Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 6/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 6/2009
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reprezentanții legali al părții civile și, asiguratorul ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA - SUCURSALA H și inculpata, împotriva deciziei penale numărul 277/A din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent inculpat - personal și asistat de avocat ales,
- recurent reprezentant legal al părții civile - și, personal și asistați de avocat ales,
- recurent ASIGURATOR - - ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA - SUCURSALA H prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a depus o adresă de către Spitalul Clinic Județean de Urgență T prin care se constituie parte civilă cu suma de 1225,28 ron.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială, motivele de recurs și chitanță reprezentând onorariu.
Av. depune la dosar originalul adeverinței medicale cu care face dovada lipsei de la termenul trecut.
Inculpata dă o declarație în fața instanței de recurs, declarație consemnată separat la dosar.
Reprezentantul părții civile av. solicită admiterea recursului și obligarea inculpatei la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale și 50.000 lei reprezentând daune materiale. Învederează instanței că minorul a traversat pe trecere de pietoni, instanța de fond și apel înlăturând nejustificat expertiza tehnică de la fila 41. Conducerea unui autoturism cu defecțiuni la sistemul de frânare este o faptă foarte gravă și în plus inculpata trebuia să manifeste prudentă, reducând viteza, într-un loc semnalizat cu Atenție copii și în stația de autobuz. Faptul că impactul s-a produs pe trecere de pietoni este relatat și de martori oculari.
Cu privire la latura civilă consideră că s-au stabilit în mod aleatoriu daunele morale. Victima accidentului este un copil de 10 ani care a suferit numeroase fracturi, a fost supus unei operații, și-a întrerupt studiile, toate acestea cu consecințe psihice pentru minor și sechele post traumatice.
Reprezentantul inculpatei, av. solicită admiterea recursului și în principal în temeiul art. 38515.C.P.P. trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul prev. de art. 3859al. 1.C.P.P. între motivele soluției de condamnare existând o contradicție. Din declarația martorilor și și din declarația inculpatei rezultă clar că minorul a traversat strada în fugă pe trecerea de pietoni. Conform Ordonanței Guvernului nr. 195/2002 și a Regulamentului de aplicare a acestuia rezultă că s-au încălcat cel puțin 2 reguli: traversarea în fugă și neasigurarea la trecere.
În subsidiar solicită analizarea recursului sub aspectul motivelor prev. de art. 385 pct. 10 și 18.
C.P.P.Arată că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe și cereri esențiale și au reținut o stare de fapt greșită lucru care a dus la pronunțarea unei soluții greșite. Martora confirmă existența chiar pe partea dreaptă a drumului a unui microbuz oprit în stație iar martorul aflat în autoturismul care venea din spate apreciază că avea o viteză de 50 Km/. În condițiile în care inculpata circula cu o viteză stabilită la expertiză de 42 km/, deci sub limita legală pe un drum cu patru benzi iar autobuzul avea bandă separată inculpata nu trebuia să-și imagineze că va traversa cineva prin fața sau prin spatele mijlocului de transport. Faptul că băiatul a traversat strada în fugă este confirmat de declarațiile a doi martori.
Față de aceste motive solicită achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. A coroborat cu art. 10 lit. d
C.P.P.Reprezentantul asigurătorului, consilier juridic solicită admiterea recursului conform motivelor expuse în scris, casarea hotărârii instanței de fond, achitarea inculpatei și respingerea cererii privind despăgubirile civile. Arată că înțelege să achieseze la susținerile av., reprezentantul inculpatei. Arată doar că instanța a reținut în mod greșit mărturia martorei și a înlăturat expertiza tehnică. Față de recursul părții civile solicită respingerea acestuia apreciind că despăgubirile sunt corect stabilite de către instanța de fond și apel. Arată că inculpata a suportat cheltuielile de spitalizare iar cu privire la daunele morale solicită să se ia în considerare practica instanțelor.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursurilor și casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că în prima fază se reține o altă stare de fapt decât cea inițial stabilită fără ca instanța să motiveze suficient această nouă stare de fapt. Consideră că hotărârea dată în apel este mai ambiguă decât hotărârea dată de prima instanță. În privința copilului într-adevăr au fost consecințe deosebite dar față de poziția inculpatei în privința despăgubirilor civile consideră că se impune admiterea recursului.
În replică reprezentantul părții civile arată că starea de fapt este corect stabilită iar expertiza a fost corect înlăturată. În concluzie, reluând starea de fapt solicită respingerea apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul inculpatei arată că în sentință s-a reținut că a traversat în fugă și, așa cum a arătat anterior nu s-au respectat două articole de lege de către însăși partea vătămată.
Reprezentanta parchetului arată că din declarații s-a reținut că minorul a traversat în fugă.
Inculpata, având ultimul cuvânt, se arată uimită de sechelele pe care se insistă de către reprezentantul părții civile precizând că la momentul accidentului minorul avea o înălțime de 1,70 și gigantism. Deși nu a vrut să menționeze acest lucru consideră că trebuie luată în considerare și starea lui de sănătate de la momentul respectiv.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 873 din 06 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 7941/2005 (-) a fost condamnată inculpata la 10 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al. 2, 4 Cod penal.
Inculpata a fost privată de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, iar în baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 Cod penal.
Inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile către părțile civile:
-, minor, prin reprezentanții legali și, la plata sumelor de 5000 lei reprezentând despăgubiri materiale și la 15.000 lei cu titlu de daune morale;
-Spitalul Clinic nr. 1 T, la plata sumei de 1225 lei despăgubiri materiale.
S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii din T nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-au respins în rest pretențiile părții civile prin reprezentanții legali.
S-a constatat că Societatea Românească SA citată prin Sucursala D are calitate de asigurator în cauză.
S-a dispus restituirea către inculpată a chitanței nr. -/1 din 07 noiembrie 2006, eliberată de Casa de Economii și Consemnațiuni SA.
S-a dispus ca Biroul Local de expertize tehnice și contabile D să restituie inculpatei suma de 501,70 lei achitată din eroare acestei instituții.
S-a respins cererea de cheltuieli judiciare formulată de inculpată.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă prin reprezentanții legali și la 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 14 mai 2005, în jurul orei 11,30, inculpata se deplasa la volanul autoturismului marca 1310 cu nr. de înmatriculare - pe DN, pe direcția - D, în mașină pe scaunul din dreapta față aflându-se martora.
În localitatea, pe trecerea de pietoni, datorită neatenției și neadaptării vitezei, inculpata a acroșat cu partea dreaptă față a autoturismului pe minorul, care traversa regulamentar, aflându-se pe trecerea de pietoni, aproape de axul drumului, acesta fiind preluat pe și parbrizul din partea dreaptă, după care a fost aruncat pe carosabil la circa 5- 6 metri.
Din declarațiile martorilor oculari și a rezultat că inculpata circula cu o viteză relativ mare și datorită unei neasigurări corespunzătoare nu l-a observat pe minor, impactul fiind violent.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean D Secția Urgență și în aceeași zi la Spitalul Clinic nr. 1 T, unde a fost internată în perioada 14 mai-23 mai 2005, după care a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență din T, în perioada 23 mai-08 iunie 2005, fiind externată cu diagnosticul fractură fronto-parieto-occipitală stânga, hematom subdural fronto-parietal stâng operat, contuzie cerebrală bilaterală, contuzie pulmonară, fractură col humeral stâng, imobilizat, fractură 1/3 medie diafizei tibie, imobilizată, necesitând 125-130 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Accidentul de circulație s-a produs pe o arteră intens circulată, în aliniament parte carosabilă uscată, vizibilitate bună, iar trecerea de pietoni era semnalizată.
S-a reținutculpa exclusivăa inculpatei care a încălcat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002 și art. 158 al. 1 lit. m, art. 180 pct. 7 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, referitoare la viteza de circulație și la obligațiile conducătorului de autovehicule față de pietonii angajați în traversarea drumurilor publice pe trecerile marcate.
Instanța de fond a înlăturat expertiza tehnică auto efectuată în cauză de expertul, apreciind că opiniile expertului sunt părtinitoare imparțiale, venind în totală contradicție cu declarațiile martorilor oculari care au văzut că partea vătămată a fost lovită pe trecerea de pietoni.
Constatând vinovăția inculpatei, prima instanță a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al.2,4 Cod penal și a obligat-o la plata despăgubirilor civile, pe care le-a apreciat ca fiind justificate.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel în termen și motivat partea vătămată și civilă prin reprezentanții legali și, inculpata și asiguratorul.
În motivarea apelului părții vătămate și civile s-a solicitat desființarea sentinței atacate, în ce privește latura penală a cauzei, respectiv schimbarea modalității de executare a pedepsei pe considerentul că inculpata a avut o atitudine nesinceră, iar referitor la latura civilă s-a solicitat obligarea inculpatei la plata unei rente lunare în sumă de 1000 lei și la despăgubiri materiale și morale în cuantum de 100.000 lei.
Inculpata și asiguratorul au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare pentru temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, pe considerentul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv culpa inculpatei în producerea evenimentului rutier și pe cale de consecință respingerea despăgubirilor civile la care inculpata a fost obligată.
Prin decizia penală nr. 45/A/2008 a Tribunalului Hunedoara, s-a admis ca fondat apelul introdus de partea civilă-prin reprezentanții legali și împotriva sentinței penale nr. 873/2007 pronunțată de Judecătoria Deva, județul H, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. a desființat în parte sentința atacată sub aspectul laturii civile și în consecință:
A obligat pe inculpata să plătească părții civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins în rest pretențiile civile formulate.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
A respins ca nefondat apelul formulat de către inculpata împotriva aceleiași sentințe.
A obligat pe inculpata apelantă să plătească statului suma de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel, iar părții civile suma de 400 lei cu același titlu.
Împotriva deciziei sus menționate au formulat recurs partea vătămată și civilă prin reprezentanții legali și, asiguratorul - Românească SA D și inculpata.
În motivarea recursului, inculpata, prin apărătorul ales, a solicitat, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. b Cod proc. penală, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția sa în producerea accidentului rutier.
Recurenta - Românească SA D, prin reprezentant, a solicitat în baza art. 385/15 pct. 2 lit. b, c Cod proc. penală, admiterea recursului pentru motivele prev. de art. 385/9 al. 1 pct. 10 și 18 Cod proc. penală și în consecință casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv culpa inculpatei în producerea accidentului și în consecință respingerea despăgubirilor civile solicitate.
Reprezentanții părții civile, prin apărătorul ales, au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris în baza art. 385/9 pct. 14 Cod proc. penală, modificarea deciziei atacate și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și obligarea acesteia la plata către partea civilă a sumei de 100.000 lei daune materiale și daune morale și a unei rente viagere până la încetarea stării de nevoie, să se constate că Societatea de asigurare SA D are calitatea de asigurator în cauză.
Prin decizia penală nr. 57/2008, Curtea de Apel Alba Iuliaa admis recursurile declarate de - Românească SA, inculpata și partea civilă prin reprezentanții legali și împotriva deciziei penale nr. 45/A din 07 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara Secția penală și în consecință a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, respectiv Tribunalului Hunedoara.
Instanța de recurs a constatat că instanța de apel, prin decizia atacată, s-a pronunțat doar asupra apelurilor formulate de partea vătămată și civilă și inculpat, omițând să se pronunțe și asupraapelului asigurătorului.
Prin decizia penală nr. 277/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală, după rejudecarea apelului, au fost admise ca fondate apelurile declarate de partea civilă prin reprezentanții legali și și de inculpata; s-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teze I și lit. c în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal în ce o privește pe inculpată; s-a stabilit la 19.500 lei cuantumul daunelor morale cuvenite părții civile; s-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate, s-a respins ca nefondat apelul declarat de asigurătorul - Românească - SA - Sucursala D, acesta fiind obligat să plătească statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatei cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
A făcut o încadrare juridică legală a faptei.
Din probele administrate - declarațiile martorilor oculari și, prima declarație dată de inculpată - rezultă cu certitudine că partea vătămată a traversat în fugă petrecerea de pietoni.
Accidentul s-a produs pe o arteră intens circulată iar trecerea de pietoni era semnalizată.
În mod corect instanța de fond a înlăturat concluziile expertizei tehnice auto în contextul materialului probator administrat în cauză.
Culpa exclusivă în producerea accidentului de circulație aparține inculpatei care a încălcat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002, art. 158 al. 1 lit. m, art. 1 și art. 180 pct. 7 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, referitoare la viteza de deplasare și la obligațiile conducătorului de vehicule față de pietonii angajați în traversarea drumurilor publice pe trecerile marcate, în condițiile în care a circulat cu o viteză relativ mare și datorită unei neasigurări corespunzătoare, nu l-a observat pe minor.
Prin urmare, nu se poate reține lipsa culpei inculpatei în producerea accidentului de circulație și nici culpa comună a inculpatei și a părții vătămate.
Pedeapsa principală a fost just individualizată avându-se în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, neimpunându-se majorarea cuantumului acesteia.
Instanța de fond a privat-o pe inculpată de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c Cod penal, în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
Or, în lumina jurisprudenței CEDO referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pedeapsa accesorie privind interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 71 al. 1 rap. la art. 64 al. 1 lit teza a I-a nu se aplică în mod automat, ci numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, dacă instanța constată că în raport cu gravitatea infracțiunii comise, interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporționalității.
În speță, inculpata a comis o infracțiune din culpă, astfel că instanța de apel, față de gradul de pericol social concret al faptei și de persoana inculpatei, apreciază că nu este justificată aplicarea acestei pedepse accesorii, urmând a înlătura aplicarea prevederilor art. 64 lit. a teza a I-a Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c Cod penal, aplicată de instanța de fond, se constată că în cazul condamnării unui inculpat pentru o infracțiune care a avut ca rezultat o vătămare corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație, nu trebuie aplicat art. 64 lit. c Cod penal, întrucât CEDO a calificat orice interzicere a unui drept ca o ingerință, iar Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care este o reglementare specială, prevede expres care este situația acestei pedepse accesorii, astfel că se impune înlăturarea dispozițiilor art. 64 lit. c Cod penal în condițiile art. 71 al. 5 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că partea vătămată, prin reprezentanții legali, s-a constituit parte civilă cu sumele de:
-50.000 lei daune morale;
-1.000 lei rentă lunară;
-50.000 lei daune morale.
În mod corect instanța de fond a reținut că partea civilă a făcut dovada unor daune materiale de 5000 lei ( filele 116,126, 134) celelalte pretenții nefiind dovedite; la fel nu se impune acordarea unei rente lunare având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală ( fila 337) din care rezultă că nu s-au constatat complicații ale leziunilor traumatice suferite de partea vătămată, eventuale greutăți în procesul de formare profesională a părții civile, neputând fi apreciate decât în momentul apariției lor.
Cum partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat125-130zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare, având în vedere și vârsta avută la data accidentului - 10 ani - că inculpata a produs acestuia serioase traume fizice și psihice, prin atingerea adusă satisfacțiilor unei vieți normale, se impunea majorarea cuantumului daunelor morale la19.500 lei( 150 lei/zi).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen partea civilă prin reprezentanții legali și, asigurătorul Românească - Vienna Insurance Sucursala H și inculpata.
În recursul său partea civilă prin reprezentanții legali și a solicitat în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d, art. 385/9 pct. 14.C.P.P. admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și, rejudecând cauza, condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al. 2 și 4.Cod Penal; obligarea inculpatei la plata sumei de 100.000 lei către partea civilă, sumă reprezentând 50.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale, precum și la plata unei rente viagere în cuantum de 1000 lei lunar părții civile, până la încetarea stării de nevoie; să se constate că Românească - Vienna Insurance Sucursala H are calitatea de asigurător în cauză.
În motivarea recursului părții civile se arată că inculpata nu a respectat prevederile legale în materie de acordare față de pietoni și anume art. 35 din OUG nr. 195/2002, art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplic. a OUG nr. 195/2002, și unde se prevede: " conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ". Din starea de fapt rezultată din dosar rezultă culpa evidentă a inculpatei în producerea accidentului, aceasta accidentând partea civilă pe trecerea de pietoni, trecere traversată de partea civilă conform dispozițiilor legale.
Mai mult, organul de urmărire penală și instanțele de judecată nu au ținut seama de actele existente în dosar referitoare la starea tehnică a autovehiculului condus de inculpată, acesta având defecțiuni grave la sistemul de frânare, ceea ce constituie o cauză favorizantă a producerii accidentului și care se află în legătură directă de cauzalitate cu accidentul produs.
Instanțele, deși au constatat culpa exclusivă a inculpatei în producerea accidentului, au respins în parte daunele materiale și morale solicitate de către partea civilă. Prejudiciile suferite de către partea civilă au fost pe deplin dovedite, astfel că nu se justifică acordarea acestora doar în parte. Partea civilă a suferit leziuni care au necesitat 125-130 zile de îngrijiri medicale, a suferit o intervenție chirurgicală periculoasă iar durata de refacere a fost lungă și dureroasă, partea civilă suferind sechele post-traumatice. Instanța de apel a stabilit în mod vădit aleatoriu cuantumul despăgubirilor morale, fără să explice modalitatea cuantificării acestora.
Prin recursul său asigurătorul Românească - Vienna Insurance Sucursala Has olicitat conf. art. 385/15 pct. 2 lit. b C.P.P. admiterea recursului pentru motivele prev. de art. 385/9 al. 1 pct. 10.C.P.P. și art. 385/9 al. 1 pct. 18.C.P.P. casarea hotărârilor atacate și a se dispune achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. cu consecința respingerii despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.
În motivarea recursului se arată că din analiza tuturor probelor existente la dosar rezultă fără dubiu că inculpata nu se face vinovată de producerea accidentului, vinovat de producerea acestuia fiind partea civilă care a traversat drumul după trecerea de pietoni, în fugă și fără să se asigure.
În recursul său inculpata a solicitat în principal, conf. art. 385/15 pct. 2 lit. c C.P.P. casarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la ribunalul Hunedoara, pentru motivul de recurs prev. de art. 385/9 al. 1 pct. 9.C.P.P. arătându-se că instanța de apel prin motivarea deciziei contrazice dispozitivul. Astfel, deși se reține culpa exclusivă a inculpatei, în motivare se arată că partea civilă s-a angajat în fugă pe trecerea de pietoni, ceea ce arată și o culpă a acesteia.
În subsidiar, inculpata a solicitat, conf. art. 385/15 pct. 2 lit. b C.P.P. achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. cu consecința respingerii despăgubirilor civile și a daunelor morale solicitate de partea civilă, pentru motivele de recurs prev. de art. 385/9 al. 1 pct. 10 și 18.
C.P.P.Se arată că instanțele de fond și apel au înlăturat în mod nejustificat expertiza tehnică auto efectuată în cauză și din care rezulta că accidentul nu s-a produs din culpa inculpatei iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate de natură să influențeze soluția procesului.
Probatoriul administrat în cauză relevă fără dubiu lipsa culpei inculpatei în producerea accidentului astfel că s-a pronunțat o soluție greșită de condamnare în cauză.
Curtea de Apel examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursurile părților sunt fondate și vor fi admise, din următoarele considerente:
Cauza se află în al doilea ciclu procesual iar decizia pronunțată în apel a fost atacată de toate părțile implicate, ceea ce relevă că adevărul judiciar nu a fost stabilit cu certitudine.
Examinând motivarea deciziei atacate se constată că în conținutul acestuia se arată că din probele administrate partea vătămată a traversat în fugă pe trecerea de pietoni. Cu toate acestea, în dispozitivul deciziei se reține culpa exclusivă a inculpatei.
Pe de altă parte, deși în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto, aceasta a fost înlăturată de instanța de fond care a arătat că prin concluziile formulate de expert se contrazic afirmațiile martorilor oculari.
Curtea de Apel constată că potrivit art. 125.C.P.P. dacă instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize. Instanța de fond nu a procedat conform dispozițiilor legale iar instanța de apel a menționat doar "că în mod corect instanța de fond a înlăturat concluziile expertizei tehnice auto în contextul materialului probator administrat în cauză", fără a dispune, la rândul ei, efectuarea unui nou raport de expertiză, deși apelul este devolutiv și se putea administra această probă dacă existau îndoieli asupra concluziilor expuse de expert.
Instanțele de fond și de apel nu au stabilit cu certitudine modul în care s-a produs accidentul. Din probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești s-a stabilit că accidentul s-a petrecut pe trecerea de pietoni, dar nu s-a stabilit cu certitudine modul în care a traversat partea civilă drumul. De exemplu, deși în faza de urmărire penală martorul Gad eclarat că nu a văzut ca partea vătămată să fi traversat drumul pe trecerea de pietoni în fugă ( fila 26 dos. ), în faza cercetării judecătorești același martor declară că deși își menține declarațiile anterioare, nu-și aduce aminte exact modul în care partea vătămată a trecut strada pe trecerea de pietoni ( fila 170 dos.fond ).
Instanța de apel era datoare să clarifice toate aceste aspecte pentru stabilirea corectă a stării de fapt, numai în acest mod putându-se pronunța o soluție legală și temeinică, cu toate consecințele penale și civile care ar putea recurge din aceasta.
Față de cele expuse, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c C.P.P. recursurile declarate de părțile civile și reprezentanții legali ai părții civile, asiguratorul ROMÂNEASCĂ- INSURANCE - Sucursala H și inculpata vor fi admise ca fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate părțile civile și, reprezentanții legali ai părții civile, asiguratorul ROMÂNEASCĂ- INSURANCE - Sucursala H și inculpata împotriva deciziei penale nr. 277/A din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală și în consecință:
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanța de apel, Tribunalul Hunedoara - Secția penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Creța
Red. DG
Tehnored. /2ex./19.02.2009
AD
JA DI,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALĂ Nr. 6/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate părțile civile și, reprezentanții legali ai părții civile, asiguratorul ROMÂNEASCĂ- INSURANCE - Sucursala H și inculpata împotriva deciziei penale nr. 277/A din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală și în consecință:
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanța de apel, Tribunalul Hunedoara - Secția penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss - ss - - ss -
Pentru conformitate,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
