Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 490/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROM A NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 490
Ședința publica din data de 30.05. 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 5 martie 1949, domiciliat in Com., jud. D, împotriva deciziei penale nr. 153/26.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva penale nr. 1168/21.07.2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care in baza art. 184 al.2 si 4 cu aplic. art. 74,76 lit. e fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10.000.000 lei ROL amendă penală.
In baza art. 81,82 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
La apelul nominal făcut in ședința publica au lipsit recurentul inculpat, intimații părți vătămate, pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului D, Spitalul Universitar de Urgență B si intimatul asigurator SC ROMÂNEASCĂ SA - Suc.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Se învederează instanței că la dosar s-a depus o cerere formulată de recurentul inculpat prin care solicită amânarea cauzei întrucât se află in imposibilitatea de a se prezenta in instanță din motive medicale, depunând in acest sens o adeverință medicală.
Avocat pentru intimata parte vătămată, se opune cererii formulată de recurentul inculpat, întrucât apreciază că prin formularea unor astfel de cereri acesta nu încearcă altceva decât tergiversarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită amânarea cauzei față de cererea formulată de recurentul inculpat, precum si față de lipsa apărătorului ales al acestuia.
Curtea având în vedere atât împrejurarea că din adeverința medicală depusă la dosar de recurentul inculpat nu rezultă faptul că acesta ar fi în imposibilitate de a se prezenta, că la termenul trecut i s-a admis o cerere pentru lipsă de apărare arătând că apărătorul ales pe care l-a avut nu înțelege să-l mai asiste, dar si faptul că apărarea nu este obligatorie în cauză, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul.
Față de actele și lucrările dosarului constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat pentru intimata parte civilă, solicită respingerea recursului ca nefundat si menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca legale si temeinice.
In ceea ce privește critica recurentului inculpat in sensul că i s-a încălcat dreptul la apărare, susține că această critică este nefondată, având in vedere că inculpatului i s-au acordat numeroase termene in vederea angajării unui apărător.
Cu privire la critica referitoare la faptul că rechizitoriul nu a fost confirmat, precizează că si această critică este neîntemeiată, întrucât rechizitoriul a fost întocmit in anul 2005, deci anterior apariției ordonanței prin care se preciza că rechizitoriul trebuie conformat.
Solicită instanței de recurs a observa că instanța de fond a acordat inculpatului numeroase termene de judecată și a admis toate cererile si probele solicitate de acesta, exemplu in acest sens fiind si înaintarea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de inculpat, dorind astfel tergiversarea cauzei, iar partea vătămată a suferit un handicap prin accidentul produs din culpa exclusivă a inculpatului, fiind dependentă tot timpul de cei apropiați.
Se solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârilor pronunțate de Judecătoria Târgoviște si de Tribunalul Dâmbovița ca legale si temeinice, întrucât instanța de fond a reținut in mod corect culpa exclusivă a inculpatului in producerea accidentului, astfel cum rezultă din toate probele dosarului și mai ales din raportul de expertiză auto efectuat in cauză, care concluzionează că singurul care putea evita accidentul a fost inculpatul.
In ceea ce privește critica inculpatului privitoare la încălcarea dreptului la apărare, susține că aceasta este neîntemeiată, întrucât acest drept la apărare i-a fost respectat in toate ciclurile procesuale.
CURTE A:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1168/21 iulie 2006 Judecătoria Târgoviște, in baza art. 184 al.2 si 4 c.p. cu aplic. art. 74,76 lit. eac ondamnat pe inculpatul, fiul lui si, născut la 5 martie 1949, domiciliat in Com., jud. D, fără antecedente penale, la 10.000.000 lei ROL amendă penală.
In baza art. 81,82 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 1 an.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83
In baza art. 14,15 si art. 346 C.P.P. cu art. 48 din 136/1995, asiguratorul SC Românească SA - Suc. Paf ost obligat la 300.000.000 lei ROL daune morale către partea vătămată si la 2776,43 lei RON către Spitalul Universitar de Urgență B, BBr eprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, precum si la 400 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată, reprezentând onorariu avocat.
In baza art. 191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 7.06.2005 inculpatul, conducea mașina cu nr. - pe, pe direcția P - B si la ora 10,00 ajungând la km 31 plus 510 a văzut un câine care trecea din stânga spre dreapta si pentru a-l evita, a virat stânga si a intrat pe contra sens.
Din sens opus venea auto Break cu nr. -, condus pe, in care se afla pe scaunul din dreapta partea vătămată, care avea centura de siguranță.
Autoturismul -, ajungând pe acostamentul opus, când a oprit a si fost lovit de autoturismul DB - 05-, astfel că acesta s-a rotit 1800și a ajuns pe axul șoselei, cu fața spre B iar autoturismul - a ajuns in poziția puțin oblică în șanțul opus spre această direcție.
Din accident, conducătorul celuilalt autoturism a suferit leziuni vindecabile în 6-7 zile, iar inculpatul leziuni vindecabile in 100-150 zile. De asemenea, pasagerul din dreapta șoferului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70 - 80 zile îngrijiri medicale, fiind internată in Secția Ortopedie a Spitalului de Urgență B in perioada 7.06.2005- 16.06.2005 si i s-a acordat concediu medical 3 luni.
Instanța a mai reținut că in cauză s-a efectuat o expertiză care a concluzionat că nu putea evita accidentul, singurul vinovat fiind inculpatul, reținându-se totuși că si a condus cu viteză mare autoturismul implicat in accident.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de dispozițiile art. 72, privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările in care aceasta a fost săvârșită, respectiv din culpă, fără a exista intenție, precum si persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale si are poziție socială bună în societate, fiind pensionar.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu material si moral ca urmare a leziunilor produse in urma accidentului, ce se ridică la suma de 300.000.000 lei, așa cum aceasta a solicitat prin suplimentul de declarație dat in instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivele scrise de apel s-a arătat că urmărirea penală efectuată in cauză a fost lovită de nulitate absolută deoarece s-au încălcat prevederile art. 70 prin C.P.P. care organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta pe învinuit trebuie să ceară acestuia să dea o declarație scrisă personal cu privire la învinuirile ce i se aduc.
De asemenea, s-a mai criticat sentința si pentru modul de efectuare a expertizei tehnice auto, in sensul că expertul și-a depășit atribuțiile indicând in conținutul raportului si textele de lege încălcate de către inculpat.
solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 1168/21.07.2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște si restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște in vederea completării urmăririi penale si a stabilirii cu certitudine situația de fapt si vinovăția persoanelor implicate.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia penala nr. 153/26.06.2007 a respins ca nefondat apelul inculpatului .
Tribunalul a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 70 atâta C.P.P. timp cât la data de 28.07.2005 a fost audiat de către agentul de poliție din cadrul Serviciului de Cercetări penale din cadrul P D, iar acesta și- scris personal declarația.
Nu s-a constatat vreo incălcare a normelor de procedură penală prin faptul că la data de 26.01.2006 învinuitul, după începerea urmăririi penale la 9.11.2005 a fost audiat pe formularul tip seria A nr. - ocazie cu care i s-a adus la cunoștință învinuirea.
In aceste condiții nu poate fi pusă in discuție nulitatea absolută a actelor de urmărire penală care reglementează mijloacele de probă - declarațiile învinuitului sau ale inculpatului și care in conformitate cu art. 69 C.P.P. făcute in cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte si împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente la dosar.
Ori, in cauză, instanța de fond și-a format opinia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, coroborând probele testimoniale administrate in cauză - inclusiv declarațiile inculpatului cu celelalte probe reprezentând constatările de ordin obiectiv, materializare in procesul verbal de constatare la fața locului, in schița locului faptei si planșele fotografice, precum si cu constatările raportului de expertiză tehnică auto întocmit de inginer prin care s-a concluzionat asupra vinovăției inculpatului in ce privește producerea accidentului rutier din data de 7 iunie 2005.
Împrejurarea că in finalul concluziilor raportului de expertiză tehnică auto au fost menționate si încălcările textelor de lege ce reglementează circulația pe drumurile publice de către, acest lucru nu invalidează ansamblul constatărilor si concluziilor reținute in baza întregului material probator avut la dispoziție de către expert.
Mai mult, in faza de apel, tribunalul a admis in vederea stabilirii dinamicii producerii accidentului de circulație efectuarea unei noi expertize criminalistice in cadrul laboratorului interjudețean de expertize criminalistice B din Ministerul Justiției, iar prin raportul de expertiză criminalistică nr. 124/16.04.2007 s-a concluzionat că evenimentul rutier, s-a produs prin pătrunderea autoturismului 1310 cu nr. - pe contrasens, in condițiile in care din sens opus circula autoturismul condus de numitul, coliziunea putând fi evitată de către, dacă ar fi circulat pe sa de mers fără a pătrunde pe contrasens.
In acest sens, tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului a fost întru-totul dovedită prin mijloacele tehnică - științifice, oferite de legea de procedură penală, concluziile acestora coroborându-se cu celelalte probatorii administrate in cauză.
Fată de cele menționate mai sus, s-a apreciat de instanța de apel că motivele de apel ale inculpatului sunt neîntemeiate.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art.385/9 pct.2 și 18
C.P.P.Astfel, în primul motiv de recurs, inculpatul a susținut că urmărirea penală efectuată în cauză este lovită de nulitate și prin urmare instanța nu a fost legal sesizată. Recurentul a susținut că au fost încălcate dispozițiile art.70 p, că momentul urmăririi penale este data de 9 noiembrie 2005 și 26 ianuarie 2006, toate celelalte declarații luate înainte de începerea urmăririi penale fiind date premergătoare ce nu pot fi folosite ca probe, contestându-se astfel și cele două procese verbale de verificare tehnică (pag.61-62 dosar urmărire penală) și expertiza tehnică efectuată în cursul urmăririi penale.
În cel de-al doilea motiv de recurs, inculpatul a susținut că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, întrucât consideră că nu lui îi aparține culpa producerii accidentului ci celuilalt conducător auto care a avut o viteză mare, de cca. 100 km la oră și era lipsit de experiență, iar autoturismul condus de inculpat era staționat în afara părții carosabile la momentul impactului.
Din analizarea motivelor de recurs, rezultă că inculpatul solicită în principal trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea cercetărilor și în subsidiar achitarea sa.
Examinând hotărârile recurate în raport de probatoriile administrate în cauză, de susținerile inculpatului (cuprinse în motivele scrise de recurs aflate la filele 16-17 din dosar) în care se invocă dispozițiile art.385/9 alin.1 pct.2 și 18 p, Curtea constată că recursul acestuia este nefondat.
În ce privește primul motiv de recurs, în care se invocă nerespectarea de către organele de urmărire penală a disp. art.70 p ce atrage nulitatea urmăririi penale, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
O primă declarație a inculpatului s-a luat la data de 28 iulie 2005, fiind respectate dispozițiile art.70 alin.3 p, în sensul că acesta a scris personal versiunea sa în legătură cu accidentul produs la data de 7 iunie 2005, în care a fost implicat.
Din actele dosarului de urmărire penală nr.708/P/2005 rezultă că s-a dispus începerea urmăririi penale prin proces verbal la data de 9 noiembrie 2005 și tot atunci prin rezoluție motivată procurorul de caz, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa confirmat începerea urmăririi penale. După acest moment, căpătând calitatea de învinuit inculpatul a dat o nouă declarație la data de 26 ianuarie 2006 pe formularul tipizat folosit de organele de urmărire penală în acest scop.
În cuprinsul acestei declarații, aflată la filele 38 -39 dosar urmărire penală, inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea precum și disp. art.70 alin.2 p că are dreptul de a avea apărător și de a nu face nici o declarație, iar acesta a precizat "consimt să dau prezenta declarație fără apărător ales".
Nu pot fi primit nici celelalte susțineri ale recurentului inculpat referitoare la nulitatea actelor de urmărire penală (procese verbale de cercetare la fața locului sau privind starea tehnică a autoturismelor, declarațiile ambilor conducători auto), efectuate înainte de data începerii urmăririi penale, deoarece dispozițiile art.224 p prevăd că în vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate face acte premergătoare iar procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.
În opinia curții de apel nu este fondat nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat, care pune în discuție culpa producerii accidentului. În cursul judecării cauzei în apel, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea inculpatului de efectuare a unei noi expertize tehnice auto având drept obiectiv dinamica producerii accidentului, posibilitățile de limitare și cauza producerii accidentului, aceasta fiind efectuată la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice B, așa cum a solicitat inculpatul.
Ori, și noua expertiză, efectuată de expert inginer a stabilit că producerea evenimentului rutier s-a datorat pătrunderii autoturismului 1310 cu numărul - (condus de inculpat) pe contrasens în condițiile din care în sens opus circula autoturismul condus de numitul.
Noua expertiză nu a făcut decât să confirme concluziile expertizei efectuate în cursul urmăririi penale de către un expert tehnic auto din cadrul Biroului de Expertize Tehnice D - care la punctul 5 privind cauzele producerii accidentului a arătat că acestea sunt: neatenția și aprecierea eronată în conducere de care a dat dovadă conducătorul auto, viteaza neadecvată cu care a rulat acesta, și pătrunderea totală pe contrasens a autoturismului condus de.
Ambii experți au mai conchis că celălalt conducător auto nu putea evita producerea accidentului, ceea ce exclude orice culpă a acestuia.
Așa fiind, Curtea consideră că soluțiile pronunțate de instanțele anterioare în sensul reținerii culpei recurentului inculpat în producerea accidentului din 7 iunie 2005 au acoperire deplină în probatoriile administrate în cauză și analizate pe larg mai sus.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, căruia prima instanță, prin reținerea circumstanțelor atenuante i-a stabilit o pedeapsă cu amenda suspendată condiționat, Curtea apreciază că aceasta reflectă nu numai circumstanțele personale ale inculpatului privitoare la lipsa antecedentelor penale și la faptul că este pensionar, dar și circumstanțele reale în care s-a produs accidentul și anume faptul că și inculpatul a fost surprins de intrarea unui cine pe carosabil, situație față de care nu a luat cea mai adecvată măsură, pătrunzând pe contra sens și producând coliziunea dintre cele două autoturisme.
În concluzie pentru considerentele prezentate pe larg mai sus. În baza disp.art.385/15 pct.2 lit.b p, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art.-192 alin.2 p, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.193 p la cheltuieli judiciare către partea vătămată, conform chitanței depuse la dosar de apărătorul acesteia (fila 95 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 5 martie 1949, domiciliat in com., jud. D, împotriva deciziei penale nr. 153/26.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița si împotriva sentinței penale nr. 1168/21.07.2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei către partea vătămată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
Grefier,
DG/MM
2 ex./17.06.2008
1814/2006
Judecătoria Târgoviște
6756/2006
.;
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
