Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 469/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 469/2008

Ședința publică de la 24 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu

JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de

Procuror -

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU și partea civilă - împotriva deciziei penale numărul 46/25.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU în dosarul nr-.

Cauza a fost dezbătută în fond la termenul de judecată din 9 2008, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 1290/2006 Judecătoria Sibiu 1-a condamnat pe inculpatul G la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. și la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, prev. de art. 219 alin. 1.pen.

În baza art. 71.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.l lit. a), b), c) pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1.pr.pen. raportat la art. 999.civ. art. 1000 alin. 3.civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în Sibiu,- și a fost obligat inculpatul, îi solidar cu partea responsabilă civilmente, cu sediul îi,- la plata sumei de 32.836,72 lei daune materiale și a sumei de 100.000 lei daune morale.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1.pr.pen. raportat la art. 999.civ. art. 1000 alin. 3.civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în Sibiu,- și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, cu sediul în,- la plata sumei de 32.836,72 lei daune materiale și a sumei de 100.000 lei daune morale.

În baza art. 14 și 346 alin. 1.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic Județean Sibiu și Spitalul Militar d e Urgență Sibiu și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 15.101,27 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective și respectiv a sumei de 928,26 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, actualizată în funcție de rata inflației începând cu data de 12.02.2002. până la data plății efective.

În baza art.191 alin. 1, 3.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 alin. 1, 4.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 605 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă.

În urma vastului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și al judecării, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

La 28.08.2001, SC și PRESTĂRI CONSTRUCȚII SA S, în calitate de antreprenor general, a emis o comandă scrisă către SC SRL, prin care solicita începerea în 30 de zile a lucrărilor de refacere a terasamentelor și infrastructurii străzilor - și -.

În perioada următoare, SC SRL, al cărei administrator era inculpatul Gaî nceput lucrările pe str. -. Lucrările de refacere au fost începute în absența autorizației de construire, fără să existe un proiect de execuție și fără avizele proprietarilor de rețele de pe str. -.

Lucrările de refacere a terasamentului și infrastructurii presupuneau excavarea pământului, strada nefiind asfaltată sau pietruită, cu ajutorul unui buldozer, îndepărtarea lui prin încărcarea în autobasculante cu ajutorul unui încărcător frontal, așternerea în locul pământului a unui de balast gros de 20- 30 cm. peste care se punea un alt de piatră spartă, pentru ca în final să se aștearnă stratul de asfalt. în afară de această ultimă operațiune care era efectuată de SC SA, restul au fost executate de SC SRL.

În condițiile absenței autorizației de construire, a proiectului și avizelor presupuse de aceasta, singura informație de ordin tehnic pe baza căreia a fost începută lucrarea pe străzile - și -, a fost aceea în legătură cu adâncimea de 40cm. la care să se efectueze pământului. stratului de pământ de pe str. - a început din dreptul imobilului cu nr. 1 către capătul opus al străzii.

După începerea săpării stratului de pământ de pe str. -, în data de 26.10.2001, ca urmare a lipsei proiectului, a avizului eliberat de SC NORD SA Sucursala Sibiu, și a responsabilului tehnic cu execuția atestat, lucrătorii SC SRL au rupt, prin manevrarea utilajelor cu care își desfășurau activitatea, branșamentele de gaz metan ale imobilelor cu nr. 3, 10 și 11. Deoarece angajații Nord nu s-au deplasat la fața locului, angajații au astupat orificiul creat cu o bucată de lemn. A doua zi angajații SC NORD SA au intervenit pentru remedierea defecțiunilor produse și pentru reluarea alimentării cu gaz metan.

La 26.10.2001, în timp ce executa lucrări de decopertare, a rupt, cu șenila buldozerului, branșamentul de gaz metan al imobilului cu nr. 15. Ulterior, acesta împreună cu au astupat, cu o de mătură, dată de partea vătămată, fisura produsă.

A doua zi, ca urmare a solicitării SC SRL și a sesizării părții vătămate, defecțiunea a fost remediată de către SC NORD SA, prin înlocuirea branșamentului.

Pentru a atenționa și a proteja zona branșamentului de gaz, în scopul evitării unei noi avarieri, partea civilă și martorul au pus deasupra locului în care se făcuse intervenția mai mulți bolovani, astfel încât utilajele cu care se lucra pe stradă să nu mai treacă peste locul respectiv. Apreciind că îi incomodau în desfășurarea lucrărilor, bolovanii au fost îndepărtați de angajații SC SRL.

Începând cu data de 28.10.2001, partea vătămată și martorul s-au opus continuării lucrărilor în dreptul imobilului cu nr. 15. Pentru acest motiv, după consultarea cu, directorul general al SC SA Sibiu, inculpatul a început lucrările de reabilitare a carosabilului și pe str. - stradă care se intersectează cu str. -.

În paralel cu lucrările de reabilitare a carosabilului, pe str. - s-au realizat de către SC CANAL SA, lucrări pentru înlocuirea conductei de potabilă. Aceste lucrări au început în sensul opus celor executate de angajații SC SRL, astfel încât au ajuns în dreptul imobilului cu nr. 15 atunci când se realizase decopertarea de către SC SRL a stratului de pământ până în dreptul imobilului cu nr. 17.

După înlocuirea branșamentului de gaz metan al imobilului cu nr. 15, în seara zilei de 2.11.2001 un utilaj a trecut peste branșamentul imobilului de la nr.15, fisurându-1. Gazul metan eliberat prin fisură a migrat, prin conducta de racord a canalizării imobilului cu nr. 15 și prin sifonul spălătorului, în bucătăria părții vătămate, astfel încât în noaptea de 2/3.11.2001, s-a acumulat în încăpere, într-o concentrație suficientă pentru producerea unei explozii.

A doua zi, în data de 3.11.2001, în jurul orelor 07,45, partea civilă (care în seara precedentă a gătit până târziu, a aerisit și a închis ușa bucătăriei) a intrat în bucătărie, închizând ușa încăperii. Apoi, a pornit filtrul de cafea și s-a așezat pe canapea cu intenția de a fuma. în momentul aprinderii flăcării de la brichetă, datorită prezenței în încăpere a gazului metan în concentrație mai mare de 2,8 %, s-a produs o explozie, urmare căreia partea vătămată a suferit arsuri grave, de gradele II-IV și a fost găsită căzută la pământ de către soțul său, martorul, care a anunțat serviciul de ambulanță, iar victima a fost transportată la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalul Clinic Județean Sibiu.

În cuprinsul sentinței, instanța a analizat probele administrate, motivând pentru ce considerente unele au fost reținute ca reflectând realitatea, iar altele au fost înlăturate.

Considerăm că în contextul cauzei și față de soluția pronunțată în apel, se impune redarea pe scurt a acestor argumentații ale instanței de fond:

Judecătoria și-a întemeiat soluția de condamnare și starea de fapt anterior expusă peexpertiza efectuată deîn cursul urmăririi penale, ce a reținut în esență că explozia a fost posibilă datorită însumării accidentale a unor factori externi ce au contribuit la acumularea de gaz metan și migrarea acestuia prin conducta de racord a canalizării imobilului de la nr. 15 din str. -, prin sifonul spălătorului din bucătăria imobilului.

Tot astfel, în conținutul raportului se arată că datorită datelor existente la dosarul cauzei, probabilitatea ca explozia să se fi produs din cauza instalațiilor de utilizare este redusă (instalațiile de utilizare au fost verificate și s-au găsit în stare normală de folosință, butoanele aragazului erau în poziția închis).

T-ului de branșament a constituit sursa de difuzare a gazului metan, favorizat de factori ca temperatura scăzută, canalizarea bucătăriei fără aerisire.

Important de reținut este că experta a specificat faptul că pământul cu care era amestecat balastul a înghețat, formând nu un afânat, ci un compact de pământ cu balast, astfel încât în urma fisurării T-ului, gazul metan s-a acumulat, s-a creat presiunea necesară care a contribuit la migrarea lui accidentală către conducta de canalizare, pentru ca apoi să se deplaseze pe panta ascendentă a conductei de canalizare - pct. 7.5 din expertiză. Se arată în continuare că în momentul în care se acumulează în pungi și sunt sub presiune, gazele, chiar dacă au o densitate specifică mai mare decât a aerului, caută să își facă loc pe drumul de minimă rezistență (fisuri, pori, etc.) și pot avea și o mișcare descendentă. Este explicat în acest fel traseul descendent al gazului metan de la fisura T-ului de branșament la racordul conductei de canalizare, conducta de gaz aflându-se deasupra conductei de branșament de la canalizarea imobilului cu nr. 15. într-un supliment la acest raport, se mai specifică faptul că în orice fază de realizare a carosabilului - săpare sau nivelare - se putea produce T-ului de branșament de la instalația de gaz, datorită trecerii utilajelor cu greutate mare peste șanțul în care era poziționat T-ul de racord, fapt permis de lipsa de semnalizare a conductelor de branșament.

Judecătoria a înlăturat concluziile expertului care a stabilit că scurgerile de gaz metan au provenit de la aragaz, motivat pe aceea că în procesul verbal de cercetare la fața locului, toate robinetele aragazului erau în poziția "închis" și nu se menționează nici un fel de urmă de ardere sau de afumare în zona aragazului. Au mai fost analizate constatările și concluziile expuse în procesul verbal întocmit de "Distrigaz Nord" Tg. M, precum și poziția acestora ce a fost apreciată de instanță ca oscilantă. Din acestea, instanța a reținut că aparatele de detectare a gazului au pus în evidență numai scăpări de gaze în zona teului de branșament (fila 53). Potrivit concluziilor specialiștilor Distrigaz explozia s-a putut produce cel mai probabil din două cauze: 1). infiltrarea gazelor în bucătărie prin canalizările subterane și/sau 2). scăpări de gaze de la instalația interioară prin manevrarea necorespunzătoare a aragazului din bucătărie.

Nu a fost primită nici opinia expertului consultant că s-ar fi putut acumula gaze în încăpere ca urmare a stingerii flăcării unui arzător din diferite motive, fără a fi sesizată și fără a se închide robinetul aparatului respectiv.

O a doua expertizăefectuată de expert petrol-gaze menționează la fel, ca și cauză a exploziei, infiltrarea de gaze din conducta fisurată prin intermediul rețelei de canalizare în bucătăria locuinței părții civile, acest expert afirmând că principala culpă aparține societății de distribuție a gazului metan, deoarece branșamentul la conducta de gaze nu a fost amplasat conform normativelor (la l/2m în loc de cel puțin 0,90 ) și nu existau montate răsuflători, așa cum se impunea.

Expertiza tehnică efectuată în cursul judecății cu trei experți specialiști în petrol - gaze a concluzionat că nu defecțiunea T-ului a fost sursa care a alimentat acumularea de gaze din bucătăria imobilului aparținând părții civile, singura sursă fiind instalația interioară de alimentare cu gaze a aragazului, cauza exploziei fiind aprinderea brichetei de către partea civilă, cu nerespectarea reglementărilor prevăzute în normele de utilizare a instalațiilor de gaze

Experții și-au argumentat această opinie prin aceea că este exclusă categoric migrarea gazelor de la T-ul de branșament din stradă în instalația de canalizare și de aici în bucătărie prin scurgerea chiuvetei, pentru următoarele motive:

a) conducta de gaze și branșament sunt poziționate la o distanță de un metru deasupra conductei de canalizare;

b) gazele sunt mai ușoare decât aerul și nu curg niciodată de sus în jos;

c) scurgerea chiuvetei din bucătărie este prevăzută cu supapă hidraulică în stare de funcționare, care nu permite pătrunderea gazelor și aerului din canalizare în interiorul bucătăriei;

d) canalizarea imobilului respecta reglementările legale în vigoare și asigura evacuarea gazelor de putrefacție din canalizare la înălțime în atmosferă prin burlanele de colectare a apelor pluviale de pe acoperiș și prin burlanul de aerisire a WC-ului din baie. Dacă ar fi intrat gaze din canalizare prin scurgerea chiuvetei în bucătărie ar fi mirosit pestilențial, făcând-o nelocuibilă.

- Gazele nu se puteau infiltra din stradă de la T-ul de branșament defect prin solul compact și impermeabil, ci puteau curge numai de jos în sus prin stratul de balast poros și permeabil, drept dovadă fiind faptul că numai în stradă, în zona T-ului de branșament s-a detectat prezența gazelor și a mirosit a mercaptan imediat după explozie (pct.7.6),

- exploziei s-au constatat în zona aragazului prin:

- de fum de pe tavan deasupra aragazului;

- topirea plasticului celor două palete aflate către aragaz, ale ventilatorului lustrei din tavan;

- arderea mochetei sub cele două palete datorită curgerii plasticului aprins și topit din palete;

Judecătoria Sibiua considerat că acea expertiză este în contradicție cu toate celelalte probe și a înlăturat-o, expunând motivele pentru care concluziile ei nu pot fi reținute ca veridice.

Vom expune acele considerente apreciate mai relevante:

- Gazele e pot avea o mișcare descendentă, în condițiile formării unei pungi de gaze care, neputând ieși în atmosferă, migrează prin sol în jos, sub efectul presiunii create, iar astfel în cauza de față se poate explica pătrunderea acestora în sistemul de canalizare și ajungerea lor în bucătăria locuinței părții civile; faptul că etilmercaptanul este parțial solubil în explică cu prisosință faptul că partea civilă, de când a intrat în bucătărie și până în momentul deflagrației nu a simțit mirosul
acestei substanțe odorizante, care să ateste prezența gazului metan în încăpere.

- La soluționarea obiectivului 7.6 din lucrare, experții au avut în vedere adâncimea la care era situat T-ul de branșament și nu au arătat care au fost elementele obiective pe baza cărora s-a stabilit că stratul de balast era poros și permeabil și care au fost elementele pe baza cărora au stabilit că emanația de gaz identificată prin mirosul specific de mercaptan s-a simțit doar în zona T-ului de branșament, de vreme
ce din declarațiile tuturor martorilor, în special locatarii de pe str. -, a rezultat faptul că mirosul s-a resimțit pe întreaga stradă.

S-a considerat de către instanța de fond că executarea lucrărilor s-a făcut cu încălcarea mai multor prevederi legale.

1). Art. 14 din Lg. nr. 10/1995 potrivit căreia conducerea și asigurarea calității în construcții constituie obligația tuturor factorilor care participa la conceperea, realizarea și exploatarea construcțiilor și implica o strategie adecvată și măsuri specifice pentru garantarea calității acestora (alin.l), iar agenții economici care executa lucrări de construcții asigura nivelul de calitate corespunzător cerințelor, prin personal propriu și responsabili tehnici cu execuția atestați, precum și printr-un sistem propriu conceput și realizat (alin.2).

2). Art. 23 din Lg. nr. 10/1995 conform căreia executantul lucrărilor de construcție are următoarele obligații:

- începerea execuției lucrărilor numai la construcții autorizate în condițiile legii și numai pe baza și în conformitate cu proiecte verificate de specialiști atestați (lit. b);

- asigurarea nivelului de calitate conceput și realizat prin personal propriu, cu responsabili tehnici cu execuția atestați (lit. c).

3). Art. 1 și 3 lit. c) din Lg. nr. 50/1991 potrivit căreia executarea lucrărilor de construcție este permisă numai pe baza unei autorizații de construcție, iar art. 3 lit. c) prevede expres situațiile în care autorizația de construcție este obligatorie, printre care: lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitarea căilor de comunicație, rețele și dotări tehnico-edilitare.

4). Art. 21 lit. a), b) din nr.OG 60/2000 privind reglementarea activității din sectorul gazelor e (în vigoare la data producerii exploziei): pentru protecția conductelor, echipamentelor și a instalațiilor de gaze e se interzice terților sa realizeze construcții de orice fel în zona de siguranța a conductelor de gaze e; în cazul în care, în mod excepțional, este necesar ca pe terenul pe care este amplasata rețeaua de alimentare cu gaze e sa se execute o construcție, beneficiarul acesteia și/sau proprietarul va suporta toate cheltuielile de modificare a traseului rețelei și va obține acordurile definitive ale proprietarilor sau ale deținătorilor legali ai terenului de pe traseul unde urmează sa fie plasata noua conducta, precum și avizele autorităților competente și autorizația de construcție (lit. a) și să efectueze săpături sau lucrări de orice fel sub sau peste conductele de gaze e ori în zona de protecție a acestora, fără avizul prealabil al operatorului de sistem (lit. b).

Instanța de fond concluzionează că fapta inculpatului ar consta în aceea că a demarat lucrările fără existența acestui aviz prealabil a operatorului de sistem și, mai mult, așa cum se menționează și în procesul - verbal de cercetare întocmit de NORD Tg.M, inculpatul a continuat lucrările și după producerea primelor fisuri în rețeaua de alimentare cu gaze, deși a fost atenționat să execute lucrările cu atenție și numai în prezența delegatului Sucursalei Sibiu, însă nu s-au solicitat nici avizele necesare și nici nu s-a apelat la asistență tehnică de specialitate din partea distribuției (fila 52).

Chiar dacă Judecătoria admite că obținerea autorizației era în sarcina beneficiarului lucrării, Primăria Sibiu, partea responsabilă civilmente nu avea voie să înceapă lucrările de decopertare. Atitudinea inculpatului de a demara lucrările în urma unor simple discuții cu numita, director "" care i-a comunicat adâncimea la care trebuiau efectuate săpăturile, a fost apreciată de instanța de fond ca greșită.

Întrucât inculpatul s-a apărat în fața instanței prin aceea că după 30.10.2001, utilajele lui nu au mai efectuat lucrări pe str. -, ci pe str. -, însă staționau la intersecția celor două străzi, instanța de fond a analizat această împrejurare prin prisma declarațiilor martorilor.

Din declarațiile altor persoane ce locuiau pe str. -, s-a reținut că angajații au efectuat lucrări și pe str. -, însă nu au putut fi oferite informații dacă lucrările erau sistate pe str. -. Din declarațiile martorilor și, angajați ai părții responsabile civilmente, s-a reținut că inculpatul, la solicitarea părții civile și a soțului ei, a dispus oprirea lucrărilor pe str. - (după ruperea branșamentului și remedierea defecțiunii) și începerea lucrărilor pe str. -. Martorii au arătat că în zilele dinaintea producerii exploziei pe str. -, efectuau lucrări numai angajații -Canal

Martorul, angajat la -Canal a recunoscut că și această societate a demarat lucrările pe str. - tot în absența unei autorizații și a unui proiect, dar a mai relatat că lucrările s-au efectuat pe partea cu numere pare, iar mașinile deși nu mai lucrau pe această stradă, totuși erau parcate aici și se deplasau în continuare pe această stradă. A specificat că angajații -Canal nu au produs nici un fel de deteriorări rețelelor, deoarece s-a lucrat cu mare atenție.

Instanța de fond a reținut această declarație ca veridică și a înlăturat declarațiile angajaților, fără a observa că martorul era evident interesat în a angaja răspunderea utilajelor părții responsabile civilmente în ruperea T-urilor de branșament, în condițiile în care utilajele luilucrau efectivpe acea stradă.

S-a concluzionat că fapta inculpatului care, încălcând dispozițiile legale privind desfășurarea activității de construcții (menționate mai sus), a determinat, din culpă fără prevedere cauzarea unei explozii în imobilul situat în Sibiu, pe-, soldată cu producerea unei sluțiri și a unei infirmități părții civile, precum și cu distrugerea și degradarea unor bunuri mobile și

cu deteriorarea imobilului menționat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4.pen. și distrugere din culpă prevăzută de art. 219 alin. 1.pen. cu aplic. art. 33 lit. b) pen. privind concursul ideal de infracțiuni.

În ce privește latura civilă, instanța, în baza art. 999.civ. și 1000 alin. 3.civ. a obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata în favoarea părții civile a: contravalorii medicamentelor, cheltuielile cu hrana suplimentară, cheltuielilor cu deplasarea la spital, contravalorii unei intervenții chirurgicale estetice, contravalorii reparării mobilelor și bunurilor deteriorate + daune morale în cuantum de 100.000 lei.

Împotriva acestei soluții au formulat apel inculpatul și partea civilă.

Prin decizia penală nr.46/25.02.2008 TRIBUNALUL SIBIU, în complet de divergență, a admis apelul inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 03.07.1957, domiciliat în,-, jud. Sibiu, formulat împotriva sentinței penale nr. 1290/9.11.2006 a Judecătoriei Sibiu, pe care o desființează și judecând în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) pr.pen. a achitat pe inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 03.07.1957, domiciliat în,-, jud. Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4.pen. și distrugere, prev. de art. 219 alin. 1.pen.

A respins acțiunile civile formulate de partea civilă, Spitalul Clinic Județean Sibiu și Spitalului Militar Sibiu.

Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că starea de fapt reținută de Judecătoria Sibiu suferă modificări esențiale, în sensul că:

Instanța de fond a avut o serie de elemente în reținerea acesteia, care însă au fost modificate considerabile în cursul apelului, sens în care în continuare vor fi supuse discuției aceste probe:

Judecătorul fondului și-a întemeiat starea de fapt anterior descrisă pe expertiza efectuată de expertul tehnic în specialitatea instalații (123 dosar rmărire penală) înlăturând expertiza efectuată în cursul judecării de cei trei experți în petrol și gaze ( 133 și urmat.).

Expertiza efectuată de expertul suportă mai multe critici:

- Din este de reținut că avem de a face cu un expert în instalații pentru construcții ce formulează concluzii care ar fi necesitat cunoștințe în domeniul gazelor Totuși, instanța de fond dă o mai mare apreciere concluziilor acesteia, decât concluziilor celor trei experți specialiști în gaze.

- în efectuarea expertizei s-a plecat de la premise care s-au dovedit (în apel) a fi eronate.

- In ce privește stratul de balast de 10 cm pus peste T-ul de branșament reparat, experta reține că acest era eterogen, cu mult pământ, care în urma înghețului a contribuit la formarea unui tot unitar. La fila 38-40 din dosarul de apel au fost depuse buletinele de analiză ale balastului din care s-a putut constata că acesta este permeabil, nu conține corpuri străine
(pământ) și corespunde STAS-ului.

- în ce privește temperaturile din ziua precedentă exploziei și noaptea respectivă, s- folosit adresă (274/2002) Centrului Regional Sibiu (266) conform căreia temperatura minimă din 2.11.2001 a fost de -3,2 grade, iar în data de 3.11.2001 de -8,3 grade

Ca urmare a unei alte adrese eliberate părții responsabile civilmente, ce cuprinde alte valori ( 136), instanța de apel face o revenire oficială pentru a se comunica datele reale.

La 1.02.2008, se comunică de același institut că temperatura minimă în data de 2.11 fost de 0,7 grade C, iar în data de 3.11 de - 5,2 grade C, iar ora de producere a acestora fost la 23,59. Sunt explicate diferențele, prin aceea că cele comunicate anterior au fost prelucrate climatologic, iar ziua climatologică începe la ora 18 și se încheie a doua zi la ora 18.

Așa fiind, silogismul de la pct. 7.5 din expertiză, potrivit căruia gazele s-au putut infiltra din T-ul de branșament în canalizare și nu s-au dus în atmosferă, deși este o lege a fizicii că gazul este mai ușor și are întotdeauna un traiect ascendent, motivat pe aceea că stratul de balast conținea pământ, și a înghețat la temperatura cuprinsă între -3,2 și -8,3 grade C și a creat o presiune necesară ce a contribuit la scurgerea descendentă a gazului către conducta de canalizare în care a pătruns,estegreșit.

La o temperatură minimă de 0,7 grade C în noaptea exploziei (2/3.11.2001) cu o precipitație de 0,2 mm, cei 10 cm de balast (ce corespundea STAS-ului) cu certitudinenu a înghețatși nu a putut forma acel compact ce să exercite o presiune de natură să imprime gazului o mișcare împotriva legilor fizicii.

Este evident că față de aceste noi date tehnice, gazul emanat de la T-ul de branșament s-a dispersat în atmosferă prin cei 10 cm de balast poros, el făcându-și loc prin drumul de minimă rezistență, și nu a pătruns prin conducta de canalizare în locuința părții civile.

Chiar experta oferă această ipoteză ca posibilitate, nu ca și certitudine: în mod cu totul accidental există și posibilitatea infiltrării gazului metan prin conducta de canalizare; gazul poate avea și o mișcare descendentă - lucru ce s-a dovedit a fi nereal și în neconcordanță cu probele administrate în apel.

Aprecierile expertei în instalații cum că etilmercaptanul este solubil parțial în, iar apa a reținut o parte din compușii gazului și așa se explică de ce partea civilă nu a simțit miros de gaz în bucătărie trebuie înlăturate ca fiind în totală contradicție cu concluziile celor trei experți în gaze (817).

În acest context probator, evident că nu poate fi reținută ca și conformă realității expertiza efectuată de și care a stat la baza stării de fapt descrisă de prima instanță și a dus la condamnarea inculpatului G, premisele de la care a pornit această expertiză fiind infirmate de probele științifice administrate în apel.

În concordanță cu probele dosarului administrate de judecătorie și apoi de tribunal, este expertiza efectuată de cei trei specialiști în gaze, ce a fost înlăturată în mod greșit de prima instanță.

Plecând de la datele certe: ruperea T-ului de branșament de la imobilul cu nr. 15 în data de 26.10.2001, remedierea acestuia cu concomitenta acoperire cu un de balast de 10- 15 cm,posibilitateaca un utilaj greu să fi trecut peste acesta și să-1 fisureze în noaptea de 2/3.11.2001 și evenimentul nefericit din dimineața de 3.11.2001, coroborate cu probele cauzei, experții au ajuns la următoarea concluzie:defecțiunea T-ului de branșament din stradă nu a fost sursa acumulării de gaze în bucătăria imobilului de la nr. 15, fiind exclusă categoric migrarea gazelor,pentru că:

- după explozie, aparatele de detecție nu au sesizat prezența gazelor, nici în interiorul imobilului, nici în zona unde capacele căminelor de canalizare au fost desfăcute, și nici în zona răsuflătorilor de perete a branșamentului, aspect confirmat și de partea vătămată în declarația sa;

- conducta și branșamentul de gaze e al imobilului de la nr. 15 din str. - sunt amplasate conform normelor și normativelor în vigoare al distanțelor față de celelalte instalații subterane și se află deasupra conductei de canalizare, astfel că gazele care ar ieși printr-o eventuală
spărtură să nu pătrundă în rețeaua de canalizare;

- zona T-ului de branșament a fost acoperită de un de balast permeabil, și prin acesta gazele au ieșit direct în atmosferă;

- branșamentul este poziționat la distanța de 1 deasupra conductei de canalizare, iar gazul este mai ușor decât aerul și nu poate avea un curs descendent;

- gazele nu se puteau infiltra de la T-ul de branșament prin solul compact și impermeabil format de trotuarul neafectat de săpături;

- canalizarea de la nr. 15 respectă regulile legale în vigoare și asigură evacuarea gazelor de putrefacție din canalizare la înălțime în atmosferă prin burlanele de colectare a apelor pluviale;

- prin racordul de canalizare al scurgerii chiuvetei din bucătărie nu puteau intra gaze în bucătărie, deoarece scurgerea chiuvetei avea supapă hidraulică ce nu permitea trecerea acestuia. Gazele și-ar fi continuat drumul în atmosferă numai prin burlanele de colectare a apelor pluviale de pe acoperiș
și burlanul de aerisire al - ului din baie sub efectul tirajului.

Dacă ar intra gaze din canalizare prin scurgerea chiuvetei, în bucătărie permanent ar mirosi pestilențial, făcând-o nelocuibilă.

Față de toate aceste argumente, singura concluzie ce se desprinde este că singura șansă de scurgere și acumulare de gaz metan în bucătărie a fost instalația interioară de alimentare cu gaze, datorită unei manevrări incorecte și unor deficiențe de construcții - lipsa celui de-al doilea ventil de siguranță pe conducta de alimentare a gazului, contrar normelor de proiecție și execuție a instalațiilor interioare de alimentare cu gaze.

Și concluziile suplimentului la raportul de expertiză converg în același sens: din punct de vedere tehnic a fost imposibilă pătrunderea gazelor în bucătărie, din exterior de la T-ul rupt, iar vinovată și răspunzătoare integral de producerea exploziei este partea civilă, care nu a respectat prevederile instrucțiunilor de utilizare a gazelor

Concluziile acestei expertize se coroborează cu declarația vecinilor părții vătămate, ale acesteia, din care instanța reține că în zilele respective și în dimineața incidentului se simțea miros de gaz pe întreaga stradă. Audiată de instanța de apel, partea civilă atestă faptul că în dimineața exploziei, cadrul medical venit la fața locului și care a intrat în casă, nu a sesizat miros de gaz în locuință, ci pe stradă.

II. Un alt element ce suscită discuții este acela al autovehiculului care ar fi trecut peste T-ul de branșament în noaptea de 2/3.11 și l-ar fi fisurat. Apreciem că nu s-a dovedit fără putință de tăgadă că utilajele aparținând părții responsabile civilmente ar fi trecut în acea zonă peste T-ul de branșament ce fusese fisurat, acoperit cu balast, dar nesemnalizat.

Sunt simple presupuneri ale instanței de fond nebazate pe probe (am arătat că a înlăturat nejustificat declarațiile lucrărilor părții responsabile civilmente, dândcrezaredeclarațiilor maistrului de la -Canal), că un utilaj greu aparținând ar fi trecut în seara zilei de 2.11.2001 și ar fi fisurat acel T-eu. La fel de bine pe strada - ar fi putut trece și un utilaj al - Canal (ce desfășurau lucrări pe stradă) sau orice alt vehicul, întrucât deși pe strada respectivă se săpase, ea nu era închisă prin acele panouri caracteristice.

III. Dincolo de acestea, instanța de fond a considerat că acțiunea culpabilă a inculpatului constă în demararea lucrărilor fără existența avizului prealabil a operatorului de sistem și a continuat lucrările și după producerea primelor fisuri, încălcând prevederile art. 14 și 23 din Lg. nr. 10/1995, 1 și 3 din Lg. nr. 50/1991, art. 21 lit. a) b) din nr.OUG 60/2000.

Se impun unele precizări în ce privește aplicabilitatea în speță a acestor dispoziții legale:

1. În ce privește Lg. nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, apreciem că aceasta nu este aplicabilă în speță: prevederile ei au în vedere conform art. 2.construcțiile din orice categorie și instalațiilor aferente acestora", în nici un caz lucrărilor de reabilitare/reparare căi de comunicații. întreaga lege face referire în mod expres doar la construcții, ea neputând fi extinsă și altor categorii de lucrări.

2. Aplicarea Lg. nr. 50/1991, necesitatea existenței autorizației de construire și
obligativitatea eliberării ei a suscitat obiectul probațiunii și în cursul apelului.

3. Într-adevăr, conform art. 1 din lege, în forma în vigoare la acea dată, efectuarea lucrărilor de construcții este permisă numai în baza unei autorizații de construire ce se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil sau oricărui act ce conferă dreptul de construire. Conform art. 3 lit. c), de asemenea în vigoare la acea dată, autorizația de construire este necesară pentru "lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare si reabilitare, căi de comunicare.".

Este evident că obținerea autorizației de construcție și tuturor avizelor necesare cădea în sarcina Primăriei Sibiu, care încearcă să se disculpe comunicând faptul că a fost o lucrare de întreținere (reparații) străzi, iar conform art. 11 alin. 1 lit. i) din Lg. nr. 50/1991 nu avea nevoie de autorizație pentru asemenea lucrări. Acest fapt este nereal, pentru două argumente:

Art. 11 alin. 1 lit. i) în vigoare la data efectuării acelor lucrări avea prevederi legate de concesiune, și nu putem aplica retroactiv un text legal. Este adevărat că la data respectivă, art. 8 lit. i) din Lg. nr. 50/1991, așa cum a fost modificat prin Lg. nr. 453/18.07.2001, prevedea executarea fără autorizație a unor serii de lucrări care nu modificau structura de rezistentă, caracteristicile inițiale ale instalațiilor aferente sau aspectul arhitectural, printre care la lit. i) erau prevăzute lucrările deîntreținerela căile de comunicație și instalațiile aferente.

Din probele cauzei: contractul de prestări servicii încheiat între și pentru "lucrări de reparații drumuri în mun. Sibiu", lucrările efectuate așa cum au fost descrise de către executanți și inculpat + locuitorii de pe stradă, devizele de lucrări, instanța constată că nu poate fi vorba de lucrări de întreținere, ci de lucrări de asfaltare/modernizare străzi. De altfel, aceeași este și poziția în adresele emise beneficiarilor de rețele (205) prin care aceștia erau anunțați că se vor face lucrări deasfaltarece implică săpături generale de până la 60 cm în carosabil pe str. -.

După cum rezultă din normativul pentru întreținerea și repararea străzilor publice în 439 bis/2005 lucrările deîntreținerereprezintă totalitatea activităților de intervenție ce se execută în tot timpul anului, determinate de uzura sau degradarea străzilor în condiții normale de exploatare, activități ce au ca scop asigurarea condițiilor tehnice necesare desfășurării circulației rutiere în siguranță, precum și menținerea patrimoniului public stradal în stare permanentă de curățenie și aspect estetic corespunzător, iar cele dereabilitarestrăzi sunt acele lucrări care se efectuează periodic în funcție de mai mulți factori (durata de viață a asfaltului de uzură, aspectul estetic al acesteia, variația fenomenelor e, etc.) pe o porțiune semnificativă a unei artere ( 95).

Lucrările efectuate: de excavare a pământului cu balastul, încărcarea acestuia în basculantă, aștemerea în locul acestuia a unui de balast de 20- 30 cm peste care se punea un alt de piatră spartă, pentru ca în final să se aștearnă stratul de asfalt, nu pot fi încadrate sub nici o formă în lucrări de întreținere în sensul art. 8 lit. i) din Lg. nr. 50/1991, ci sunt evidente lucrări de reabilitare căi comunicații pentru care potrivit art. 3 lit. c) din Lg. nr. 50/1991 era necesară autorizația de construire și obținerea celorlalte avize necesare lucrării.

Culpa sub acest aspect revine Primăriei Sibiu, care a indus în eroare și Sibiu, directorul acesteia comunicând inculpatului că se poate apuca de lucru, întrucât nu este nevoie de vreo autorizație.

în acest fel, inculpatul - în calitate de administrator al, a fost indus și menținut în eroare asupra formalităților necesare demarării și efectuării lucrărilor cuprinse în contractul de subantrepriză.

Concluzionând, considerăm că neobținerea autorizației de construcție în condițiile Lg. nr. 50/1991 nu poate fi reținută ca atitudine culpabilă în sarcina inculpatului, așa cum a făcut-o instanța de fond.

Mai mult,conform art. 2 din Lg. 50/1991, autorizația de construcție constituie actul de autoritate al administrației publice locale, aceasta fiind singura autoritate în măsură să decidă dacă pentru anumite lucrări este sau nu nevoie de autorizație.

3. Prin urmare, în sarcina inculpatului mai poate fi reținută doar încălcarea dispozițiilor art. 21 din nr.OG 60/2000 în prezent abrogată prin Lg. nr. 351/2004 (reglementarea se regăsește în art. 96 din lege), conform cărora pentru protecția conductelor, echipamentelor și a instalațiilor de gaze e se interzice terților să realizeze construcții de orice fel în zona de siguranța a conductelor de gaze e; în cazul în care, în mod excepțional, este necesar ca pe terenul pe care este amplasată rețeaua de alimentare cu gaze e sa se execute o construcție, beneficiarul acesteia și/sau proprietarul va suporta toate cheltuielile de modificare a traseului rețelei și va obține acordurile definitive ale proprietarilor sau ale deținătorilor legali ai terenului de pe traseul unde urmează sa fie plasata noua conducta, precum șiavizeleautorităților competente și autorizația de construcție(lit. a) șisă efectueze săpăturisau lucrări de orice fel sub sau peste conductele de gaze e ori în zona deprotecție a acestora, fără avizul prealabil al operatorului de sistem(lit. b).

Instanța de fond a reținut că inculpatul a demarat lucrările fără existența acestui aviz prealabil al operatorului de sistem, însă nu trebuie ignorat nici faptul că înștiințează încă din luna august beneficiarii rețelelor de, gaz, electricitate și telecomunicații că urmează să se efectueze săpături de până la 60 cm în carosabil pe str. - (205), așa încât poate fi reținută și atitudinea ignorantă, dacă nu chiar culpabilă a reprezentanților Distrigaz Nord, care nu au comunicat nici un răspuns (avize) și nici nu au trimis un reprezentant în teren, nici chiar după repararea primului T-eu de branșament distrus.

Legea folosind termenul "terți", în această categorie include nu numai proprietarul (beneficiarul) lucrării, ci și executantul acesteia, în speță

Acceptând ideea că inculpatul se face vinovat de nerespectarea dispozițiilorOGnr. 60/2000, se pune problema dacă această atitudine a sa a dus la ruperea T-ului de branșament în noaptea de 2/3.11.2001 și apoi la rezultatul mai grav: explozia de la nr. 15.

Prin urmare, se impune analizarea elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă și distrugere, reținute în sarcina inculpatului.

În cazul de față, activitatea socialmente periculoasă a constat în aceea că inculpatul, în calitate de administrator al executantului lucrărilor de modernizare a str. -, nu a respectat prevederile nr.OG 60/2000 în sensul că a început lucrările fără obținerea avizului prealabil a celor de la gaz metan.

S-a mai susținut de către acuzare că el avea obligația de a semnaliza în vreun fel locul unde a fost reparat T-ul de branșament, pentru ca să nu se treacă prin acel loc. Considerăm că inculpatul nu avea o obligație legală în acest sens, ea incumbând celor care au făcut reparația respectiv Distrigaz.

Admițând ideea că ruperea T-ului de branșament de la nr. 15 s-a produs ca urmare a începerii lucrărilor fără acele avize de care face vorbire nr.OG 60/2000 (neavând relevanță pentru cauza dedusă judecății că au fost rupte mai multe branșamente) totuși legătura de cauzalitate între această defecțiune și explozia din dimineața zilei de 3.11.2001 nu există.

Nu este suficient să existe pur și simplu fără legătură între ele o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar, pentru intervenirea răspunderii penale, ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate: fapta respectivă a provocat acel prejudiciu. Nu este necesară stabilirea unui raport de cauzalitate în general, ci un raport de cauzalitate specific între acțiunea anterior descrisă a inculpatului și prejudiciul produs: explozia.

După cum în prima parte a acestor considerente s-a expus pe larg faptul că ruperea T-ului de branșament nu a dus la acumularea de gaze în bucătăria imobilului de pe str. -, singura sursă fiind instalația interioară de alimentare cu gaze a aragazului, răspunzătoare de producerea exploziei fiind partea civilă care nu a respectat prevederile instrucțiunilor de utilizare a gazelor

Făcându-se pe deplin dovada că nu fapta culpabilă a inculpatului (încălcarea dispozițiilor nr.OG 60/2001) ce a dus la ruperea T-ului de branșament este cauza necesară care a determinat rezultatul prejudiciabil (urmarea socialmente periculoasă): vătămarea corporală a părții vătămate și distrugerea parțială a imobilului de pe-, Tribunalul apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă și distrugere din culpă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (lipsește legătura de cauzalitate).

În opinia minoritară,concluzia la care s-a ajuns și care este în consens cu cea îmbrățișată și de către instanța de fond, este că explozia din dimineața de 3.11.2001 s-a produs ca urmare a primei variante expuse, și anume a lucrărilor defectuoase si executate cu încălcarea normelor legale în vigoare de către L pe strada -, precum și a deplasărilor efectuate dinspre și înspre strada - - și nu în ultimul rând, a garării utilajelor de tonaj greu (de 16-20 tone) peste conducta de gaz din imediata apropiere a imobilului cu nr. 15, conductă aflată sub un teren proaspăt afânat și decopertat, împrejurări ce au condus la majoră a branșamentului de gaz în data de 2.11.2001, gaz care în parte a migrat și a ajuns prin conducta de racord a canalizării, prin sifonul spălătorului în bucătăria părții civile și care s-a acumulat în timpul nopții, iar dimineața, la aprinderea brichetei,a avut consecința cunoscută.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU și partea civilă, prin ambele recursuri solicitându-se casarea deciziei penale nr.46/25.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU și menținerea sentinței penale nr.1290/09.11.2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:

Atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată s-a administrat un probatoriu vast, constând în audieri de martori, depunere de înscrisuri și efectuare de mai multe rapoarte de expertize tehnice judiciare.

Cu toate acestea, caracterul contradictoriu al probelor științifice administrate, sub anumite aspecte insuficient sau superficial argumentate, determină instanța de recurs să aprecieze că, în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale, se impune efectuarea unui raport de expertiză tehnică de către Institutul Național de Expertize Criminalistice

În acest scop, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.P.P. va admite recursurile, va casa decizia recurată și va reține cauza spre rejudecare, în vederea efectuării unui nou raport de expertiză tehnică.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 46/A/25.02.2008 pronunțate de TRIBUNALUL SIBIU în dosarul nr-.

Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 1290/9.11.2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr- și reține cauza spre rejudecare, în vederea efectuării unui nou raport de expertiză tehnică.

Fixează termen la 21.10.2008, pentru când se vor cita părțile.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.09.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - - -

GREFIER

- -

Red.

Dact LS/2 ex/8.10.2008

Jud.apel:,

Jud.fond:

Președinte:Oana Maria Călian
Judecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș

Vezi şi alte speţe de drept penal: