpat sunt neîntemeiate, că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu este prea aspră și că nu se impune admiterea recursului.

Apreciază că inculpatul a declarat recurs doar pentru a i se prelungi dovada de circulație.

Solicită respingerea recursului, cu plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiției.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.

Analizând probele administrate în cauză consideră că instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice.

Aspectele invocate de către inculpat au fost cunoscute încă din faza judecării cauzei la fond.

Consideră că instanțele au reținut corect încadrarea juridică a faptei, respectiv, infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, raportat la situația de fapt și vinovăția inculpatului. De asemenea, consideră că nu poate fi primită apărarea inculpatului, în sensul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, având în vedere situația că, potrivit art. 143 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002, trebuia se reducă viteza la întâlnirea cu un autovehicul care circula din sens opus, obligație pe care nu a respectat-

Solicită respingerea recursului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 338/A/03.07.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-.

Prin decizia penală nr. 338/A/03.07.2008 a Tribunalului Galați, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 169/01.02.2008 a Judecătoriei Galați.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr.169/01.02.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosar - a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 600 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin.2 si 4 pen. cu aplicarea art.64 lit.a si c pen. în referire la art.76 lit.e pen.

I-au fost puse în vedere inculpatului disp.art.631.pen.

În temeiul art. 346 alin.1 pr.pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. "

În temeiul art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 26.08.2006, în jurul orei 22:30, Postul de Poliție a fost sesizat cu privire la faptul că, pe DN 25 (la km. 62 + 21), a avut loc un accident de circulație. La fața locului s-au deplasat organele de poliție, care au constatat că, în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a direcției de deplasare dinspre T, înspre G, se afla răsturnat autoturismul marca Super, având numărul de înmatriculare -.

În habitaclul autoturismului răsturnat au fost găsiți inculpatul (care conducea autoturismul în momentul producerii accidentului) și partea vătămată - (care se afla pe locul din dreapta-față în momentul producerii accidentului).

Persoanele aflate în mașină au fost transportate la Spitalul Județean "Sf. " G, unde au fost internate. De asemenea, inculpatului, în calitate de șofer al autoturismului implicat în accident, i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind negativ.

Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit cu privire la partea vătămată -, acesta a fost internat la data de 26.08.2006, fiind externat ameliorat la data de 14.09.2006. La examinare, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul în condițiile unui accident de trafic rutier și posibil prin comprimare în centura de siguranță. Leziunile constatate pot data din ziua de 26.08.2006 și necesită pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, de la data producerii evenimentului rutier, dacă nu survin complicații. cu ruptură de splină și ficat a pus în pericol viața părții vătămate -.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum și din schița locului accidentului, rezultă că segmentul de drum pe care s-a produs evenimentul rutier era prevăzut cu trei indicatoare de avertizare, respectiv:

- indicatorul "curbă dublă sau o succesiune de mai mult de două curbe, prima la stânga";

- indicatorul "drum cu denivelări";

- indicatorul "intersecție cu un drum fără prioritate".

Potrivit schiței întocmite de organele de poliție, ieșirea de pe carosabil a autoturismului - a avut loc la o distanță de aproximativ 220 metri de locul în care era amplasat indicatorul "curbă dublă sau o succesiune de mai mult de două curbe, prima la stânga", respectiv la o distanță de 120 metri de locul în care erau amplasate celelalte două indicatoare.

Fiind audiat cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul a declarat că a pierdut controlul volanului autoturismului din cauză că a fost orbit de farurile unui camion care circula din sens invers și care nu a schimbat faza de drum cu faza de întâlnire. A mai arătat inculpatul că, la producerea accidentului, a contribuit și faptul că axul șoselei nu era marcat corespunzător. Inculpatul a apreciat viteza de deplasare la momentul accidentului la aproximativ 100 km/.

La rândul ei, partea vătămată - a precizat că, în timp ce se deplasa pe DN 25, ațipit la un moment dat. Când s-a trezit, a fost orbit de farurile unui camion care venea din sens opus. Imediat după aceea, a observat că inculpatul a pierdut controlul volanului, ieșind de pe carosabil.

Potrivit dispozițiilor art. 143 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel cum acesta a fost aprobat prin nr.HG 85/2003, la apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligați ca de la o distanță de cel puțin 200 să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei. De asemenea, art. 158 lit. k din același act normativ prevede: conducătorul de vehicul este obligat să reducă viteza, dacă prevede un pericol, [] pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare, precum și pe cele acoperite cu polei, zăpadă, mâzgă sau piatră cubică umedă.

Pe porțiunea de drum pe care s-a produs accidentul nu exista vreo restricție de viteză, astfel încât viteza maximă legală admisă era, potrivit art. 155 alin. 4 lit. c din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, de 90 km/.

Față de cele mai sus arătate, instanța a apreciat că în mod corect prin rechizitoriul nr. 5798/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galațis -a reținut că inculpatul nu a respectat dispozițiile art. 143 alin. 2, respectiv ale art. 158 lit. k din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând- ca nelegală și netemeinică.

În motivarea apelului s-a susținut că din întreg materialul probator administrat în cauză și din interpretarea corectă a dispozițiilor legale, rezultă fără niciun dubiu că rezultatul produs în urma accidentului din data de 26.08.2006, respectiv vătămarea părții vătămate nu a fost urmare a neatenției sau nerespectării măsurilor de prevedere ori a încălcării dispozițiilor legale. Vina aparține în exclusivitate conducătorului auto care circula din sens opus care nu a respectat obligația legală de a folosi luminile de întâlnire. S-a solicitat, în consecință, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 lit.d pr.pen. (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția).

Hotărârea primei instanțe a fost criticată ca fiind nelegală și sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei.

S-a susținut că încadrarea juridică a faptei era cea prev. de art.184 alin.2 pen. întrucât, din materialul probator, rezultă fără echivoc că nu a fost încălcată nicio dispoziție legală cu privire la regulamentul circulației rutiere care să aibă drept consecință producerea accidentului, iar acesta nu a avut loc nici ca urmare a neatenției sau nerespectării măsurilor de prevedere.

Verificând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelantul-inculpat și cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 pr.pen. Tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei reținute în sarcina acestuia încadrarea juridică corespunzătoare.

În acest sens au fost avute în vedere procesul-verbal de cercetare la fața locului, actul de constatate a stării tehnice după accident, declarația părții vătămate, raportul de constatare medico-legală nr.894/E din 29.08.2006, procesul-verbal de prelevare a probelor biologice și buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie, declarația martorului, declarațiile inculpatului.

Din coroborarea probelor mai sus indicate rezultă că în noaptea de 26.08.2006, inculpatul a condus autoturismul cu nr.- pe DN 25 și, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.143 alin.2 și art.158 alin.1 lit.k din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat în afara părții carosabile, provocând vătămarea corporală gravă a pasagerului din dreapta, respectiv partea vătămată, care a necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

Nu a fost primită apărarea inculpatului în sensul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă - vinovăția.

S-a considerat, ca și de către instanța de fond că, independent de comportamentul celorlalți participanți la trafic, inculpatul avea în primul rând, obligația de a folosi faza de întâlnire, concomitent cuobligația de a reduce viteza, la întâlnirea cu vehiculul care circula din sens invers. Potrivit art.148 alin.2 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, această obligație incumbă ambilor conducători de autovehicule.

Astfel fiind, instanța a apreciat că nu poate reține susținerile inculpatului potrivit cărora vinovăția cu privire la producerea accidentului ar aparține în exclusivitate conducătorului autovehiculului care circula din sens invers și care nu a folosit luminile de întâlnire.

Tribunalul a reținut și faptul că pe porțiunea de drum pe care s-a produs accidentul nu exista vreo restricție de viteză, astfel încât viteza maximă legală admisă era, potrivit art.155 alin.4 lit.c din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 de 90 km/. Or, potrivit declarației inculpatului, acesta circula cu o viteză superioară, de 100 km/.

Pe de altă parte, motivat de faptul că pe segmentul de drum pe care a avut loc accidentul acționa indicatorul "Drum cu denivelări", în circumstanțele arătate inculpatul ar fi trebuit să reducă viteza, mai ales că deplasarea se efectua pe timp de noapte, iar șoseaua nu era marcată corespunzător.

Cât privește obligația de a reduce viteza impusă prin art.158 lit.k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, s-a constatat că aceasta este condiționată de prevederea unui pericol. Or, în împrejurările mai sus arătate, inculpatul putea și trebuia să prevadă un pericol și, în consecință, ar fi trebuit să reducă viteza.

Întrucât, din întregul material probator administrat în cauză rezultă că accidentul de circulație în cadrul căruia s-a produs vătămarea părții vătămate, s-a produs din culpa inculpatului, care a încălcat dispozițiile art.143 alin.2 și art.158 alin.1 lit.k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, în mod judicios prima instanță a reținut că fapta acestuia întrunește, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 si 4.pen. Pentru aceste considerente nu a fost primită cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.184 alin.2 pen.

S-a considerat că instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor prev. de art.72 pen. ținând cont de limitele de pedeapsă prev. în art.184 alin.2 si 4.pen. de gradul de pericol social concret al faptei, de circumstanțele în care a fost săvârșită, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita inculpatului care este la prima abatere de la legea penală și a avut o poziție procesuală corectă și sinceră.

Împotriva deciziei penale nr. 338/A/03.07.2008 a Tribunalului Galația formulat recurs inculpatul, fără a motiva scris recursul formulat așa cum prevăd dispozițiile art. 38510Cod procedură penală.

Față de limitele de pedeapsă stabilite de lege, Curtea a constatat că nu e caz de asistență juridică obligatorie.

În această situație, recursul inculpatului, va fi analizat din perspectiva prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, respectiv a motivelor de casare pe care instanța este datoare să le verifice din oficiu.

Analizând hotărârea recurată din prisma prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că nu subzistă motive de reformare a deciziei penale nr. 338/A/03.07.2008 a Tribunalului Galați.

Pentru aceste motive, în baza prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 338/A/03.07.2008 a Tribunalului Galați.

În baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va obliga pe recurentul inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate cu judecarea prezentului recurs penal, în aceste cheltuieli urmând a fi inclus și onorariu avocatului din oficiu desemnat pentru a acorda asistență juridică intimatului-parte vătămată, la cererea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 09.05.1981 în G, CNP -, domiciliat în G,- bis, - 2,. 23) împotriva deciziei penale 338 din 03.07.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală 169 din 01.02.2008 a Judecătoriei Galați ).

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu în recurs pentru partea vătămată, va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Red.: /27.01.2009

Tehnored. /2 ex./05.02.2009

Fond:

Apel:,

Președinte:Mariana Cristache
Judecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 43/2009. Curtea de Apel Galati