Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 58/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 58
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.101/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul recurent, părțile civile intimate și asigurătorul.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.66 din 24.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița, în baza art.184 alin.2, 4 cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, art.76 alin.1 lit.e cod penal, a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 500 (cincisute) lei amendă penală; în baza art.81 cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 cod penal; în baza art.359 cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 cod penal cu privire la revocarea suspendării; în baza art.14, 346 cod procedură penală, raportat la art.998, 999 cod civil, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă, împotriva inculpatului și în baza art.49, 55 alin.1 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, obligă asigurătorul SC Vienna Insurance să plătească părții civile suma de 2.000 lei, cu titlul de daune morale; a constatat reparat în întregime prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Județean Reșița.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, a reținut, în faptă, că în data de 18.06.2007, în jurul orelor 14,30, inculpatul a condus autoturismul marca Mercedes 190 D, cu număr de înmatriculare FB 937, pe 581, în direcția Reșița- În autovehicul, pe locul din dreapta față, se afla martorul, iar pe bancheta din spate se afla partea vătămată, care a fost luată ca pasager de ocazie din mun. Reșița. Între localitățile și, la intrarea într-o curbă deosebit de periculoasă spre stânga, semnalizată cu indicatoare rutiere, inculpatul a observat că pe aceeași direcție de mers se deplasează o căruță trasă de doi cai și, în același timp, din sens contrar circula un alt autovehicul. Pentru a nu intra în coliziune cu căruța, inculpatul a frânat violent autoturismul, a traversat acostamentul din partea dreaptă a drumului și s-a lovit de malul șanțului de scurgere a apei, oprindu-se apoi la marginea terenului agricol aflat în apropierea șoselei.
Ca urmare a accidentului, partea vătămată a suferit traumatisme provenind din lovirea de scaunele din față ale autoturismului, traumatisme ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90 zile de îngrijiri medicale, așa după cum rezultă din certificatul medico-legal nr.C 488/30.8.2007 emis de către SJML C-
Conducătorului auto i s-au prelevat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind negativ.
Potrivit raportului de expertiză tehnică auto întocmit de către expertul viteza de deplasare a autoturismului marca Mercedes condus în momentul accidentului de către inculpat a fost de 77,48 Km/, sub limita legală.
În raport s-a menționat că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de deplasare în funcție de condițiile de drum, respectiv la intrarea într-o curbă deosebit de periculoasă semnalizată corespunzător. Partea vătămată nu a fost factor activ în producerea accidentului, însă putea evita apariția traumatismelor dacă ar fi purtat centura de siguranță.
Inculpatul a declarat că își recunoaște culpa în producerea accidentului constând în aceea că nu a redus corespunzător viteza la intrarea în curbă, declarație care se coroborează cu declarația părții vătămate, cu raportul de expertiză, cu certificatul medico-legal, precum și cu declarațiile martorilor, iar pe baza acestor probe s-a stabilit vinovăția inculpatului.
În drept, fapta inculpatului care, prin neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum, a produs, în data de 18.06.2007, un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 cod penal.
Regulile de circulație încălcate de către inculpat sunt prevăzute de art.48 din OUG 195/2002, republicată, și art. 123 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, republicată, potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 50 Km/ în afara localităților la trecerea prin curbe deosebit de periculoase semnalizate corespunzător.
Pe latură subiectivă instanța a reținut culpa ca formă a vinovăției.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prima instanță a ținut seama că inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii, fapt ce se deduce din declarația martorului și din lipsa antecedentelor penale.
De asemenea, a fost luată în considerare stăruința inculpatului pentru a repara paguba produsă prin infracțiune. Sub acest aspect s-a reținut că inculpatul a achitat de bună voie cheltuielile de spitalizare în sumă de 2199,33 lei, a vizitat-o în mai multe rânduri pe partea civilă la spital aducându-i plase cu alimente și oferindu-i sume cuprinse între 50 și 100 euro, fapt ce rezultă din declarația martorului. Totodată, inculpatul a fost de acord să plătească părții civile suma de 700 euro, însă aceasta l-a refuzat.
Pe lângă aceste împrejurări, ce au fost reținute circumstanțe atenuante, la stabilirea sancțiunii instanța fondului a ținut seama și de concluziile expertului auto din care rezultă că manevrele efectuate de către inculpat pentru evitarea impactului, deși nu au fost încununate de succes, au determinat, totuși, repercusiunile cele mai puțin tragice.
Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere și culpa concurentă a părții vătămate în producerea traumatismelor, prin faptul că nu a purtat centura de siguranță, aceasta și în condițiile în care s-a dovedit că ocupanții locurilor din față, ce purtau centura, nu au suferit traumatisme care să necesite zile de îngrijiri medicale.
În funcție de aceste circumstanțe reale și personale instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda penală cu suspendare orientată spre minimul special este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art.52 cod penal.
Cu privire la acțiunea civilă, prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și următoarele cod civil, fiind făcută dovada existenței prejudiciului, a culpei inculpatului, precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul prejudiciabil cauzat.
Autorul faptei ilicite săvârșite cu vinovăție și cauzatoare de prejudiciu va fi ținut să repare atât prejudiciu efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans),prin aceasta urmărindu-se restabilirea situației anterioare a victimei.
Așa după cum rezultă din certificatul medico legal nr.C 488/30.8.2007 emis de către SJML C-S, în urma accidentului partea civilă a fost internată în spital cu diagnosticul fractură cervico-trohanteriană stânga cu deplasare, traumatism cranio cerebral acut, contuzie toracică, fiindu-i necesare un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale.
Prin urmare, acestei părți i s-a cauzat un prejudiciu moral constând în stările de disconfort și suferință asociate momentului impactului, perioadelor de spitalizare, de imobilizare a piciorului și mersul apoi sprijinit în cârje timp de mai bine de trei luni, acuzarea unor dureri la rotația coapsei stângi.
Văzând și culpa concurentă a părții civile în producerea traumatismelor, instanța de fond a apreciat că acordarea de despăgubiri părții vătămate în sumă de 2000 lei reprezintă o reparație echitabilă susceptibilă să înlocuiască valoarea de care această parte a fost privată în urma accidentului.
La data accidentului autoturismul marca Mercedes 190 D, cu număr de înmatriculare FB 937, a fost asigurat la SC Vienna Insurance SA.
Prin Decizia nr.I/28.03.2005 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr.136/1995.
Văzând și disp. art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, potrivit cărora espăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă împotriva inculpatului și a obligat asigurătorul SC Vienna Insurance SA să plătească părții civile suma de 2.000 lei, cu titlul de daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, conform disp. art.362-363 Cod procedură penală, inculpatul și asigurătorul Uniqa Asigurări SA - mandatar al asiguratorului AG.
Prin decizia penală nr.101/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr.66/24.03.2009, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr-.
În baza disp. art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de asigurătorul Uniqa Asigurări (fostă UNITA Vienna Insurance ) - mandatar al asigurătorului AG, împotriva aceleiași sentințe penale, care a fost desființată parțial și procedând conform art.345 Cod procedură penală, în baza disp. art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998, 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligat inculpatul alături de asigurător să plătească părții civile suma de 2.000 lei - daune morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Instanța de apel a constatat că apelul declarat de inculpatul este nefondat, iar cel al asigurătorul Uniqa Asigurări SA - mandatar al asigurătorului Ag este (parțial) fondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului s-a reținut de către tribunal că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, conform probelor și dispozițiilor legale în materie, în ceea ce privește existența faptei, vinovăția (sub forma culpei) a inculpatului, cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, cuantumul prejudiciului creat părții civile din cauză.
În ceea ce privește apărarea inculpatului, în sensul că nu are nicio culpă în producerea accidentului și, implicit, a leziunilor suferite de partea vătămată, întrucât el a fost nevoit să evite o coliziune, iar partea vătămată nu a purtat centura de siguranță, tribunalul a respins ca nefondate aceste argumente, probele administrate în cauză, demonstrând încălcarea dispozițiilor art.48 din OUG nr.195/2002, republicată, și art.123 din Regulamentul de aplicare al OUG, de către inculpat.
De asemenea, s-a constatat că, în mod corect, instanța de fond a reținut și culpa concurentă a părții vătămate în producerea traumatismelor, datorită nepurtării centurii de siguranță, aspect ce s-a reflectat și în cuantumul despăgubirilor acordate acesteia.
Față de aceste considerente, și întrucât în prezenta cale de atac nu s-au produs probe noi care să determine modificarea stării de fapt și drept din cauză, tribunalul a respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Referitor la apelul declarat de asigurătorul Uniqa Asigurări SA - mandatar al asigurătorului Ag, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art.54 al.3 din Legea nr.136/1995 (modificată) "drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de autovehicule aflate în proprietatea persoanei asigurate în străinătatese execută împotriva asiguratorului prin reprezentanțele de despăgubiresau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România".
La momentul producerii accidentului inculpatul conducea un autovehicul pentru care exista încheiată o asigurare carte emisă de societatea asigurătorul Ag. Această societate este reprezentată în România de Uniqa Asigurări SA, așa cum se precizează și în adresa transmisă la dosarul cauzei de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Societatea are doar calitatea de mandatar în România al asigurătorului carte, mandatul fiind acordat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (organism competent în acest sens).Prin urmate, societatea nu poate sta în judecată în nume propriu, ci numai ca mandatar al asigurătorului carte din Austria.
Față de aceasta, tribunalul a considerat soluția temeinică și legală este de stabilire a despăgubirilor civile în sarcina inculpatului și a asigurătorului AG, prin mandatar Uniqa Asigurări SA (fosta denumire Vienna Insurance SA).
Cât privește cuantumul despăgubirilor morale acordate de instanța de fond, tribunalul a apreciat că acestea au fost stabilite în mod corect, avându-se în vedere atât culpa inculpatului cât și cea a părții vătămate, precum și prejudiciul moral efectiv creat ca urmare a producerii accidentului, fiind de necontestat suferința părții vătămate (în timpul și după producerea accidentului) - suma de 2.000 lei neputând fi apreciată ca o sursă de îmbogățire fără justă cauză, ci doar ca o reparație echitabilă, în măsură să asigure înlocuirea valorii de care partea vătămată a fost privată în urma accidentului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, care a arătat în motivele de recurs că nu se face vinovat de producerea leziunilor părții vătămate, deoarece aceasta din urmă nu a dorit să-și cupleze centura de siguranță și din acest motiv s-a izbit de scaunul din față a mașinii, în momentul în care mașina condusă de către inculpat a alunecat în șanț. Inculpatul a mai arătat că mașina condusă de către acesta a alunecat în șanț, pentru că a evitat o căruță din fața sa și de care era legat un.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului CSf iind temeinică și legală.
Astfel, Judecătoria Reșița pe baza întregului material probator existent în cauză a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în forma prevăzută de art. 184 alin.2,4 Cod Penal, încadrarea juridică fiind cea legală, iar individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prev. de art. 72.p, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, fapt care a fost constatat prin lipsa antecedentelor penale, dar și din declarația martorului, stăruința inculpatului pentru repararea pagubei produsă prin infracțiune și nu în ultimul rând, dinamica producerii accidentului, inculpatul încercând să evite impactul autoturismului,însă fără succes,dar și culpa concurentă a părții civile care nu a purtat centura de siguranță.
Instanța de fond în mod judicios a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante facultative, prev. de art. 74 alin.1 lit.a,b p, cu consecința reducerii pedepsei,acesta având de executat în final o pedeapsă cu caracter pecuniar, respectiv o amendă penală în cuantum de 500 lei, ca urmare faptului că instanța de judecată a luat în considerare toate aceste elemente enumerate mai sus.
În ceea ce privește criticile formulate de către inculpat, în motivele de recurs, depuse la dosarul cauzei, aceste elemente nu sunt în măsură să conducă la schimbarea situației inculpatului din punctul de vedere al vinovăției acestuia, care a fost dovedită în cauză, acesta nerespectând regimul legal de viteză la condițiile de drum concrete și ca urmare a nerespectării disp.art. 48 din OUG nr. 195/2002 republicat și art. 123 din Regulamentul de aplicare OUG 195/23002 republicat, inculpatul a produs un accident de circulație, în urma căreia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90 de zile îngrijiri medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, în forma prev. de art. 184 alin.2,4
Cod PenalInculpatul a invocat nevinovăția sa arătând faptul că partea vătămată nu a purtat centura de siguranță în timpul deplasării autovehiculului, însă acest aspect nu poate conduce la o concluzie de nevinovăție a inculpatului, deoarece accidentul de circulație, așa cum s-a arătat și mai sus, a fost produs din cauza neadaptării vitezei de deplasare a autoturismului la condițiile de drum concrete, respectiv nu a redus viteza la intrarea într-o curbă deosebit de periculoasă, fapt care condus la accidentul de circulație, la această situație contribuind și faptul că pe aceiași direcție de mers s-a deplasat în fața sa o căruță trasă de doi cai, iar pe sensul opus circula un alt autovehicul,iar în final inculpatul, după o frânare violentă, s-a lovit de malul șanțului de scurgere a apei, oprindu-se în final la marginea terenului agricol aflat în apropierea șoselei.
Aspectul invocat de către inculpat, respectiv lipsa centurii de siguranță în timpul deplasării a părții vătămate în autoturism, este pertinentă în sensul că în cauză se poate vorbi de o culpă concurentă, însă acest aspect a fost luat în considerare de către instanța de judecată, atât la stabilirea gradului de vinovăție al inculpatului, cât și la pedeapsa aplicată și apoi la stabilirea daunelor morale acordate părții civile, astfel că aceste critici sunt nefondate.
Solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit.b ind. 1.p Cod Penal, raportat la dispozițiile art. 18 ind. p, este nefondată, raportat la considerentele arătate mai sus, în condițiile în care vinovăția inculpatului a fost stabilită fără dubiu, iar în favoarea sa au fost reținute circumstanțe atenuante facultative cu consecința aplicării un ei pedepse cu amenda penală într-un cuantum redus, pedeapsă care este în consonanță cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, a rezultatului produs prin infracțiune și raportat la toate circumstanțele reale ale inculpatului.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța apreciază că aceasta a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului alături de asigurător să-i plătească părții civile suma de 2.000 lei daune morale, sumă care este menită să despăgubească partea civilă pentru suferințele cauzate cu caracter fizic și psihic, ca urmare a accidentului de circulație produs prin fapta culpabilă a inculpatului.
Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, Tribunalul făcând corecția necesară în dispozitivul hotărârii primei instanțe, cu privire la latura civilă a cauzei prin obligarea inculpatului alături de asigurător la plata daunelor morale, instanța urmează să respingă ca nefundat recursul declarat de către inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2
C.P.P..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.101/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inc. recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Laura Ani
- - G - - -
Grefier,
Red. GB 8.02.2010
Tehnored AJ/2 ex/08.02.2010
Prima instanță: Jud. Reșița -
Apel: Trib. C - G,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky, Laura Ani
