Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 449/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.449/R/2009
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul recurent și partea vătămată recurentă, împotriva deciziei penale nr.96/A din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie prin care s-a desființat în parte atât pe latura penală cât și pe latura civilă sentința penală nr.59 din 16 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Carei, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul ales al acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale emisă la data de 19.10.2009 de Baroul Satu Mare - Cabinete Asociate de Avocați, lipsă fiind și partea civilă intimată Spitalul Clinic de Urgență O și partea vătămată recurentă.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și pe cale de consecință a se pronunța o soluție de achitare a inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.e Cod procedură penală cu trimitere la art.47 Cod penal și respingerea constituirii de parte civilă. Învederează instanței că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.72 al.4 din nr.OUG195/2002 potrivit cărora pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise la culoarea roșie a semaforului destinat acestora sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector, aceste norme nefiind de strictă interpretare ci au un caracter imperativ. Consideră că această normă răstoarnă încetățenita prezumție de vinovăție ce se reține de principiu în sarcina conducătorului auto, transferând-o în sarcina pietonului, astfel, instanța nu putea să pronunțe o soluție de condamnare decât ignorând și deci neaplicând normele arătate. Totodată arată că în situația dată nici inculpatul și nici o altă persoană nu putea să prevadă că partea vătămată care se deplasa pe lângă bicicletă își va continua deplasarea de la un la altul al intersecției fără a mai la dreapta pentru a mai traversa pe trecerea de pietoni. Inculpatul apropiindu-se de intersecție a redus viteza de deplasare, mult sub limita legală, aceasta fiind aproximativ de 30Km/
Solicită respingerea recursului formulat de partea civilă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a ambelor recursuri declarate în cauză ca fiind nefondate și menținerea hotărârilor recurate, arătând că în mod corect au fost interpretate probele administrate și s-a reținut vinovăția inculpatului sub forma culpei, iar pe latură civilă despăgubirile acordate sunt legale și temeinice.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.59/16.02.2009 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, în baza art.184 alin.2 si 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa, la 1 an închisoare; în baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei cu termen de încercare de 3 ani prev. de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului conform art. 359 Cod de procedură penală.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit."a" teza a II a si Cod penal, dispoziție ce urmează a fi suspendată pe durata suspendării condiționată a executării pedepsei în conformitate cu disp.art.71 alin. 5 Cod penal.
S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență S M nu se constituie parte civilă în cauză, cheltuielile de spitalizare fiind achitate.
În baza art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență O - 1044,68 lei cu titlu de despăgubiri civile (995,86 lei contravaloarea îngrijirilor medicale acordate parții vătămate si 48,80 lei majorări de întârziere) cu majorări de întârziere calculate conform art.120 din OG 92/2003 rep. începând cu 03.02.2009 până la plata efectivă.
În baza art.14 si următorii Cod de procedură penală rap. la art. 998 Cod Civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, 14.000 lei despăgubiri civile (4000 daune materiale si 10.000 lei daune morale).
În baza art.191 alin.1, 189 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare și în baza art.193 alin.1, 2, art.189 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în data de 17.05.2007, în jurul orelor 17,30, partea vătămata împreună cu martora, se deplasau pe strada - din Carei cu bicicletele spre piața de alimente din Carei având pe ghidon și portbagaj bagaje în care avea zarzavaturi și compoturi pentru vânzare. Acestea au fost depășite de martorul C care se deplasa de asemenea la piața cu autoturismul.
Ajungând în apropierea pieții cele doua au coborât de pe biciclete pe strada - s-au deplasat spre dreapta pe trotuarul aleii perpendiculara pe strada - si apoi spre stânga in traversarea acestui drum spre intrarea in piața la aproximativ 1 de trecerea de pietoni ajungând aproape de axul drumului martora fiind în dreapta parții vătămate, cele două mergând în paralel ambele cu bicicletele în partea dreaptă. În același timp inculpatul care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe strada - a virat la stânga pentru a intra pe ce era traversata de către cele doua femei si fiind angajat in discuții cu mama sa martora, ce se găsea pe scaunul din dreapta față nu a fost atent si astfel a lovit cu partea stânga fata a autoturismului pe partea vătămata si bicicleta acesteia care a căzut spre dreapta antrenând si pe martora astfel ca după impact cele două femei, bicicletele si bagajele au ajuns pe trecerea de pietoni (martorul - fila 54 la dosar). Inculpatul si martora, susțin că le-au văzut pe cele două femei pe trotuar mergeau spre Liceul Teoretic și apoi brusc au schimbat direcția de mers angajându-se in traversare astfel ca deși inculpatul a frânat nu a mai putut evita impactul ( filele 33 -52 dosar ).
Aceste declarații sunt contrazise însă de declarațiile celorlalți martori, care au susținut că victimele erau aproape de axul drumului deci acestea parcurseseră aproximativ 4 (lățimea drumului 9,10 conform schiței accidentului rutier fila 7 dosar urmărire penală) ori această distanță nu poate fi parcursă "brusc" de două femei cu vârsta de 51 de ani partea vătămata si 65 de ani martora (martorul, "au făcut dreapta înainte de trecere de pietoni care era la circa 1,5 distanta apoi au făcut stânga reușind sa ajungă aproape de axul drumului "(fila 54 dosar), martorul C "femeile s-au angajat in traversarea aleii, lingă trecerea de pietoni, înainte de zebra dar după stâlpul indicator trecere de pietoni" "când cele doua femei au ajuns la mijlocul aleii au fost accidentate "(fila 40 verso dosar urmărire penală).
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică care a stabilit că inculpatul a încălcat art.129 alin.2, 135 alin.1 lit.h si art.148 alin.1 pct.8 din 195/2002, respectiv regulile priorității de dreapta ale priorității de trecere a pietonilor, precum si interdicția de avea in timpul mersului preocupări de natura a distrage in mod periculos atenția. Expertiza retine si încălcarea de către victima a prevederilor art. 167 alin. 1 lit. d din regulament, respectiv interdicția pietonilor de a traversa drumul public prin alte locuri decât cele permise.
Martorii audiați in cauza confirma aceasta încălcare.
Instanța de fond a reținut de asemenea si o altă concluzie foarte importantă a expertizei aceea că chiar in condițiile in care victima ar fi fost pe trecerea de pietoni inculpatul ar fi lovit victima. Deci cu alte cuvinte nu exista legătura de cauzalitate intre deplasarea victimei pe lingă trecerea de pietoni si producerea accidentului.
Instanța de fond a reținut, mergând pe aceeași idee ca locația in care s-a produs accidentul zona pieței de alimente aglomerata in jurul orelor 7,30, faptul că atât pe direcția de mers a inculpatului pe str. - cit si in zona de impact exista 2 indicatoare de trecere de pietoni si 2 marcaje (foto 3 fila 11 dosar up)- împrejurări si semnale ce ar fi trebuit sa conducă la creșterea atenției si vigilenței inculpatului.
Inculpatul prin reprezentantul său a solicitat achitarea invocând disp.art.72 alin. 4 din OUG 195/2002 rep. si anume ca pietonii surprinși si accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise poarta întreaga răspundere a accidentării lor, ignorând însă teza finală a acestui text de lege respectiv ca aceasta răspundere este condiționată de respectarea de către conducătorul auto a prevederilor legale privind circulația prin acel sector.
Evident deci că interpretarea apărării este trunchiată pentru că altfel orice conducător auto ar fi absolvit de răspundere dacă ar accidenta în orice condiții un pieton ce traversează prin loc nepermis.
Având în vedere starea de fapt conturată din probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat în exclusivitate de producerea accidentului acesta a fost neatent si nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea virajului la stânga.
Potrivit certificatului medico legal nr.781/II/b/192 eliberat la 11.II.2008 ( fila 21 dosar Urmărire Penală ) partea vătămata a suferit fractura cu înfundare - separare platou tibial extern genunchi sting cu instabilitate secundară a articulației genunchiului (operata). Leziunea traumatica a necesitat circa 140 - 150 zile îngrijiri medicale pentru vindecare si asupra unei eventuale infirmități fizice permanente post accidentale medicina legala se va putea exprima după circa 1 an de la data producerii accidentului.
Așa cum s-a arătat mai sus până la data pronunțării hotărârii partea vătămata a fost internata de 3 ori în spital a achitat cheltuielile de spitalizare la Spitalul Județean de Urgenta S M, în suma de 1568,14 lei, astfel că are drept de dezdăunare pentru aceasta suma de la inculpat, alături de aceasta sumă instanța de fond a adăugat cheltuielile făcute pentru transport la S M si O, cheltuielile cu medicamentele si tratamentele apreciind astfel că parții vătămate i se cuvine suma de 4000 lei cu titlu de daune materiale.
Instanța de fond a reținut de asemenea ca după eliberarea certificatului medico legal pentru 140-150 zile îngrijiri medicale la 11.02.2008, partea vătămata a fost internata de 2 ori la Spitalul Clinic Județean de Urgenta O unde a suferit intervenții chirurgicale ultima de extragere a materialului de osteosinteza cu recomandări de tratament medicamentos de balneofiziochinetoterapie, regim igienico dietetic si control ulterior.
Având în vedere aceste recomandări precum si concluzia cu privire la o eventuala infirmitate fizica permanenta din raportul medico legal, instanța de fond a apreciat că partea vătămată va face si alte cheltuieli materiale ce nu au putut fi estimate la data pronunțării hotărârii.
Având în vedere suferințele fizice si traumele psihice la care a fost supusă victima în momentul accidentului pe durata internărilor si a tratamentelor instanța de fond a apreciat că cererea de acordare de daune morale in cuantum de 10.000 lei este pe deplin justificata cu atât mai mult cu cit așa cum s-a arătat mai sus, starea de sănătate a acesteia nu este încă restabilita în întregime.
Inculpatul nu a deținut asigurare obligatorie pentru autoturismul implicat in accident.
În consecință instanța de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată, prin urmare l-a condamnat pe acesta, iar la individualizarea pedepsei a avut în vedere disp.art.72 Cod penal, astfel că în baza art.184 alin.2 si 4 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, la 1 an închisoare;
Având în vedere pedeapsa aplicată împrejurarea că inculpatul este infractor primar, și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu termen de încercare de 3 ani prev.de art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului conform art.359 Cod de procedură penală.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit."a" teza a II a si Cod penal, dispoziție ce urmează a fi suspendată pe durata suspendării condiționată a executării pedepsei în conformitate cu disp.art.71 alin. 5 Cod penal.
S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență S M nu se constituie parte civila in cauza, cheltuielile de spitalizare fiind achitate.
În baza art.313 alin.1 din 95/2006 a fost obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență O 1044,68 lei cu titlu de despăgubiri civile (995,86 lei contravaloarea îngrijirilor medicale acordate parții vătămate si 48,80 lei majorări de întârziere) cu majorări de întârziere calculate conform art. 120 din OG 92/2003 rep. începând cu 03.02.2009 până la plata efectivă.
În baza art.14 si următorii Cod de procedură penală rap. la art. 998 Cod Civil, a fost obligat inculpatul sa plătească parții civile, 14.000 lei despăgubiri civile(4000 daune materiale si 10.000 lei daune morale).
În baza art.191 alin.1, art.189 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare și în baza art.193 alin.1, 2, art.189 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal apelantul inculpat, criticând-o ca netemeinică si nelegala, atât pe latura penala cat si pe latura civila, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii penale atacate si in rejudecare sa se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 11 lit. e Cod procedură penală cu trimitere la art. 47 Cod penal si reducerea despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr.96/Ap din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.382 al.2 Cod procedură penală, s-a admis apelul formulat de apelantul-inculpat, fiul lui si, născut la data de 27.05.1988 in S M, cetățean R, studii medii, lucrător comercial, necăsătorit, posesor al CI SM -, eliberate de Politia Carei, CNP -, domiciliat în Carei-, județul S M, fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 59/16.02.2009 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, care a fost deființată în parte atât pe latura penală cât și pe latura civilă, iar în rejudecarea cauzei s-a redozat pedeapsa aplicata inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa prev. de art. art. 184 alin. 2 si 4 Cod Penal, in sensul reducerii cuantumului acesteia, de la l an închisoare la 6 luni închisoare.
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate de către prima instanța, in favoarea pârtii civile, domiciliata în Carei,-, județul S M, de la suma de 10.000 lei la 7.000 lei cu titlu de daune morale și de la suma de 4000 lei la 1729,79 lei cu titlu de daune materiale, menținându-se toate celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, eși situația faptică a fost in mod complet reținută de către instanța de fond, cu o încadrare juridica corecta, iar reaudierea inculpatului in fata instanței de apel nu a reliefat elemente de natura sa modifice valoarea apreciativa a probelor care au condus fără dubiu la stabilirea vinovăției acestuia, Tribunalul a apreciat că, în raport cu împrejurările concrete in care a avut loc evenimentul rutier, potrivit cărora victima s-a angajat in traversarea străzii în afara spațiului strict delimitat pentru trecerea pietonală, se impune reținerea unei contribuții procentuale a culpei acesteia în producerea rezultatului periculos al infracțiunii.
În consecință, s-a reținut in cauza o culpă concurentă a victimei cu cea a inculpatului in producerea accidentului rutier, in procentaj de 30% pentru victimă și respectiv 70% pentru inculpat, în sarcina ambilor constatându-se încălcarea unor norme legale relative la regimul circulației rutiere.
Urmare a reaprecierii gradului culpei, in sensul reținerii culpei concurente a inculpatului cu cea a victimei, tribunalul a constatat ca in cauza se impune o reducere atât a cuantumului pedepsei aplicate cat si a pretențiilor civile, proporțional cu gradul culpei mai sus stabilite.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.382 al.2 Cod procedură penală, a admis apelul formulat de apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr.59 din 16.02.2009 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, pe care a desființat-o în parte atât pe latura penală cât și pe latura civilă, iar în rejudecarea cauzei, a redozat pedeapsa aplicata inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal, in sensul reducerii cuantumului acesteia, de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat ca sunt îndeplinite cerințele necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, existând raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul atât material cat si moral cauzat.
Prin coroborarea probelor administrate in cauza pe latura civila cu înscrisurile depuse la dosar la filele 21-29 dos. si filele 14, 23-31, 55-57, 61, 72-73, 80-82, 91-97 dos. instanței de fond, pentru dovedirea pretențiilor materiale reprezentând cheltuieli cu spitalizarea, tratamente medicale si medicamentație, precum și chitanțele depuse la dosar filele 19-22, 90 dos. instanței de fond, pentru dovedirea cheltuielilor efectuate de victima cu ocazia deplasărilor in interes medical, se confirma faptul ca prima instanța a făcut o apreciere corecta asupra întinderii prejudiciilor materiale acordate unităților spitalicești, insa in privința pretențiilor părții civile s-a constatat ca despăgubirile acordate nu sunt in totalitate justificate, fiind doar parțial probate.
Astfel, din verificarea bonurilor fiscale de plata a contravalorii combustibilului (filele 19-22 si 90 dos. instanței de fond), depuse la dosar de partea civila, a reieșit ca aceasta in perioada 25.05.2007 - 19.05.2008 a efectuat un număr de 12 deplasări in interes medical intre localitățile Carei -
Procedând la stabilirea întinderii despăgubirilor materiale ocazionate cu aceste deplasări in interes medical, in raport cu: - numărul deplasărilor efectuate; - distanța de deplasare (in medie 200 km dus-întors Carei - ); - consumul mediu de carburant aferent distanței parcurse (7,5 litri/100 km),; - prețul mediu al carburantului ( 3,4 lei/litru), instanța a calculat cheltuieli de deplasare însumând 672,75 lei.
Totodată verificând actele medicale depuse la dosar (filele 14, 23-31, 55-57, 61, 72-73, 80-82, 91-97 dos. instanței de fond ) si ținând seama de conținutul actului cu caracter medical, existent la dosar, (fila 57 dos. instanței de fond), act necontestat de partea civila, s-a constatat ca majoritatea chitanțelor de plata vizează medicamentația pentru afecțiuni care nu au nicio legătură cu prejudiciile corporale produse prin accidentul de circulație ce face obiectul judecății, cum ar fi de pildă:, pneumonie, infecții de diferite naturi etc.
Astfel s-a constatat ca din totalitatea chitanțelor medicale existente la dosar, s-a justificat acordarea de despăgubiri doar pentru cumpărarea următoarelor medicamente: algocalmin, celebrex, mydocalm, piroxicam, refen retard, tador și xilina, a caror valoare totala este de 230,24 lei.
Partea civila a probat plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic Județean O - Secția Ortopedie, în suma de 1568,14 lei, depunând la fila 29 din dosarul instantei de fond, copia chitanței de plata nr. -/17.10.2007 vizând aceste cheltuieli.
Ținând seama de argumentele de mai sus, tribunalul a procedat la modificarea sentinței pe latura civila în sensul acordării doar a acelor pretenții care sunt susținute probațional. Prin urmare s-a redus cuantumului despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune materiale in favoarea părții civile, de la suma de 4000 lei la suma de 2471,13, probata conform celor de mai sus.
Urmare a reținerii culpei concurente a inculpatului cu cea a victimei in producerea accidentului rutier, tribunalul a constatat ca in cauza se impune o reducere a cuantumului daunelor materiale, proporțional cu gradul culpei inculpatului, astfel ca reducând procentual la 70% suma mai sus stabilita cu acest titlu, s-au acordat in final părții civile daune materiale in suma totala de 1729,79 lei.
In privința daunelor morale, ținând seama de reaprecierea gradului culpei inculpatului, pentru o justa stabilire a cuantumului acestora in acord si cu principiului echității, tribunalul a trecut la reducerea procentuala a cuantumului despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale, de la suma de 10.000 lei la 7.000 lei cu titlu de daune morale.
Tribunalul a menținut în rest toate celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și pe cale de consecință, a se pronunța o soluție de achitare a inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.e Cod procedură penală cu trimitere la art.47 Cod penal cu consecința respingerii constituirii de parte civilă. Totodată, învederează că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.72 al.4 din nr.OUG195/2002 potrivit cărora pietonii accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector. În acest sens, nici inculpatul și nici o altă persoană, nu putea să prevadă că partea vătămată care se deplasa pe lângă bicicletă își va continua deplasarea de la un la altul al intersecției fără a mai la dreapta pentru a mai traversa pe trecerea de pietoni, iar inculpatul apropiindu-se de intersecție, a redus viteza de deplasare, mult sub limita legală, respectiv la aproximativ 30 Km/.
Partea civilă, prin motivele scrise, solicită admiterea recursului, în sensul menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă. Arată că inculpatul este singurul vinovat de producerea accidentului, accident care s-ar fi petrecut pe trecerea de pietoni, astfel încât apreciază că în mod greșit, instanța de apel a reținut culpă concurentă în producerea accidentului și a redus în mod nejustificat despăgubirile civile acordate de instanța de fond.
Examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 al.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 al.1 și 385/7 al.1 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile inculpatului și a părții civile sunt nefondate, urmând a le respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală.
De precizat că, criticile formulate atât de inculpat, cât și de partea civilă sunt neîntemeiate.
Astfel, în mod judicios instanța de apel a apreciat că deși situația faptică a fost corect reținută de instanța de fond, cu o încadrare juridică corectă, iar reaudierea inculpatului în apel nu a reliefat elemente de natură să modifice valoarea apreciativă a probelor care au condus fără dubiu la stabilirea vinovăției în comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 al.2 și 4 Cod penal, în raport de împrejurările concrete în care a avut loc evenimentul rutier, potrivit cărora victima s-a angajat în traversarea străzii, în afara spațiului strict delimitat pentru trecerea pietonală, se impune reținerea unei contribuții procentuale a culpei acestuia în producerea rezultatului periculos al infracțiunii.
În acest sens și Curtea apreciază că atât partea civilă, cât și inculpatul au concurat la producerea accidentului, corespunzător gradului culpei stabilite de instanța de apel (30% partea civilă și 70%pentru inculpat).
De precizat, că neîntemeiate sunt criticile părții civile, referitoare la faptul că numai inculpatul ar fi vinovat de producerea accidentului, câtă vreme, din chiar procesul verbal de constatare coroborat cu planșele foto (fila 10 dosar de urmărire penală), rezultă în mod evident că impactulnu avut loc pe trecerea de pietoni, ci în apropierea acesteia. De altfel, acest aspect a și fost reținut în rechizitoriu, unde se arată că accidentul a avut loc în raza indicatorului trecere de pietoni.Ori în acest context, apreciem ca fiind nesincere declarațiile martorilor (fila 48 din dosarul primei instanțe) și G (fila 69 din dosarul primei instanțe), care afirmă că impactul a avut loc pe trecerea de pietoni.
Pe de altă parte, în cauză inculpatul nu se poate prevala de dispozițiile art.72 al.4 din nr.OUG195/2002, potrivit cărora pietonii accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise poartă întreaga răspundere a accidentării lor, câtă vreme nu a fost respectată condiția ca, conducătorul vehiculului respectiv inculpatul, să fi respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector. În acest sens, se poate observa că inculpatul nu a respectat dispozițiile art.129 al.2, art.135 lit.a și art.148 pct.8 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002, respectiv nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers.
Curtea apreciază de asemenea că atât cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de instanța de apel (prin reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond ca urmare a reținerii culpei concurente), cât și modalitatea de executare a acesteia, sunt în deplină concordanță cu scopul prev. de art.52 Cod penal și cu criteriile de individualizare a pedepselor prev. de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunii, dar și circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciem că în mod justificat, instanța de apel a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile reținând doar acele daune materiale produse prin cheltuieli ce au legătură cu prejudiciile corporale cauzate prin accidentul de circulație dedus judecății. Faptul că partea civilă, în perioada în care a fost internată în spital a suferit și alte afecțiuni medicale, care nu au legătură cu leziunile corporale produse prin accidentul de circulație (, pneumonie, etc.) nu o îndrituiește la obținerea de daune materiale. Mai mult, corect a redus instanța de apel cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile ca urmare și a reținerii culpei concurente (a inculpatului 70% și a părții civile 30%) în producerea accidentului.
Față de toate aceste considerente, Curtea în baza art. art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent și a părții civile recurente, împotriva deciziei penale nr.96/Ap din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va menține în întregime și va obliga pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent și al părții civile recurente, împotriva deciziei penale nr.96/Ap din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /27.10.2009
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex./27.10.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina, Condrovici Adela
