Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 624/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.624/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 16 OCTOMBRIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Maria Tacea Liviu Heghelegiu
- -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR - - Procuror șef Secția judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul,domiciliat în com. jud.G, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.184 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.166/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (Sentința penală nr.140/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosarul nr-).
La apelul nominal au răspuns: inculpatul-recurent asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.32/2009 din 15.06.2009 și intimata-parte vătămată prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 16.09.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că s-au depus la dosar motive scrise de recurs, după care;
Apărătorii părților și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că decizia pronunțată de Tribunalul Galați și atacată cu recurs, este nelegală și netemeinică, invocând cazul de casare prev.de art.3859pct.18 Cod procedură penală, în sensul că s-a produs o gravă eroare de fapt, iar hotărârea este consecința unei interpretări greșite.
Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză, nu rezultă cu care parte a căruței a fost lovită partea vătămată sau dacă a fost lovită de căruță. Martorii au văzut pe partea vătămată căzută. Invocă disp.art.164-165 din HG nr.139/2006, cele referitoare la depășire prev.de art.45 din OUG nr.195/2002 și art.118 din HG nr.139/2006. Inculpatul merge regulamentar, pe partea dreaptă a direcției de mers, ritmul de mișcare era la pas și fără să se abată, fără să încalce legea circulației pe drumurile publice.
Partea vătămată avea o îmbibație alcoolică de 2,85%o, apropiată de coma etilică, circula în aceeași direcție de mers, pe partea dreaptă, pe șosea încălcând prevederile art.72 alin.4 și art.74 din OUG nr.195/2002, nu circula pe acostament, pe partea și nu prezenta echilibru. Aceasta s-a dezechilibrat după ce a fost depășită de căruță, pentru că nu rezultă din probe cu care parte a fost lovită.
Instanța nu a stabilit corect raportul de cauzalitate și deși constată existența unei anumite conduite în ceea ce privește pe participanții la trafic, ajunge la o concluzie greșită deși inculpatul a respectat regulile de circulație pe drumurile publice.
Consideră că evenimentul rutier nu s-ar fi produs dacă partea vătămată ar fi circulat potrivit prescripțiilor legale referitoare la pietoni, pe stânga.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe.
Apărătorul părții vătămate, avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Consideră că inculpatul este vinovat de fapta reținută, pentru că, deși a văzut pe partea vătămată de la o distanță destul de mare, nu a ocolit- Accidentul s-a produs în fața casei martorei, care a văzu în mod direct cum s-a produs fapta. S-a consemnat în mod greșit că partea vătămată, o femeie în vârstă de 89 ani, avea o alcoolemie de 2,85%o, la orele 22,30, la 5 ore de la accident, o eroare care nu s-a îndreptat. Partea vătămată era o femeie în vârstă, care a muncit toată ziua la câmp și se îndrepta spre casă.
Invocă disp.art.35 alin.1 din OUG nr.195/2002, art.118 alin.1 din HG nr.1931/2006.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat, soluția fiind temeinică și legală. De asemenea, corectă este și soluția privind latura civilă, daunele morale acordate fiind într-un cuantum modic.
Procurorulsusține că recursul inculpatului este nefondat. Decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică.
În mod corect s-a stabilit că inculpatul a lovit pe partea vătămată în timp ce conducea un atelaj. S-au arătat care sunt dispozițiile legale încălcate, s-a stabilit raportul de cauzalitate. Corect s-au înlăturat și apărările inculpatului. Partea vătămată a circulat corect, pe acostament. Pedeapsa a fost corect individualizată.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile avocatului său. Susține că a trecut liniștit cu căruța pe lângă partea vătămată, a văzut-o, a ocolit-o și nu a călcat-o el. Nu era băut.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.140/10.04.2008 a Judecătoriei Tg.B a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal în baza art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Au fost respinse pretențiile părții civile, ca nefondate.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr.1103/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.B a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Ca situație de fapt s-a reținut că la data de 11.07.2007, în jurul orelor 1700, inculpatul, mergând la pas cu căruța trasă de un pe DJ 242 din comuna, jud.G, a lovit-o cu căruța pe partea vătămată, cauzându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare circa 100-110 zile de îngrijiri medicale.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.07.2007, în jurul orelor 1700, inculpatul se deplasa cu căruța trasă de un pe DJ 22 din comuna, jud.
Conform procesului verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor, inculpatul se deplasa pe partea dreaptă a drumului, n direcția sa de mers, iar calul mergea la pas.
Pe aceeași parte a drumului și în aceeași direcție mergea partea vătămată.
Martorele, și l-au văzut atât pe inculpat cât și pe partea vătămată și au declarat că după trecerea inculpatului partea vătămată era căzută la pământ și striga că inculpatul i-a rupt piciorul.
Conform buletinelor de analiză toxicologică partea vătămată avea o cantitate de 2,85 gr alcool la 1000 ml sânge, iar inculpatul nu avea alcool în sânge.
Potrivit certificatului medico-legal nr.1367/31 iulie 2006 partea vătămată a suferit o fractură deschisă tip I 1/3 gambă.
S-a arătat că, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 zile dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități.
S-a reținut că din materialul probator administrat nu rezultă că inculpatul ar fi încălcat dispozițiile legale ori măsurile de prevedere în timp ce se deplasa cu vehiculul cu tracțiune animală, în speță lipsind latura obiectivă a infracțiunii.
Cea care a încălcat regulile impuse participanților la trafic de OUG nr.195/2002 este partea vătămată.
Astfel, conform art.72 alin.1 din OUG nr.195/2002 "pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea a drumului în direcția lor de mers. Când acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea a părții carosabile, în direcția lor de mers."
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede: "pietonii surprinși și accidentați ca urmare nerespectării obligațiilor stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat pre vederile legale privind circulația prin acest sector.
Pentru aceste considerente, instanța l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal în baza disp.art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei din care 5.000 lei cu titlul de daune morale și 5.000 lei daune materiale.
Nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev.de art.998 Cod civil, văzând și disp.art.74 alin.4 din OUG nr.195/2002 instanța a respins pretențiile părții civile ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.B, arătând că în mod greșit a fost achitat inculpatul, în cauză fiind suficiente probe care conduc la vinovăția acestuia, solicitând condamnarea acestuia, obligarea la despăgubiri și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
De asemenea, a declarat apel partea civilă arătând că soluția de achitare este greșită și solicitând sancționarea inculpatului și obligarea acestuia la despăgubiri.
Prin Decizia penală nr.166/24.03.2009, Tribunalul Galația admis ambele apeluri, a desființat sentința penală apelată și, în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 300 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.e Cod penal (fapta din 25.10.2006).
În baza disp.art.81,82 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 1 an.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei către partea civilă cu titlul de daune morale.
A respins celelalte pretenții ale părții civile.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că instanța de fond în mod greșit a apreciat că inculpatul ar fi respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere, în timp ce persoana vătămată este cea care a încălcat regulile impuse participanților la trafic.
Conform art.72 alin.4 din actul normativ invocat, pietonii surprinși și accidentați ca urmare a nerespectării obligațiilor stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acest sector.
Prevederile legale ce trebuie să le respecte conducătorul unui vehicul cu tracțiune animală (ca participant la trafic) sun atât generale, prevăzute de art.35 alin1 din OUG nr.195/2002, cât și speciale, prevăzute de art.164-165 din HG nr.1391/2006, precum și prevederile referitoare la depășire, prevăzute de art.45 din OUG nr.195/2002 și art.118 din HG nr.1391/2996.
În situația de fapt, s-a reținut că inculpatul mergea la pas cu căruța, pe partea dreaptă a sensului de mers, iar pe aceeași parte și în aceeași direcție mergea partea vătămată. În dreptul locuinței martorei, inculpatul a ajuns-o din urmă pe partea vătămată, a încercat să o depășească, manevră ce nu a fost finalizată în condiții de siguranță deoarece a lovit-o pe partea vătămată cu căruța, iar acesta a căzut, suferind o fractură deschisă a gambei stângi.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că locul producerii evenimentului a fost pe acostament (proces-verbal de reconstituire - fila 28 dosar urmărire penală). De asemenea, din declarațiile martorelor (fila 39 dosar urmărire penală), ( fila 43 dosar urmărire penală) și (fila 47 dosar urmărire penală), rezultă că evenimentul s-a produs pe acostament deoarece după eveniment partea vătămată era căzută pe iarbă.
În faza de cercetare judecătorească (fila 33) inculpatul a precizat că a văzut-o pe partea vătămată și a ocolit- În ceea ce privește susținerea că a ocolit-o pe partea vătămată în încercarea de aod epăși, declarația inculpatului este infirmată de depoziția martorei (fila 39 dosar urmărire penală), care a arătat că din urmă venea cu căruța la pas și a văzut când a trecut cu căruța pe lângă, el ținând căruța tot dreaptă, iar la un moment dat a auzit o bufnitură și a văzut-o pe căzută jos la pământ.
În opinia instanței de apel, culpa persoanei vătămate, de a se deplasa pe partea dreaptă în direcția sa de mers, nu are relevanță juridică raportat la accidentul produs, aceasta deplasându-se pe acostament. Nici faptul că partea vătămată a avut o alcoolemie de 2,85%o, nu s-a dovedit că este în raport de cauzalitatea cu consecințele evenimentului rutier, alcoolemia fiind stabilită la 5 ore după comiterea faptei.
În consecință, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului, care prin nerespectarea obligațiilor legale sus menționate, a produs o vătămare corporală gravă a părții vătămate, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare, îngrijiri medicale de 100-110 zile, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravantă, prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv: dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe latură civilă s-a constatat că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin suferințele fizice și psihice îndurate în urma faptei comise de inculpat, prejudiciu ce urmează a fi reparat prin obligarea inculpatului către partea civilă la plata unei sume de bani, cu titlul de daune morale conform art.14 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, însă într-un cuantum mai redus decât pretențiile acesteia.
Împotriva Deciziei penale nr.166/24.03.2009 a Tribunalului Galația declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că inculpatul nu a încălcat niciuna dintre normele care reglementează circulația pe drumurile publice și că accidentul s-a produs datorită culpei exclusive a părții vătămate, care era în stare avansată de ebrietate și care circula pe partea dreaptă a șoselei, încălcând prevederile art.72 alin.4 și art.74 din OUG nr.195/2002.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de inculpatul, Curtea constată că în mod corect instanța de prim control judiciar a reținut culpa acestuia în producerea accidentului de circulație care a avut drept consecință vătămarea corporală gravă a părții civile.
Astfel, din probele administrate în cauză (respectiv din declarațiile martorelor, și, procesul verbal de cercetare la fața locului și raportul de constatare medico-legală), rezultă că la data de 11.07.2007, în timp ce conducea o căruță tractată de un, pe DJ 242, în comuna, inculpatul a depășit pe partea vătămată (care se deplasa pe partea dreaptă a drumului, în aceeași direcție de mers) fără a se asigura că poate efectua această manevră în condiții de siguranță, fapta sa având drept consecință accidentarea părții vătămate, care a suferit o fractură deschisă a gambei stângi, pentru vindecarea căreia au fost necesare 100-110 zile de îngrijiri medicale.
Ca participant la traficul rutier, în calitate de conducător al unui vehicul cu tracțiune animală, inculpatul a încălcat atât prevederile art.118 alin.1 lit.d din HG nr.1391/2006, potrivit cărora era obligat să se asigure că poate efectua manevra de depășire în condiții de siguranță și pentru ceilalți participanți la trafic, cât și dispozițiile art.35 alin.1 din Codul rutier, care prevăd, printre altele, că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.
Împrejurarea că și partea vătămată a avut o culpă în producerea accidentului constând în aceea că se deplasa pe partea dreaptă a drumului, nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului, deoarece, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul, obligațiile fiecărui participant la trafic au un caracter autonom, astfel că ele nu dispar și nu se anulează prin faptul că unul dintre aceștia circulă neregulamentar.
Față de aceste considerente, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpatul prin motivele de recurs.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârii penale recurate, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată motivul care să atragă casarea acestora, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de incul,patul, conform dispozițiilor art38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la 1.04.1932 în com. jud.G, cu același domiciliu, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.166/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (Sentința penală nr.140/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosarul nr-).
În baza disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Tacea Liviu Heghelegiu
Grefier,
I
Red. - 2.11.2009
Tehnored. - 6.11.2009
2 ex
Fond:
Apel: - Fl.
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Maria Tacea Liviu Heghelegiu
