Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 599/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.599/R/2009
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul și Fondul de protecție a victimelor străzii, împotriva deciziei penale nr.199/A din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4.pen. și vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1 și 3.pen. cu aplic.art.33 lit.b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin Sent.pen.nr.790/09.06.2008, Judecătoria Gherlaa condamnat pe inculpatul la pedeapsa de:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de articolul 184 alineatele 2 și 4 din Codul penal
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de articolul 184 alineatele 1 și 3 din Codul penal.
Au fost contopite pedepsele de la punctul 1 în pedeapsa mai grea de 1 an închisoare, pe care o sporește cu 2 luni închisoare; în final 1 an 2 luni închisoare.
A fost suspendată condiționat executarea pedepsei precizate la punctul 1, pe durata termenului de încercare de 3 ani 2 luni.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prevăzute de articolul 64 din Codul penal.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență, cu sediul în municipiul C-N, strada -, numărul 3-5, județul C, despăgubiri civile în sumă de 1.058,4 lei (RON) precum și dobânzi începând cu data de 23.09.2004, până la achitarea integrală a debitului (pentru partea vătămată ).
A fost obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență, cu sediul în municipiul C-N, strada -, numărul 3-5, județul C, despăgubiri civile în sumă de 1.058,4 lei (RON) precum și dobânzi începând cu data de 07.09.2004, până la achitarea integrală a debitului (pentru partea vătămată ).
A fost obligat inculpatul să achite părții civile, domiciliată în orașul, strada - -, numărul 14, județul C, despăgubiri civile în sumă de 85.600 lei, cu titlu de daune materiale și 9.000 lei, cu titlu de daune morale. Plata despăgubirilor va fi garantată de Fondul de protecție a victimelor străzii, cu sediul în municipiul B, strada - -, numărul 40-40 bis, etajul 5.
S-a constatat că persoana vătămată -, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile, 700 lei cheltuieli de judiciare.
A fost obligat inculpatul să achite 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința de mai sus prima instanță a reținut că la data de 03.09.2004, în jurul orelor 17,40 pe DN 1C (E 567), în localitatea, a avut loc un eveniment rutier, în care a fost implicat învinuitul, conducătorul autoturismului VW cu numărul de înmatriculare - și martorul, conducătorul autospecializatei cu numărul -, din care a rezultat vătămarea corporală a părților vătămate și, pasagere în autoturismul VW condus de învinuitul.
Învinuitul conducea autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare - aparținând altei persoane, pe DN 1 la intrare în localitatea, din direcția de mers G - C-N, iar în dreptul cartierului nu a păstrat o distanță de siguranță față de autospecializata cu numărul - care circula în fața sa, pentru a putea evita coleziunea în cazul când aceasta reduce brusc viteza sau oprește în mod neașteptat, astfel că a intrat în coleziune au autocisterna în partea dreaptă spate. Martorul a redus viteza ca urmare a prezenței pe carosabilul înaintea sa a unui alt autovehicul de tonaj mare oprit înapoia unei căruțe și a imposibilității de a intra în depășirea acestora.
Din impact a rezultat avarierea autoturismului condus de învinuit și vătămarea corporală a părților vătămate și, pasagere a autoturismului VW care au fost transportate la Spitalul Clinic Județean C cu salvarea în vederea acordării îngrijirilor medicale. In autoturismul VW implicat în accident se mai afla și martora care nu a suferit vătămări corporale.
Ambilor conducători auto implicați în accidentul rutier, li s-au recoltat probe biologice, iar conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie, nr.1326/IX/a/2004 a învinuitului, rezultatul a fost zero, iar conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1327/IX/a/2004 a martorului a fost zero.
S-a procedat la verificarea tehnică a ambelor autovehicule implicate în accident, rezultatul fiind menționat în procese verbale de verificare tehnică.
Partea vătămată, a fost internată la Spitalul Clinic Județean C, secția de Neurochirurgie II în perioada 04.09.2004 - 22.09.2004 cu diagnosticul: " mediu, contuzie cerebrală frontal bilateral, fractură orbită dr. fractură tasare coloană dorsală 9, accident rutier", iar din Raportul de constatare medico-legală nr.5935/II/b/213 din 22.09.2004, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, care necesita 50-55 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și pot data din 3 septembrie 2004.
Din raportul de expertiză medico-legal 1101/II/b/52 din 7 iulie 2006 rezultat că între accidentul rutier din data de 3 septembrie 2004 și leziunile suferite de există raport de cauzalitate direct, necondiționat, leziunile au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale și au determinat pierderea funcției ochiului drept.
Partea vătămată, a fost internată la Spitalul Clinic Județean C, secția de Neurochirurgie II în perioada 04.09.2004 - 06.09.2004 cu diagnosticul: " contuzie cerebrală F, fractură perete orbită dreaptă, fractură maxilar dr. echimoză periorbitară dr.plăgi multiple faciale", iar din Raportul de constatare medico-legală nr.1734/II/b/70 din 1 august 2005, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, care necesita 17-18 zile îngrijiri medicale și pot data din septembrie 2004.
Culpa în producerea accidentului aparține învinuitului care a încălcat prevederile art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și art.157 alin.2 din regulamentul de aplicare a ordonanței, aprobat prin HG nr.85/2003 care prevăd obligația conducătorului auto care circulă înapoia altuia să păstreze o distanță suficientă față de acesta pentru evitarea coliziunii în cazul reducerii bruște a vitezei sau opririi neașteptate.
Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu declarațiile inculpatului (filele 54-57, 154), declarațiile părților vătămate (filele 35-39, 47-48), expertiza medico-legală (filele 40-41), declarațiile martorilor (filele 60,), rapoartele de constatare medico-legală (filele 42-43, 49-50), biletele de ieșire din spital (filele 44, 51), buletinele de analiză toxicologică (fila 58-59, 61-62), procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 4-18) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 88-89)
În drept, fapta învinuitului care în data de 3 septembrie 2004, prin nerespectarea dispozițiilor art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și art.157 alin.2 din Regulamentul de aplicare a ordonanței, aprobat prin HG nr.85/2003, a cauzat din culpă un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate care pentru vindecare au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale și pierderea funcției ochiului drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Fapta învinuitului care în data de 3 septembrie 2004, prin nerespectarea dispozițiilor art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și art.157 alin.2 din Regulamentul de aplicare a ordonanței, aprobat prin HG nr.85/2003, a cauzat din culpă un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate care pentru vindecare au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
Întrucât învinuitul a săvârșit faptele de mai sus prin aceeași acțiune, în cauză sunt aplicabile prevederile art.33 lit.b din Codul penal.
La individualizarea pedepsei care i-a fost stabilită inculpatului pentru fiecare infracțiune, instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal:
- gradul de pericol social al faptelor, care este relativ ridicat raportat la urmările acesteia, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale;
- persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat (fila 73), are o comportare corespunzătoare în familie și societate;
- limitele speciale ale pedepsei, pentru fiecare infracțiune.
În baza acestor elemente, instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă de 1 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de articolul 184 alineatul 4 din Codul penal și o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de articolul 184 alineatul 3 din Codul penal.
În temeiul articolului 33 litera a) și articolului 34 litera b) din Codul penal, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa mai grea de 1 an închisoare, care a fost sporită cu 1 luni închisoare; în final 1 an 2 luni închisoare.
Deoarece inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată este mai mică de 2 ani închisoare iar inculpatul a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an 2 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani 2 luni.
În temeiul articolului 359 alineatul 1 din Codul d e procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71 alineatul 5 din Codul d e procedură penală, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de articolul 64 din Codul penal.
Prin actul de la fila 119, Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.058,4 lei (RON). Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la fila 120, reiese că partea vătămată a fost internată în Clinica de Neurochirurgie din C-N, în perioada 04.09.2004 - 22.09.2004 iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 1.058,4 lei (RON). Având în vedere cele arătate și în temeiul articolului 14 din Codul d e procedură penală și articolele 998 și 999 din Codul civil și articolul 313 alineatul 1 din Legea numărul 95/2006, instanța de fond a obligat inculpatul să achite cheltuielile de spitalizare precizate mai sus.
Prin actul de la fila 121, Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.058,4 lei (RON). Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la fila 122 reieșit că partea vătămată a fost internată în Clinica de neurochirurgie din C-N, în perioada 04.09.2004 - 06.09.2004 iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 1.058,4 lei (RON). Având în vedere cele arătate și în temeiul articolului 14 din Codul d e procedură penală și articolele 998 și 999 din Codul civil și articolul 313 alineatul 1 din Legea numărul 95/2006, instanța de fond a obligat inculpatul să achite cheltuielile de spitalizare precizate mai sus.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă (fila 202) cu suma de 119.620 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 lei, daune morale. În motivarea cererii de constituire, partea civilă a precizat ce reprezintă fiecare sumă în parte:
a).- cheltuieli legate de intervențiile chirurgicale suferite și controalele medicale post operatorii, respective cheltuieli cu medicamentele, obiecte igienice, sanitare, hrană suplimentară, cheltuieli de deplasare;sumă care se ridică la circa 10.000 lei;
b).- venituri nerealizate urmare a accidentului, datorate traumatismelor multiple de care aceasta a suferit și care i-au anulat o perioadă capacitatea de muncă și i-au diminuat-o în mod definitiv (într-o proporție ce urmează a fi constatată de o comisie de specialitate), având în vedere faptul că partea vătămată a avut loc de muncă asigurat în Italia, iar după scăderea tuturor cheltuielilor de întreținere avea un câștig net de minimum 500 euro/lună. Solicită în lei suma de 109.620 lei, respective suma de 500 euro calculată pe o perioadă de 42 luni (de la data producerii accidentului și până în prezent) urmând ca până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești să reactualizeze această cerere.
c).- rentă lunară direct proporțională cu gradul de incapacitate de muncă pe care aceasta îl are și care urmează a fi contestat printr-o expertiză. Arată că după cum deja din probele existente la dosar, partea vătămată și-a pierdut funcția unui și i s-a diminuat auzul urmare a accidentului. In afara acestor urmări, leziunile la nivelul coloanei vertebrale și alte leziuni osoase o pun în imposibilitate să mai presteze muncă la nivelul la care era capabilă anterior accidentului. Aceasta apreciază că într-o proporție de minimum 70% și-a pierdut capacitatea de muncă, însă aprecierea corectă va trebui făcută de o comisie de medici. Partea vătămată a solicitat ca în funcție de procentul de pierdere a capacității de muncă să îi fie acordată o rentă lunară calculată la venitul mediu pe economie, venit pe care cu ușurință îl câștiga anterior accidentului.
- 50.000 lei cu titlu de daune morale, care reprezintă suferința fizică și psihică pe care aceasta a avut-o ca urmare a accidentului, gravele consecințe sub aspectul sănătății și stării sale fizice și psihice. parțială a văzului și auzului la vârsta tânără pe care aceasta o are și a avut-o la data producerii accidentului o pune în postura nefericită de a-și trăi viața cu grave handicapuri. În plus leziunile coloanei vertebrale îi produc și acum după aproape 4 ani de la producerea accidentului dureri inimaginabile. Cu alte cuvinte degradare a vieții sale sub plan personal, social, medical îi dă dreptul să solicite o compensație materială pentru aceste daune ce sunt de nivel moral.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză (filele 196-198) a reieșit că partea civilă a fost victima unui accident rutier în data de 03.09.2004 iar în urma accidentului a suferit leziuni ce au necesitat peste 55 zile de îngrijiri medicale. Partea civilă a suferit leziuni ce au determinat pierderea funcției ochiului drept.
Din declarațiile martorei, audiată în cauză (fila 226) a reieșit că partea civilă a efectuat numeroase cheltuieli legate de spitalizarea sa (alimente, medicamente, transport etc.), ce se ridică la suma de 10.000 lei. După ieșirea din spital, partea civilă a mai avut nevoie de hrană specială și vitamine, deoarece este slăbită fizic și trebuie să se întărească. Aceleași necesități se mențin și în prezent. Înainte de accident, partea civilă lucra în Italia și câștiga aproximativ 500 euro/lună iar acum nu poate desfășura nici o activitate.
Având în vedere cele arătate și în temeiul articolului 14 alineatul 3 litera b) din Codul d e procedură penală și articolului 998 și articolului 999 din Codul civil, instanța de fond a apreciat că sunt justificate cererile părții civile cu privire la suma de 10.000 lei precum și cu privire la suma de 75.600 lei 500 euro X 42 luni = 21.000 x 3,6 = 75.600 lei), astfel că inculpatul a fost obligat să achite părții civile, despăgubiri civile în sumă de 85.600 lei, cu titlu de daune materiale. Partea civilă nu a depus un act medical privind evaluarea capacității sale de muncă, astfel că nu vor fi acordate daune cu privire la acest aspect, urmând ca partea civilă să se adreseze în acest scop instanței civile, după obținerea actului privind capacitatea de muncă.
Referitor la daunele morale, instanța de fond a apreciat că, din cauza leziunilor provocate prin accident, partea civilă a suferit dureri fizice foarte intense, pe o durată de timp mare. De asemenea, a fost imobilizată la pat un interval destul de mare de timp, fiind lipsită de posibilitatea de se bucura de viață. În vederea compensării acestor suferințe fizice și psihice și în temeiul articolului 14 alineatul 3 litera b) din Codul d e procedură penală și al articolului 998 din Codul civil, inculpatul va fi obligat să achite părții civile, despăgubiri civile în sumă de 9.000 lei, cu titlu de daune morale.
Plata despăgubirilor arătate anterior va fi garantată de Fondul de protecție a victimelor străzii, care a fost chemat în judecată (fila 201), conform articolelor 1 și 11 din Ordinul 113.127/2006 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Persoana vătămată -, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate, iar pe latura civilă a cauzei reducerea despăgubirilor civile și a cheltuielilor de spitalizare și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii care, pe latura civilă a cauzei a solicitat reducerea despăgubirilor materiale și a cheltuielilor de spitalizare, precizând în instanță că apelul nu vizează daunele morale, iar la termenul din 04.05.2009, prezentă fiind la instanță și când i-a fost comunicată Sent.pen.nr.790/09.06.2008 a Judecătoriei Gherla, a declarat apel și partea vătămată (119-120).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate si din oficiu, in baza probelor de la dosar, s-a apreciat admisibil apelul inculpatului pe latura penală a cauzei și a cheltuielilor de spitalizare și nefondate apelurile declarate de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și partea vătămată.
Partea vătămată nu s-a prezentat în primă instanță la nici un termen de judecată cu toate că a fost citată la toate adresele cunoscute de instanță, inclusiv din localitatea, jud. S și cum Sent.pen.nr.790/09.06.2008 a Judecătoriei Gherla, nu i-a fost comunicată și la această adresă, la instanța de apel fiind citată cu mandat de aducere, la termenul din 04.05.2009, dată la care i-a fost comunicată Sent.pen.nr.790/09.06.2008 a Judecătoriei Gherla, a declarat apel și partea vătămată căreia i-a fost acordat un termen pentru a depune motivele de apel.
La termenul următor, din nou partea vătămată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus nici motivele de apel.
Din raportul de constatare medico-legală de la 49-50 dos. urm.pen. a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale, iar pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1 și 3.pen. conform al. 5 al acestui articol de lege, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Termenul de introducere a plângerii, conform art. 284.pr.pen. este de 2 luni din ziua în care partea vătămată a știut cine este făptuitorul.
Partea vătămată, se afla în autovehiculul condus de inculpatul, la data de 03.09.2004 când a avut loc accidentul, iar în declarația din 14.09.2004, de la 47-48 dos. de urm. pen. partea vătămată arată că este prietenă de familie cu inculpatul, că nu dorește să fie trimis în judecată și nu depune plângere penală împotriva acestuia.
Partea vătămată, formulează plângere penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1 și 3.pen. la data de 04.XI.2004, prin av., data de 04.XI.2004, fiind trecută chiar de av. la 94 dos. urm. pen. și tot la această dată a fost înregistrată plângerea, 93 dos. urm. pen. 93.
Partea vătămată și-a manifestat pentru prima dată intenția de tragere la răspundere penală a inculpatului, la data de 04.XI.2004, cu toate că avea cunoștință cine este autorul infracțiunii, din data de 03.09.2004, când a avut loc accidentul.
Art. 186 al.3 pr.pen. prevede că termenele socotite pe luni, expiră la sfârșitul zilei corespunzătoare a ultimei luni, astfel termenul de 2 luni, prev. de art. 284.pr.pen. de introducere a plângerii penale prealabile, pentru partea vătămată, a expirat la data de 03.XI.2004, iar cum partea vătămată și-a manifestat intenția de tragere la răspundere penală a inculpatului, la data de 04.XI.2004, plângerea penală prealabilă a acesteia se privește ca tardivă, termenul de 2 luni pentru introducere împlinindu-se într-o zi lucrătoare de miercuri.
Cum inculpatul a fost condamnat și pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1 și 3.pen. (parte vătămată ) cu toate că partea vătămată nu și-a manifestat intenția de tragere la răspundere penală in termenul de 2 luni prev. de lege, in temeiul art.379 pct.2 lit.a, rap. la art.382 al.2 pr.pen. s-a admis apelul penal declarat de inculpatul, împotriva Sent.pen.nr.790/09.06.2008, Judecătoria Gherla, pe care o desființează in parte, cu privire la latura penală si rejudecând in aceste limite:
În temeiul art. 11 pct.2 lit.b, rap. la art.10 lit.f pr.pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1 și 3.pen.
S-au înlăturat dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor și sporul de 2 luni închisoare, dispozițiile referitoare la termenul de încercare și pedepsele accesorii.
S-a menținut pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.2 și 4.pen.
În temeiul art. 71.pen. s-au interzis drepturile prev. de art 64 lit. a teza a II-a art.64 lit.b pen.
In baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83 pen.
In temeiul art.71 al.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Raportat la pericolul social concret al faptei inculpatului, la urmările accidentului produs din culpa exclusiva a sa, în urma căruia partea vătămată și-a pierdut funcția de vedere a ochiului drept, pe lângă alte urmări grave, pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării acesteia nu este o pedeapsă care să necesite reducerea cuantumului acesteia după cum solicită inculpatul.
Fiind încetat procesul penal pentru una din infracțiunile aflate în concurs, pe motiv de tardivitate a plângerii penale prealabile a uneia din părțile vătămate, și înlăturându-se sporul de 2 luni închisoare ca urmare a concursului de infracțiuni, considerăm că o reducere mai mare, decât aceea care s-a impus ca urmare a înlăturării concursului de infracțiuni ar afecta scopul pentru care a fost aplicată pedeapsa pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, despăgubirile materiale acordate părții civile au fost dovedite cu martora, iar suma acordată cu titlu de daune morale, raportat la suferințele părții civile și traumele cauzate de pierderea funcției ochiului drept și celelalte urmări grave ale accidentului, se privește ca o sumă rezonabilă și pe deplin justificată.
După cum rezultă din probele scrise depuse de inculpatul (20-21, 30-31), acesta a achitat în întregime cheltuielile de spitalizare pentru părțile vătămate și, astfel instanța de apel a dispus înlăturarea din dispozitivul sentinței a dispozițiile referitoare la obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, prejudiciul cauzat acestei părți civile fiind recuperat în întregime.
Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a precizat la unul din termenele de apel că a declarat apel numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale ce au fost acordate părții civile, apelul nevizând și daunele morale pe care le consideră justificate în ceea ce privește cuantumul acestora.
La.226 dos.fond. se află declarația martorei care arată că în prezent, datorită problemelor medicale în legătură cu coloana, auzul și văzul, partea vătămată nu mai poate lucra, iar anterior accidentului realiza în Italia venituri lunare de 500 euro/lună, probă care justifică cuantumul despăgubirilor materiale acordate cu acest titlu părții civile, fapt pentru carte se privește ca nefundat recursul Fondului de Protecție a Victimelor Străzii.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând casarea acesteia împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat din infracțiunea prev.de art.184 alin.2 și 4.pen. în infracțiunea prev.de art.184 alin.2 pen. și achitarea inculpatului pentru această infracțiune conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. sau în subsidiar în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1pr.pen. cu reducerea despăgubirilor civile acordate și înlăturarea rentei lunare.
În motivele de recurs, s-a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, nu s-a stabilit cu ce viteză circula autospecializata cu nr.-, coliziunea producându-se prin reducerea bruscă a vitezei de către conducătorul acestui vehicul, nu s-a stabilit după urmele de frânare nici ce viteză avea autovehiculul condus de inculpat și nici locul producerii accidentului.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, s-a invocat faptul că inculpatul nu se afla în exercitarea unei profesii sau meserii pentru ca vătămarea să fie rezultatul nerespectării disp.legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii pentru a se putea reține aplicarea disp.art.184 alin.4 pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului se impune a se ține cont de circumstanțele reale și personale, iar în cazul în care nu se face aplicabilitatea disp.art.18/1 pen. să se dea eficiență prevederilor art.74 și art.76 pen. prin aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, s-a arătat că instanța a acordat despăgubiri civile într-un cuantum mai mare decât cel cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă până la citirea actului de sesizare, iar renta lunară este nejustificată, întrucât partea vătămată nu a făcut dovada că a desfășurat anterior producerii accidentului o activitate din care să fi obținut venituri salariale, chiar din declarația ei rezultând că lucra în Italia de circa 1 an și 2 luni, deci ulterior producerii accidentului.
Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, solicitând casarea acesteia împreună cu hotărârea instanței de fond numai cu privire la latura civilă a cauzei și rejudecând, să se respingă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată ca nefiind dovedită, sau în subsidiar să se limiteze garanția fondului la nivelul sumei de 70.000 lei reprezentând limita de răspundere RCA la data producerii accidentului.
În motivarea recursului, s-a arătat că declarația martorei este insuficientă pentru stabilirea unui cuantum cert al prejudiciului, atâta timp cât martora nu a constatat în mod direct existența unui venit licit și cert al părții vătămate, respectiva declarație nefiind coroborată cu nicio probă. În ceea ceprivește cheltuielile cu tratamentul, hrana suplimentară și transportul pretinse de partea vătămată, acestea puteau fi dovedite cu prescripții medicale și documente fiscale care nu există la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, inclusiv a declarației inculpatului de recunoaștere a faptei, instanța de fond și cea de apel au reținut în mod corespunzător starea de fapt, din care rezultă că la data de 3 septembrie 2004, în timp ce conducea autoturismul VW Passat cu nr.- pe raza localității, în dorecția de mers G-C N, în dreptul cartierului, nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoutilitara cu nr.- care a circulat în fața sa, astfel că nu a putut evita coliziunea în momentul în care acel vehicul a redus brusc viteza ca urmare a prezenței pe carosabil înaintea sa a unui alt autovehicul de tonaj mare. Culpa în producerea accidentului aparține exclusiv inculpatului care a încălcat prev.art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și art.157 alin.2 din Regulamentul de aplicare a aceleiași ordonanțe aprobat prin HG 85/2003 care prevăd obligația conducătorului auto care circulă înapoia altuia să păstreze o distanță suficientă față de acesta pentru evitarea coliziunii în cazul reducerii bruște a vitezei sau opririi neașteptate.
Cum în urma producerii accidentului a rezultat vătămarea corporală a părților vătămate, care a suferit leziuni corporale vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale, precum și, care a suferit leziuni corporale vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale, față de cele mai sus menționate, în mod corect s-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor este cea prev.de art.184 alin.2 și 4.pen. și respectiv art.184 alin.1 și 3.pen.
Întrucât partea vătămată și-a retras plângerea pentru infracțiunea prev.de art.184 alin.1 și 3.pen. în mod judicios instanța de apel a dispus încetarea procesului penal.
Nu se poate susține că în cauză nu este aplicabil alin.4 al art.184 pen. în condițiile în care inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, astfel că se încadrează în teza a doua a alin.3 și anume săvârșirea faptei este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea unei activități și nu pentru exercițiul unei profesii sau meserii.
La individualizarea pedepsei s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare prev.de art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptei și făptuitorului, urmările produse, conduita inculpatului, astfel că aceasta este proporțională cu gravitatea infracțiunii și celelalte elemente care pot fi avute în vedere în acest scop.
Nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante și nici nu sunt aplicabile disp.art.181pen. întrucât în urma nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, inculpatul a determinat producerea unui accident rutier în urma căruia o persoană a rămas cu sechele profunde, iar prejudiciul nu a fost acoperit.
Față de cele mai sus reținute, hotărârile atacate sunt legale și temeinice sub aspectul modului de soluționare a laturii penale a cauzei.
Referitor la acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, se observă că înainte de citirea actului de sesizare, la termenul de judecată din 25 iunie 2007, stabilit la Judecătoria Gherla, aceasta a solicitat suma de 70.000 lei daune morale și materiale, pretenții precizate ulterior în concluziile scrise depuse la 3 martie 2008 (fila 14 dosar nr-) în sensul că daunele materiale se ridică la suma de 119.620 lei și pe lângă daunele morale în sumă de 50.000 lei se solicită o rentă lunară direct proporțională cu gradul de muncă pe care-l are și care urmează a fi constatat printr-o expertiză.
Instanța de fond a acordat despăgubiri părții civile în sumă de 85.600 lei cu titlu de daune materiale și 9.000 lei daune morale bazându-și hotărârea doar pe declarația martorei, care a arătat că înainte de accident, partea vătămată lucra în Italia și câștiga aproximativ 500 euro pe lună iar acum nu poate desfășura nicio activitate, astfel că s-a considerat că i se cuvine beneficiul nerealizat pe o perioadă de 42 luni.
Tribunalul investit fiind cu apelul inculpatului, inclusiv pe latură civilă, nu s-a pronunțat asupra tuturor criticilor aduse de acesta, în sensul că venitul lunar de 500 euro al părții civile nu a fost dovedit, că nu există nici un act în acest sens și că suma acordată cu titlu de daune materiale a fost stabilită în mod aleatoriu, singura probă în ceea ce privește latura civilă a cauzei fiind declarația martorei. În considerentele deciziei Tribunalului Cluj se arată doar că despăgubirile materiale acordate părții civile au fost dovedite cu martora, motivare insuficientă în raport de cele invocate în apel d e inculpat, dar și de Asociația Fondul de Protecție Victimelor Străzii.
În condițiile în care instanța de fond nu a arătat în concret de ce se justifică sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile părții vătămate, cu ce se coroborează declarația martorei (insuficientă pentru dovedirea în totalitate a pretențiilor), care sunt elementele care au condus la concluzia că părții vătămate i se cuvine beneficiul nerealizat pe perioada ulterioară zilelor de îngrijiri medicale (în condițiile în care nu a existat o expertiză de încadrare într-un grad de invaliditate care să ateste incapacitatea totală de muncă), cum a dovedit partea vătămată că a fost angajată anterior producerii accidentului, iar veniturile sale nu mai sunt aceleași, iar tribunalul nu s-a pronunțat asupra acelorași aspecte în calea de atac a apelului, care devoluează, se apreciază că este incident cazul de casare prev.de art.3859pct.10 pr.pen. și art.3859pct.9 pr.pen.
Prin urmare în baza art.38515pct.2 lit.c pr.pen. recursurile declarate de inculpat și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii vor fi admise, urmând a se casa decizia tribunalului doar sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru a fi reluată judecata acțiunii civile exercitată de partea vătămată sub aspectele mai sus menționate.
Văzând și disp.art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.c proc.pen.admite recursurile declarate de inculpatul domiciliat în comuna sat nr.339 jud.S și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii cu sediul în B str.-, nr.40-40 bis, sector II, formulate împotriva Deciziei penale nr.199/A/22.06.2009 a Tribunalului Cluj, pe care o casează cu privire la soluționarea laturii civile pentru partea civilă și trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect la instanța de apel, Tribunalul Cluj.
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - ---
Red.CI/DS
6 ex./27.10.2009
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Claudia Ilieș Ioana Cristina
