Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 44/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 44/
Ședința publică din data de 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr. 285 din 08.10.2008 a Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal au răspuns pentru recurentul inculpat av. I, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5870/11.12.2008 emisă de Baroul Galați, și intimata parte vătămată G, lipsă fiind intimata parte vătămată, intimatele părți civile Spitalul Județean B și Spitalul Județean de Urgență V, Serviciul de Ambulanță V și intimata asigurător SC SA
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs, fără a-l motiva, iar astăzi nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține recursul.
Prin sentința penală nr. 790/2008 a Judecătoriei Focșani inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel și a solicitat redozarea pedepsei, considerând că aceasta este prea mare în raport de infracțiunile săvârșite. În motivarea apelului a arătat că este lipsit de antecedente penale, și că a fost sincer.
Consideră că inculpatul a declarat recurs în prezenta cauză pentru același motiv.
În consecință, în ceea ce privește latura penală, solicită redozarea pedepsei.
Pe latură civilă, solicită să se aprecieze asupra cuantumului pretențiilor, în sensul că solicită reducerea acestor pretenții.
Solicită plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției.
Intimata parte civilă consideră că, faptul că accidentul de circulație, care a fost foarte grav, a avut loc pe data de 03.01.2007, iar acum suntem în 26.01.2009, spune absolut totul.
În urma accidentului de circulație el a suferit o fractură de coloană, iar soția sa și în momentul de față se află internată în spital, situația ei este gravă și nu se știe care vor fi consecințele.
În condițiile în care inculpatul a distrus o familie și a primit o pedeapsă de 3 luni cu suspendare, recursul declarat de acesta este neîntemeiat. Probabil inculpatul dorește să nu primească nicio sancțiune.
Susține că inculpatul este absolut vinovat de producerea accidentului de circulație. Nu se poate spune că inculpatul a greșit, el este vinovat.
Dacă a văzut că este obosit, inculpatul putea să treacă pe dreapta, să se odihnească, nu să distrugă o familie.
Arată că el și soția sa lucrau în străinătate cu contract de muncă, câștigau bine, își întrețineau copiii, unul fiind la liceu, unul la facultate, precum și mamele care sunt în vârstă și au pensii mici. În urma accidentului de circulație a rămas infirm pe toată viața, nu poate să facă efort fizic, iar la vârsta lui nu se poate angaja nicăieri. Soția este în stare deosebit de gravă. Dacă ar mai fi putut munci, ar fi câștigat bani și nu ar fi ajuns în situația în care sunt astăzi.
Susține că de 2 ani de zile își cere drepturile în instanță, lucru pe care îl consideră nejust și nedrept. A muncit pentru mașina respectivă, care a fost distrusă în proporție de 90%, și nu îl despăgubește nimeni. De 2 ani este nevoit să meargă pe jos. În loc să muncească în străinătate, unde avea un loc asigurat, conform actelor depuse la dosar, acum stă acasă, nu are nicio sursă de venit și nu îl despăgubește nimeni.
i-au recomandat să se interneze într-un spital de neuropsihiatrie pentru ca să poată fi pensionat, pentru că nu poate dovedi în fața comisiei durerile cauzate de fractura de coloană, din cauza cărora nu poate munci.
Învederează că a cheltuit foarte mulți bani cu soția sa, care este internată în străinătate.
Solicită ca inculpatul să fie pedepsit ca atare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul declarat de inculpat este nefondat.
În mod corect s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului. Față de această situație și de împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, pedepsele au fost corect individualizate. Astfel, inculpatul a fost condamnat la minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiuni și ca urmare a contopirii pedepselor nu s-a aplicat nici un spor, motiv pentru care consideră că pedepsele au fost dozate corespunzător.
Pe latură civilă, arată că părțile civile au primit exact sumele pe care le-au solicitat cu titlu de despăgubiri civile.
Apreciind că atât sentința, cât și decizia pronunțată în cauză este legală și temeinică, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Intimata parte civilă arată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată în luna mai 2008 și solicită reactualizarea sumelor, ținând cont de faptul că din mai 2008 până acum au trecut 8 luni de zile.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 790 din 22.05.2008, Judecătoria Focșania dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal (parte vătămată G) la 3 luni închisoare; vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal (parte vătămată ) la 3 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 Cod penal, inculpatul s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a și b Cod penal.
Conform art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilită conform art.82 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.4 din același cod, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală coroborat cu art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul SC SA F la plata sumelor de:
- 2.808,61 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean B;
- 462,24 lei plus dobânda legală reprezentând cheltuieli de transport către Serviciul de Ambulanță V;
- 3.510,76 lei plus dobânda legală până la achitarea integrală a debitului reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul de Urgență,Sf. "F;
- 10.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului avariat către partea vătămată G;
- 54.540 lei reprezentând beneficiul nerealizat în urma producerii accidentului (parte vătămată G);
- 40.650 lei reprezentând beneficiul nerealizat în urma producerii accidentului (parte vătămată );
- 300 lei cu titlu de daune morale (parte vătămată G);
- 300 lei cu titlu de daune morale (parte vătămată );
- 500 lei reprezentând onorariul apărătorului;
- 135 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut ca la data de 03.01.2007, în jurul orelor 16,10, în afara localității Tîmboiești, din cauză neatenției în conducerea autoturismului cu număr de înmatriculare -, inculpatul a pierdut controlul direcției de mers, pătrunzând pe sensul opus de circulație și a intrat intempestiv în planul de deplasare al autoturismului 1310 cu număr de înmatriculare - condus de numitul G care circula regulamentar din sens opus.
Din această cauză, autoturismul condus de numitul Gai ntrat în impact frontal cu partea laterală dreapta a autoturismului condus de inculpatul, în urma coliziunii rezultând avarierea celor doua mașini și vătămarea corporală a numiților G și (pasager pe bancheta dreaptă față în auto -) precum și a numitei.
Victimele au fost transportate la Spitalul Județean de Urgență,Sf. " din F pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Cei doi conducători auto nu au condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice, rezultatul testului cu aparatul," fiind negativ.
Din expertiza tehnică auto dispusă în cauză, rezultă că, viteza de deplasare a celor două autoturisme nu a putut fi determinată analitic, iar vinovat de producerea accidentului este numai inculpatul, care nu a respectat prevederile Regulamentului de Aplicare a OUG nr.195/2002, încălcând prevederile art.31 alin.1 coroborat cu art.41 alin.1 Cod penal.
S-a mai concluzionat în expertiză că, accidentul putea fi evitat de către dacă ar fi respectat prevederile legale de mai sus.
Situația de fapt așa cum a fost reținută, rezultă din: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, schița locului accidentului, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile inculpatului.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, text de lege în baza căruia urmează a fi condamnat.
La individualizarea pedepsei, se vor avea în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, în sensul că se va ține cont de pericolul social al faptelor comise, de împrejurările în care au fost săvârșite, de importanța valorilor sociale, afectate și nu în ultimul rând de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele comise.
Față de aceste criterii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzută de art.52 Cod penal, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, fapt pentru care se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81, 82 Cod penal.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Cu privire la pedeapsa accesorie, în raport de natura faptelor săvârșite și de circumstanțele personale ale inculpatului, toate acestea duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a, b Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, în raport de probele aflate la dosar - acte, declarații martori, acte medicale, s-a precizat că inculpatul în solidar cu asiguratorul va fi obligat la plata daunelor materiale către cele două părți civile, de asemeni, va fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, către unitățile spitalicești, care au îngrijit părțile vătămate.
Dat fiind faptul că, prin faptele sale, inculpatul a adus vătămări corporale părților vătămate, constând în suferințe fizice și psihice, instanța a apreciat că se impune obligarea acestuia și la plata de daune morale către părțile civile, constituite în cauză.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 790/2008 a Judecătoriei Focșani, pe care a criticat-o ca fiind nelegală si netemeinică.
Inculpatul în motivele de apel a arătat că pedeapsa aplicată este prea severă în raport cu natura infracțiunii, care este din culpă, persoana și conduita inculpatului care nu are antecedente penale. Cu privire la latura civilă, a considerat că instanța nu a avut în vedere la acordarea acestora actele doveditoare.
Prin decizia penală nr. 285/08.10.2008 a Tribunalului Vranceas -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 790/22 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Focșani (dosar -).
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus să fie avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
S-a apreciat că prima instanța a stabilit în mod corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză, cărora le-a dat o interpretare justă și unitară, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedita.
S-a arătat că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-a făcut cu observarea criteriilor generale prevăzute de art. 72. pen. astfel că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei apare ca fiind lipsită de temei.
Și pe latură civilă tribunalul a constatat că prima instanța a determinat în mod just prejudiciul încercat de partea civilă, astfel că obligarea inculpatului la repararea pagubei este întemeiată; criticile aduse in acest sens nu pot fi primite favorabil.
S-a precizat că motive de apel decelabile din oficiu nu s-au evidențiat
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
Acesta, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță, apărătorul său din oficiu solicitând în susținerea recursului promovat, în ceea ce privește latura penală a cauzei, redozarea pedepselor aplicate, iar referitor la latura civilă reducerea sumelor la care inculpatul a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile.
Recursul declarat de inculpat e fondat doar în ceea ce privește latura civilă a cauzeipentru motivele ce vor fi arătate.
Referitor la latura penală a cauzei, analizând hotărârile pronunțate prin prisma motivului de recurs invocat, prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, considerăm că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate.
La stabilirea cuantumului pedepselor s-au respectat dispozițiile art. 72 Cod penal, de asemenea, s-a avut în vedere faptul că s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, ținându-se cont și de împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele. Inculpatul a fost condamnat la minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiuni și ca urmare a contopirii pedepselor nu i s-a aplicat nici un spor - motiv pentru care apreciem că pedepsele au fost dozate corespunzător și nu se impune o reindividualizare a acestora.
Deci, față de toate acestea, considerăm, în ceea ce privește latura penală, că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, constatăm că cele două hotărâri sunt complet nemotivate și nu cuprind o analiză a elementelor de fapt, a probelor pe care se sprijină referitor la fiecare categorie de cheltuieli pe care părțile civile pretind că se datorează săvârșirii infracțiunii.
Astfel că, constatăm că în fața instanței de fond părțile civile au formulat o serie de pretenții cu titlu de daune materiale și morale (constituire parte civilă fila 46 și 163 dosar fond).
Totodată, se constată că au fost depuse la dosar înscrisuri în susținerea acestor pretenții solicitate și, de asemenea, s-a administrat proba testimonială în dovedirea despăgubirilor cerute, solicitându-se de asemenea și efectuarea unei expertize tehnice având ca obiect stabilirea avariei autoturismului părții civile, cât și estimarea contravalorii avariilor acestuia.
Judecătoria Focșani nu a analizat probele administrate pe latură civilă cu ocazia motivării soluției pronunțate. De fapt, latura civilă a practic nemotivată, singura referire în cuprinsul hotărârii fiind aceea că inculpatul va fi obligat la plata daunelor materiale cât și a cheltuielilor de spitalizare având în vedere probele aflate la dosar - acte, declarații martori, acte medicale.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că se impune obligarea inculpaților la plata daunelor morale către părțile civile, dat fiind faptul că prin faptele sale a adus vătămări corporale părților vătămate, constând în suferințe fizice și psihice.
Și în fața instanței de apel, deși hotărârea instanței de fond a fost criticată și pe latură civilă, Tribunalul Vrancea nu a analizat apărările inculpatului, ci a reținut în cuprinsul deciziei că prima instanță a determinat în mod just prejudiciul încercat de partea civilă, astfel că obligarea inculpatului la repararea pagubei e întemeiată.
Practic, și în apel latura civilă e nemotivată - în expunerea deciziei pronunțate nefiind arătate temeiurile de fapt și de drept care au condus la respingerea apelului în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Față de toate acestea, Curtea constată o nemotivare a soluției pronunțate sub aspectul laturii civile a cauzei. Apreciem ca fiind încălcate dispozițiile art. 356 lit. c Cod procedură penală. Cele două instanțe nu s-au referit la probele administrate pe latură civilă și nu le-au analizat în raport de componentele despăgubirilor la plata cărora inculpatul a fost obligat.
Lipsa acestor elemente din motivare pune Curtea în imposibilitatea de a examina legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate. Practic, instanțele au acordat părților civile cât au cerut, fără a-și argumenta soluția pronunțată.
Motivarea hotărârii atât pe latură penală cât și pe latură civilă reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp. art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr. 7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.
Față de toate acestea, apreciem că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedură penală, motiv pentru care se impune admiterea recursului promovat de către inculpat, casarea în parte a ambelor hotărâri, doar sub aspectul laturii civile, și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță - Judecătoria Focșani.
Se va menține latura penală a cauzei și actele procedurale administrate până la data de 08.05.2008.
În rejudecare, vor fi respectate dispozițiile art. 356 lit. c Cod procedură penală, hotărârea urmând a fi motivată în fapt și în drept în ceea ce privește latura civilă a cauzei. Vor fi avute în vedere, de asemenea, și motivele de apel și recurs invocate sub aspectul laturii civile.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul inculpatului (fiul lui și, născut la data de 10.05.1978 în mun. D, județul V, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul V) împotriva deciziei penale nr. 285 din 08.10.2008 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 790 din 22.05.2008 a Judecătoriei Focșani ).
Casează, în parte, sub aspectul laturii civile, decizia penală nr. 285/08.10.2008 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr. 790/22.05.2008 a Judecătoriei Focșani și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Focșani.
Menține latura penală a cauzei și actele procedurale administrate până la data de 08.05.2008.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.: -/16.02.2009
Tehnored. /2 ex./19.02.2009
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
