Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 462/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 462 /

Ședința publică din 24 aprilie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpatul și asigurătorul Românească - SA - Sucursala A, împotriva deciziei penale nr. 318/A din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul recurent, lipsă și partea responsabilă civilmente SC SRL Cugir, lipsă, avocat, lipsă fiind asigurătorul recurent SC Românească - SA - Sucursala A, părțile civile intimate Regionala CFR T,Casa de Asigurări de Sănătate T, Casa de Asigurări de Sănătate A, Spitalul Clinic Județean A, Spitalul Clinic Județean T, Biroul Asigurătorilor de autovehicule din România - prin Internațional B, și partea vătămată intimată.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apărătorul inculpatului solicită amânarea judecării cauzei, în vederea traducerii actelor aflate la filele 64 -99 dosar, care sunt în limba bulgară.

Instanța, respinge cererea și nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatul solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad; iar, în subsidiar reducerea pretențiilor părții civile. În acest sens, a susținut că se impune trimiterea cauzei la instanța de apel în scopul administrării probei cu contraexpertiza - specialitatea auto, că a solicitat proba atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, dar a fost respinsă. A mai învederat că refuzul instanțelor de a administra proba cu contraexpertiza este lipsită de temeinicie față de art. 67.C.P.P. că expertiza ce a fost efectuată în cauză nu este concludentă și nu lămurește în mod clar condițiile în care a avut loc accidentul, că aceasta nu a avut în vedere panta de înclinare a curbei în care a avut loc accidentul, că aceasta fiind înclinată spre dreapta - în sensul său de mers tendința conducătorilor auto în abordarea respectivei curbe era aceea de a se înscrie neregulamentar, depășind axul drumului; respectiv, că a existat o urmă de frânare ce aparține camionului pe care l-a condus, dar nu s-a stabilit momentul în care a avut loc frânarea; că nu s-a stabilit poziția autocamioanelor înainte și în momentul impactului. Pe de altă parte, s-a susținut că suma de bani acordată părții vătămate cu titlu de daune morale este extrem de ridicată și disproporționată raportat la prejudiciul suferit. A depus ca practică judiciară copia sentinței penale nr. 947 din 267.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 4806/2006, copia deciziei penale nr.305/A din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și copia minutei deciziei penale nr. 1215/R din 22.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.

Procurorul pune concluzii pentru admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârii recurate și în rejudecare cu privire la recursul inculpatului, înlăturarea art. 64 lit. a teza I Cod penal privind dreptul de a alege și cu privire la recursul asigurătorului, înlăturarea obligării asigurătorului de a răspunde în solidar cu inculpatul.

Cu privire la recursul declarat de asigurător, apărătorul inculpatului, lasă soluția la aprecierea instanței.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 din 13 decembrie 2006 Judecătoria Lipova, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 24.02.1978 în Cugir, jud. A, domiciliat în Cugir-Vinerea- jud. A, studii medii, conducător auto la SC SRL Cugir, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP - la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă și obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Cugir-A să plătească părții civile -. în -,. 53,.6,.2,. 4 Bulgaria - Cabinet avocat, suma de 62.000 lei din care 60.000 lei daune morale și 2.000 lei daune materiale.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Cugir-A să plătească părții civile CNCFR-SA B suma de 12.853,07 lei reprezentând daune materiale.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Cugir-A să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T 7009,42 lei cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 și a art. 10 din Ordinul CSA nr. 3113/2003 a fost obligat asiguratorul SC Românească - sucursala A să plătească daunele materiale la care a fost obligat inculpatul, precum și daune morale și cheltuieli de spitalizare.

A fost respinsă acțiunea civilă față de părțile civile, CAS T, CAS A, Spitalul Clinic Județean de Urgență A și față de asiguratorii și Internațional.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare, părții civile 5519 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul conducea autotrenul cu nr. -, în data de 31.05.2004 în jurul orelor 4⁴⁵pe DN 7 pe sensul de mers D A, în apropierea localității Căpruța. La ieșirea dintr-o curbă periculoasă semnalizată corespunzător, din cauza vitezei neadaptate la condițiile de drum, a intrat în coliziune cu autotrenul cu nr. 90-27-AX/P 4584/BA, înmatriculat în Bulgaria și condus de, care rula pe celălalt sens din direcția A spre condus de inculpat rula cu o viteză de 80 km/, iar autovehiculul bulgar cu o viteză de 60 km/.

Nepăstrând o distanță suficientă față de vehiculul care circula din sens invers, dându-și seama că s-ar putea tampona cu acesta, a virat spre dreapta. Ca urmare a acestei manevre, colțul stâng al semiremorcii autotractorului condus de el a lovit cabina autotractorului Volvo înmatriculat în Bulgaria. După aceea, semiremorcile celor două autotractoare au intrat în coliziune laterală. Ca urmare a coliziunii, autotrenul condus de inculpat, a trecut complet pe celălalt sens de mers, ajungând în câmp, unde a strivit autoturismul 1310 cu nr. -, a continuat să se deplaseze, după care s-a răsturnat într-o grădină. înmatriculat în Bulgaria a fost proiectat în exteriorul curbei, pe acostament, a lovit un parapet de zid, după care a ajuns pe linia ferată A - D, unde s-a răsturnat și a avariat un stâlp de susținere a liniei electrice.

Conducătorul autotrenului înmatriculat în Bulgaria nu a mai ajuns în curbă, impactul cu celălalt autovehicul producându-se înaintea acesteia.

S-a reținut totodată, de către prima instanță, că de producerea accidentului se face vinovat inculpatul, acesta nerespectând regulile privind circulația vehiculelor încălcând astfel prevederile art. 41 al. 1 din OUG nr. 195/2002, care prevăd obligativitatea vehiculelor de a circula pe partea dreaptă, cât mai aproape de marginea părții carosabile în direcția de mers, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar nu a recunoscut săvârșirea faptei cu vinovăție. Acesta se afla în timpul serviciului, conducând un autovehicul al SC SRL Cugir, jud. A, autovehiculul având asigurare de răspundere civilă valabilă, încheiată de SC Românească sucursala Ca urmare a accidentului, partea civilă a suferit leziuni care au necesitat, potrivit raportului de expertiză medicală emis de Serviciul județean de medicină legală A la 25.07.2005, 40-45 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea civilă care nu și-au motivat apelurile, partea civilă SNCF CFR SA - Sucursala Regională CF T care a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de 12853,07 lei și 314 euro, partea responsabilă civilmente SC SRL Cugir fără a motiva apelul și asiguratorul A care a apreciat ca nejustificate despăgubirile acordate.

Prin decizia penală nr. 318/A din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de partea civilă CNCF "CFR" SA B- Sucursala Regională CF T împotriva sentinței penale nr. 186/13.12.2006 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr. 218/250/006, pe care a desființat-o parțial în latura civilă în sensul că a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Cugir să plătească părții civile CNCF "CFR" SA B pe lângă suma de 12.853.07 lei și suma de 314 Euro sau echivalentul în lei la data plății.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

S-au respins apelurile declarate de inculpatul, partea responsabilă civilmente SC SRL Cugir, partea vătămată și asiguratorul SC Românească - SA împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, partea vătămată și asiguratorul la plata către stat a câte 50 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, tribunalul examinând apelurile prin prisma motivelor de apel și din oficiu conform art. 371 Cod procedură penală, a constatat că prima instanță pe baza probelor administrate și anume procesele verbale de cercetare la fața locului, expertizei tehnice auto, declarațiile martorilor ascultați în mod corect a reținut că vinovat de producerea accidentului de circulație care a avut drept consecință vătămarea corporală gravă a părții vătămate se face inculpatul care nu a adaptat viteza de deplasare a vehiculului condus la condițiile de drum și nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de autovehiculul condus de partea vătămată.

De asemenea, a constatat că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei la stabilirea căreia a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii, consecințele faptei, persoana inculpatului. De asemenea, se constată că în mod temeinic prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei fiind întrunite condițiile art. 81 Cod penal.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă SNCF CFR SA - Sucursala Regională CF Tac onstatat că prima instanță în mod greșit a omis obligarea inculpatului și a părții civilmente responsabile la plata sumei de 314 euro sumă care a fost achitată de partea civilă cu titlu de chirie pentru locomotiva care a intervenit pentru remedierea urmărilor accidentului și care este dovedită cu devizul nr. 14058/1 iunie 2004 astfel că apelul declarat de această parte a fost admis, conform disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală sentința a fost desființată și în rejudecare, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat de inculpat a obligat pe acesta și la plata sumei de 314 euro sau echivalentul în lei la data executării hotărârii, în solidar cu partea civilmente responsabilă.

Apelul declarat de asigurator și prin care s-a solicitat înlăturarea obligației solidară a societății cu inculpatul de plată a despăgubirilor și reducerea cuantumului acestora, motivat cu aceea că nu sunt justificate, a fost respins conform disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală ca nefondat întrucât instanța nu a obligat în solidar societatea de asigurări cu inculpatul la plata despăgubirilor iar cuantumul acestora așa cum a fost stabilit este de natură a duce la repararea integrală a prejudiciului. Pentru aceleași considerente au fost respinse și apelurile părții civilmente responsabile și a inculpatului cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei.

Împotriva deciziei penale nr. 318/A/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și asigurătorul SC ROMÂNEASCĂ SA - Sucursala

În motivarea recursului, inculpatul a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad; iar, în subsidiar reducerea pretențiilor părții civile. În acest sens, inculpatul a susținut că se impune trimiterea cauzei la instanța de apel în scopul administrării probei cu contraexpertiza - specialitatea auto, că a solicitat proba atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, dar a fost respinsă. Inculpatul a învederat că refuzul instanțelor de a administra proba cu contraexpertiza este lipsită de temeinicie față de art. 67.C.P.P. că expertiza ce a fost efectuată în cauză nu este concludentă și nu lămurește în mod clar condițiile în care a avut loc accidentul, că aceasta nu a avut în vedere panta de înclinare a curbei în care a avut loc accidentul, că aceasta fiind înclinată spre dreapta - în sensul său de mers tendința conducătorilor auto în abordarea respectivei curbe era aceea de a se înscrie neregulamentar, depășind axul drumului; respectiv, că a existat o urmă de frânare ce aparține camionului pe care l-a condus, dar nu s-a stabilit momentul în care a avut loc frânarea; că nu s-a stabilit poziția autocamioanelor înainte și în momentul impactului. Pe de altă parte, s-a susținut că suma de bani acordată părții vătămate cu titlu de daune morale este extrem de ridicată și disproporționată raportat la prejudiciul suferit.

Asigurătorul SC Românească SA - Sucursala Aac riticat hotărârile instanțelor de fond susținând că cuantumul despăgubirilor acordate de instanță părții civile sunt prea ridicate potrivit legislației aplicată în acea perioadă și practicii instanțelor. Totodată, a criticat obligarea la plata sumei de 12.853,07 lei plus 314 Euro către partea civilă CNCF"CFR" SA - Sucursala Regională T, susținând că reparația a fost efectuată în regie proprie și în acest caz din despăgubirea solicitată trebuie scăzută contravaloarea TVA ce a fost trecută în devize, întrucât aceasta nu s-ar datora statului, fiind vorba de prestarea unui serviciu în beneficiu propriu.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de părțile recurente și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul declarat de inculpat este fondat numai în ce privește greșita individualizare a pedepsei accesorii, în rest hotărârile instanțelor de fond fiind legale și temeinice, recursul declarat de asigurător fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor -, și Comin, raportul de expertiză tehnică judiciară și raportul de expertiză medico-legală.

Potrivit raportului de expertiză tehnică auto efectuată de expert tehnic, care a concluzionat că accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă adapta viteza de circulație la condițiile de drum (curbă periculoasă și circulație pe timp de noapte) și nu trecea peste axul drumului, constatându-se că în momentul premergător accidentului acesta circula cu o viteză de 80 km/. Prin răspunsul la obiecțiunile la expertiză (fila 100 dosar UP), expertul a lămurit aspectele pentru care inculpatul recurent susține că s-ar fi impus efectuarea unei contraexpertize, astfel că în mod corect tribunalul a respins această cerere ca neutilă cauzei. În acest sens, se reține că dispozițiile art. 125.C.P.P. prevăd că efectuarea unei noi expertize se dispune în cazul în care organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, ceea ce nu este cazul în speță. Din raportul de expertiză și procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului prin nerespectarea dispozițiilor art. 41 alin. 1, 47 și 48 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 153 al. 1 și 158 lit. c din nr.HG 85/2003. Susținerile inculpatului în sensul că și alți conducători auto procedează în același mod la intrarea în curba respectivă sunt nerelevante sub aspectul răspunderii penale întrucât se impune respectarea obligațiilor impuse de Regulamentul privind circulația pe drumurile publice în toate ipotezele întrucât menirea acestor norme este de a asigura prevenirea accidentelor rutiere și diminuarea consecințelor acestora. Inculpatul nu se poate apăra pentru nerespectare acestor obligații legale în condițiile în care nu sunt incidente nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 45 sau 47.Cod Penal, respectiv starea de necesitate sau cazul fortuit, acesta trebuia să se conformeze regulilor de circulație pe drumurile publice, cu atât mai mult cu cât acestea ar fi condus la evitarea impactului.

În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată acestuia, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b, c ca Cod Penal pedepse accesorii, astfel că va înlătura interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I.

Cod Penal

În ce privește daunele morale acordate părții civile, instanța de recurs apreciază că suma de 60.000 lei este rezonabilă și la stabilirea ei au fost avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. În urma accidentului, partea civilă, în vârstă de 39 ani, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, a fost diagnosticat cu politraumatism prin accident rutier, comă gradul II, fiind transferat la un spital din Bulgaria la cererea familiei unde s-a continuat spitalizarea (filele 100 - 109 dosar fond). Instanța constată că suma de 60.000 lei apare ca fiind justificată față de leziunile suferite de partea vătămată, numărul de îngrijiri medicale, modul de producere a accidentului.

În ceea ce privește criticile asigurătorului SC Românească - SA - Sucursala A referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate părții civile CNCF "CFR" SA - Sucursala Regională CF T, instanța de recurs constată că sunt nefondate. Astfel, cuantumul prejudiciului a fost stabilit corect pe baza devizelor nr- al A, nr. 14057 și 4058/01.06.2004 al Depoului de, nr. 400/2004 al RC A, în care sunt incluse nu numai manopera, ci și materialele utilizate pentru remedierea avariilor la calea ferată. Susținerea părții civile CNCF "CFR" SA în sensul că lucrările de reparații au fost efectuate în contul și pe seama părților care au distrus instalațiile de cale ferată în urma accidentului sunt apreciate de instanță ca fiind întemeiate, astfel că în mod corect în prejudiciu a fost inclusă și TVA. În acest sens, se reține că partea civilă CNCF "CFR" SA este singura abilitată să efectueze lucrările de reparații la calea ferată, dar acest lucru nu presupune obligația de a remedia pagubele produse de terți fără perceperea tuturor taxelor legale.

Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. d instanța C.P.P. va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 318/A/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad, va casa decizia recurată și sentința penală nr. 186/13.12.2006 pronunțată de Judecătoria Lipova în ce privește individualizarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului și rejudecând va înlătura interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit.a teza I Cod Penal- de a alege din conținutul pedepsei accesorii. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b p Cod Penal, va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul SC Românească - SA - Sucursala A împotriva aceleiași decizii.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga asigurătorul recurent la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 318/A/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 186/13.12.2006 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr- în ce privește individualizarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului și rejudecând,

Înlătură interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal - de a alege din conținutul pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În temeiul art. 385¹⁵, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul Românească - SA - Sucursala A, împotriva deciziei penale nr. 318/A/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă asiguratorul recurent la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Dr.- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. LB/12.05.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 13.05.2008

Prima instanță:

Instanță apel:,