Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 586/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.184 p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 586
Ședința publică de la 11 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - - JUDECĂTOR 3: Aurel
- - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în Încheierea de ședință de la 4 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, având ca obiect recursurile declarate de partea civilă și de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.200 de la 19 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal cu nr.2001/P/2005 din 14 noiembrie 2005, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul - fiul lui și, născut la 21 aprilie 1940 în Comuna Județul O, domiciliat în Municipiul C-, Județul O, fără antecedente penale, pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 și 4 cod penal asupra părții vătămate.
În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 16 august 2005, în jurul orei 19,30, inculpatul conducea un autoturism marca cu nr. înmatriculare - pe 6, circulând dinspre localitatea către Municipiul C Județul O și în condițiile unei ploi torențiale, a accidentat o căruță tractată de un măgar, care circula în aceeași direcție de mers și în care se aflau martorul - conducătorul atelajului - și partea vătămată, care a fost proiectată pe asfalt, suferind leziuni de cca.80-90 zile îngrijiri medicale.
Actul de sesizare a instanței a reținut culpa exclusivă a inculpatului, care a circulat fără să adapteze viteza corespunzător condițiilor concrete de trafic.
Judecătoria Caracala înregistrat dosarul nr- și procedând la judecarea cauzei a pronunțat sentința penală nr.165 din 16.04.2007 prin care a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru o infracțiune prev.de art.184 alin.2 și 4 p, cu suspendarea condiționată a executării în cond.art.81-83 p; pe latură civilă, a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de: 6.000 lei despăgubiri și 3.000 lei daune morale către partea civilă și 2.564,48 lei, împreună cu dobânzile legale aferente, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
A fost respinsă cererea de extindere a procesului penal față de martorul, formulată de inculpat.
Inculpatul a fost obligat la plata a 600 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în totalitate situația de fapt expusă în rechizitoriu, în sensul că la data de 16 august 2005, circulând seara, în timpul unei ploi torențiale, inculpatul nu a adaptat viteza corespunzător condițiilor concrete de trafic și astfel, a colizionat cu căruță care circula în aceeași direcție, producând vătămarea corporală gravă a pasagerului din căruță, partea vătămată.
Constatând astfel culpa inculpatului în producerea vătămării corporale a părții vătămate cu urmările incriminate înart.184 alin.4 cod penal, prima instanță a procedat la condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate orientată către mediu, iar față de circumstanțele personale favorabile inculpatului - infractor primar, cooperant, integrat social - a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.81-83 cod penal.
În privința martorului față de care inculpatul a solicitat extinderea procesului penal în temeiul art.336 și 337 p, s-a reținut caracterul nefondat, întrucât probatoriul administrat în cauză nu indică vreo culpă a acestuia, astfel încât cererea a fost respinsă.
Pe latură civilă s-a reținut că au promovat acțiuni civile în procesul penal, partea vătămată și unitatea medicală Spitalul Clinic de Urgență C, acțiuni apreciate ca întemeiate pe răspunderea civilă delictuală a inculpatului și în limitele prejudiciilor dovedite, astfel că s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de 6.000 lei despăgubiri și 3.000 lei daune morale către partea civilă, precum și de 2.564,48 lei către spital, împreună cu dobânzile legale aferente.
Sentința a fost atacată cu apel d e către inculpat, care a invocat critici de nelegalitate și netemeinicie, în sensul greșitei aprecieri a culpei exclusive a acestuia, în realitate culpa aparținând martorului, ceea ce justifică o soluție de achitare în temeiul art.10 lit.d C.P.P. De asemenea s-au formulat critici privitor la omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la efectuarea expertizelor criminalistică și medico-legală de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B, respectiv Minovici B, față de concluziile contradictorii ale expertizelor și înscrisurilor medicale și de cercetare a locului accidentului aflate la dosar.
Totodată sentința a fost criticată și privitor la individualizarea judiciară a pedepsei, în subsidiar, arătându-se că sancțiunea aplicată este prea aspră în raport de situația de fapt și împrejurările personale ale inculpatului.
Tribunalul O l t, analizând apelul declarat, a reținut că la producerea accidentului rutier soldat cu vătămarea părții vătămate a concurat culpa conducătorului atelajului - martorul, întrucât acesta conducea o căruță care nu era prevăzută cu surse de lumină sau elemente reflectorizante, deși circulația se realiza în condiții de seară și în timpul unei ploi torențiale, precum și culpa părții vătămate, care potrivit declarației conducătorului atelajului, se afla așezat în partea din față a căruței, nerespectând astfel normele de siguranță pentru circulația acestui vehicul.
În consecință, s-a reținut că accidentul rutier soldat cu alterarea sănătății părții vătămate s-a realizat în condițiile culpei concurente de 50% a inculpatului și 50% a martorului și părții vătămate.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a reținut că se impune reformarea sentinței atât sub aspect penal prin reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii acesteia către minim, cu menținerea suspendării condiționate a executării, cât și sub aspect civil în sensul reducerii despăgubirilor materiale acordate părții civile și a cheltuielilor de spitalizare stabilite pentru Spitalul Clinic de Urgență C, proporțional culpei de 50% pentru inculpat.
În privința daunelor morale, s-a reținut însă că sunt corect stabilite de prima instanță, ca remediu proporțional suferințelor fizice și psihice ale părții civile și a culpei reținute.
Față de acestea, instanța de apel a procedat la admiterea apelului inculpatului, desființarea în parte a sentinței și rejudecarea cauzei, dispunând reindividualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea prev.de art.184 alin.2 și 4 p, respectiv reducerea acesteia de la 2 ani la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării în cond.art.81-83 p, și diminuarea despăgubirilor stabilite în sarcina inculpatului la sumele de: 1.282,24 lei plus dobânzile aferente către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C; 3.000 lei despăgubiri către partea civilă.
În privința criticilor de nelegalitate formulate de apelantul inculpat, referitor la modul de soluționare a cererilor privind efectuarea expertizelor criminalistică și medico-legală, s-a reținut că sunt nefondate deoarece cererea de probatorii invocată ca datând din 16 aprilie 2007, nu a fost susținută oral nici de inculpat și nici de apărătorul său, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, iar expertizele efectuate deja în cauză au fost discutate în contradictoriu cu părțile din dosar, care nu au formulat obiecțiuni cu ocazia încuviințării acestora, instanța sesizând instituțiile abilitate conform normelor de competență.
Împotriva soluției pronunțată de instanța de apel au declarat recurs, în termen legal, atât inculpatul cât și partea civilă, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, întemeiate pe cazurile de casare prev.de art.3859pct.10 și 18 p, astfel:
În recursul părții civile s-a solicitat casarea deciziei pe latură civilă și menținerea sentinței, cu motivarea că în mod eronat s-a stabilit culpa concurentă a părții civile la producerea prejudiciului, întrucât regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nu prevede obligații pentru pasagerii atelajelor, astfel că partea civilă nu se află în culpă.
În recursul inculpatului s-a solicitat casarea deciziei și în teză principală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel, întrucât nu s-a pronunțat asupra criticilor inculpatului privind greșita efectuare a expertizelor criminalistică și medico-legală, care la cererea inculpatului urmau a fi întocmite de către institutele naționale, conform notei de probatorii din 16.04.2007, existând dubii în cauză atât cu privire la dinamica producerii accidentului, cât și cu privire la numărul total de zile îngrijiri medicale necesare vindecării părții civile. În teză subsidiară, s-a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, în sensul stabilirii culpei exclusive a conducătorului atelajului și, în consecință, achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.d p, respectiv art.10 lit.1p, față de împrejurările reale și personale din speță.
Analizând recursurile promovate în cauză, Curtea reține:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, realizată în condițiile unui accident rutier, cauzat de inculpat, care a încălcat obligația de a circula cu o viteză adaptată împrejurărilor concrete de trafic și în condiții care să asigure securitatea celorlalți participanți, deplasarea efectuându-se la lăsarea întunericului și în timpul unei ploi torențiale.
Actul de trimitere în judecată a reținut culpa exclusivă a inculpatului, întemeiată probator pe procesul verbal de cercetare a locului accidentului, declarațiile inculpatului și ale martorilor și din care rezultă că impactul s-a produs frontal, inculpatul observând prezența căruței în carosabil în chiar momentul premergător impactului, fără a avea timpul necesar evitării coliziunii.
În cursul judecății în primă instanță, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto, în vederea stabilirii dinamici accidentului, cerere dezbătută în ședința publică din 24 februarie 2006, precum și a unei expertize medico-legale care să stabilească numărul total de zile îngrijiri medicale necesitate de partea vătămată, expertizele încuviințate se efectua de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, respectiv de către Institutul de Medicină Legală
Din analizarea încheierilor aflate la dosarul de fond (9 ianuarie 2007;23 ianuarie 2007; 13 februarie 2007; 27 februarie 2007; 13 martie 2007; 02 aprilie 2007) se constată că inculpatul nu a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză criminalistică nr.460 din 30 noiembrie 2006, comunicat la 9 ianuarie 2007 de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, respectiv raportul de expertiză medico-legală nr.603/5/20.03.2007 avizat la 16.03.2007 întocmit de L C ( filele 85-90, respectiv filele 150-153 dosar) nici personal și nici prin apărător.
De asemenea se reține că la termenul din 16 aprilie 2007 când au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, inculpatul prin apărător a depus o cerere prin care a solicitat o expertiză medico-legală în cadrul IML Minovici B și a formulat cerere de extindere a procesului penal față de martorul, în calitate de coinculpat la infracțiunea prev.de art.154 alin.2 și 4 p, fără ca în timpul dezbaterilor, inculpatul sau apărătorul să susțină oral cererea de nouă expertiză medico-legală.
În aceste condiții, se reține că atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut corect împrejurarea că această nouă probă nu era utilă și concludentă cauzei, devreme ce atât certificatul medico-legal inițial ( nr.1196/C/16.09.2005 eliberat de S) cât și raportul de expertiză medico-legală (nr.603/5/20.03.2007 întocmit de IML C) indică aceleași afecțiuni ale părții vătămate, același mecanism de producere, precum și același număr de zile îngrijiri medicale necesare vindecării ( 80-90 zile). Astfel, în certificatul medico-legal (filele 26,27 dosar de urmărire penală) se arată că partea vătămată a fost internat în Spitalul Clinic de Urgență C la data de 16.08.2005 până la 27.08.2005, când a fost transferat la Spitalul C - Secția Neurologie până la 14 2005, în timpul primei internări suferind o intervenție chirurgicală pentru traumatism cranio-cerebral grav cu hematom extradural parieto-occipital dreapta și fractură fără deplasare temporal-dreapta.
Ori, se reține că apărarea inculpatului privitor la diferența substanțială între numărul de zile îngrijiri medicale stabilite inițial și cele stabilite prin ultima examinare se întemeiază eronat pe raportul de constatare medico-legală nr.1216/E/06.10.2005 emis de L S, care privește pe martorul reținând că acesta a prezentat leziuni care nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
Pentru aceste considerente criticile recurentului inculpat întemeiate pe motivul de casare prev.de art.3859pct.10 p, se rețin ca nefondate.
În privința criticilor vizând eroarea de fapt în stabilirea culpei la producerea accidentului rutier, se constată că instanța de apel a realizat o greșită interpretare a probelor din perspectiva reținerii culpei concurente a părții vătămate și respectiv a diminuării culpei reținute în sarcina inculpatului.
Astfel, probele administrate, inclusiv raportul de expertiză tehnică asupra dinamicii accidentului permit concluzia că impactul dintre cele două vehicule s-a produs pe sensul de deplasare comun al inculpatului și martorului, coliziunea dintre autoturism și căruță fiind frontală, în condițiile în care atelajul se deplasa pe marginea dreaptă, către acostament a străzii ( conform măsurătorilor evidențiate în procesul verbal din 19.08.2005 - fila 6 - atelajul aflându-se cu dreapta spate la o distanță de 0,40 m față de bordura din dreapta, iar cu spate la o distanță de 2 m față de axul drumului).
Coroborând aceste împrejurări, indicate în procesul verbal de cercetare a locului faptei și datele rezultate din procesul verbal privind avariile constatate la autoutilitara condusă de inculpat, cu datele privind condițiile meteo ( la lăsarea întunericului, în condiții de ploaie torențială) se reține că inculpatul se află în culpă pentru producerea accidentului, în acest mod fiind legală și temeinică soluția de condamnare pentru infracțiunea prev.de art.184 alin.2 și 4
În ceea ce privește culpa părții vătămate se constată că instanța de apel a reținut o premisă inexactă privitor la încălcarea unei obligații prevăzută de lege pentru această parte, în Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 nefiind prevăzute expres reguli de conduită pentru pasagerii din atelaj.
Pe de altă parte, trebuie reținut că soluționarea cauzei într-un proces penal se realizează în limitele investirii, respectiv numai cu privire la fapta și persoana trimisă în judecată prin actul de sesizare a instanței, fiind permis ca instanța să se pronunțe și față de alte persoane care nu au calitatea de inculpați în cauză numai în măsura în care se procedează la extinderea procesului penal privitor la alte persoane în condițiile art.337 p, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În consecință, se reține că infracțiunea de vătămare corporală din culpă dedusă judecății a fost săvârșită de inculpatul care, potrivit vinovăției anterior analizate, urmează să răspundă atât penal prin aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare pericolului social concret produs și împrejurărilor ținând de persoana sa, cât și civil, pentru integralitatea prejudiciului dovedit de partea civilă, respectiv pentru sumele de 6.000 lei despăgubiri și 3.000 lei daune morale.
În ceea ce privește criticile invocate în recurs privitor la lipsa de pericol social concret, specific infracțiunii, al faptei sale, se reține caracterul nefondat deoarece art.181este aplicabil numai acelor fapte lipsite de importanță în mod vădit, deoarece au adus o atingere minimă valorii sociale apărată de legea penală, ceea ce în speță este contrazis de însuși rezultatul socialmente periculos ce întregește conținutul infracțiunii prev.de art.184 alin.2 și 4 cod penal (producerea unor leziuni cranio-cerebrale, care au necesitat intervenție chirurgicală și cca.90 zile îngrijiri medicale pentru însănătoșirea părții vătămate).
Concluzionând asupra considerentelor anterioare se reține că numai recursul părții civile este fondat, Tribunalul Olt pronunțând o soluție netemeinică prin admiterea apelului inculpatului pe latură civilă, astfel că în conformitate cu prevederile art.38515pct.2 lit.a p, urmează să fie casată decizia în parte sub aspectul laturii civile și să fie menținută sentința, iar pentru recursul inculpatului, în conformitate cu disp.38515pct.1 lit.b p, să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispoz.art.192 alin.2 p și art.193 alin.2 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.200 de la 19 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Casează în parte decizia, sub aspectul laturii civile, și menține dispozițiile sentinței.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Obligă recurentul inculpat la plata a 1.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat, către recurentul parte civilă și la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
- - - - - -
Grefier
Red.jud/-
A/
S/12.09.2008 11.09.2008
- C va urmări și încasa de la inculpat suma de 600 lei cheltuieli judiciare statului.
- Spitalul Clinic Județean de Urgență C va urmări și încasa de la inculpat suma de 1.282,24 lei plus dobânzile aferente de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data stingerii debitului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Doru Filimon, Aurel
