Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 613/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.613/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în comuna, sat P, județul C, împotriva deciziei penale nr.219 din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.90 din data de 28 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.184 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.176-181 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat personal și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.48016/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Se constată lipsa:
- intimatelor părți vătămate - și Spitalul Clinic Județean
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că motivul de recurs este cel prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, în sensul că hotărârea de condamnare s-a dispus printr-o interpretare greșită a materialului probator administrat în cauză, având în vedere și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs în interesul legii din data de 09 februarie 2009, nepublicată încă în Monitorul Oficial dar care statuează că pe acest temei de drept că dacă hotărârea de condamnare este în defavoarea inculpatului, se poate dispune în recurs, achitarea acestuia prin invocarea motivului.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs și își menține declarațiile date anterior.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului promovat de inculpat cu consecința rejudecării pe fond a cauzei și rejudecând să se dispună achitarea acestuia având în vedere dispozițiile art.10 lit."1" Cod procedură penală, în sensul de a constata că fapta este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile aplicabile în materie și a constata că această faptă a fost săvârșită de către inculpat în apropierea unui semafor, pe fondul unei situații pe care el nu a putut să o prevadă la momentul respectiv.
Precizează că partea vătămată este inculpatului, care se afla pe bancheta din spate a autoturismului și în raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei, se evidențiază faptul că poziția incorectă a acesteia a condus și a constituit una dintre cauzele care au generat traumatismele pe care aceasta le-a suferit.
Față de această situație, apreciază că hotărârea de condamnare pronunțată de către instanța de fond, este excesivă chiar și prin prisma acelor câteva luni de condamnare cu suspendare care i-au fost acordate inculpatului.
În situația în care, partea vătămată ar fi avut posibilitatea retragerii plângerii, iar traumatismul acesteia ar fi fost mult mai ușor, nu ne-am fi aflat în prezența unui dosar penal.
Solicită a se avea în vedere declarațiile părții vătămate date atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanțelor de judecată, memoriile depuse de aceasta pentru a nu se dispune condamnarea inculpatului, apreciind că acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
Din punctul de vedere al apărării, scopul pedepsei poate fi atins și în situația în care se va dispune aplicarea dispozițiilor art.181Cod penal, prin prisma unei sancțiuni cu caracter administrativ, obligatorie în această situație, față de inculpat deoarece acesta a înțeles care au fost urmăririle faptei sale.
Fapta s-a produs pe fondul unei zile foarte ploioase iar în momentul când la semafor a apărut culoarea roșie, cel care conducea mașina din fața inculpatului, a pus o frână bruscă.
Din raportul de expertiză rezultă că au existat avarii majore la cele două autoturisme, urma de frânare nu a existat și nu a fost foarte mare tocmai prin prisma faptului că cele două autoturisme implicate nu aveau o viteză de deplasare foarte mare.
Pe de altă parte, solicită a se observa că în situația în care partea vătămată ar fi stat în mod corespunzător pe bancheta din spate, poate nici nu s-ar fi ajuns la această situație.
Totodată, solicită a se avea în vedere și situația specială a inculpatului, toate actele depus în circumstanțiere și conduita acestuia de la momentul săvârșirii faptei și până în prezent; s-a preocupat în mod constant de situația părții vătămate și de consecințele pe care le- produs fapta sa și a încercat să înlăture această situație.
Dacă traumatismul suferit și, probabil că traumatismul a fost major și pe fondul vârstei părții vătămate, ar fi fost până în 60 de zile de îngrijiri medicale, cu siguranță, astăzi inculpatul nu ar fi avut o soluție de condamnare.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și a se constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art.181Cod penal situație față de care, solicită achitarea inculpatului cu aplicarea, în mod obligatoriu, a unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, este singurul întreținător al familiei sale, este șofer de profesie și în situația în care prin hotărârea de condamnare s-ar dispune condamnarea, având în vedere dispozițiile ordonanței care reglementează circulația rutieră, permisul acestuia va fi anulat urmând a rămâne în imposibilitatea de a-și întreține familia deoarece nemaiavând dreptul de a circula și a conduce un autoturism pe drumurile publice, acesta va fi nevoit să părăsească locul de muncă pe care îl are.
De altfel, a și fost o condiție pe care societatea la care lucrează i-a pus-o în vedere și acesta este și motivul pentru care a promovat apel și apoi recurs.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat.
Consideră că toate aspectele învederate în fața de instanței de recurs, au fost avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei care i-a reținut circumstanțe atenuante - art.74 alin.1 lit."a,c" Cod penal și a coborât mult sub minim pedeapsa, aplicându-i doar două luni de închisoare și a suspendat în condițiile art.81 Cod penal, această pedeapsă.
Apreciază că nu se poate susține, în raport de probatoriul administrat și corect analizat atât de instanța de fond cât și de cea de apel, că fapta inculpatului este lipsită în mod vădit de importanță și că ea nu ar prezenta pericol social concret.
S-a reținut din probatoriu că inculpatul nu a păstrat distanța regulamentară față de autovehiculul aflat în fața sa, a frânat brusc la momentul în care s-a schimbat culoarea semaforului și în acest moment s-a produs accidentul rutier, urmarea produsă fiind destul de gravă solicitând a se observa că, partea vătămată a necesitat 6 luni de zile de îngrijiri medicale, motiv pentru care nu se poate aprecia că în cauză sunt incidente dispozițiile art.181Cod penal, care să ducă la o soluție de achitare.
Prin urmare, solicită respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate în cauză.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, precizează că inculpatul este cel care a dus-o pe partea vătămată la. Nu au avut la momentul respectiv reprezentarea situației pentru că nici unul, nici altul nu și-au dorit să se ajungă în această situație.
Cu atât mai mult, partea vătămată a înțeles să formuleze acele memorii și să solicite instanței, pentru că nu a apreciat la momentul respectiv, că prin prezentarea sa la. C, va agrava situația nepotului său, respectiv a inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul promovat în cauză.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.90/28.01.2009, pronunțată de Judecătoria Constanțas -a dispus, în baza art.184 alin.2,4 cod penal cu aplicarea art.74 lit. a,c si art.76 lit. e cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o durata de 2 ani si 2 luni, conform art.81 și art.82 cod penal.
În baza art.359 cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal
Conform art.71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a doua si lit. b cod penal a cărei executare a fost suspendată potrivit art.71 alin.4 cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate și Spitalul Clinic Județean de Urgență C nu s-au constituit părți civile.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.4786/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2008 sub nr-, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.184 alin.2,4 cod penal.
La data de 24.04.2007 in jurul orei 20.30, inculpatul se afla la volanul autoturismului înmatriculat sub nr. - pe B-dul - din C, circulând dinspre str. - - spre B-dul - -, în autoturism aflându-se, pe bancheta din spate, partea vătămată, iar în față dreapta, martorul.
Ajuns la intersecția cu B-dul - -, în timp ce se afla pe a doua, întrucât nu a păstrat distanta corespunzătoare față de autoturismul înmatriculat sub nr. - care circula în fața sa și care a oprit la semafor, inculpatul a intrat în coliziune cu acesta.
În urma accidentului partea vătămată a suferit, astfel cum rezultă din raportului de constatare medico-legală nr.276/AC din 12.11.2007 emis de SML Constanta, o fractură 1/3 distală femur stg. cu deplasare și angulare, demineralizare osoasă și fractură cominutivă supra și intercondiliană femur stg. leziuni traumatice care au necesitat 6 luni de îngrijiri medicale.
S-a reținut, din raportul de expertiză tehnică auto, că accidentul a avut loc în condițiile în care, în apropierea semaforului de la intersecția cu b-dul - -, șoferul autoturismului înmatriculat sub nr. - a frânat la schimbarea culorii a semaforului, iar autoturismul condus de inculpat a frânat și a tamponat autoturismul care circula în fața sa.
Situația de fapt reținută a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: declarația părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului si fotografii judiciare, raportul de constatare medico-legala nr.267/12.11.2007 întocmit de SML Constanta, raport de expertiza tehnica auto, declarațiile martorilor și și declarațiile inculpatului
S-a stabilit, în raport de situația de fapt reținută că, fapta inculpatului care la data de 24.04.2007 din culpă, prin încălcarea dispozițiilor art.51 din OUG nr.195/2002, a produs un accident de circulație in urma căruia partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora s-au acordat a avut 6 luni îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin.2,4 cod penal.
La individualizarea pedepsei s-au avut in vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, gradul de pericol social al faptei, apreciat ca fiind foarte ridicat, urmările produse, respectiv multiple traumatisme si fracturi, persoana inculpatului care deși se află la primul conflict cu legea penala și a cooperat cu organele judiciare și-a formulat apărări prin care a urmărit exonerarea de răspunderea penală.
Nu s-a reținut și culpa părții vătămate concluzia expertului potrivit cu care
accidentul putea fi evitat și de partea vătămată, întrucât, pe de o parte, revine instanței competența de a se pronunța cu privire la vinovăția unei persoane în producerea unui accident de circulație iar pe de altă parte faptul că, partea vătămată nu purta centura de siguranță nu are relevanță in producerea accidentului neexistând nici o legătura de cauzalitate între aceasta împrejurare și accidentul cauzat exclusiv de conduita neregulamentara a inculpatului.
S-au reținut, în favoarea inculpatului, circumstanțele atenuate prev de art. 74 lit. a,c cod penal, respectiv conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii si atitudinea manifestată de acesta pe parcursul procesului penal, cărora li s-a dat eficiența prev. de art.76.lit. e cod penal, aplicându-se pedeapsa de 2 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, apreciindu-se că sunt întrunite condițiile prev. de art. 81 cod penal, stabilindu-se termen de încercare, conform art.82 cod penal.
Conform art.71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a doua si lit. b cod penal a cărei executare a fost suspendată potrivit art.71 alin.4 cod penal.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel inculpatul.
Prin decizia penală nr.219/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.379 pct.1 lit. b cod procedură penală, respingerea, ca nefundat, a apelului declarat inculpat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică corespunzătoare cât și vinovăția inculpatului, sub forma culpei simple (neglijența) în comiterea faptei de vătămare corporală din culpă reținută în sarcina sa.
S-a apreciat, în raport de dispozițiile art.17 și art.18 cod penal, că fapta comisă de inculpat, prezintă, în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, apreciere ce s-a format avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, și anume conducând un autoturism pe drumurile publice nu a respectat dispozițiile legale, prin aceea că nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul din față, cu care a intrat în coliziune, urmările produse, și anume natura și gravitatea leziunilor cauzate părții vătămate, care au necesitat pentru vindecare un număr însemnat de zile de îngrijiri medicale și anume o perioadă de 6 luni, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de normele penale în art.1 cod penal, impunându-se sancționarea sa penală, prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă și nicidecum achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni administrative
S-a constatat că, prima instanță a reținut și a analizat în mod just criteriile generale și obligatorii de individualizare prevăzute de art.72 cod penal, și a stabilit o pedeapsă de 2 luni închisoare,corespunzător acestor criterii.
Împrejurarea că anterior comiterii faptei,inculpatul a avut o bună conduită, cât și atitudinea sa corectă, sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal au fost avute în vedere drept circumstanțe atenuante judiciare și s-a făcut aplicarea art. 74 lit. a,c cod penal, coborându-se corespunzător cuantumul pedepsei închisorii cu mult sub minimul special prevăzut de lege, evidențiindu-se că, deși art.76 al.1 lit. e cod penal, permite, nu se poate aplica în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei o amendă penală.
În acest sens s-a reliefat că, se impune a se acorda importanța cuvenită gradului concret de pericol social al faptei săvârșite, apreciat ca fiind foarte ridicat, producerea rezultatului socialmente periculos cerut de norma de incriminare, urmările cauzate, sau care se mai puteau produce, partea vătămată suferind multiple traumatisme si fracturi, fiind necesară spitalizarea sa pe o perioadă îndelungată și anume în intervalul de timp cuprins de la 24.04.2007 la 16.05.2007 la C, cu un diagnostic grav, nerespectarea regulilor de circulație elementare pentru prevenirea producerii de evenimente rutiere, dar și limitele de pedeapsă fixate de textul de lege sancționator.
S-a apreciat că, în mod corect nu s-a reținut că accidentul putea fi evitat și de partea vătămată, întrucât, revine instanței competența de a se pronunța cu privire la vinovăția unei persoane în producerea unui accident de circulație și, pe de altă parte, împrejurarea că partea vătămată nu purta centura de siguranță nu are relevanță în producerea accidentului, deoarece nu există legătură de cauzalitate între această împrejurare și accidentul cauzat exclusiv de conduita neregulamentară a inculpatului.
S-a considerat că, nici împrejurarea că partea vătămată este inculpatului și că acesta i-a acordat sprijinul necesar după accident, nu poate conduce la achitarea inculpatului întrucât, în cazul infracțiunii prev. de art.184 al.2 și 4 cod penal, operează principiul oficialității și acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, interesul societății fiind tocmai tragerea la răspundere penală a persoanelor care săvârșesc astfel de fapte.
Împotriva deciziei penale nr.219/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.90/28.01.2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul cu același număr a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond și a dispus iar instanța de apel a menținut condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.184 alin.2 și 4 cod penal, apreciindu-se, înmod eronat că fapta inculpatului prezintă, în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, și aceasta în raport de dispozițiile art.18 ind.1 cod penal.
Se relevă în acest sens că, în raport de circumstanțele în care a fost comisă fapta, respectiv în apropierea unui semafor, pe fondul unei zile foarte ploioase, a schimbării culorii semaforului și frânarea bruscă a autoturismului din fața sa, viteza foarte mică de rulare și avariile minore produse la cele două autoturisme, fapta inculpatului nu prezintă, în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Se susține că, în sensul acestei concluzii este și faptul că, leziunile suferite de către partea vătămată și deci urmările grave produse, s-au datorat poziției incorecte a acesteia și faptului că nu purta centura de siguranță la care s-a adăugat și vârsta acesteia.
De asemenea se face trimitere și la relațiile de rudenie existente între inculpat și partea vătămată, a atitudinii acesteia de a nu solicita condamnarea inculpatului, dar și a comportamentului inculpatului care s-a preocupat de starea de sănătate a mătușii sale, atitudinea sinceră și cooperarea cu organele judiciare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev. de art.385 ind.6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au concluzionat, în mod corect că, fapta inculpatului recurent, prezintă, în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni pentru a cărei sancționare este necesară aplicarea unei pedepse.
Potrivit art.18 ind.1 alin.1 cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită, în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin dispozițiile art.18 ind.1 alin.2 cod penal, sunt stabilite criteriile în raport de care se va aprecia de către instanță, în concret gradul de pericol social, criterii ce trebuie avute în vedere cumulativ.
Lipsa pericolului social concret este deci determinată atât de considerente obiective ce țin de fapta prevăzută de legea penală cât și de considerente de natură subiectivă, ce țin de persoana făptuitorului.
Referitor la persoana făptuitorului, reținem conduita corespunzătoare a acestuia atât anterior cât și ulterior comiterii infracțiunii, interesul activ și efectiv manifestat de inculpat pentru înlăturarea urmărilor faptei sale, respectiv restabilirea stării de sănătate a părții vătămate precum și relațiile de rudenie existente între recurentul inculpat și intimata parte vătămată în considerarea cărora aceasta nu dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Dacă în ceea ce privește considerentele de natură subiectivă s-ar putea aprecia că fapta inculpatului nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, totuși considerentele de natură obiectivă împiedică o asemenea concluzie.
Astfel, tocmai timpul nefavorabil ce a constituit un factor favorizator al comiterii faptei, ar fi impus inculpatului o conduită mai prudentă, atentă și preventivă și nu, astfel cum s-a susținut, un element care să justifice comportamentul inculpatului.
Totodată, apropierea de o intersecție semaforizată impune o prudență și o atenție sporită, existând posibilitatea schimbării culorii semaforului cu consecința luării măsurii de oprire a autovehiculelor într-un interval relativ scurt, aspect ce nu a fost luat în considerare de către inculpat în momentul în care s-a aflat într-un asemenea loc.
Mai mult, prezența și a altor persoane în autoturism, a căror integritate corporală depinde de comportamentul conducătorului auto, de atenția și prudența acestuia, de respectarea tuturor regulilor de circulație, impune ca acesta să manifeste o atitudine mai prudentă, atentă și preventivă pentru a elimina riscul accidentării pasagerilor din autoturism.
Împrejurarea că partea vătămată nu purta centura de siguranță este imputabilă tot inculpatului care trebuia să se asigure că cei din autovehicul poartă centura de siguranță, cu atât mai mult cu cât printre pasageri se afla și o persoană în vârstă, respectiv partea vătămată.
Indiferent de activitatea concretă care a condus la producerea rezultatului, urmările produse constituie un criteriu distinct în aprecierea, în concret a gradului de pericol social al unei fapte și caracterizarea acesteia ca fiind sau nu infracțiune, fiind necesar, conform textului, o atingere minimă a valorii sociale ocrotite prin legea penală, ori, în speță, nu se poate considera, raportat la urmările produse, că s-a adus o atingere minimă acestor valori, urmarea produsă, fiind un criteriu distinct față de împrejurările concrete în care s-a comis fapta.
Astfel, indiferent de poziția subiectivă a părții vătămate față de atingerea gravă adusă integrității sale corporale, fapta comisă de inculpat, din perspectiva acestor urmări nu poate fi caracterizată ca fiind lipsită, în mod vădit de importanță.
că, tocmai gravitatea urmărilor a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a înlăturat, în cazul acestei infracțiuni, posibilitatea părții vătămate de a dispune de proces prin neincluderea acesteia în categoria infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Reținem totodată că, atât prima instanță cât și instanța de apel au avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 cod penal inclusiv gradul de pericol social concret al faptei prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanțiază cât și circumstanțele personale ale inculpatului recurent, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul felului a cuantumului cât și a modalității de executare.
Față de cele reliefate, apreciind criticile formulate ca fiind neîntemeiate și având în vedere că nu au fost identificate elemente care, din oficiu, să conducă la reformarea celor două hotărâri, Curtea, în baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în cuantum de 60 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în comuna, sat P, județul C, împotriva deciziei penale nr.219 din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.90 din data de 28 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 60 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond -
Jud.apel -,
Red.dec.și tehnored. Jud. -/2 ex.
Data: 03.11.2009
Jud.fond.
Jud.apel -;
Red.dec.Jud.-/ 2 ex.
Data:
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Maria
