Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 638/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 638/
Ședința publică din data de 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 138 din 27 mai 2008 Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpații, domiciliat în comuna, județul și, domiciliat în comuna, județul N, fără forme legale în comuna, Județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 07 2008, apoi la data de 10 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului constată în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 252/2008 a Judecătoriei Brăila, în baza art. 184 al. 2 și 4.Cod Penal s-a dispus condamnarea inculpaților și la HG câte 2 ani închisoare fiecare.
În baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82.Cod Penal și s-a atras inculpaților atenția asupra prevederilor art. 83.Cod Penal
Au fost interzise inculpaților drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a-c pe Cod Penal durata prevăzută de art. 71.Cod Penal, iar în baza art. 71 pct. 5.Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Au fost obligați inculpații în solidar, iar inculpatul în solidar și cu asigurătorul SC SA -Reasigurare B la 1500 lei despăgubiri civile și 1000 lei daune morale către partea civilă, 2800 lei către Spitalul Județean B și 161 lei către Serviciul de Ambulanță
S-a constatat că SC B nu are calitate procesuală în cauză.
Au fost obligați inculpații în solidar, iar inculpatul în solidar și cu asigurătorul la 300 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Au fost obligați inculpații la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în data de 15.12.2005, în jurul orelor 18,15, pe DJ 212 în apropiere de comuna s-a produs o coliziune între autoturismul marca 1304 cu nr. de înmatriculare - condus de către inculpatul și atelajul hipo condus de către inculpatul încărcat cu paie de soia.
De menționat este faptul că în atelajul hipo, peste paiele de soia se afla victima, lângă inculpatul.
Inculpații și partea vătămată au fost testați cu aparatul, dar rezultatul a fost negativ.
Pentru partea vătămată aparatul a indicat 0,33mg/l alcool pur în aerul expirat.
Potrivit raportului de constatare medico-legala din data de 7 feb.2006 al părții vătămate rezulta ca aceasta a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin proiectare în cadrul unui accident rutier si ca cestea pot data din data de 15 dec.2005 iar pentru vindecare au necesitat în prima faza 50-55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, în caz de evoluție favorabilă.
Leziunile nu au pus în primejdie viata victimei filele 26, 27.
Dar din relațiile primite la data de 2.06.2006 de la Serviciul de Medicina Legala B, rezulta fără echivoc faptul că în urma reexaminării victimei, a fost necesara timpului acordat inițial cu încă 30 zile, totalizând un număr de 80-85 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, fila 18.
Potrivit declarației părții vătămate, rezultă faptul ca atelajul era condus de către inculpatul și că era echipat cu număr de ordine și stopuri reflectorizante pe spate.
Partea vătămată avea în mână o lanterna si pe care o aprindea când veneau mașini din spate fila 20.
La un moment dat, în timp ce se deplasau cu căruța, din față a venit un autoturism care a schimbat faza lungă de mers cu cea scurtă.
Totodată din spate venea alt autoturism care a încercat să depășească atelajul, dar nu a mai putut și a intrat în partea din spate a acestuia.
Urmare coliziunii produse, victima a fost aruncată din căruța, accidentându-se.
La rândul său, inculpatul, conducătorul autoturismului implicat în accident, a precizat printre altele, că atelajul hipo condus de către inculpatul nu era semnalizat în nici un fel, dar inculpatul a precizat ca îi dăduse părții vătămate o brichetă cu un led pentru a semnaliza pe cei ce se apropiau de căruța și că drumul de la Trei spre, după curba din zona stațiunii, era drept pe o distanță de 1,5 km fila 38.
În cauza s-a dispus efectuarea si a unei expertize tehnice si din care rezulta următoarele:
- Autoutilitara cu nr. de înmatriculare -, condusa de către inculpatul și atelajul hipo condus de către inculpatul, în momentul impactului erau în mișcare deplasându-se cu o viteza de 6- 7 km / Autoutilitara se deplasa atât înainte de momentul impactului cât și în timpul impactului cu o viteza de 41 km/.
- Locul se impact dintre mașina și atelajul hipo a fost pe partea carosabilă de DJ 212, pe sensul de deplasare a acestora, spre comuna la o distanță de 7 din partea din spate a autoutilitarei oprită după impact, spre DE 577.
- În condițiile concrete în care a avut loc accidentul, atelajul hipo nesemnalizat, pe timp de noapte, orbirea temporară a conducătorului autoutilarei de către autovehiculul care circula din sens invers, atelajul nu putea fi observat de către conducătorul autoutilitarei decât de la o distanță de 10.
- Conducătorul autoutilitarei a procedat bine când, imediat ce autovehiculul care venea din sens opus a trecut cu iluminatul pe faza de drum, a acționat sistemul de frânare pentru a opri, fără a observa atelajul.
Expertul mai arată că pentru oprirea autoutilitarei prin frânare la viteza de 41 km/ era necesar un spațiu de frânare S/tf=24,50 m, singura manevra ce putea fi efectuata pentru evitarea accidentului.
Deoarece spațiul de 10 avut la dispoziție de inculpatul a fost mult mai mic decât spațiul de 24,50 necesar opririi prin frânare a mașinii, rezultă că în condițiile concrete în care a avut loc accidentul, acesta nu putea fi evitat de către inculpatul, conducătorul autoutilitarei cu nr. de înmatriculare -.
Accidentul putea fi evitat daca atelajul hipo era echipat cu surse de iluminat pentru a circula pe drumurile publice pe timp de noapte, fapt ce face ca prezenta acestuia pe partea carosabila să poată fi observata de la o distanță de peste 500, spațiu suficient pentru ca mașina în trafic de mers să poată fi oprită prin frânare până la locul de impact.
Totodată, potrivit suplimentului la Raportul de expertiză tehnică, rezultă următoarea stare de fapt:
- Obligațiile conducătorilor de autovehicule, pe timp de noapte sunt stabilite prin OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și prin Regulamentul de aplicare a Ordonanței.
Potrivit art. 143 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, obligațiile conducătorilor de autovehicule privind folosirea instalației de iluminare a vehiculelor pe timp de noapte și alte condiții în care vizibilitatea este redusă, iar potrivit art. 143 al.2 din același act normativ, se da obligația conducătorilor de vehicule, la întâlnirea cu alte vehicule:"La apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligați ca de la o distanță de cel puțin 200 să folosească luminile de întâlnire, concomitent cu reducerea vitezei"
În fine, expertul concluzionează că conducătorul autoutilitarei, inculpatul a respectat întocmai normele legale sus menționate privind manevrarea autovehiculului și folosirea instalației de iluminat, la apropierea autovehiculelor care circulau din sens opus.
Cât privește pe inculpatul, conducătorul atelajului hipo, potrivit art. 65 din 195/2002 și Regulamentului de aplicare a acesteia, prin art. 202 se stipulează obligațiile ce revin vehiculelor cu tracțiune animală de a circula pe drumurile publice.
Astfel, la art. 202 lit. d se arată următoarele:"Se interzice conducătorului vehiculului cu tracțiune animală să circule pe timp de noapte sau când vizibilitatea este redusă fără ca vehiculul să aibă în față un dispozitiv cu lumina albă sau galbenă și în spate un dispozitiv cu lumina roșie amplasat pe partea laterală stânga ori un dispozitiv cu lumina vizibilă din ambele părți"
Ori, vehiculul cu tracțiune animală condus de către inculpat, la data și ora accidentului, nu era semnalizat potrivit legii, neavând nici un fel de semnalizare, deci nu era semnalizat corespunzător pentru a circula noaptea pe drumurile publice, încălcând astfel prevederile art. 65 al.3 din OUG 195/2002 si art.202 din Regulament.
Părțile nu au avut obiecțiuni la raportul și suplimentul de expertiză tehnică.
Cu toate acestea, chiar dacă expertul a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, avându-se în vedere împrejurările producerii coliziunii, instanța de fond a considerat că în speță este vorba de o culpă comună a celor doi inculpați.
S-a motivat aceasta prin faptul că inculpatul nu a respectat art. 48 din OUG 195/2002 în care se arată faptul că "Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteza și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată evita orice manevră în condiții de siguranță"
Aceasta înseamnă că pe timpul circulației pe drumurile publice conducătorul auto este obligat sa adapteze viteza la condițiile de trafic și de vizibilitate, în așa fel încât să aibă permanent controlul autovehiculului și să fie în măsură să evite orice pericol. Deci este obligatorie reducerea vitezei până la limita evitării oricărui pericol și care să asigure prevenirea accidentelor atunci când, noaptea, vizibilitatea conducătorului auto este redusă ori împiedicată de faza lungă, orbitoare a autovehiculului care circula din sens opus.
Ori, în speța de față inculpatul a nesocotit obligațiile ce-i reveneau din dispozițiile legale sus menționate și drept consecință a conduitei sale culpabile și-a asumat riscul producerii unui accident care, în condițiile date era previzibil.
La cele sus menționate, trebuie adăugat și faptul că avându-se în vedere volumul paielor de soia din atelajul celuilalt inculpat, aceasta făcea ca el sa poată fi văzut din timp.
Dar o culpă trebuie reținută și în sarcina părții vătămate care nu trebuia să stea în căruță deasupra paielor de soia, cu atât mai mult cu cât aceasta avea o alcoolemie de 0,33 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 32).
La interogatoriile luate, filele 58, 59 dosar, inculpații nu recunosc comiterea infracțiunii ce face obiectul judecății de față potrivit art. 317
C.P.P.Inculpatul confirmă într-adevăr faptul că partea vătămată semnaliza atelajul cu o brichetă. Nu este de acord cu despăgubirea părții vătămate.
Inculpatul arată faptul că din sens opus venea o altă mașină și fiind orbit de către aceasta, a avut loc impactul cu căruța. A acționat sistemul de frânare. Nu circula cu viteza, iar carosabilul era uscat. S-a aflat la o distanță de 7 de căruța. Nu se considera vinovat de comiterea faptei.
Partea vătămată, fila 60 dosar, audiată fiind în ședința publică, precizează printre altele faptul că semnaliza căruța cu o brichetă, iar în momentul impactului a fost proiectat la o distanta de 9 . Precizează faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei daune materiale reprezentând contravaloarea medicamentelor necesare însănătoșirii, transportul la spital la control și retur și alte cheltuieli legate de vindecarea sa și 3000 lei daune morale reprezentând suferința sa fizică și psihică îndurată prin spitale și după aceea.
Potrivit adresei existente la dosar fila 16, Spitalul Județean B se constituie parte civilă în cauza cu suma de 2800 lei cheltuieli de spitalizare.
Sub alt aspect, potrivit adresei de răspuns existentă la dosar fila 35, SC SRL B precizează faptul că inculpatul nu are contract de munca cu această societate, iar deplasarea la data faptei nu s-a făcut în interes de serviciu și că administratorul acestei societăți a împrumutat autoturismul implicat în accident inculpatului.
Totodată trebuie precizat și faptul că inculpatul potrivit actului depus la dosar are contract de asigurare pentru răspundere civilă auto la SC Reasigurare SA B, motiv pentru care în mod legal și în baza Legii de asigurare nr. 136/1995 s-a dispus introducerea în cauză a acesteia ca asigurator.
Potrivit adresei de răspuns existentă la dosar, Serviciul Județean de Ambulanta B s-a constituit parte civilă în cauza cu suma de 161,00 lei.
În cauză, și la solicitarea părții vătămate prin apărător s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale fila 73 dosar.
Potrivit concluziilor comisiei de investigare, partea vătămată prezintă fractură pertrohanteriana complexă femur drept, operată, consolidată. restanta femur drept. Calus osos hipertrofic femur drept. Discopatie lombară. esențială. profundă ambelă membre inferioare. Insuficiență venoasa cronică severă.
Expertiza mai concluzionează și faptul ca urmare a leziunilor suferite cel în cauza nu prezintă infirmități.
Dar victima accidentului necesită în continuare intervenție chirurgicală în vederea extragerii materialului de osteosinteză.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpaților sunt dovedite cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexa filele 6-10, schița de la locul accidentului fila 11, planșa foto a acesteia fila 13-16, rapoartele de constatare medico-legale ale părții vătămate filele 26-28, raportul de expertiza tehnică judiciară filele 48-55, raportul de expertiză medico-legală reactualizată și depozițiile martorului.
Cât privește latura civila a cauzei, și în dovedirea pretențiilor civile ale părții vătămate s-a propus de către aceasta ca probă, audierea de martori cunoscători ai situației de fapt.
În acest sens, audiat fiind, martorul arată faptul că după accident victima a fost internată în spital în două rânduri, unde a stat aprox. 2-3 luni și a avut nevoie de însoțitor. De la externare și până în prezent, partea vătămată are nevoie de o îngrijire specială în sensul că nu se poate îngriji singur, este ajutat și de soție. Nu mai poate munci în gospodărie și nici la câmp, fiind nevoit să plătească oameni cu ziua în acest sens. Și în prezent acuză dureri și nu este refăcut. Are nevoie de o nouă intervenție chirurgicală. De la accident și până în prezent a cheltuit în total cu oamenii care îl ajută la muncile aprox.1500 lei, inclusiv medicamentele și hrana necesară însănătoșirii
Aceeași stare de fapt rezultă și din depoziția martorului, care în plus martorul mai arată faptul că după ce și-a vândut animalele din curte pentru a-și procura bani s-a împrumutat și la acesta cu vreo 1000 lei pentru că nu mai avea bani întrucât i-a cheltuit pe medicamente. Partea vătămată este sub regim alimentar și consumă alimente deosebite care îl costă. În acest sens are și un prospect medical.
În prezent victima acuză dureri la picior, are dureri mari și urmează să-i facă o altă operație pentru a-i scoate schija metalică.
În fine, martorul concluzionează faptul ca în doi ani și ceva de zile de la accident victima a cheltuit pe medicamente și alimente plus transportul de acasă și la spital și retur în jur de 1500 lei.
În drept, fapta inculpatului de a conduce în seara zilei de 15.dec.2005 pe DJ 212 cu autoutilitara 1304 cu nr. -, în jurul orelor 18,00 și de a nu adapta viteza la condițiile de trafic si de vizibilitate, fapt ce a condus la coliziunea cu atelajul hipo condus da către inculpatul HG, urmată de accidentarea părții vătămate ce a suferit leziuni pentru a căror însănătoșire au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale, realizează conținutul juridic al infracțiunii de vătămare corporală din culpa prevazută de art. 184 al. 2,4
Fapta inculpatului de a circula în seara zilei de 15.dec.2005 pe DJ 212 cu un atelaj hipo încărcat cu paie soia, neechipat cu surse de iluminat, fapt ce a îngreunat observarea acestuia și implicit accidentarea părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.2,4
Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția autorilor au fost dovedite, instanța de fond a dispus condamnarea acestora proporțional gradului de pericol social al faptei comise și periculozității acestora.
La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 respectiv gradul de pericol social generic și concret al faptei comise și care comparativ cu alt gen de infracțiuni sub aspectul laturii sale subiective fiind o infracțiune din culpă prezintă o periculozitate mai redusă, împrejurările și modul de comitere al faptei, obiectul juridic lezat, și rezultatul socialmente periculos produs.
Totodată s-au avut în vedere și împrejurările referitoare la persoana inculpaților care deși nu au recunoscut comiterea faptei sunt infractori primari, fiind la primul incident cu legea penală și nivelul lor redus de pregătire intelectuală.
Față de cele sus menționate, instanța și-a format convingerea că scopul legal al pedepsei prevăzut de art. 52 - reeducarea infractorului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni - se va realiza în persoana celor doi inculpați prin condamnarea acestora la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
La aplicarea suspendării condiționate, ca mijloc de individualizare a pedepselor s-au mai avut în vedere pe lângă cele sus menționate și vârsta relativ tânără a celor doi inculpați - 36 respectiv, 38 de ani, căsătoriți, cu o bună conduită în familie și societate și cu toți membrii comunității, forma de vinovăție a acestora respectiv culpa și nu intenția chiar și ea indirectă, dar și consecințele ce decurg în caz de nerespectare a condițiilor impuse de această instituție fundamentală a dreptului penal material.
Dar de menționat este și faptul că la dozarea pedepselor s-au mai avut în vedere consecințele faptei lor în mod concret, leziunile produse victimei, numărul de zile necesar de îngrijiri medicale, faptul că deși nu a rămas infirmă a necesitat două intervenții chirurgicale.
Sub aspectul acțiunii civile, accesorie acțiunii penale și pentru cele arătate mai sus, în considerentele prezentei hotărâri este de necontestat faptul că prin acțiunea materiala culpabilă exercitată asupra victimei accidentului, aceasta a produs o profundă suferință și traumă atât fizica cât și psihică în intelectul victimei accidentului, de aceea acordarea de daune morale acordate acesteia au fost analizate cu toata atenția. S-au avut în vedere pe aceasta cale numărul mare de îngrijiri medicale necesare însănătoșirii, urmările faptei concretizate în leziunile produse, continua sa suferință fizică și psihică, faptul că după o prima intervenție chirurgicală este necesara o noua intervenție.
Teoretic vorbind, acest prejudiciu nepatrimonial denumit și daună morală, constă printre altele în atingerea valorilor ce definesc personalitatea umană și se refera la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea sa corporală, sensibilitatea fizică și psihică, sentimentele de afecțiune și, etc.
Sunt asemenea prejudicii cele care rezultă din vătămarea integrității corporale sau sănătății și care constau după cum s-a mai precizat din durerile fizice cauzate prin lovituri, sau răniri și durerile psihice provocate de asemenea fapte.
Acestea sunt argumentele care au format convingerea instanței ca în cauza dată asemenea daune morale se impun în mod corect într-un cuantum mai ridicat, dar nu în cuantumul solicitat de către partea vătămată.
Împotriva sentinței penale nr. 252/15.02.2008 a Judecătoriei Brăila au declarat apel, în termen legal inculpații și și partea civilă.
Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul și deși avea termen în cunoștință nu s-a prezentat la termenul din 27 mai 2008 pentru a-și susține oral motivele de apel.
Inculpatul a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate. A susținut că instanța de fond a dat o interpretare greșită probelor de la dosar și ca urmare a pronunțat o sentință de condamnare, deși acesta nu se face vinovat de producerea evenimentului și deci, nici de vătămarea corporală a părții vătămate.
În evenimentele rutiere, expertizele tehnice auto sunt cele care determină științific mecanismul producerii accidentului, regulile încălcate care au avut ca efect accidentul și de către cine, legătura de cauzalitate dintre conduita culpabilă în circulația pe drumul public și efectul vătămător, ori, în acest caz, proba științifică a evidențiat lipsa totală de vinovăție - desigur în plan tehnic - a sa.
Astfel, s-a stabilit că pe un tronson de drum unde viteza legal admisă era de 90 km/, inculpatul circula cu 41 km/, deci cu mult sub viteza legal admisă.
"În condițiile concrete în care a avut loc accidentul, atelajul hipo nesemnalizat, pe timp de noapte, orbirea temporară a conducătorului autoutilitarei de către autovehiculul care circula din sens invers, atelajul nu putea fi observat de către conducătorul autoutilitarei decât de la o distanță de 10.
Conducătorul autoutilitarei bine a procedat când, imediat ce autovehiculul care venea din sens opus a trecut cu iluminatul pe faza de drum, a acționat sistemul de frânare pentru a se opri, fără să observe atelajul.
Pentru oprirea autoutilitarei prin frânare la viteza de 41 km/, era necesar un spațiu de frânare,50 m, singura manevră ce putea fi efectuată pentru evitarea accidentului.
Deoarece spațiul de 10 avut la dispoziție de conducătorul autoutilitarei, a fost cu mult mai mic decât spațiul de 24,50 necesar opririi prin frânare a autoutilitarei, rezultă că în condițiile concrete în care a avut loc accidentul acesta nu putea fi evitat de către conducătorul autoutilitarei cu numărul de înmatriculare -,.
Accidentul putea fi evitat dacă atelajul hipo era echipat cu surse de iluminat pentru a circula pe drumurile publice pe timp de noapte, fapt ce făcea ca prezența acestuia pe partea carosabilă să poată fi observată de la o distanță de peste 50, spațiu suficient pentru ca autoutilitara să poată fi oprită prin frânare până la locul de impact".
Din suplimentul la Raportul de expertiză tehnică auto, rezultă:
"Deoarece conducătorul auto a respectat prevederile legale privind manevrarea autovehiculului și folosirea instalației de iluminat la apropierea autovehiculelor care circulă din sens opus, rezultă că nu a încălcat nicio prevedere legală".
În schimb, atât concluziile Raportului de expertiză cât și ale suplimentului la Raportul de expertiză tehnică auto, se menționează în concret încălcărilor la regimul normelor de circulație rutieră pe care le-a comis inculpatul și care au condus la producerea evenimentului vătămător, culpa revenind exclusiv conducătorului atelajului hip,.
Instanța de fond îl culpabilizează greșit pe inculpatul, reținând că acesta ar fi încălcat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002.
În cazul de față, determinantă în producerea accidentului nu a fost viteza cu care circula autoutilitara condusă de către inculpatul, ci prezența atelajului hipo pe timp de noapte nesemnalizat și neiluminat, pe șosea.
Pe acel tronson de drum nu există nicio limitare de viteză, viteza maximă admisă fiind de 90 km/. Ori, inculpatul circula cu o viteză de 41km/h, cu mult sub viteza legal admisă.
Nu viteza cu care circula el a declanșat starea de pericol, ci așa cum s-a menționat mai sus, prezența celuilalt inculpat cu căruța nesemnalizată și neiluminată, pe timp de noapte.
Art. 48 din Legea nr. 49/2006 (fostă OUG nr. 195/2002) și-ar fi găsit aplicațiunea în ce-l privește pe inculpatul, dacă atelajul ar fi fost corect iluminat și semnalizat, sau pe tronsonul respectiv pe drum ar fi fost restricție de viteză, ceea ce nu a fost, iar ar fi produs accidentul în aceste condiții.
Ori, în acest caz concret, instanța de fond în mod greșit a trecut peste probele de la dosar, a interpretat greșit normele legale în materie și l-a condamnat pe inculpatul.
Partea civilă a criticat sentința sub aspectul cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri.
În motivarea apelului său partea civilă a arătat că sumele acordate sunt prea mici în raport cu probele administrate și cu suferința suportată de acesta.
Prin decizia penală nr. 138/27.05.2008 a Tribunalului Brăila, apelurile declarate de inculpatul, inculpatul și partea civilă au fost admise, s-a desființat sentința penală nr. 252/15.02.2008 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod proc. penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, respectiv, pe o durată de 2 ani și 6 luni.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2.800 lei către Spitalul Județean de urgență B, suma de 161 lei către Serviciul de Ambulanță B, suma de 2.000 lei cu titlul de daune materiale și suma de 1000 lei cu titlul de daune morale părții civile.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt, printr-o interpretare greșită a probelor administrate și a dispozițiilor legale a dispus condamnarea inculpatului.
Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză și în special concluziile raportului de expertiză rezultă clar că inculpatul nu a încălcat nicio dispoziție legală și că producerea accidentului s-a datorat numai faptului că inculpatul a circulat pe drumurile publice cu un vehicul nesemnalizat corespunzător, precum și a părții vătămate care, aflat sub influența băuturilor alcoolice, se deplasa în căruța încărcată cu paie de soia.
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, reținând, în mod eronat că acesta ar fi încălcat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 48 din OUG nr. 195/2002 "conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță".
Analizând aceste dispoziții, raportat la situația de fapt din cauză, tribunalul a reținut, pe de o parte, că inculpatul nu a efectuat vreo "manevră" în sensul celor prevăzute în art. 54 secțiunea 6 din Lege, privind reguli referitoare la manevre potrivit cărora "conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de sens, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic".
Pe de altă parte nici regimul legal de viteză nu a fost încălcat.
Astfel, în speță, sunt incidente două dispoziții legale referitoare la regimul de viteză, respectiv prevederile 49 pct. 4 lit. c care precizează că limita maximă de viteză în afara localităților pe categoria de drumuri din cauză este de 90km/h, iar inculpatul care circula în afara localității se deplasa cu o viteză cu mult sub această limită și dispozițiile art. 123 lit. j din HG nr. 1391/2006 potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/ în localități sau 50 km/ în afara localităților când vizibilitatea este sub 100 în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente. Cum inculpatul se deplasa cu o viteză de 41 km/, în afara localității, potrivit raportului de expertiză, tribunalul a constatat că nici această limită de 50 km/ nu a fost depășită, motiv pentru care a dispus achitarea acestuia.
Referitor la inculpatul, reținând existența infracțiunii și vinovăția acestuia, tribunalul având în vedere, împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, circumstanțele personale ale inculpatului și conduita acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, inculpatul aflându-se la primul impact cu legea penală, va aplica acestuia o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, cu respectarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă tribunalul a constatat că acesta este numai în parte întemeiat.
Astfel, din analiza tuturor probelor și verificarea sumelor cuprinse în actele de la dosar, tribunalul a constatat că cuantumul pretențiilor civile este dovedit până la suma de 2000 lei față de 1000 lei cât a acordat instanța de fond.
Referitor la despăgubirile pentru daune morale tribunalul a reținut că la acordarea acestora trebuia să se aibă în vedere ca prin acestea să se realizeze o justă reparație în raport cu suferința creată părții vătămate și cu gradul de implicare a părților în evenimentul prejudiciabil, aceste despăgubiri având un caracter reparatoriu (de dezdăunare) a părții vătămate și nu de îmbogățire a acesteia, elemente avute în vedere de instanța de fond care a acordat 1000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Împotriva deciziei penale nr. 138/27.05.2008 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs, în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, criticând-o pe motive de nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea in fracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Consideră că decizia pronunțată este nelegală sub acest aspect întrucât, chiar dacă la dosarul cauzei există o probă științifică, respectiv expertiza tehnică efectuată în cursul urmăriri penale, și care nu a fost avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată, trimiterea în judecată bazându-se pe alte probe decât concluziile expertizei, probele administrate au dovedit concluzia parchetului, așa cum de altfel a constatat și prima instanță, privind vinovăția și a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii deduse judecății.
Într-adevăr, este o vinovăție concurentă cu cea a inculpatului, dar într-o mai mică măsură, proporția fiind covârșitoare în ceea ce îl privește pe inculpatul și mai mică în ceea ce îl privește pe inculpatul. Susține că vinovăția este covârșitoare în ceea ce îl privește pe inculpatul HG, deoarece acesta se deplasa pe drum public noaptea fără ca acel atelaj să fie semnalizat sau dacă era semnalizat, așa cum susține acesta, deși nu rezultă de nicăieri, încărcătura care o avea în căruță acoperea acel sistem de semnalizare.
Apreciază că vinovăția inculpatului constă în încălcarea dispozițiilor art. 48 din OUG 195/2002, vinovăție sub forma culpei, deoarece în calitate de conducător auto, era obligat să adapteze viteza autoturismului la condițiile de trafic și vizibilitate, astfel încât să aibă permanent controlul autoturismului și să fie în măsură să evite orice pericol.
Faptul că s-au încălcat aceste dispoziții rezultă și din declarația dată de către inculpat în cursul urmăririi penale. Astfel, inculpatul precizează că în timp ce conducea autoturismul pe DJ 212 din sens opus venea un autoturism cu faza lungă, la fel conducea și el, cu faza lungă, concomitent a schimbat și el și șoferul care venea din sens opus în faza scurtă, totuși la un moment dat acel autoturism a schimbat din nou în faza lungă, moment în care imediat a acționat sistemul de frânare în vederea evitării oricărui pericol, dar înainte ca frâna să intre în acțiune a intrat în impact cu căruța. Deci, este evident că distanța de la care inculpatul a observat căruța era foarte mică. Nu susține că inculpatul circula cu viteză mare, dar obligația conducătorului auto este de a circula cu o asemenea viteză, în sensul art. 48 din OUG 195/2002, încât să fie în măsură să evite orice pericol și să își respecte obligația stabilită de lege, în condițiile de vizibilitate pe care le are dispoziție.
În aceste condiții, făcând referire la dispozițiile legale pe care le-a enunțat, apreciază că decizia pronunțată de TRIBUNALUL BRĂILA, în sensul achitării inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății este nelegală. Solicită să se constate că în cauză subzistă și culpa concurentă a inculpatului la producerea accidentului soldat cu vătămarea corporală gravă a părții civile, culpă foarte mică - o apreciază în proporție de 10-15% față de culpa conducătorului atelajului.
Întrucât această culpă a existat, a solicitat casarea, în parte, a deciziei pronunțate de TRIBUNALUL BRĂILA, înlăturarea dispozițiilor de achitare și condamnarea inculpatului la o pedeapsă situată sub limita legală, în condițiile reținerii circumstanței atenuante, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Această condamnare are drept consecință și schimbarea modalității de soluționare a laturii civile, în sensul că se impune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către părțile constituite părți civile în cauză, evident, în considerarea proporției culpei pe care instanța o va stabili.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Chiar dacă expertiza tehnică auto a stabilit că vinovat de producerea accidentului este numai inculpatul, din probele administrate în cauză, Curtea reține că în producerea evenimentului rutier culpa este comună, dar în cote diferite, respectiv o culpă de 90% pentru inculpatul și o culpă de 10 % pentru inculpatul.
Potrivit art. 48 din OUG nr. 195/2002, "conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcțiile de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță". Aceasta înseamnă că, pe timpul circulației pe drumurile publice, conducătorul auto este obligat să adapteze viteza la condițiile de trafic și de vizibilitate, în așa fel încât să aibă permanent controlul autovehiculului și să fie în măsură să evite orice pericol. Deci este obligatorie reducerea vitezei până la limita evitării oricărui pericol și numai reducerea vitezei până la o anumită limită maximă de viteză prevăzută pentru un anumit sector de drum. Așa fiind, nu se poate reține că inculpatul nu a încălcat dispozițiile art. 123 lit. K din Regulament, întrucât viteza de 41 Km/ este sub limita de 50 Km prevăzută de acest articol.
Este de reținut că art. 48 din OUG nr. 195/2002 se referă la "orice manevră" deci la orice acțiune de natură să asigure desfășurarea circulației rutiere în condiții de siguranță (vizibilitate care să permită circulația, păstrarea unei distanțe suficiente față de autovehiculul care circulă în față sau care circulă pe celălalt sens de mers, spațiu de frânare în condiții de siguranță, etc. ) și nu numai manevrele limitativ prevăzute de art. 54 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit art. 114 alin. 2 din regulamentul de aplicare de urgență a Guvernului privind circulația pe drumurile publice, pe timpul nopții, la apropierea a două autovehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligați ca la o distanță de cel puțin 200 să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei.
Din dispozițiile legale de mai sus, rezultă cu prisosință că manevra de frânare și de reducere a vitezei trebuie făcută încă din momentul în care distanța dintre cele două autovehicule este de cel puțin 200, ori, în cauză din declarațiile inculpatului, rezultă că a schimbat doar faza scurtă și că a frânat doar în momentul în care autoturismul care venea din sens opus a revenit pe faza lungă.
Trebuie observat că dispozițiile art. 123 lit. k din regulament se referă la o vizibilitate de sub 100. Din actele dosarului respectiv procesul - verbal și planșele foto întocmite cu ocazia efectuării cercetării la fața locului rezultă că vizibilitatea era normală pentru timp de noapte, ceea ce înseamnă o vizibilitate de peste 100, vizibilitate care permitea inculpatului să observe atelajul încă înainte de a schimba faza scurtă.
Având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, contribuția redusă pe care acesta a avut-o la producerea evenimentului rutier, faptul că inculpatul este la primul impact cu legea penală, este căsătorit se reține că fapta săvârșită, prin conținutul său concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, scopul procesului penal și reeducarea inculpatului putând fi realizate și prin sancționarea inculpatului cu o amendă cu caracter administrativ.
În ceea ce privește hotărârea instanței de fond, se constată că aceasta este nelegală deoarece în mod greșit au fost obligați cei doi inculpați în solidar, iar inculpatul în solidar și cu SC Reasigurare SA la plata integrală a despăgubirilor civile către părțile civile, Spitalul Județean B și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă.
În cauză nu s-a observat că inculpatul nu are calitatea de asigurat și au fost încălcate dispozițiile art. 49 și 50 din Legea nr. 136/195, potrivit cărora societatea de asigurare acordă despăgubiri numai pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlul de desdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală.
De asemenea, au fost încălcate dispozițiile art. alin. 4 în ref. la art. 191 alin. 2 și 3 Cod proc. penală, potrivit cărora instanța trebuia să stabilească partea din cheltuielile judiciare datorată de fiecare dintre inculpați.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 138 din 27 mai 2008 Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 252/15.02.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr- privind pe inculpații, fiul lui și, născut la data de 24.08.1970 în com., jud. B, CNP -, domiciliat în com., jud. B, și, fiul lui și, născut la data de 15.11.1968 în Tg. N, CNP -, domiciliat în com., jud. N, în comuna, jud. B) și în consecință:
Casează în parte, respectiv numai în ceea ce privește latura civilă și dispoziția privind obligarea inculpatului la plata sumei de 595 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea vătămată și latura penală în ceea ce-l privește pe inculpatul decizia penală nr. 138/27.05.2008 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 252/15.02.2008 a Judecătoriei Brăila ) și în rejudecare:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit.1Cod proc. penală rap. la art. 181Cod penal, achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În baza art. 181alin. 3 și art. 91 lit. c Cod penal sancționează pe inculpatul cu 700 lei amendă cu caracter administrativ.
În baza art. 14 Cod proc. penală și art. 998 Cod civil, obligă pe inculpatul la plata următoarelor despăgubiri:
- 2.520 lei către Spitalul Județean de Urgență B;
- 144,9 lei către Serviciul de Ambulanță Județean B;
- 1.800 lei cu titlul de despăgubiri materiale și 900 lei cu titlul de daune morale către partea civilă.
În temeiul art. 14 Cod proc. penală, art. 998 Cod civil, art. 41 și art. 49 din Legea nr. 136/1995, obligă pe inculpatul în solidar cu asiguratorul Reasigurare A Sucursala B la plata următoarelor despăgubiri:
- 280 lei către Spitalul Județean de Urgență B;
- 16,1 lei către Serviciul de Ambulanță Județean B;
- 200 lei cu titlul de despăgubiri materiale și 100 lei cu titlul de daune morale către partea civilă.
Potrivit art. 193 alin. 1 și 4 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul să plătească părții civile suma de 535,5 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin. 1 și 4 Cod proc. penală și art. 49 din Legea nr. 136/1995, obligă pe pe inculpatul în solidar cu asiguratorul Reasigurare A Sucursala B la plata sumei de 59,5 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea civilă.
Conform art. 192 alin. 1 lit. c și d Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare/ / 25.11. 2008
Tehnored. hotărâre /2 ex./27.11.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
