Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 625/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 625/ DOSAR NR-
Ședința publică din 02 octombrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de partea civilă și asiguratorul SC - Reasigurare Astra SA împotriva deciziei penale nr. 126/Ap din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului parte civilă, recurentului asigurator SC - Reasigurare Astra SA, intimatului inculpat A, intimatelor părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență B, Spitalul Clinic de Urgență " Sf. " I, Spitalul Municipal de Urgență R și a intimatei părți responsabile civilmente SC
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar prin serviciul registratură concluzii scrise din partea părții civile.
Întrebat fiind reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate în cauză și pe cale de consecință menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, ca legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 83/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Rupea în dosarul penal nr- s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza art. 184 alin 2 și 4 Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.81,82 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Cu aplicarea art.13 Cod Penal în ceea ce privește aplicarea art.71
Cod PenalÎn temeiul art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod Penal în sensul că dacă în interiorul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune suspendarea condiționată executării pedepsei se va revoca.
În temeiul art.14 al.1,2,3 lit.b și al.5 C.P.P. coroborat cu art.998, 999.civ. raportat la art.53 din Legea 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă SC Reasigurare Astra SA B, cu sediul în B,-, - 101, sector 3 prin Sucursala C, cu sediul în C, jud. C, la plata următoarelor despăgubiri civile:
- suma de 8395 lei ( RON ) părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf." I, cu sediul în I, str. G- nr.2, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea prestațiilor medico sanitare acordate victimei
- suma de 3067,68 lei ( RON ) părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență cu sediul în B, nr.25-27, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea prestațiilor medico sanitare acordate victimei
- suma de 945 lei părții civile Spitalul Municipal de Urgență cu sediul în R, despăgubiri civile reprezentând contravaloarea prestațiilor medico sanitare
- suma de 25.000 lei (RON) părții civile cu titlu de daune morale
- suma de 4962 lei (RON) părții civile cu titlu de daune materiale reprezentând diferențe dintre veniturile din salarii ce le-ar fi realizat în perioada 15.09.2005- septembrie 2008.
Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor civile ale părții civile .
S-a admis excepția invocată de SC 2003 SRL și s-a constatat că nu este parte responsabilă civilmente în prezenta cauză.
S-au respins pretențiile civile ale părților civile formulate împotriva părții responsabile civilmente SC SRL cu sediul în,-, jud. C.
A dispus ca onorariul pentru întocmit de ing, în cuantum de 200 lei achitat din fondurile Tribunalului Brașov să fie inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art.191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 al.1 și 2 C.P.P. a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma de 1500 lei cheltuieli judiciare parțiale efectuate de acesta în limita pretențiilor admise.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: că în data de 14.09.2005 inculpatul aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu conducea autotrenul marca Scania cu nr.de înmatriculare - are se afla atașată semiremorca - aparținând SC 2003 SRL p DN 13 având direcția de deplasare dinspre spre S.
În jurul orelor 8,30 ajungând la Km 76 + 800 neadaptând viteza de deplasare într-o curbă periculoasă semiremorca autotrenului condus de inculpat derapat și pătruns pe contrasens întrând în coliziune cu autocarul marca cu nr.de înmatriculare - condus regulamentar de partea vătămată .
În urma impactului partea vătămată fost transportat la Spitalul Județean cu diagnosticul "fractură cominutivă deschisă tip III gamba . cominutivă pilon tibial stâng. gambă dreaptă". După externare din Spitalul Județean partea vătămată fost internată în Spitalul Județean R jud. N și de asemenea în Spitalul Clinic de Urgență unde fost supus la mai multe intervenții chirurgicale.
Din raportul de constatare medico legală nr.3691/16.02.2006 rezultă faptul că partea vătămată suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 140-150 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată fost încadrat în gradul II de invaliditate conform deciziei asupra capacității de muncă nr.868/10.03.2006 eliberată de Casa Națională de Pensii
Din buletinul de analiză toxicoligică alcoolemie rezultă faptul că nici inculpatul și nici partea vătămată nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice la data producerii accidentului.
Din raportul de expertiză tehnică nr.2904/2006 rezultă faptul că accidentul rutier s- produs prin penetrarea semiremorcii autotrenului condus de inculpatul pe contrasens ca urmare derapării necontrolate datorită unei viteze de rulaj peste viteza critică de derapare.
Impactul între semiremorca autotrenului condus de inculpat și partea laterală autocarului condus de partea vătămată avut loc pe de urcare sens de rulaj autocarului ce rula regulamentar cu viteză de 50 km/h în timp ce autotrenul rula cu viteza de 83 km/
Din conținutul aceluiași raport de expertiză rezultă faptul că impactul dintre cele două autovehicule putea să fie evitat de către inculpatul în condițiile în care ar fi rulat cu viteză de 41 km/ pe sectorul de drum semnalizat cu curbă deosebit de periculoasă și nu cu viteza de 83 km/ cât avea autotrenul în momentul impactului.
În consecință accidentul rutier produs în data de 14.09.2005 și soldat cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate s- produs din culpa exclusivă inculpatului care nu respectat prevederile art.158 lit.c din OUG 195/2002 privind obligația conducătorilor de vehicule să reducă viteza în curbe periculoase sau lipsite de vizibilitate.
În drept, fapta inculpatului de produce un accident rutier ca urmare nerespectării dispozițiilor legale (art.158 lit. din OUG 195/2002 ) soldat cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate care suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 140-150 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4
Cod PenalSub aspectul laturii civile instanța a reținut următoarele:
Acțiunea inculpatului de pătrunde pe contrasens cu semiremorca autotrenului -, fapt care produs avarierea autocarului și vătămarea corporală a părții vătămate, reprezintă fapta cauzatoare de prejudiciu, care duce la angajarea răspunderii civile delictuale.
Întrucât accidentul s- produs la 14.09.2005, conform art.53 din Legea 136/1995, aplicarea asigurării de răspundere civilă obligatorie, nivelul despăgubirilor și limitele de despăgubiri sunt stabilite prin Ordinul Comisiei de supraveghere Asiguraților nr.3108/2004.
Conform Anexei 3 din Norma aprobată prin Ordinul 3108/2004, limita maximă despăgubirilor ce pot fi date de asiguratorul RCA - Astra SA B - Sucursala - pentru accidente produse de unul și același autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului,aplicabile asigurărilor obligatorii RCA. a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul 2005, este de până la 1.000.000.000 lei ( ROL - ) pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei indiferent de nr. persoanelor accidentate ( lit.b ), în caz de vătămări corporale, sau deces, inclusiv pentru prejudiciu fără caracter patrimonial.
Conform art.42 lit. din Ordinul 3108/2004, la stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoane păgubite și asiguratorii RCA în caz de vătămare corporală, se au în vedere și cheltuielile prilejuite de accident, adică și cheltuielile cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, de recuperare, dovedite și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale.
Față de acestea, în baza art.14 al. 1,2,3 lit. instanța va obliga SC Reasigurare Astra SA prin Sucursala la plata sumei de 8395 lei părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " sumei de 3067,68 lei părții civile Spitalul Clinic Județean Urgență B și 945 lei părții civile Spitalul Municipal de Urgență, toate sumele reprezentând despăgubiri civile reprezentând contravaloarea prestațiilor medico sanitare acordate părții vătămate .
În ceea ce privește constituirea de parte civilă părții vătămate instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art.42 din Ordinul 3108/2004, pct.1 lit.a,e și f, în caz de vătămare corporală despăgubirile se stabilesc prin diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și îndemnizația primită din fondurile asigurărilor sociale de stat pe perioada spitalizării și concediului medical, cheltuieli cu îngrijitorii pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificat medical se recomandă acest lucru și daune morale, conform legislației și jurisprudenței din România.
Deși prin contabilă nr.-/21.06.2007 completat, întocmit de către expert reiese că partea vătămată ar fi putut obține venit din salarii suma de 7.779 RON, din care se va scădea 2827 RON, reprezentând pensia încasată în perioada iulie 2006 - septembrie 2007 și 4157,24 RON venit din diurne interne și 28081,38 euro, venit din diurne externe, instanța reține, față de legislația în vigoare, că numai venitul net din salarii ( adică diferența dintre veniturile din salarii pe care le-ar fi obținut partea vătămată și veniturile efectiv obținute din pensia încasată de acesta, reprezintă prejudiciul cert la care poate fi obligat societatea de asigurare.
Din carnetul de muncă al părții vătămate (245-246- vol.II ) riese că acesta fost angajat la SC SRL la data de 01.08.2005 și până la data de 14.03.2006, când fost propus la pensionare, fiind pensionat conform Deciziei -/2006 (246- vol.II ).
Din adresa FN SC SRL (147- vol.I ) reiese că părții vătămate i s- plătit salariu până în 14.03.2006, aspect confirmat și de statele de plată depuse, partea vătămată fiind pensionat conform deciziei -/12.05.2006 (19- 45 și 50-76 - vol. III ).
Pe perioada angajării și până la pensionare, partea vătămată nu beneficiat de concediu medical, astfel cum reiese din adresa nr.1026A /18,06.2008 SC ( 281 - vol.II ) prima pensie fiind încasată de partea vătămată în iulie 2006.
Calculând diferența dintre veniturile nete pe care partea vătămată le- obținut efectiv din salariu și pensie, față de veniturile din salarii pe care le-ar fi obținut în perioada 15.09.2005 -10.09.2008 / dată până la care fost prelungită invaliditatea stabilită prin Decizia nr.868/10.03.2006 (244- vol.II, 48- vol. III ) rezultă 4933 lei RON.
Instanța a avut în vedere salariul plătit părții vătămate conform statelor de plată, în cuantum net de 373 lei lunar. reținut că până în februarie 2006 inclusiv, SC i- achitat integral salariul stabilit, că pentru martie 2006, părții vătămate i se mai cuveneau diferența de 122 lei, că pe lunile aprilie - iunie inclusiv i se cuvenea salariul integral de 373 lei / lună, adică 1370 lei în total, iar din iulie 2006 când început să încaseze pensia, se mai cuveneau, până în 10 septembrie 2008, în total 4933 lei.
La această sumă instanța adunat suma de 28,4 lei contravaloarea certificatului medico legal, rezultând 4962 lei daune materiale pentru partea vătămată.
În ceea ce privește veniturile din diurne interne și externe instanța reține că prejudiciul pretins de partea vătămată nu este cert în ceea ce privește aceste sume.
Se poate observa că expertul contabil calculat sumele pretins a fi fost obținute de partea vătămată pornind de la cele precizate de angajator și având în vedere dispozițiile HG 518/1995 ( 3- vol.II ).
Se poate observa că HG 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, se aplică personalului trimis pentru îndeplinirea misiunilor arătate în art.1 din HG și nu este incidentă în cauză.
În ceea ce privește HG 543/1995 rep. indicată de SC ca bază de calcul, în adresa FN de la fila 147 - vol.I, se poate observa că, conform art.2, pentru salariații din cadrul societăților comerciale la care drepturile salariale se acordă prin negociere, drepturile bănești pe perioada delegării, detașării se stabilesc prin contractele colective sau individuale de muncă.
În contractul individual de muncă al părții vătămate ( 78- 10 vil.II ) nu apar asemenea mențiuni, ci doar un salariu brut lunar de 400 lei.
Mai mult, diurnele se acordă pentru nevoile de cazare și masă ale beneficiarului, ori în lipsa prestării activității în deplasare, ele nu se acordă. Din Contractul individual de muncă al părții vătămate nu reiese că angajatorul i-ar fi plătit diurne interne sau externe nici în condiția prestării activității de șofer și cu atât mai puțin în alte condiții. ( de ex.suspendare permis, incapacitate de muncă etc.).
Pentru ca un prejudiciu patrimonial să dea dreptul victimei de cere repararea este necesar ca prejudiciul să fie cert și nereparat.
Pentru fi cert, existența prejudiciului trebuie să fie sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluat. Deși în cauză, prejudiciul poate fi evaluat, în ceea ce privește veniturile din diurne interne și externe el nu este neîndoielnic, existența acestuia nefiind sigură în lipsa unor stipulații exprese în contractul individual de muncă al părții vătămate.
Față de acestea instanța de fond va înlătura contabilă efectuat în cauză ca nefiind în concordanță cu înscrisurile depuse la dosar, doveditoare în ceea ce privește veniturile părții vătămate.
Prin urmare, instanța admis ca dovedită suma de 4962 lei daune materiale reprezentând venituri nerealizate și va respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor până la 56.000 RON.
În ceea ce privește suma de 3000 lei materiale reprezentând cheltuieli cu tratamentul ambulatoriu postoperatoriu ( asistente - etc.), deși în cauză există dovezi că s- efectuat tratament ambulatoriu, partea vătămată nu depus dovada cheltuielilor efectuate cu factură fiscală, chitanța sau bon fiscal care să le și dovedească, motiv pentru care acestea au fost respinse.
Referitor la sumele de 2000 lei daune materiale - cheltuieli de deplasare și 40.000 lei daune materiale cheltuieli de spitalizare ( medicamente,medici?) și acestea au fost respinse că nedovedite, partea vătămată nedepunând chitanțe sau bonuri fiscale care să facă dovada cheltuielilor atât de deplasare, cât și cele cu cumpărarea unor medicamente sau alte astfel de cheltuieli.
În ceea ce privește cererea părții vătămate de obligare inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata pensiei de 800 euro/lună, instanța de fond a respins- ca neîntemeiată întrucât nici suma nu fost dovedită, iar din copia deciziei asupra capacității de muncă nr.868/10.03.2006 (48 - vol.III ) reiese că termenul pentru revizuire fost 10.09.2008, neexistând dovada prelungirii acestuia.
Declarația martorului care "știe" de la partea vătămată că cheltuit 500 milioane nesusținută de acte doveditoare nu este suficientă în dovedireapretențiilor materiale, declarația martorului pe acest aspect necoroborându-se cu alte probe.
În ceea ce privește daunele morale, solicitate de partea vătămată avându-se în vedere suferințele suportate de partea vătămată instanța reține că pentru compensa această suferință se impune acordarea de daune morale, îmsă în cuantum mai diminuat față de cererea părții civile, astfel instanța reține că suma de 25.000 lei RON va fi de natură să acopere suferința cauzată și va obliga societatea de asigurare la plata acestei sume, urmând să respingă ca neîntemeiate restul pretențiilor reprezentând daune morale.
Întrucât din factura fiscală nr.-/21.07.2005 ( 171- vol. ) reiese că SC SRL vândut SC SRL, autoturismul Scania cu nr. de înmatriculare -, instanța de fond a admis excepția invocată de SC 2003 lipsei calității procesuale de parte responsabilă civilmente și constatat că această societate nu este parte responsabilă civilmente.
Față de dispozițiile art.42 din Ordinul nr.3108/2004 și Anexa 3 din același Ordin, instanța de fond respins pretențiile civile ale părților civile formulate împotriva părții civilmente SC SRL, în cauză fiind obligată la despăgubiri societatea de asigurare.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel partea civilă și asigurătorul - Reasigurare A B, prin Sucursala B criticând hotărârea sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a procesului penal și solicitând reformarea hotărârii în acest sens.
Partea civilă a solicitat desființarea sentinței sub aspectul laturii civile și în rejudecare majorarea despăgubirilor acordate prin obligarea asigurătorului la plata sumelor indicate în constituirea de parte civilă, în special a cheltuielilor efectuate pentru tratamentul medical și diurnele neîncasate. S-a subliniat că aceste prejudicii au fost dovedite prin declarațiile martorilor audiați și respectiv înscrisurile depuse. S-a solicitat majorarea sumelor acordate cu titlul de daune morale, având în vedere prejudiciul ireversibil suferit de partea civilă. În susținerea apelului au fost depuse la dosar înscrisuri, constând în planșe fotografice care reflectă infirmitatea permanentă produsă părții vătămate și acte care dovedesc faptul că societatea la care era angajată partea civilă efectua curse permanente în baza unui program prestabilit.
Asigurătorul a solicitat desființarea sentinței sub aspectul soluției dată în latura civilă și în rejudecare respingerea cererii părții civile privind acordarea daunelor materiale constând în diferența de venituri între sumele pe care le obținea anterior accidentului și cele obținute ulterior. În motivarea apelului s-a arătat că în cererea de constituire ca parte civilă nu au fost indicate prejudicii constând în diferența de venituri.
Prin decizia penală nr.126/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- au fost respinse apelurile declarate de partea civilă și asigurătorul ASIGURARE - REASIGURARE B prin Sucursala B și a fost menținută hotărârea primei instanțe
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că ambele apeluri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Sub aspectul laturii penale sentința nu a fost criticată, soluția dată în ceea ce privește această latură intrând în puterea lucrului judecat.
Nu sunt contestate în apel aspectele ce țin de existența faptei, săvârșirea acesteia de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege și ca urmare dintre elementele răspunderii civile delictuale sunt necontestate existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii și vinovăția inculpatului; de asemenea este în afara controversei existența contractului de răspundere civilă delictuală și deci a obligației asigurătorului de a repara prejudiciul constatat în limitele impuse de lege.
În ceea ce privește critica formulată de asigurător, tribunalul a constatat că este nefondată, având în vedere cererea depusă de partea civilă la fila 90 din primul volum al dosarului de fond în care se arată că solicită "stabilirea unei pensii lunare care să suplinească veniturile de care este lipsit ca urmare a pierderii capacității de muncă, cu precizarea că anterior accidentului a realizat suma de 800 euro lunar, iar în prezent realizează 170 RON lunar". Rezultă fără dubiu din aceste precizări, făcute înainte de primul termen de judecată, că solicitările reprezintă diferența dintre veniturile obținute anterior accidentului și cele obținute ulterior. De asemenea, la dosar mai există o precizare a constituirii de parte civilă, la care asigurătorul nu s-a opus, la fila 145 din primul volum al instanței de fond, unde se arată, între altele că se solicită suma de 56 000 RON daune materiale, reprezentând venituri pe care partea civilă le-ar fi obținut de la locul de muncă de la data accidentului și până la refacerea totală a sănătății.
Tribunalul a constatat că asigurătorul nu contestă existența prejudiciului constând în diferența de venituri și nici cuantumul stabilit de instanța de fond pentru despăgubirile materiale, singura obiecție fiind legată de cadrul procesual în care aceste sume au fost acordate. Cum la dosar există constituirea de parte civilă pentru sumele contestate, constituire realizată cu respectarea art. 15 Cod Procedură Penală, tribunalul reține că această critică este nefondată.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă tribunalul a constatat că instanța de fond a analizat și interpretat corect materialul probator administrat și s-a aplecat asupra fiecărui detaliu al constituirii de parte civilă motivând atât acordarea, cât și respingerea fiecărui capăt de cerere. Tribunalul își însușește considerentele instanței de fond și constată că înscrisurile depuse în apel nu aduc elemente probatorii noi.
Astfel, în ceea ce privește neacordarea daunelor constând în cheltuieli de spitalizare și cheltuieli efectuate cu tratamentul medical ambulatoriu, tribunalul constată că pentru a reține existența acestor daune este necesar să se dovedească prin înscrisuri faptul că s-au efectuat aceste cheltuieli, să se precizeze în ce constă fiecare cheltuială (ex: onorariu medic care își desfășoară activitatea într-un cabinet privat, costul unor medicamente necompensate și prescrise pentru vindecare, etc) și care este cuantumul fiecărei cheltuieli în parte. Declarația unui martor care furnizează informații obținute de la însăși partea civilă nu poate reprezenta o probă certă privind existența și întinderea prejudiciului, întrucât dacă s-ar da relevanță probatorie unei astfel de mărturii s-ar accepta practic posibilitatea ca simpla declarație a părții civile că reprezinte temeiul obligării la despăgubiri.
În ceea ce privește neacordarea diurnelor de care ar fi beneficiat partea civilă dacă ar fi lucrat în continuare, tribunalul nu contestă faptul că partea civilă ar fi efectuat cursele regulate la termenele și pe traseele menționate în documentele firmei la care a fost angajat, cu consecința încasării diurnelor aferente, însă aceste diurne nu au natura unor venituri salariale, ci reprezintă contravaloarea cheltuielilor de masă și cazare pe care persoana care se află în deplasare le efectuează. Așa cum a arătat și instanța de fond aceste cheltuieli sunt decontate numai în măsura în care sunt efectuate (diurna reprezintă o decontare evaluată anticipat a acestor cheltuieli, strict legate de prestarea activității în condițiile care justifică acordarea diurnei). Prin urmare neefectuarea cursei și implicit a cheltuielilor suplimentare de masă și cazare atrage neacordarea diurnei. Neîncasarea acestor sume nu are, deci, semnificația unui prejudiciu suferit de persoana care nu a efectuat cursa.
Instanța de fond a evaluat corect și cuantumul daunelor morale acordate în raport cu suferința îndurată de partea civilă, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, natura leziunilor produse și vârsta inculpatului. Este adevărat că prejudiciul nepatrimonial produs este unul însemnat și este firesc ca partea civilă să-i acorde semnificații de o anvergură mai mare decât un observator obiectiv; repararea unui astfel de prejudiciu prin echivalent bănesc nu trebuie, însă, să aibă efectul unei îmbogățiri fără justă cauză și instanța constată, prin raportare la practica în acest domeniu că suma stabilită în sentința atacată reprezintă o reparație echitabilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, partea civilă și asiguratorul Reasigurare B prin Sucursala
Recursurile nu au fost motivate în scris conform art. 385/10 Cod procedură penală iar recurenții nu au depus motivele de recurs nici printr-un memoriu separat, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Partea civilă a depus însă concluzii scrise solicitând casarea deciziei recurate iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se majoreze cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat asigurătorul de către prima instanță; nu a fost indicat însă nici un caz de casare dintre cele prevăzute la art. 385/9 Cod procedură penală.
În concluziile scrise formulate s-a arătat că în mod nejustificat Judecătoria Rupeaa înlăturat concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, expertiză care a evidențiat în mod legal și temeinic veniturile pe care le-ar fi obținut începând cu data de 14.09.2005 și până la 30.09.2007 și care dacă ar fi fost luată în considerare ar fi condus la majorarea despăgubirilor civile care i s-au acordat. De asemenea, s-a arătat în concluziile scrise formulate că daunele morale care i-au fost acordate au fost stabilite într-un cuantum foarte redus, chiar ridicol față de suferințele prin care a trecut în decursul celor10 operații; în urma accidentului a cărei victimă a fost a rămas cu deficiențe severe ale stării de sănătate și sechele, i-a fost diminuată capacitatea de muncă, având șanse reduse de a se reintegra în ciclul firesc al vieții, condiții în care se impune majorarea cuantumului acestor despăgubiri și obligarea asiguratorului la plata sumelor de 50.000 lei daune morale, 7.779 lei venituri din salarii, aferente perioadei 14.09.2005-30.09.2007, 4157,24 lei venituri realizate din diurne interne, 28.081,38 euro venituri realizate din diurne externe, ultimele două sunt aferente, de asemenea perioadei 14.09.2005-30.09.2007
În drept. Au fost invocate de către partea civilă dispozițiile art. 385/1 și urm. Cod procedură penală.
Analizând decizia penală nr. 126/A/27.04.2009 a Tribunalului Brașov prin prisma dispozițiilor art. 385/10 alin 2 raportat la art. 385/9 alin 3 Cod procedură penală, instanța de recurs constată că recursurile formulate de partea civilă și asigurătorul Reasigurare B prin Sucursala B sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de apel, unde instanța de apel examinează, în limitele devoluției, întreaga cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, nefiind limitată la temeiurile invocate și la cererile formulate de apelant, potrivit art. 385/6 alin 2 instanța de recurs examinează cauza în limitele cazurilor de casare prevăzute în art. 385/9. Condiționarea admiterii recursului de încadrarea criticilor aduse de recurent hotărârii recurate într-unul din cele 21 de cazuri de casare, face ca în recurs să nu fie luate în considerare orice lipsuri ale hotărârii atacate, ci numai acelea pentru care legea înțelege să intervină casarea hotărârii și rejudecarea cauzei. Din acest punct de vedere, recursul un caracter restrictiv în eliminarea tuturor erorilor de fapt și de drept, spre deosebire de apel și se justifică prin aceea că este a doua cale de atac ordinară ce se exercită în aceeași cauză. Un element restrictiv constă și în obligația recurentului de a formula motive de recurs, încadrate în cazurile de casare, pe care trebuie să le prezinte la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Chiar și atunci când instanța de recurs are dreptul să ia în considerare din oficiu un caz de casare, se aplică aceste limite de casare, întrucât numai o parte din cele 21 de cazuri de casare pot fi luate în considerare din inițiativa instanței(art. 385/9 alin 2).
Analizând memoriul depus la dosar de recurentul parte civilă în susținerea căii de atac exercitate, instanța de recurs constată că nu este indicat expres cazul de casare pe care se întemeiază recursul iar el nu rezultă nici din conținutul memoriului; de asemenea verificând recursul prin prisma cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu de către instanța de recurs se constată că nici unul dintre cazurile de casare înscrise în mod limitativ în art. 385/9 Cod procedură penală nu este incident în cauză nici în ceea ce privește recursul asigurătorului și nici în ceea ce privește recursul părții civile, întrucât reducerea sau majorarea despăgubirilor civile acordate de către primele două instanță, scapă cenzurii în recurs, nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 neconferind o astfel de posibilitate instanței de recurs; ori raportat la această împrejurare ambele recursuri promovate în cauză apar ca nefondate.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de partea civilă și asigurătorul Reasigurare B prin Sucursala B împotriva deciziei penale nr. 126/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- pe care o va menține.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții să plătească statului câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă și asigurătorul Reasigurare împotriva Deciziei penale nr. 126/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă recurenții să plătească statului câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 2.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./23.10.2009
Dact./26.10.2099
2 exemplare,Jud apel/ - /,Jud fond/
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean
