Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 528/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.528/2008
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și părțile responsabile civilmente - TRANSILVANIA SRL ȘI -. SA împotriva deciziei penale nr.153/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător ales și consilier juridic, reprezentantul -. SA, lipsă fiind restul părților.
Se prezintă avocații și, apărătorii aleși ai părților civile intimate, și.
Se prezintă avocat, apărătorul ales al părții responsabile civilmente - Transilvania SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a înregistrat adeverința nr.6035/2008 emisă de Spitalul Municipal Mediaș, prin care se atestă constituirea de parte civilă în sumă de 30 lei.
Apărătorul inculpatului recurent și al părții responsabile civilmente - Transilvania SRL depune la dosar motive de recurs.
Reprezentantul -. SA depune la dosar motive de recurs.
Avocatul, apărătorul ales al părților civile intimate, și solicită a se îndrepta eroarea strecurată în încheierea din data de 23.09.2008 întrucât s-a omis a se consemna că părțile civile intimate, și sunt reprezentate de avocații și.
Instanța, în deliberare constată întemeiată cererea apărătorului ales al părților civile intimate și procedează la îndreptarea erorii strecurate în încheierea de ședință din data de 23.09.2008, în sensul că se va consemna că părțile civile intimate, și sunt reprezentate de avocații și.
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent și al părții responsabile civilmente - Transilvania SRL solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală, fapta nefiind săvârșită de inculpat.
Solicită respingerea pretențiilor civile.
În susținerea recursului învederează că în cauză există dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, din întreg materialul probator nerezultând cu certitudine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Arată că s-a solicitat cercetare la fața locului pentru a se stabili cu certitudine împrejurările comiterii faptei însă această probă a fost respinsă.
Declarațiile martorilor, precum și concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză sunt contradictorii.
Referitor la recursul părții responsabile civilmente învederează că între inculpatul și - Transilvania SRL nu există un raport de prepușenie, astfel că nu se impune obligarea la despăgubiri.
Avocat, apărătorul ales al părții responsabile civilmente - Transilvania SRL solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând a se constata că inculpatul nu se afla în raport de prepușenie cu - Transilvania SRL la momentul săvârșirii faptei, neavând încheiat contract de muncă ci doar a efectuat un transport de marfă.
Solicită admiterea recursului inculpatului, achitarea acestuia întrucât nu sunt probe de vinovăție și a se înlătura daunele acordate.
Sub un alt aspect învederează că hotărârea atacată este nelegală cuantumul despăgubirilor nefiind judicios stabilit. Învederează că în mod greșit s-a stabilit în sarcina inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente obligarea la prestarea unei rente de întreținere, în favoarea copilului soției victimei.
Consilier juridic, reprezentantul -. SA, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și procedând la o nouă judecare a se reduce cuantumul despăgubirilor morale, întrucât este exagerat.
Referitor la recursurile inculpatului și al părții responsabile civilmente lasă la aprecierea instanței.
Avocat, apărătorul ales al părților civile intimate solicită, și solicită în principal respingerea acestora ca nemotivate în termen.
Pe fondul cauzei solicită respingerea recursurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată. Cu cheltuieli judiciare.
Învederează că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine starea de fapt precum și vinovăția inculpatului.
Avocat, apărătorul ales al părților civile intimate, și solicită respingerea recursurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Referitor la renta pentru întreținerea copilului soției victimei învederează că aceasta se datorează de către inculpat, având temei juridic în Codul familiei.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului inculpatului și al părții responsabile civilmente doar sub aspectul civil al cauzei în sensul reducerii cuantumului daunelor morale acordate părților civile, acesta fiind prea mare în raport cu practica judiciară.
Sub aspectul laturii penale a cauzei arată că vinovăția inculpatului a fost stabilită a fost corect stabilită, ea reieșind cu certitudine din material probator administrat în cauză.
Referitor la recursul -. SA solicită a fi admis ca fondat întrucât Înalta Curte de Casație Justiție a stabilit calitatea de asigurator a societăților de asigurare și nu de parte responsabilă civilmente.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Constată că prin sentința penală nr.52/5.03.2008 Judecătoria Mediaș, în baza art. 178 al.2 l Cod Penal-a condamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 16.02.1968 în Mediaș, jud. Sibiu. în satul,- jud. Sibiu și locuința efectivă în Mediaș,-,.l,. 4 jud. Sibiu, CNP -, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184al.l,3C.
p.În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b Cp. au fost contopite cele două pedepse aplicate în cea mai grea dintre ele.
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cp. pe durata și în condițiile art. 71 Cp.
În baza art. 81 Cp. și a art.71 al.5 Cp. s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen
de încercare de 4 ani, conform art. 82 Cp.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp. și s-a luat act că, și Copșa nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 15 al.2 Cp.p. s-a respins ca tardiv formulată cererea numiților
și de constituire parte civilă în cadrul procesului
penal și s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a numitei
.
In baza art. 14, 346 Cp.p., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea
responsabilă civilmente - Mediaș către partea civilă
la plata sumelor de:
- 7208.13 lei reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în
accident;
- 80000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 și 346.penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C Mediaș către partea civilă la plata sumelor de:
- 4600 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare
- 28,5 lei contravaloarea certificatului medico-legal
- 30000 lei cu titlu de daune morale.
In baza art. 14 și 346.penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Mediaș către partea civilă minoră - -, reprezentată legal de, la plata sumelor de:
- 50 lei contribuție lunară periodică plătibilă necondiționat de la data de
21.09.2005 până la data de 4.12.2010 ( vârsta majoratului), precum și ulterior,
până la împlinirea vârstei de 25 de ani, condiționat de continuarea studiilor
- 40000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 și 346.penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Mediaș către partea civilă minoră, reprezentată legal de, la plata sumelor de:
- 50 lei contribuție lunară periodică plătibilă necondiționat de la data de
21.09.2005 până la data de 06.05.2008 ( vârsta majoratului), precum și ulterior,
până la împlinirea vârstei de 25 de ani, condiționat de continuarea studiilor 10000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 313 din Lg. 95/2006 inculpatul a fost obligat la plata sumei de
30 lei către Spitalul Municipal Mediaș, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
Au fost respinse celelalte pretenții ale părților civile, - - și ca nefondate.
În baza art. 353.C.P.P. coroborate cu art. 163.C.P.P. a fost modificată măsura sechestrului asigurător aplicată prin încheierea din 27.06.2007, în sensul aplicării sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente, în vederea recuperării pagubei produse părților civile minore, reprezentată legal de și - -, reprezentată legal de, până la concurența sumei de 60000 lei, în loc de - lei.
În baza art. 44 din Lg. 136/1995 corob. cu art. 7, art. 35 și art. 42 din
Ordinul 3108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a fost
obligat asigurătorul Sibiu la plata în mod nemijlocit
următoarelor sume:
- 7208.13 lei și 80000 lei către partea civilă;
- 4600 lei, 28.5 lei și 30000 lei către partea civilă;
- 40000 lei către partea civilă minoră - -,
reprezentată legal de;
-10000 lei către partea civilă minoră, reprezentată
legal de;
În baza art. 193.C.P.P. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea
responsabilă civilmente Mediaș la plata către părțile
civile, - - și
a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu
avocat ales ).
În baza art. 191.C.P.P. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Mediaș la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut că în dimineața zilei de 20.09.2005, numitul a sosit în Mediaș dintr-o cursă la B, cu autotractorul marca cu nr. - aparținând Transilvania SRL Mediaș. Ajuns acasă a consumat 2 beri, fapt recunoscut de inculpat în faza de urmărire penală. După ora 11 acesta a fost trimis de către societatea la care lucra, să ducă marfa la Sibiu. Astfel a plecat din Mediaș și înainte de a ajunge în Copșa la km. 47 + 179, într-o curbă relativ ușoară la dreapta, partea din spate a semiremorcii a derapat intrând pe contrasens și acroșând vehiculul ce venea din față, marca Volkswagen Transporter, condus de. în urma impactului, microbuzul s-a rotit de două ori pe șosea, șoferul fiind aruncat prin parbriz și decedând aproape imediat. aflat pe scaunul din dreapta, a suferit leziuni vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale. Deși inculpatul a susținut că vehiculul condus de el nu a derapat, instanța de fond a relevat că numeroase probe din dosar contrazic această variantă.
Astfel, în ce privește viteza de deplasare, pe sectorul de drum respectiv viteza maximă admisă era de 70 km/, iar conform expertizelor efectuate în faza de urmărire autotractorul a circulat cu peste 80 km/. în acest sens, concludente sunt și informațiile înregistrate de aparatul tahograf aflat în funcțiune la bordul vehiculului inculpatului care a înregistrat o viteză de 90 km/. ( fila 20 dosar urmărire).
De asemenea, concludente sunt declarațiile părților vătămate aflat în microbuzul acroșat și depozițiile martorilor oculari și, care au arătat sub prestare de jurământ că remorca tirului a intrat pe contrasens cu partea din spate și a acroșat microbuzul ce circula regulamentar, pe sensul său de mers, fără a efectua vreo manevră periculoasă.
Astfel din actele dosarului, instanța de fond și-a format convingerea că într-o curbă la dreapta, semiremorca autotractorului condusă de inculpat a derapat spre stânga, a intrat pe contrasens și a acroșat microbuzul condus de, care nu a mai avut timp să evite accidentul prin viraj spre acostament.
Ca urmare, instanța a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cp și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cp.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cp. iar în temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b Cp. a contopit cele două pedepse aplicate.
Judecătoria a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, motiv pentru care a făcut aplicarea prev. art. 81,82 Cp.
Instanța a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,c Cp. în condițiile art. 72 Cp. și a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor părintești având în vedere natura și conjunctura faptelor comise; s-a făcut aplicarea și a prevederilor art. 71 al.5 Cp.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a luat act că și Copșa nu s-au constituit părți civile în cauză, întrucât nu s-a prezentat la nici un termen pentru a-și însuși pretențiile civile formulate de mama sa, iar a formulat o precizare în sensul mai sus învederat.
Cu privire la, instanța a respins cererea de acordare a despăgubirilor periodice - victima neavând nici o obligație legală în acest sens, precum și cererea de acordare a unor daune morale - lipsind probele certe ale cauzării unui prejudiciu moral.
Instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata contravalorii autoturismului distrus în accident, contravaloare calculată conform precizărilor societății de asigurare, și având în vedere declarațiile contradictorii ale părților civile, dar și depoziția martorului.
Astfel, instanța a luat ca reper de calcul al valorii reale a microbuzului precizările societății de asigurare SA C N ( fila 540), din valoarea de a vehiculului s-a scăzut valoarea corespunzătoare uzurii în timp rezultând suma de 7.808,13 lei. Apoi, asigurătorul a calculat valoarea epavei rămase la suma de 1.952,03 lei, însă instanța a constatat că aceasta este exagerată și ar putea fi obținută de proprietar doar dacă ar dezmembra mașina piesă cu piesă și ar vinde componentele. Ori, vorbind despre o epavă, care nu mai corespunde scopului pentru care a fost cumpărată, nu se poate pretinde proprietarului un asemenea efort de aod ezmembra și de a se transforma în comerciant de piese vechi. C mult, poate fi admis că acesta își poate recupera o anumită sumă de bani de la centrul de colectare de fier vechi. în cauza de față, a obținut pe vehicul suma de 600 lei de la vechiul proprietar, valoare apreciată de prima instanță ca echivalentă cu cea care ar fi fost primită de la centul de colectare de fier vechi.
Astfel, din suma de evaluare de 7.808,13 lei instanța a scăzut 600 lei și nu 1.952,03 lei, și 1-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente - Transilvania SRL Mediaș la plată.
Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1000 alin. 3. civil în sensul că trebuie angajată răspunderea civilă a comitentului pentru fapta prepusului său. era angajat ca șofer al societății - SRL, iar în momentul accidentului se afla în vehiculul aparținând firmei, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
În ce privește daunele morale solicitate de (100.000 lei) instanța a apreciat că suferința psihică provocată de moartea subită a soțului la o vârstă relativ tânără și în condițiile întreținerii a 4 copii din care unul minor a fost deosebit de mare astfel că se impune repararea sa prin echivalent bănesc însă nu în cuantumul solicitat.
Instanța a apreciat cererea lui pentru acordarea cheltuielilor de înmormântare și plata certificatului medico-legal ca fiind justificată în totalitate având în vedere actele depuse în faza de judecată (filele 192-221).
Referitor la daunele morale, s-a apreciat că atât vătămarea corporală proprie cât și decesul fiului său au fost în măsură să provoace părții civile un prejudiciu de natură psihică ce se impune a fi recuperat prin echivalent bănesc, însă nu în cuantumul solicitat, disproporționat de mare față de valoarea efectivă a pagubei.
În ce privește cererile de constituire de parte civilă a numiților și acestea au fost formulate tardiv în cauză, cu nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin.2 Astfel C.P.P. citirea actului de sesizare a avut loc la termenul din 17.01.2007 (fila 242), moment până la care fiii victimei din căsătoria anterioară aveau posibilitatea să solicite despăgubiri, însă au făcut-o abia la 20.06.2007, prin cererea formulată de apărătorul lor ales.
Raportat la veniturile nete ale victimei și la dispozițiile Codului familiei, instanța a acordat despăgubiri fiicelor minore ale victimei - - și, fără a depăși 1/3 din venitul ce l-ar fi realizat victima. Referitor la daunele morale, instanța le-a acordat doar celor două fiice însă diferențiat, apreciind însă că era mai atașată de tatăl său, întrucât conviețuia cu acesta.
In temeiul art. 313 Lg. 95/2000 instanța a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor de consult medical al victimei efectuate de Spitalul Municipal Mediaș.
În ce privește măsura sechestrului asigurător instituit de instanță prin încheierea din 27.06.2007 instanța 1-a menținut în esență, dar i-a schimbat conținutul raportând indisponibilizarea efectivă a bunurilor inculpatului și a părții responsabile civilmente la valoarea efectivă a despăgubirilor stabilite prin hotărâre.
In ceea ce privește asigurătorul - SA, instanța, în temeiul art. 44 din Lg. 136/1995, art. 7, 35, 42 din Ordinul 3108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, 1-a obligat la plata daunelor ținând seama de plafonul maxim de despăgubire ( care în cauză nu a fost depășit). în acest sens, judecătorul a analizat detaliat și a argumentat amplu soluția sa, prin raportare la decizia nr. 1/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, relevând că prezența formală a asigurătorului în proces, exclusiv pentru așa zisa opozabilitate este greșită, pentru că ar putea expune societatea la a asista neputincioasă la eventualul abuz al celorlalte părți, care pot face o înțelegere în frauda sa; dar chiar mai mult, părțile civile au solicitat în cauză în mod expres obligarea asigurătorului la despăgubiri, iar instanța, fiind sesizată cu o cerere, este obligată să îi dea o rezolvare, în sensul admiterii sau respingerii, varianta de a nu soluționa cererea nefiind acceptată, întrucât Codul d e procedură penală prevede expres situațiile în care acțiunea civilă poate fi lăsată nesoluționată.
În temeiul art. 193.C.P.P. instanța a obligat pe inculpat și partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile, -, dar și la plata cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art. 191.
C.P.P.Împotriva hotărârii mai sus menționate, au declarat în termen legal apel, atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, dar și părțile civile, asigurătorul - Reasigurare SA, partea responsabilă civilmente - Transilvania SRL și inculpatul.
Prin decizia penală nr.153/18.06.2008 pronunțată în dosar penal nr- s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, apelul asigurătorului - Reasigurare SA cu sediul în Sibiu,-, jud. Sibiu - Sucursala Sibiu, apelul părților civile cu domiciliul în., sat, nr. 30 jud. A, - asistată de cu domiciliul în B, str.-.-, nr. 32,.5,.22 jud. A, asistată de cu domiciliu în B, str. -,.15,.l,.7, jud.A, domiciliată în B, str. -. - nr. 32,.5.22 jud. A, domiciliat în B, str. -.15,.7, jud. A, domiciliat în B, str. -.15,.7, jud. A, formulate împotriva sentinței penale nr. 52/5.03.2008 a Judecătoriei Mediaș, pe care a desființat-o în parte și judecând în fond în aceste limite:
S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului fiul lui și, născut la data de 16.02.1968 în Mediaș, jud. Sibiu. în satul,- jud. Sibiu și locuința efectivă în Mediaș,-,.l,.4 jud. Sibiu, CNP - prin sentința apelată, în pedepsele componente de:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă,
prev. de art. 178 alin.2 Cp.;
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.l și 3 Cp.
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.l și 3 Cp. de la 2 luni la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.b, art.34 lit. b Cp. prin schimbarea încadrării juridice din art.33 lit.a, art. 34 lit.b Cp. s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală apelată cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 14, 346.C.P.P. s-a stabilit în sarcina inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente - " Transilvania"SRL cu sediul în Mediaș,-/13, jud. Sibiu, să plătească părților civile următoarele sume:
lui daune morale reduse de la 80.000 lei la 60.000 lei;
lui daune morale majorate de la 30.000 lei la 40.000
lei;
lui - - o contribuție periodică lunară de 50 lei
lunar în perioada 20.09.2005-ianuarie 2006 și de 100 lei lunar
începând cu februarie 2006 până la majorat sau alte dispoziții legale;
- daune morale reduse de la 40.000 lei la 30.000 lei;
- lui o contribuție periodică lunară de 50 lei lunar
în perioada 20.09.2005-ianuarie 2006 și de 100 lei lunar începând cu
februarie 2006 până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de
împlinirea vârstei de 25 ani;
În baza art. 14, 346.C.P.P. s-a admis acțiunea civilă formulată de, și și stabilește în sarcina inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească acestora următoarele despăgubiri civile:
- lui: - o contribuție periodică lunară de 50 lei lunar în
perioada 20.09.2005-ianuarie 2006 și de 100 lei lunar începând cu
februarie 2006 până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de
împlinirea vârstei de 25 ani
- daune morale în cuantum de 2.000 lei;
-lui și lui câte 10.000 lei daune morale,
În baza art. 41-44 din Legea nr. 136/1995 modificată, obligă - " - Reasigurare SA în calitate de asigurător să preia riscul asigurat și să plătească nemijlocit părților civile despăgubirile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente prin sentința penală apelată așa cum au fost ele modificate prin prezenta decizie.
S-au menținut celelalte dispoziții din sentința penală apelată.
S-au respins apelul inculpatului, apelul părții responsabile civilmente - " Transilvania" SRL, precum și apelul părții civile domiciliată în B, str.-.-, nr. 32,.5,.22 jud. A formulate împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 193 al.4 rap. la art. 191.C.P.P. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare în favoarea părților civile, -, și, în cuantum de 857 lei.
În baza art. 192 al.2 C.P.P. a obligat inculpatul, partea responsabilă civilmente și partea civilă la cheltuieli judiciare parțiale în apel în favoarea statului în cuantum de câte 30 lei fiecare, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului în baza art. 192 al.3
C.P.P.În motivare instanța de apel a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză, vinovăția inculpatului la comiterea faptelor a fost pe deplin dovedită. Astfel, în cauză s-a probat în mod cert că:
Inculpatul a circulat cu o viteză superioară limitei maxime admise în
zonă - de 70 km/oră ( conform și rapoartelor de expertiză tehnică auto
- fila 3 dosar urmărire penală, fila 343 dosarul Judecătoriei, dar și
înregistrării aparatului tahograf aflat la bordul autovehiculului
inculpatului - fila 20 dosar urmărire penală);
maximă de viteză a fost stabilită avându-se în vedere un
carosabil uscat și condiții normale de trafic, or în dimineața zilei de
20.09.2005, șoseaua era umedă (potrivit declarațiilor martorilor
oculari, ce se
coroborează cu mențiunile din procesul verbal de cercetare la fața
locului - fila 5 verso dosar urmărire penală și fotografiile anexate - fila
10 și următoarele din dosarul de urmărire penală);
- accidentul s-a produs pe o porțiune de drum constând într-o curbă spre dreapta, iar ipoteza derapării remorcii autotrenului și intrării pe contrasens a fost confirmată de același martore oculare, dar și de rapoartele de expertiză;
- inculpatul a condus autotrenul fiind sub influența alcoolului consumat
anterior, vehiculul pe care îl conducea era de mare gabarit și nici nu era într-o stare tehnică corespunzătoare conform actelor de la filele 21 și următoarele dosar urmărire penală.
Față de aceste aspecte, s-a considerat că vinovăția inculpatului la producerea accidentului a fost pe deplin dovedită. Chiar dacă expertul a învederat că șoferul microbuzului ar fi putut adopta o conduită preventivă, tot acest expert a subliniat că din punct de vedere legal, în sarcina victimei nu se pot reține comiterea unor greșeli.
Concluzionând sub acest aspect, în raport de probele dosarului, apelul inculpatului se privește a fi nefondat.
În continuare, tribunalul a constatat că C dintâi motiv de apel formulat de Parchetul de pe lângă Judecătorie Mediaș este întemeiat, întrucât instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1,3 Cp. deși minimă prev. de legiuitor pentru această faptă este de 3 luni închisoare, iar în speță, în favoarea inculpatului nu au fost reținute circumstanțe atenuante, care să justifice pedeapsa de 2 luni închisoare.
Pe de altă parte, s-a mai constatat în sentința atacată că Judecătoria deși a realizat o corectă încadrare juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, a reținut în mod eronat dispozițiile art. 33 lit.a Cp. în loc de dispozițiile art. 33 lit.b Cp. referitor la concursul ideal de infracțiuni, și aceasta întrucât fapta săvârșită de inculpat, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs întrunește elementele constitutive a două infracțiuni. Pentru acest motiv, tribunalul a făcut aplicarea prev. art. 334.
C.P.P.Pentru argumentele mai sus expuse, apelul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, s-a constatat a fi întemeiat.
Cu privire la apelurile părților civile, tribunalul le-a considerat fondate, apreciind că în mod neîntemeiat Judecătoria a respins acțiunile lor civile ca fiind tardiv formulate.
într-adevăr, potrivit art. 15 al. 2.C.P.P. partea vătămată se poate constitui parte civilă în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. Dar aceste dispoziții sunt aplicabile în ipoteza în care partea vătămată a fost legal citată în procesul penal; or în speță, cu toate că, atât în faza de urmărire penală (fila 34), cât și în faza premergătoare cercetării judecătorești ( fila 171, 237), partea civilă a subliniat că victima are 2 copii studenți, instanța nu a dispus introducerea și citarea acestora în cauză pentru a fi întrebați dacă înțeleg să exercite acțiunea civilă în procesul penal. Instanța avea obligația să citeze în cauză toate părțile vătămate, pentru ca acestea să aibă posibilitatea de a-și exercita dreptul de a se constitui părți civile, și în consecință, necitarea acestora la momentul procesual impus de art. 15.C.P.P. nu poate atrage sancțiunea tardivității constituirii de parte civilă.
În raport de veniturile pe care le-a realizat defunctul ( fila 550 dosar Judecătorie), ținând cont că victima la momentul decesului său avea în întreținerea sa trei minore ( -, ), tribunalul a admis apelurile acestora și să dispună obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata a câte 50 lei despăgubiri periodice lunare începând cu data de 20.09.2005 și până în ianuarie 2006 și la plata a câte 100 lei despăgubiri lunare din februarie 2006 până la majorat, terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 ani sau alte dispoziții legale.
Referitor la cele de mai sus, s-a impus a fi evidențiate două aspecte:
Cu toate că este fiica vitregă a victimei,
instanța supremă a admis obligarea autorului prejudiciului la a plăti
despăgubiri chiar și în unele situații în care pierderea suferită era
consecința încălcării unui simplu interes care nu reprezintă drept -
subiectiv. Singura condiție pretinsă o constituie ca prestarea întreținerii în
fapt să fi avut un anumit caracter de stabilitate continuitate, o permanență
îndestulătoare pentru a justifica presupunerea că ea ar fi continuat în
viitor. Iar în speță, din declarațiile martorilor,
, coroborate cu declarațiile părților civile
, cu actele de stare civilă,
rezultă că apelanta s-a aflat mulți ani de zile în întreținerea defunctului, de
care era strâns legată afectiv. Așa fiind, se impune admiterea apelului
părții civile și acordarea în favoarea ei, atât
despăgubirilor periodice, cât și a daunelor morale, pentru suferința proprie
încercată prin moartea victimei;
Instanța de apel aconsiderat că despăgubirile lunare datorate pentru perioada dintre data accidentului și data pronunțării sentinței penale atacate,
trebuiau acordate sub forma unor sume globale, și nu sub forma
despăgubirilor periodice. Având însă în vedere că nici Parchetul de pe
lângă Judecătoria Mediaș, nici părțile civile, deși au atacat hotărârea
primei instanțe, nu au criticat hotărârea sub acest aspect, ținând cont și de
principiul disponibilității care guvernează soluționarea acțiunii civile în
procesul penal, tribunalul nu va putea modifica sentința apelată din
această perspectivă.
Referitor la cererea părții civile de acordare a unei contribuții lunare de 300 lei cu titlu de compensație a ajutorului în gospodărie de care este lipsită prin moartea soțului, tribunalul o consideră neîntemeiată. Apreciem că această soluție se impune deoarece: într-adevăr victimei trebuie să i se asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, însă una dintre condițiile pretinse pentru a se putea obține repararea prejudiciului, este ca acesta să fie cert, atât în ceea ce privește existența lui, cât și al cuantumului.
Ori, în cauză aceste cerințe nu au fost probate de partea civilă;
- în acest proces penal inculpatul apare ca un succesor al obligațiilor defunctului, și prin urmare inculpatul nu poate fi obligat la un tratament juridic mai împovărător decât însăși victima, nefiind dovedite în cauză îndeplinirea cerințelor pretinse de art. 86 al. 1.fam.
În ceea ce privește daunele morale cuvenite apelanților părți civile, tribunalul să le acorde și să le dozeze în cuantumuri care, pe cât posibil și în raport de relațiile avute cu victima, să asigure o justă reparație a prejudiciilor morale suferite.
Privitor la apelul declarat de partea responsabilă civilmente, tribunalul l- considerat total nefondat.
Din actele de la filele 50-53 dosar urmărire penală, fila 87 dosar Tribunal, declarațiile inculpatului, a rezultat că, pe de o parte, anterior producerii accidentului, inculpatului i se întocmise contractul de muncă și fișa postului, iar pe de altă parte, atât inculpatul dar și societatea, au recunoscut că apelantul conducea mijlocul auto proprietatea părții responsabile civilmente la cererea acesteia din urmă și prin urmare, în mod evident, prepusul a săvârșit fapta în funcția ce i s-a încredințat de comitent în sensul prev. art. 1000 al. 3.civ.
Așa fiind, între inculpat și - Transilvania SRL au existat raporturi de muncă, acestea fiind recunoscute de părți. Mai mult, stabilirea raportului de prepușenie este o chestiune de fapt, ce se determină de instanță, ori în prezenta speță, probele cauzei au arătat că inculpatul a condus autovehiculul în numele și sub autoritatea - Transilvania SRL care avea obligația de a-l supraveghea, îndruma, controla, așa încât este ținută să răspundă, civilmente, pentru faptele inculpatului, care a săvârșit infracțiunile în funcția încredințată de societate.
Conchizând, s-a constatat că apelul părții responsabile civilmente nu este fondat, iar societatea urmează să răspundă în solidar cu inculpatul, în conformitate cu dispozițiile art.998, 999.civ. art. 1000 al.3, 1003.civ.
Referitor la apelul asigurătorului - SA, tribunalul l-a admis însă doar în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate de Judecătorie, părții civile. Instanța a considerat că se impune a fi diminuat cuantumul daunelor morale acordate soției supraviețuitoare, pentru a asigura un echilibru între aceasta și celelalte părți civile, în special tatăl victimei (în virtutea calității sale de tată, dar și a propriului prejudiciu suferit prin vătămarea sa), dar și copiii.
Celelalte critici învederate de asigurător prin apelul declarat nu au fost întemeiate și prin urmare nu au fost reținute de instanță. Astfel:
- despăgubirile acordate atât de judecătorie, cât și de tribunal, au fost stabilite în raport de mijloacele de probă administrate în cauză (declarații de martori, înscrisuri etc.) în acest sens, susținerea apelantei că nu sunt legal acordate pretențiile civile care nu au fost probate cu documente nu a putut fi primită de instanță. Textul legal la care face referire apelanta (art. 42 din ordinul 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor) vizează stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoane păgubite si asigurători și nicidecum stabilirea daunelor prin intermediul instanțelor judecătorești situație in care sunt acceptate mijloacele de probă prevăzute de Codul d e procedură civilă și codul civil.
- tribunalul a considerat că judecătorul fondului apreciat și calculat în mod corect contravaloarea autovehiculului distrus în accident, astfel cum s-a și detaliat explicit în considerentele hotărârii atacate;
- după cum s-a menționat atât în dispozitivul sentinței apelate, cât și în
considerente, instanța de fond a avut în vedere Ordinul nr. 3108/2004
al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, astfel încât, nici sub acest
aspect critica asigurătorului nu este întemeiată;
- după cum a rezultat și din hotărârea atacată, Judecătoria nu obligat asigurătorul la despăgubiri în solidar cu partea responsabilă
civilmente, respectând dispozițiile deciziei nr. 1/2005 a înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Din această perspectivă, tribunalul a împărtășit opinia și considerentele judecătorului fondului și a apreciat că într-adevăr, în situația în care părțile civile solicită în mod expres, în cadrul procesului penal, obligarea și a asigurătorului la plata despăgubirilor, instanța nu poate lăsa nesoluționată cererea, iar dacă cerințele legale sunt întrunite, asigurătorul trebuie obligat nemijlocit la plata pretențiilor civile. Această concluzie s-a desprins din dispozițiile art. 41-44 din Legea nr. 136/1995 modificată, dar și din decizia nr. 1/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, care confirmă cea de a treia soluție pronunțată de instanțe, respectiv opinia care consideră că raporturile juridice dintre societățile de asigurare și asigurat au la bază o solidaritate tacită, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul, partea responsabilă civilmente - Transilvania și asiguratorul - Reasigurare SA.
Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit. raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, întrucât nu s-a realizat proba indubitabilă a derapajului, respectiv vinovăției în producerea accidentului, având în vedere că proba contraexpertizei auto a stabilit că martorele nu puteau vedea o mișcare de derapare a spatelui tirului.
Partea responsabilă civilmente - Transilvania SRL a criticat hotărârile în sensul că nu au calitate de parte responsabilă civilmente întrucât inculpatul nu a fost și nu este angajatul societății. Pe de altă parte, culpa în producerea accidentului nu aparține inculpatului.
Asiguratorul a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor, acesta fiind exagerat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, instanța constată că numai recursul asiguratorului - Reasigurare SA, este fondat pentru următoarele considerente:
Recursul inculpatului este nefondat, probele administrate în cauză, atât raportul de expertiză cât și declarațiile martorilor audiați, au dovedit cu certitudine vinovăția inculpatului, fiind complet analizate de instanțele inferioare.
Astfel inculpatul a circulat cu viteză superioară limitei maxime admise în zonă - de 70 Km/oră, în condițiile unui carosabil umed, accidentul s-a produs pe porțiune de drum constând într- curbă spre dreapta, iar ipoteza derapării remorcii autotrenului și intrării pe contrasens a fost confirmată de martori oculari, dar și de rapoartele de expertiză, inculpatul conducând autotrenul fiind sub influența băuturilor alcoolice. În concluzie soluția de condamnare pronunțată de instanță este temeinică și legală.
Nici recursul declarat de partea resaponsabilă civilmente nu este fondat.
Sub aspectul vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii sunt valabile argumentele de mai sus.
În ceea ce privește calitatea de parte responsabilă civilmente a - Transilvania SRL, aceasta a fost corect calificată de instanțe, întrucât răspunderea societății nu este condiționată de existența contractului de muncă între comitent și prepus. Esențial este faptul că inculpatul a condus autotrenul în numele și sub autoritatea - Transilvania, care avea obligația de supraveghere, îndrumare și control, împrejurări față de care nu poate fi contestată calitatea de parte responsabilă civilmente.
Este fondat recursul declarat de - Reasigurare SA.
Se observă că, prima instanță a obligat, ( instanța de apel a menținut) la plata despăgubirilor civile pe de o parte inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și pe de altă parte asiguratorul.
Este corectă doar obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, însă nu și cea a asiguratorului, inadmisibilă în cadrul procesului penal.
Deși judecătorul fondului a făcut o analiză amplă și critică în privința deciziei nr.I/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în apel s-a reținut că judecătoria, neP. asiguratorul în solidar cu inculpatul nu a încălcat dispozițiile acestei decizii ambele instanțe au pronunțat hotărâri nelegale, încălcând chiar decizia invocată și principiile de desfășurare a procesului penal.
Astfel, raționamentul pe care se bazează decizia nr.I/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este acela că răspunderea asiguratorului are natură contractuală și nu delictuală.
După cum se știe, în procesul penal, instanța sesizată cu o infracțiune poate soluționa și acțiunea civilă alăturată celei penale, dar întotdeauna și fără excepție, ne aflăm în prezența răspunderii civile delictuale și nu a celei contractuale, care este de competența instanței civile.
asiguratorul la plata despăgubirilor civile s-a depășit competența instanței penale, pronunțându-se hotărâri nelegale.
Asiguratorul răspunde în baza contractului încheiat cu asiguratorul, iar în situația în care părțile consideră că nu au fost despăgubite corespunzător, se pot adresa instanței civile. Sumele acordate de instanța penală și care nu au fost plătite de asigurator fie pentru că nu au fost dovedite conform dispozițiilor speciale, fie pentru că a fost depășit plafonul maxim( vor fi recuperate direct de la inculpat.
Revenind, concluzionăm în sensul că instanța penală nefiind competentă să soluționeze acțiunea în răspundere civilă contractuală, care stă la baza răspunderii asiguratorului, nu poate decât să constate calitatea de asigurator în care o societate participă la proces.
Justificarea participării asiguratorului la procesul penal constă în recunoașterea posibilității acestuia de face apărări în privința cuantumului daunelor materiale și morale acordate de instanțe în ipoteza pronunțării unor soluții de condamnare. Este utilă participarea asiguratorului la proces și din perspectiva riscului ca inculpatul, cunoscând că despăgubirile vor fi achitate de asigurator, să nu manifeste suficientă diligență, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile sau chiar să fie de acord cu plata unor sume care depășesc o despăgubire rezonabilă a părților civile.
Față de cele de mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, instanța va admite recursul declarat de asiguratorul - SA Sucursala Sibiu.
Va casa decizia penală atacată, numai sub aspectul laturii civile a cauzei, în ce privește obligarea asiguratorului la preluarea riscului asigurat și la plata despăgubirilor civile și rejudecând cauza în aceste limite:
Va înlătura dispoziția privind obligarea asiguratorului să preia riscul asigurat și să plătească nemijlocit părților civile despăgubirile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Va constata că - SA Sucursala Sibiu are calitatea de asigurator în cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente - Transilvania SRL Mediaș.
Va obliga pe inculpatul recurent și pe partea responsabilă civilmente - Transilvania SRL Mediaș să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de asiguratorul - SA Sucursala Sibiu împotriva deciziei penale nr. 153/A/18.06.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, numai sub aspectul laturii civile a cauzei, în ce privește obligarea asiguratorului la preluarea riscului asigurat și la plata despăgubirilor civile și rejudecând cauza în aceste limite:
Înlătură dispoziția privind obligarea asiguratorului să preia riscul asigurat și să plătească nemijlocit părților civile despăgubirile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Constată că - SA Sucursala Sibiu are calitatea de asigurator în cauză.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente - Transilvania SRL Mediaș împotriva deciziei penale nr. 153/A/18.06.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent și pe partea responsabilă civilmente - Transilvania SRL Mediaș să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex /7.11.2008
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Tiberiu Peter, Stanca Ioana Marcu
