Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 598/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.598/R/2009
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.90/A din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.44 din 15 octombrie 2008 Judecătoria Șomcuta Marea dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, al.2 și 4 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția asupra prev. art.83 Cod penal.
În temeiul art.14 Cod procedură penală coroborat cu art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabil civilmente " & SRL C să achite părții civile suma de 76,80 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 5000 lei RON, cu titlu de daune morale.
În temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 (mod.) inculpatul a fost obligat să achite părții civile Spitalul Județean de Urgență "Dr. " BMs uma de 254 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabil civilmente, să achite suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În temeiul art.193 Cod procedură penală, inculpatul, a fost obligat în solidar cu partea responsabil civilmente, să achite suma de 1000 lei RON părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24 martie 2007, inculpatul a urcat la volanul autotractorului înmatriculat sub nr. CJ - 82 -, la care era atașată semiremorca înmatriculată sub nr. CJ - 9808, pe care l-a condus pe drum public.
La intrare în localitatea, circulând pe E 58, în imediata apropiere a imobilului nr.113, într-o curbă la dreapta deosebit de periculoasă, datorită carosabilului umed, dar și datorită faptului că a circulat cu viteză neadecvată și nu a respectat nici semnificația indicatorului "curbă deosebit de periculoasă", inculpatul nu s-a mai putut înscrie regulamentar, în curbă, cu autovehiculul. Astfel, semiremorca a derapat, pătrunzând în de contrasens și a acroșat autoutilitara marca Volkswagen, înmatriculată sub nr. MM - 03 -, condusă de martorul, care circula regulamentar, din sens invers.
Datorită impactului survenit, autoutilitara a fost proiectată pe un teren agricol, în apropierea carosabilului, prin căderea de la alt nivel, împrejurări în care partea vătămată, pasager în autoutilitară, ce ocupa locul din dreapta șoferului, a suferit leziuni vindecabile în 90 - 100 zile de îngrijiri medicale (fila 9 verso), fiind internat în perioada 24 martie - 26 martie 2007, în secția Ortopedie a Spitalului Județean "DR. C-tin " B
Fiind supus testului de respirație, a rezultat că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice (fila 16).
În drept, judecătoria a constatat că fapta inculpatului, care, la data de 24.03.2007, în timp ce conducea pe drum public autotractorul înmatriculat sub nr. CJ - 82 -, la care era atașată semiremorca înmatriculată sub nr. CJ - 9808, cauzat vătămarea corporală gravă a părții vătămate, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, al.2 și 4 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut încălcarea dispozițiilor art.35, al.1 din nr.OUG195/2002 (mod.), care obligă participanții la trafic să aibă o conduită preventivă care să nu afecteze siguranța circulației și să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, precum și a dispozițiilor art.1 și art.123, al.1, lit.b din Regulamentul pentru punerea în aplicare a nr.OUG195/2002, unde se statuează că participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare, conducătorii de autovehicule fiind obligați ca în curbe deosebit de periculoase, semnalizate ca atare, să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/, în localități și 50 km/ în afara localității.
S-a apreciat că fapta și vinovăția inculpatului este dovedită prin procesul - verbal de cercetare la fața locului, care atestă că accidentul a avut loc pe o porțiune de drum în cu curbă deosebit de periculoasă, semnalizată corespunzător, pe un carosabil umed, certificatul medico-legal nr.447/ 31.05.2007, care atestă că leziunile suferite de către partea vătămată necesită un număr de 90 zile îngrijiri medicale, declarația părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor, și cu declarația inculpatului. Instanța a dispus și prelucrarea datelor înscrise pe diagrama tahograf, neelocventă, însă, sub aspect probator, întrucât din aceasta rezultă doar că inculpatul a condus între orele 6,37 și 832 o distanță de 117 km cu o viteză medie de 61 km/, astfel încât nu se poate concluziona o viteză exactă pentru porțiunea de drum pe care s-a produs accidentul. Judecătoria a vizionat înregistrarea video realizată la câteva ore după accident de către martorul, dar a înlăturat-o ca probă, aceasta nefiind realizată după cerințele prev. de art.91 ind.5 Cod procedură penală și neconținând, de altfel, elemente concludente sub aspect probator.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de aod espăgubi pe partea civilă în măsura în care aceasta își va justifica pretențiile civile. Cu privire la despăgubirile civile solicitate, partea civilă și-a probat cheltuieli materiale doar în cuantum de 76,80 lei, iar în ceea ce privește daunele morale pentru suferința cauzată, instanța a apreciat că, raportat la leziunile suferite, acestea sunt justificate doar în limita sumei de 5000 lei și a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabil civilmente la plata acestor sume.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care în memoriul depus la dosar prin apărător ales, a criticat hotărârea primei instanțe atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și latura civilă.
În ceea ce privește latura penală a cauzei inculpatul a arătat în motivele de apel că se consideră nevinovat, iar la dosar nu există probe care să confirme vinovăția sa.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, hotărârea a fost criticată sub aspectul neobligării societății de asigurare la despăgubirile civile.
Prin decizia penală nr.90 din 15 mai 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat, apelantul fiind obligat la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă în baza probelor legal administrate, făcând totodată o interpretare motivată a probelor care au condus la reținerea vinovăției inculpatului.
Rezultă astfel că instanța de fond a reținut corect că la data de 24.03.2007, în timp ce conducea pe drum public autotractorul înmatriculat sub nr.-, la care era atașată semiremorca înmatriculată sub nr.CJ-9808, cauzat vătămarea corporală gravă a părții vătămate, culpa exclusivă a inculpatului fiind reținută în producerea accidentului rutier.
Rezultă cu evidență din întreg materialul probator că inculpatul a încălcat dispozițiile art.35 alin.1 din nr.OUG195/2002 modificată, precum și dispozițiile art.1 și art.123 alin.1 lit.b din Regulamentul pentru punerea în aplicare a nr.OUG195/2002 modificată, întrucât inculpatul nu a respectat regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare, conducătorii de autovehicule fiind obligați ca în curbe deosebit de periculoase, semnalizate ca atare, să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/ în localități sau 50 km/ în afara localității.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corespunzător vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal.
De asemenea, instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul stabilit, dar și în ceea ce privește modalitatea de executare.
Tribunalul a apreciat că Judecătoria Șomcuta Marea soluționat în mod temeinic și legal și latura civilă a cauzei.
Solicitarea inculpatului de obligare a societății de asigurare la despăgubiri civile către partea civilă în prezentul cadru procesual nu poate fi primită.
Astfel, instanța a procedat de altfel în conformitate cu decizia nr.1/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, în care se statua că "societatea de asigurare participă, în procesul penal, în calitate de asigurător de răspundere civilă".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul solicitând casarea deciziei, împreună cu sentința și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, întrucât nu s-a dovedit în mod cert că are o culpă în producerea accidentului, acesta nu a depășit axul drumului la intrarea în curbă, iar viteza a fost cea legală.
În motivarea recursului, s-a arătat că se impune efectuarea unei expertize tehnice de stabilire a dinamicii de producere a accidentului, cererea fiind respinsă de instanțele inferioare fără o motivare pertinentă, în condițiile în care declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că instanța de fond și cea de apel au stabilit în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate, în sensul că la data de 24 martie 2007, aflându-se la volanul autotractorului cu nr.- la care era atașată semiremorca cu nr.CJ-9808, la intrarea în localitatea, într-o curbă la dreapta deosebit de periculoasă, datorită neadaptării vitezei la un carosabil umed, semiremorca a derapat pătrunzând în de contrasens și acroșând autoutilitara VW cu nr.- condusă de, impact în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Această stare de fapt a rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză, probe suficiente pentru a conduce la concluzia că producerea accidentului s-a datorat exclusiv culpei inculpatului care a încălcat prevederile art35 alin.1 din OUG 195/2002, care obligă participanții la trafic să aibă o conduită preventivă, precum și a disp.art.1 și art.123 alin.1 lit.b din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002, unde se instituie obligația pentru conducătorii de autovehicule ca în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare, să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/ în localități și 50 km/ în afara localității, încadrarea juridică a faptei fiind cea prev.de art.184 alin.2 și 4.pen.
Expertiza tehnică solicitată de inculpat în faza de cercetare judecătorească nu a putut fi efectuată, întrucât nu există suficiente elemente care să permită întocmirea unui raport tehnic prin care să se stabilească dinamica producerii accidentului, în afara probelor care au stat la baza hotărârilor deja pronunțate și care sunt la aprecierea judecătorului.
În consecință, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare sau achitarea inculpatului, recursul declarat în cauză fiind nefondat astfel că va fi respins în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. pedeapsa aplicată fiind just individualizată în conformitate cu criteriile prev.de art.72 pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul .în com.- -.23 jud.C, împotriva deciziei penale nr. 90/A din 15 mai 2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.CI/MB
27.10.09/7 ex.
jud.fond:
jud.apel:;
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Claudia Ilieș Ioana Cristina
