Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 445/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 445
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, precum și de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 218 de la 03 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați și, asistați de avocat ales, intimata parte responsabilă civilmente SC și Servicii SA, prin consilier juridic, lipsă fiind recurenta parte vătămată, reprezentată de avocat ales, lipsind și intimatele părți civile Spitalul Clinic de Urgență și Spitalul Județean Târgu
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a depus la dosarul cauzei de apărătorul părții vătămate chitanța privind plata onorariului avocat și nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat ales pentru recurenta parte vătămată, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate pe care o apreciază nelegală și netemeinică, sub aspectul laturii civile și pe fond, majorarea cuantumului daunelor morale în cuantumul solicitat, respectiv 35.000 lei, precum și majorarea și acordarea rentei periodice lunare în cuantum de 500 lei, până la încetarea stării de nevoie și totodată, obligarea în solidar a inculpaților și părții responsabile civilmente la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile; s-a solicitat, acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data efectuării acestora; s-a arătat că instanța de apel, deși avea obligația să se pronunțe pe fiecare cerere de despăgubire formulată de partea vătămată, nu a procedat în acest mod, respectiv cu privire la cererea privind acordarea sumei de 10.000 lei, despăgubiri civile nu s-a pronunțat în nici un mod, deși din expertiza efectuată în cauză, rezultă că partea vătămată are nevoie de tratament medical în continuare; de asemenea, nu s-a pronunțat cu privire la solicitările privind beneficiul nerealizat constând în aceea că partea vătămată desfășura diverse munci agricole, însă după accident a fost nevoit să plătească persoane care să o ajute, fiind singurul întreținător al familiei; de asemenea, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea referitoare la contravaloarea a 6 zile de concediu anual, deoarece până la data la care a fost concediat, a fost încadrat în calitate de sudor la o altă secție, unde beneficia de 32 zile de concediu anual, față de 38 de zile, cât avea înainte de producerea accidentului de muncă; s-a criticat decizia recurată întrucât se impunea acordarea unei sume de bani pentru fiul părții vătămare care pe durata spitalizării acesteia, a însoțit- și s-a preocupat permanent de îngrijirea sa, cu obligarea inculpatului la plata celorlalte daune solicitate și a cheltuielilor judiciare.
Avocat ales pentru recurenții inculpați, menționează că recursurile declarate vizează latura civilă a cauzei, respectiv greșita soluționare a acesteia de către instanța de apel, care a acordat în mod nejustificat părții vătămate suma de 1.242 lei, reprezentând contravaloarea bonurilor de masă pe perioada concediului medical, deși legea reglementează modul în care se acordă aceste bonuri, respectiv pentru timpul efectiv lucrat, iar partea vătămată în perioada concediului medical, nu a prestat activitate, astfel încât nu i se cuveneau aceste bonuri, așa cum în mod greșit a interpretat instanța de apel; de asemenea, aceasta nu a motivat acordarea daunelor morale, respectiv criteriile avute în vedere la stabilirea cuantumului sumei acordate, în raport și de decizia nr.4286/2004 a instanței supreme, care a stabilit criteriile în raport de care se calculează daunele morale; de asemenea, în ceea ce privește renta periodică, partea vătămată nu a dovedit că a depus efort în plus pentru prestarea muncilor și ca urmare, nu se impunea acordarea sumei cu acest titlu, solicitând în consecință, admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței recurate și pe fond, respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă, cu excepția dispoziției privind cheltuielile de spitalizare; cu privire la recursul declarat de partea vătămată, menționează că este nefondat, întrucât instanța de apel s-a pronunțat cu privire la toate cererile formulate de către aceasta, iar latura penală a fost corect soluționată prin stabilirea culpei comune a inculpaților și părții vătămate în producerea accidentului.
Avocat ales pentru recurenta parte vătămată, solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondat, în raport de motivele menționate mai sus.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor părții civile și inculpaților ca nefondate, întrucât hotărârile atacate sunt legale și temeinice.
Recurenții inculpați și, având pe rând ultimul cuvânt, declară că își însușesc concluziile formulate de apărătorul ales.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1480/04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Târgu J i u, s-a dispus condamnarea inculpaților și la pedepse rezultante de câte 6 luni închisoare, având ca modalitate de executare suspendarea condiționată și sau admis cererile privind acordarea despăgubirilor civile și daunelor morale, formulate de partea civilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu nr. 1598/P/II/1/2005, au fost trimiși în judecată inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 pen. și art. 35 din Lg. Nr. 90/1996 cu aplicarea art. 33 lit. a pen. reținându-se în fapt că, în data de 19.05.2004, echipa condusă de inculpatul - angajat la SC SA în calitate de mecanic și numit prin decizie șef de echipă - precum și de maistrul, a primit drept sarcină de muncă dezmembrarea canalului de aer aferent grupei nr. 4 arzător păcură al cazanului nr. 3 amplasat la cota 32 metri, aparținând SC ENERGETIC SA ( ).
În componența echipei de muncitori a fost inclus ca sudor și partea vătămată, iar după dezmembrarea izolației termice de pe tronsonul canalului de aer acesta a fost asigurat cu ajutorul unui gambet de cârligul unei macarale manuale pentru ca respectivul canal să fie tăiat cu aparatul cu flacără oxiacetilenică (flacără deschisă). Totodată s-a procedat în acest mod pentru a preveni căderea bruscă și pentru ca acel canal să fie coborât pe cota inferioară după operațiunea de tăiere. de aer se afla așezat în poziție verticală iar la fiecare cotă de înălțime era împrejmuit cu grătare de rezistență. S-a procedat la tăierea canalului din poziția în picioare, la distanța de aproximativ 1,5 metri față de baza picioarelor, fiind așezat pe grătarele de rezistență (metalice).
După tăierea canalului pe trei laturi, s-a continuat această operațiune și pe cea de-a patra latură (ultima) și, la finalizarea tăierii pe cea de-a patra latură, acest tronson s-a deplasat în datorită elasticității cablului de la macaraua manuală, în cârligul căreia era fixat, determinând un șoc pendulat în urma căruia, cele două grătare metalice pe care se afla s-au basculat, iar acesta a căzut de la cota 32 la cota 28.
Observând producerea accidentului, inculpatul, împreună cu martorul au condus pe partea vătămată până la dispensarul medical al unității, unde i- fost acordat primul ajutor, ulterior fiind trimis la Spitalul Județean Tg J pentru îngrijiri medicale, unde a fost spitalizat în perioada 20.05.2004 -15.06.2004.
În final, partea vătămată a fost internată în Spitalul Clinic de Urgență "Dr. B", iar din raportul de constatare medico-legal nr. 707/2005 al SML Gar ezultat că aceasta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin cădere de la un nivel la altul, necesitând pentru vindecare un nr. de 70-80 zile îngrijiri medicale, de la producere.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel inculpații, partea vătămată, partea responsabilă civilmente și Casa Județeană de Pensii G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia penală nr. 264 din 31.05.2006, Tribunalul Gorja admis apelurile formulate de către părți, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, indicând ca, la rejudecare, să se pună în discuția părților pertinența efectuării unei expertize tehnice de specialitate, în vederea stabilirii cu certitudine a gradului de culpă al fiecărui inculpat și eventualitatea existenței unei culpe a părții vătămate în producerea accidentului de muncă.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Tg. J sub nr- (nr. unic 11210/2006), iar cu ocazia rejudecării, instanța de fond a pus în discuția părților utilitatea și pertinența efectuării unei expertize tehnice, părțile fiind de acord cu aceasta și, în consecință, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, stabilindu-se obiectivele acesteia în vederea lămuririi cauzelor producerii accidentului și a gradului de vinovăție a părților implicate în acestea.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză a rezultat că, de producerea accidentului de muncă au fost vinovați atât inculpații - care nu au stabilit un cadru adecvat pentru efectuarea operațiuni pe care o executa partea vătămată, în virtutea atribuțiunilor de serviciu - dar și partea vătămată, care nu a respectat indicațiile pe care i le trasase șeful de echipă, cu privire la modalitatea de executare a operațiunii.
Prin sentința penală nr. 1095 din 17.04.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în baza art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 14.06.1960 în comuna, județul G, cu domiciliul în Târgu-J, strada - -, Bl.1,.1,.17, județul G, fără antecedente penale, mecanic în cadrul SC SA, CNP - - la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 35 din Legea nr. 90/1996, același inculpat a fost condamnat la 3 luni închisoare, iar în baza art. 33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, punându-se în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 12.11.1950, în comuna -J, județul G, cu domiciliul în comuna, sat de, județul G, fără antecedente penale maistru în cadrul SC SA, CNP - - la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art.35 din Legea nr.90/1996, același inculpat a fost condamnat la 3 luni închisoare și, în baza art. 33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, punându-se în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile și au fost obligați inculpații, în solidar cu partea responsabil civilmente SC SA, la plata către partea civilă a sumelor de 2000 lei RON daune morale și 200 lei RON rentă periodică, începând cu data producerii accidentului și până la încetarea stării de nevoie.
A fost respinsă cererea părții civile privind despăgubirile civile, ca nedovedită.
Au fost obligați inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumelor de 1.377,43 lei RON către Spitalul de Urgență " " B și la 1.012,68 lei RON către Spitalul Județean Târgu-J, sume actualizate la data plății.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către partea civilă a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată și fiecare dintre inculpați a fost obligat la plata a câte 250 lei RON, cheltuieli judiciare statului.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța de fond reținut că faptele inculpaților - prin neluarea măsurilor prevăzute de dispozițiile legale cu privire la protecția muncii, deși aveau îndatorirea de a lua aceste măsuri și având drept urmare vătămarea corporală a lui - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 35 din Legea nr.90/1996 privind protecția muncii și art. 184 alin 2 și 4 pen. iar la individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 pen. în sensul că a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de dispozițiile părții speciale a Codului penal - cu referire la limitele pedepsei prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4. pen. limitele pedepsei prevăzute la art. 35 din Legea nr. 90/1996, de persoana fiecărui inculpat, de pericolul social al faptelor infracționale săvârșite și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală pentru faptele săvârșite - dar și la faptul că a existat și culpa părții vătămate în producerea accidentului de muncă.
S-a reținut totodată că inculpații nu au antecedente penale, considerându-se că pedeapsa cu închisoarea, orientată spre minim, cu suspendarea condiționată, își va realiza scopul preventiv, determinând fiecare inculpat să nu mai săvârșească infracțiuni de natura celor pentru care au fost trimiși în judecată în cauza de față.
Și împotriva acestei sentințe, inculpații, partea vătămată și partea responsabilă civilmente SC ȘI SERVICII SA, au declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
După reaprecierea probelor, avându-se în vedere și criticile aduse de apelanți sentinței pronunțată de Judecătoria Tg.J, Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 241 din 12.09.2007, a respins ca nefondate apelurile declarate inculpații și, de partea vătămată și de partea responsabilă civilmente SC ȘI SERVICII și a obligat apelanții-inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente, și pe apelantul-parte civilă, la plata a câte 20 lei cheltuieli judiciare statului.
A reținut instanța de apel că partea vătămată și inculpații nu au respectat procedura stabilită de tăiere a tronsonului, dar că nu se justifică întocmirea unei documentații tehnice, având în vedere lucrarea în sine, iar partea vătămată potrivit art. 12 din NGPM putea să refuze, îndreptățit, să efectueze tăierea dacă sesizat că există un anumit pericol, să- aducă la cunoștință conducătorului locului de muncă sau dacă nu a procedat astfel, în ipoteza în care șeful de echipă ar fi greșit dispunând tăierea integrală tronsonului trebuia să acționeze preventiv în virtutea vechimii și experienței de 27 ani. A mai reținut că atât inculpaților cât și părții vătămate le revine culpă în egală măsură în producerea accidentului de muncă, astfel că în mod corect s- procedat la condamnarea celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 cod penal și art. 35 din Legea nr. 90/1996.
Reținându-se corect culpa comună, instanța de prim control judiciar a apreciat că în mod corect a fost soluționată și latura civilă a cauzei, despăgubirile civile, daunele morale și renta periodică acordate fiind reduse proporțional cu culpa, dar și în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, iar în ceea ce privește renta periodică lunară, nu s-a putut reținute apărarea părții responsabilă civilmente referitoare la stabilirea în concret a condițiilor încetării stării de nevoie, aceste condiții fiind aleatorii, putând fi stabilite ulterior, pe baza unei noi expertize medico-legale - conform solicitării părții interesate - aspect care poate conduce la modificarea condițiilor în care s- cuantificat renta periodică.
Instanța de apel a mai reținut că, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu este relevantă susținerea părții vătămate referitoare la greșita respingere a cererii de acordare a unei compensații bănești pentru fiul său, în echivalentul salariului minim pe economie, pentru perioada în care l-a îngrijit în spital, întrucât nu s-au produs dovezi în cauză că s-ar fi realizat aceste sume de bani dacă nu ar fi survenit accidentul de muncă, iar cât privește cuantumul daunelor morale, a reținut că a fost just apreciat de prima instanță.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații și, dar și partea vătămată.
Partea civilă a criticat decizia sub aspectul laturii civile, solicitând casarea atât a acesteia, cât și a sentinței primei instanțe, înlăturarea culpei comune și acordarea integrală a despăgubirilor civile, daunelor morale și majorarea rentei periodice. Totodată, a menționat faptul că nu au fost acordate integral cheltuielile judiciare, motivând că nu a avut nici o culpă în producerea accidentului, deoarece nu a fost prevăzută o documentație detaliată pentru executarea lucrării, iar el a fost lăsat să taie acea piesă "cum s-a priceput mai bine". A mai precizat că, neexistând o documentație tehnică, i s-a făcut greșit instruirea de protecție a muncii numai din prevederile PE 205/1981, care nu conțin dispoziții referitoare la lucrările de demolare, astfel că, cu atât mai puțin i s-ar putea reține vreo culpă.
Cu privire la cei 10.000 lei RON solicitați ca și despăgubiri civile, a susținut că aceștia se compun din: contravaloarea tratamentului recuperator la care a fost supusă. contravaloarea pierderii bonurilor de masă, beneficiul nerealizat (munci agricole pe care le desfășura la țară), contravaloarea a 6 zile de concediu anual (avându-se în vedere faptul că în prezent beneficiază de 32 de zile față de 38 cât avea înainte), contravaloarea zilelor de muncă care trebuiau să-i fie plătite de partea responsabilă civilmente în zilele când a fost prezent la proces, acordarea unei sume de bani pentru fiul său (raportat la salariul minim pe economie), o rentă periodică în cuantum de 500 lei lunar (întrucât i s-a diminuat capacitatea de muncă).
Inculpații și au criticat decizia și sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a reținut că ar fi vinovați de producerea accidentului de muncă, menționând faptul că nu a existat o documentație tehnică elaborată de o unitate specializată și nici nu s-au asigurat condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată, iar acest lucru se datorează culpei angajatorului SC SA. Au făcut referire la prevederile art. 22 și 23 din Legea nr. 316/2006, în raport de care au apreciat că ei nu au culpă în producerea acestui accident.
În teză subsidiară, au solicitat să se constate faptul că partea vătămată are o culpă mai ridicată și să se reducă corespunzător cuantumul despăgubirilor.
Prin decizia penală nr. 146 din 20.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, au fost admise recursurile formulate de inculpații și și de partea vătămată împotriva dec. pen. nr. 241 din 12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, casată decizia și trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor la Tribunalul Gorj, cheltuielile judiciare în faza de recurs rămânând în sarcina statului.
Instanța de recurs a constatat că Legea nr.90/1996 a fost abrogată prin Legea nr.319/2006, situație în care trebuia analizată incidența legii penale mai favorabile, iar totodată, instanța de apel avea obligația să se pronunțe pentru fiecare cerere de despăgubire formulată de partea civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-, procedându-se din nou la administrarea amplă a probatoriului.
Prin decizia penală nr. 218 din 03 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, în dosarul nr-, s-a dispus admiterea apelurilor formulate de partea vătămată și de inculpații și, împotriva sentinței penale nr.1095 din 17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosar nr-; desființarea sentinței și dispunerii schimbării încadrării juridice a in fracțiunilor din dispozițiile art. 35 din Legea 90/1996 în dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea 319/2006 cu aplicarea art.13 pen.
În baza art.184 alin.2 și 4.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare, în baza art. 37 alin.1 din.319/2006 cu aplic.art.13 pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare; în baza art.33-34.pen. s-au contopit pedepsele la o pedeapsă de 3 luni închisoare; în baza art. 33-34 pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpaților în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art. 184 alin. 2 și 4.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 37 alin.1 din Legea 319/2006 cu aplic. art. 13.pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare; în baza art. 33-34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, iar în baza art. 81 .pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor inculpaților pe durata prev de art.82 pen. și s-au pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 83.penal.
S-au înlăturat dispozițiile privind cererea părților civile referitoare la despăgubirile civile, ca nedovedită și au fost obligați inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1242 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bonurilor de masă pe perioada concediului medical a părții vătămate și la plata sumei de 135,94 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale achitate de partea vătămată către Spitalul Clinic nr.1 C, precum și la 184 lei, reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale achitate de partea vătămată.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și, în final, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de parte responsabilă civilmente SC și Servicii, care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că instanța de fond a dat o interpretare corectă probelor administrate în cauză, reținând o stare de fapt conformă realității și culpa comună în producerea accidentului de muncă atât a inculpaților și, cât și a părții vătămate.
Starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu proces-verbal de cercetare administrativă, raportul de constatare medico-legală nr. 707/2005 al G, copia fișei de instructaj, protecția muncii, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, și, care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.
Tribunalul a apreciat că în mod corect, reținându-se culpa comună în sarcina inculpaților și a părții vătămate, fost soluționată și latura civilă a cauzei, despăgubirile civile, daunele morale și renta periodică acordată fiind reduse proporțional cu culpa dar și în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
În ceea ce privește renta periodică lunară, nu s-a putut reține apărarea părții responsabile civilmente referitoare la stabilirea în concret a condițiilor încetării stării de nevoie, aceste condiții fiind aleatorii, putând fi stabilite ulterior, pe baza unei noi expertize medico-legale solicitată de părțile interesate, aspect care poate conduce la modificarea condițiilor în care s- cuantificat renta periodică.
Nu s-a putut reține nici susținerea părții vătămate referitoare la greșita respingere a cererii de acordare a unei compensații bănești pentru fiul său în echivalentul salariului minim pe economie, pentru activitatea de îngrijire sa cât a fost spitalizat, neproducându-se dovezi în cauză că s-ar fi realizat aceste sume de bani dacă nu ar fi survenit accidentul de muncă, probatoriul incumbându-i părții civile și pentru acordarea despăgubirilor solicitate. Ori, din actele depuse la dosarul cauzei de către partea responsabilă civilmente, respectiv adresa nr. 6774 din 12.12.200, a rezultat că partea vătămată a încasat ca drepturi salariale sume de bani egale cu cele pe care le-ar fi obținut în condițiile în care și-ar fi continuat activitatea la locul său de muncă.
De asemenea, conform adresei nr. 2808 din 27.04.2007 a părții responsabil civilmente, a rezultat că partea vătămată a beneficiat de concediu medical plătit în cuantum de 100 % în perioada 20.05.2004 - 20.01.2005. Având în vedere că, în perioada concediului medical, partea vătămată nu a beneficiat de bonuri de masă, tribunalul a apreciat că pretențiile acesteia sunt întemeiate pentru suma globală de 1242 lei.
De asemenea, s-a apreciat că este întemeiată și contravaloarea serviciilor medicale achitate de partea vătămată, în cuantum de 135,94 lei către Spitalul Clinic nr. 1 C și contravaloarea expertizei medico-legale achitată de aceeași parte vătămată, în cuantum de 184 lei.
Cât privește cuantumul daunelor morale, instanța de apel a constatat că acesta a fost just apreciat de instanța de fond, raportat la împrejurările concrete ale producerii accidentului de muncă și suferințele psihice ale părții vătămate ca urmare a perioadei de spitalizare și incapacității de muncă, iar celelalte despăgubiri civile solicitate de aceasta din urmă, nu au fost dovedite în cursul cercetării judecătorești.
Având în vedere faptul că Legea nr. 90/1996 - prin care au fost condamnați inculpații de către instanța de fond - a fost abrogată prin Legea nr. 319/2006 (și nu nr. 316/2006, cum în mod greșit au indicat inculpații în motivele de recurs), tribunalul a dispus condamnarea inculpaților în baza acestui act normativ, reținându-se dispozițiilor art. 13.pen.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termen legal - atât inculpații și, cât și partea civilă.
Partea vătămată a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate pe care o apreciază nelegală și netemeinică, sub aspectul laturii civile și pe fond, majorarea cuantumului daunelor morale în cuantumul solicitat, respectiv 35.000 lei, precum și majorarea și acordarea rentei periodice lunare în cuantum de 500 lei, până la încetarea stării de nevoie și totodată, obligarea în solidar a inculpaților și părții responsabile civilmente la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile; s-a solicitat, acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data efectuării acestora; s-a arătat că instanța de apel, deși avea obligația să se pronunțe pe fiecare cerere de despăgubire formulată de partea vătămată, nu a procedat în acest mod, respectiv cu privire la cererea privind acordarea sumei de 10.000 lei, despăgubiri civile nu s-a pronunțat în nici un mod, deși din expertiza efectuată în cauză, rezultă că partea vătămată are nevoie de tratament medical în continuare; de asemenea, nu s-a pronunțat cu privire la solicitările privind beneficiul nerealizat constând în aceea că partea vătămată desfășura diverse munci agricole, însă după accident a fost nevoit să plătească persoane care să o ajute, fiind singurul întreținător al familiei; de asemenea, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea referitoare la contravaloarea a 6 zile de concediu anual, deoarece până la data la care a fost concediat, a fost încadrat în calitate de sudor la o altă secție, unde beneficia de 32 zile de concediu anual, față de 38 de zile, cât avea înainte de producerea accidentului de muncă; s-a criticat decizia recurată întrucât se impunea acordarea unei sume de bani pentru fiul părții vătămare care pe durata spitalizării acesteia, a însoțit- și s-a preocupat permanent de îngrijirea sa, cu obligarea inculpatului la plata celorlalte daune solicitate și a cheltuielilor judiciare.
Inculpați precizează că recursurile declarate vizează latura civilă a cauzei, respectiv greșita soluționare a acesteia de către instanța de apel, care a acordat în mod nejustificat părții vătămate suma de 1.242 lei, reprezentând contravaloarea bonurilor de masă pe perioada concediului medical, deși legea reglementează modul în care se acordă aceste bonuri, respectiv pentru timpul efectiv lucrat, iar partea vătămată în perioada concediului medical, nu a prestat activitate, astfel încât nu i se cuveneau aceste bonuri, așa cum în mod greșit a interpretat instanța de apel; de asemenea, aceasta nu a motivat acordarea daunelor morale, respectiv criteriile avute în vedere la stabilirea cuantumului sumei acordate, în raport și de decizia nr.4286/2004 a instanței supreme, care a stabilit criteriile în raport de care se calculează daunele morale; de asemenea, în ceea ce privește renta periodică, partea vătămată nu a dovedit că a depus efort în plus pentru prestarea muncilor și ca urmare, nu se impunea acordarea sumei cu acest titlu, solicitând în consecință, admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței recurate și pe fond, respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă, cu excepția dispoziției privind cheltuielile de spitalizare; cu privire la recursul declarat de partea vătămată, menționează că este nefondat, întrucât instanța de apel s-a pronunțat cu privire la toate cererile formulate de către aceasta, iar latura penală a fost corect soluționată prin stabilirea culpei comune a inculpaților și părții vătămate în producerea accidentului.
Recursurile părții civile și inculpaților sunt fondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev. de art.3859pct.9 și 10 Cod pr.penală și din oficiu în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod pr.penală, se constată că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente.
Hotărârea instanței de apel atacată cu recurs în ceea ce privește latura civilă atât de partea civilă, cât și de cei doi inculpați este afectată de omisiunea esențială, în sensul art.3859alin.1 pct.20 Cod pr.penală, deoarece nu au fost analizate toate motivele de apel invocate în cauză în apelul declarat de partea civilă.
Astfel, instanța de apel este obligată, potrivit art.378 alin.3 Cod pr.penală, să examineze și să se pronunțe nu doar asupra tuturor apelurilor declarate în cauză, ci și asupra tuturor motivelor de apel invocate în susținerea acestora.
Faptul că un motiv sau mai multe motive invocate de către apelanți au fost găsite întemeiate, nu poate îndreptăți instanța de apel dea renunța la examinarea celorlalte motive de apel susținute atât în scris, cât și oral.
Instanța de apel era obligată, să examineze toate motivele invocate de părți, pentru a nu lăsa necenzurate greșelile care eventual ar exista în cauza supusă verificării sale, cu atât mai mult cu cât printr-o decizie anterioară, Curtea de Apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel pentru același motiv, respectiv nepronunțarea acesteia pentru fiecare cerere de despăgubiri în parte formulate de către partea civilă.
Astfel, deși în motivele scrise, partea civilă a invocat numeroase critici ca motive de apel, instanța de control judiciar s-a limitat numai la enumerarea acestora în practicaua hotărârii, iar din considerentele deciziei recurate, rezultă că numai unele dintre aceste motive au fost analizate, respectiv motivele de apel care vizau acordarea rentei periodice lunare, acordarea unei compensații bănești pentru fiul părții vătămate, acordarea sumei reprezentând contravaloarea bonurilor de masă, contravaloarea serviciilor medicale și a daunelor morale, fără a se face nicio referire la celelalte motive de apel referitoare la contravaloarea a 6 zile de concediu anual, contravaloarea zilelor de muncă, care apreciază partea civilă, trebuiau plătite de partea responsabilă civilmente, respectiv datele la care aceasta s-a prezentat la instanța de judecată în perioada 15 noiembrie 2005-1 iunie 2006, contravaloarea tratamentului recuperator.
Verificarea de către instanța de apel a modului în care instanța de fond a apreciat probele cauzei, constituie o condiție sine qua non, pentru ca cea dintâi să poată ajunge la concluzii corecte asupra problemei esențiale, respectiv dacă în cauză a fost stabilit sau nu adevărul.
Așadar, formulările folosite de instanța de apel echivalează totodată cu o nemotivare și demonstrează că instanța de control judiciar nu a efectuat în concret o analiză atât a hotărârii de fond în raport de probele administrate și de criticile formulate, cât și a apelurilor declarate de părți.
În concluzie, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, constatându-se încălcate dispozițiile de mai sus, se vor admite recursurile declarate de partea civilă și inculpați, se va casa decizia recurată și de va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, urmând a fi analizate cu ocazia judecării și celelalte motive de apel invocate de către partea civilă și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații și, precum și de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 218 de la 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 29 aprilie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
. AT/
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Sorina
