Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 642/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 642
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Membri Gheorghe Vintilă
- G - - JUDECĂTOR 3: Ștefan
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 138 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat, partea responsabilă civilmente SC SA Măneciu, reprezentată de avocat și partea civilă, asistat de avocat, apărători aleși.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând că dosarul se află în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat având cuvântul, dezvoltă oral motivele scrise de recurs și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c comb. cu art. 11 pct. 2 lit. a cod pr.penală.
Învederează instanței că accidentul produs la 16 iulie 2006, a cărui victimă a fost partea vătămată, nu poate să atragă condamnarea inculpatului recurent pentru să "fapta nu a fost comisă de acesta iar răspunderea integrală, potrivit legii pentru nerespectarea normelor de securitate a muncii, revenea conducerii societății, șefului formațiunii de muncă și chiar părții vătămate". În acest sens susține că potrivit normelor de protecție și securitate a muncii, operațiunile de încărcare - descărcare a betoanelor, atrag răspunderea fiecărei persoane implicată în mod direct în efectuarea operațiunilor, operațiuni desfășurate sub stricta supravegherea conducătorului formațiunii de muncă, iar la descărcarea betonului este interzisă urcarea lucrătorilor în basculantă.
În consecință, actul normativ respectiv evidențiază responsabilitatea conducătorului formațiunii de muncă pentru alegerea unei metode potrivite și lipsite de pericol, cu privire la încărcarea și descărcarea materialelor, astfel că recurentul nu are nici o culpă în producerea accidentului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât inculpatul nici nu putea și nici nu avea obligația să supraveghere bena autobasculantei, victima urmând pe riscul său în basculantă, cu consecința accidentării grave a acestuia.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, achitarea inculpatului conform art. 10 lit. c rap. la art. 11 pct. 2 lit. a cod pr.penală și, implicit, exonerarea acestuia de plata despăgubirilor civile la care a fost obligat.
Avocat pentru partea responsabilă civilmente pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, făcându-se dovada deplină a vinovăției inculpatului, care a plecat cu utilajul înainte de a fi înștiințat, cu consecința accidentării victimei.
Avocat pentru partea civilă, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, motivând că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată prin manevrarea imprudentă a utilajului fără să aștepte semnalul cuvenit și fără să verifice dacă în benă se aflau persoane, cu consecința accidentării victimei.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că s-a făcut pe deplin dovada vinovăției recurentului care a manevrat utilajul în mod prudent fără verificarea anterioară a autobasculantei și fără a fi înștiințat de ceilalți participanți la procesul tehnologic.
Recurentul inculpat având cuvântul, își însușește concluziile puse de apărătorul său, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și achitarea sa, motivând că nu a încălcat normele de protecție a muncii.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 87 de la 25 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, inculpatul - fiul lui și, născut la 6 mai 1978 în orașul V de M, județul P, cetățean român, studii școala profesională, conducător auto, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Măneciu, sat nr. 546, județul P, a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 cod penal și la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav și iminent, de producerea unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, prev. de art. 38 alin.1 din Legea nr. 319/2006.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71 cod penal și art. 64 lit. a și b cod penal.
În baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 83 cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 pct. 5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, au fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a și b cod penal.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA Măneciu, la 2.446 lei către Spitalul mun. C, cu titlu de despăgubiri civile plus dobânzile legale de la rămânerea definitivă a sentinței și până la plata integrală a sumei; la 15.000 lei către partea vătămată, cu titlu de despăgubiri civile plus 10.000 lei cu titlu de daune morale și la 300 lei lunar, către aceeași parte vătămată, cu titlu de prestație periodică, începând cu data producerii accidentului - 21 iunie 2006 și până la însănătoșirea părții vătămate.
De asemenea, a mai fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate, suma de 500 lei cheltuieli de judecată și la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul lucra în calitate de șofer pe o autobasculantă aflată în administrarea părții responsabile civilmente SC SA Măneciu de cca 1 an și 6 luni, parte căreia ca efect al contractului de executare lucrări încheiat cu CM Apele Române SA, îi revenea obligația să execute și să finalizeze regularizarea pârâurilor și, aflate pe raza comunei, județul
În acest scop, la data de 21 iunie 2006, lucrătorii din cadrul Șantierului aveau ca sarcină de serviciu cofrarea grinzii și betonarea canalului pârâului aflat pe raza acestei comune iar în acest scop se arată că autospeciala marca IM cu nr. de înmatriculare PH.07. condusă de inculpat transporta betonul la punctul de lucru unde acesta era descărcat cu ajutorul unui excavator manevrat de martorul.
După descărcarea betonului în bena autospecialei s-a urcat partea vătămată și martorul pentru a curăța cu lopețile resturile de beton aflate pe părțile laterale ale benei, resturi pe care le încărcau apoi în cupa excavatorului ce se afla în bena autospecialei. Fără să aștepte semnalul acustic dat de martorul în calitate de excavatorist, inculpatul a pornit motorul autospecialei și a plecat de pe loc având cupa excavatorului cât și pe cei doi muncitori în bena autospecialei, fapt care a determinat prinderea și strivirea piciorului stâng al părții vătămate între cupa excavatorului și oblonul din spate al autospecialei.
In urma acestui accident partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 150 zile de îngrijiri medicale așa cum sunt consemnate în raportul de constatare medico legală cu nr. 1640/E/ 5.10.2007 emis de SJML O ce a avut drept consecință pensionarea cu gradul III de invaliditate conform deciziei asupra capacității de muncă cu nr. 57/ 15.03.2007.
Faptele comise de către inculpat așa cum sunt menționate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 2 și 4 și art. 38 din Legea nr. 319/2006.
Ca probe cu caracter concludent asupra acestei situații de fapt, au fost reținute recunoașterea faptelor de către inculpat în coroborare cu probele rezultând din mijloacele de probă menționate anterior.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 atât cu caracter real cât și personal, între acestea din urmă fiind conduita procesuală și situația familială a acestuia care are o bună conduită, este căsătorit, lucrează ca salariat și are în îngrijire un copil minor.
S-a constatat de asemenea că sunt dovedite condițiile prev. de art. 81 alin. 1 și în consecință s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev. de ar. 82 alin. 1
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că sunt dovedite condițiile răspunderii delictuale prev. de art. 998, 999 și 1000 civ. pentru obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de despăgubiri pentru daunele materiale reprezentate de veniturile nerealizate de partea civilă ca urmare a faptei ilicite de vătămare corporală din culpă a inculpatului ca diferență între salariul pe care îl obținea la data acestei fapte și veniturile din pensie de gradul III invaliditate. În acest sens s-a stabilit că suma de 15.000 lei exprimă din punct de vedere valoric acest prejudiciu. De asemenea, s-a stabilit că sunt dovedite aceleași condiții ale răspunderii delictuale cu privire la prejudiciul de natură morală reprezentat de suferințele produse acestei părți civile prin fapta ilicită, fapt pentru care inculpatul și partea responsabilă civilmente au fost obligați la plata sumei de 10.000 lei cu acest titlu.
De asemenea, s-a constatat că este fondată acțiunea părții civile în ce privește prejudiciul viitor dar cert reprezentat de nerealizarea veniturilor avute la data accidentului prin diminuarea capacității de muncă cu 50 %. De aceea, s-a stabilit obligația de plată a despăgubirii periodice lunare pe durata menționată anterior.
Referitor la partea civilă Spitalul municipal C, s-a constatat că sunt dovedite aceste condiții cu priire la prejudiciul reprezentat de cheltuielile cu tratamentul și îngrijirea părții vătămate, fapt pentru care s-a dispus în sensul menționat anterior.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpatul și partea responsabilă civilmente pentru motivele expuse în partea introductivă a deciziei iar în ce privește pe partea responsabilă civilmente pentru cele prezentate în formă scrisă ce se referă la vinovăția exclusivă a inculpatului care a încălcat obligațiile de serviciu incluzând pe cele de protecția muncii în condițiile în care a fost instruit în acest din urmă domeniu și cunoștea aceste îndatoriri, solicitând înlăturarea obligației sale solidare din punct de vedere civil.
Prin decizia penală nr. 138 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. nr-, au fost dmise apelurile declarate de apelantul inculpatul și de apelanta parte responsabilă civilmente SA Măneciu, s-a desființat în parte sentința sub aspect penal și civil în consecință:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată apelantului inculpat în pedepsele principale componente stabilite pentru infracțiunile concurente și repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art.334 s C.P.P.-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art.38 alin.1 din Legea 319/2006 în infracțiunea de prev. de art.37 din Legea nr.90/1996 modif. prin Legea 194/2005 cu aplic art.13
Cod PenalÎn baza art.184 alin.2 și 4.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
În baza art.37din Legea nr.90/1996 modif. prin Legea 194/2005 cu aplic art. 13.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 alin.1lit.b s Cod Penal-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a menținut aplicarea dispozițiilor art.81,82 privindCod Penal suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare.
În baza art.359 alin.1C. s-a atrage atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 și 84C.p. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la împlinirea termenului de încercare.
A fost înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1lit.a teza Cod Penal și obligarea apelantului inculpat în solidar cu apelanta parte responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de spitalizare și a dobânzilor către Spitalul municipal
S-a luat act că Spitalul municipal C nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost reduse despăgubirile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente către partea civilă, domiciliată în comuna, sat Mici, jud.O, cu titlu de daune materiale de la 15.000 lei la 7.500lei și cele privind daunele morale de la 10.000 la 5.000 lei; suma stabilită cu titlu de prestație periodică de la 300 lei lunar la 104 lei lunar și cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul către partea vătămată și în baza art.191 alin.1 și 3.C.P.P. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de partea vătămată pe parcursul judecății în primă instanță.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare avansate de stat pe parcursul soluționării apelului în cuantum de 60 lei, au rămas în sarcina statului.
In acest sens s-a reținut că situația de fapt a fost constatată în conformitate cu probele care atestă consumarea infracțiunilor menționate anterior și calitatea de infractor a inculpatului în cadrul raporturilor de drept penal stabilite în cauză. Vinovăția inculpatului a rezultat în mod concludent din conduita acestuia în condiții de discernământ și responsabilitate sub forma culpei fără prevedere a rezultatului deși trebuia și putea să-l prevadă.
In concret, vinovăția inculpatului rezidă în baza încălcării obligațiilor impuse de art. 19 lit. b din Legea 90/1996 modificată și completată prin Legea 194/2005, în vigoare la data faptei, art. 12 lit. a din normele generale de protecția muncii și art. 103 din normele de protecția muncii pentru transportul intern ce pretindeau ca activitatea să se desfășoare de către inculpat în așa fel încât să nu expună pe sine sau alte persoane la pericol de accidentare, inclusiv prin însușirea și respectarea normelor și instrucțiunilor de protecția muncii și măsurilor de aplicare a acestora, respectiv de a proceda la pornirea motorului și la manevrarea autovehiculului numai după ce s-a asigurat că nu se găsesc persoane sub mașină sau în apropierea ei pentru evitarea accidentării acestora.
Un prim element ce a determinat admiterea apelurilor s-a referit la faptul că în cazul infracțiunii incriminată de normele de protecție a muncii de la data comiterii faptei și până la pronunțarea sentinței a intervenit o succesiune de legi penale.
La data de 21.06.2006 în vigoare era Legea 90/1996 cu modificările introduse prin Legea 194/2005 care are caracter de lege mai favorabilă sub aspectul regimului sancționatoriu față de legea în vigoare la data pronunțării sentinței. De aceea, sentința a fost reformată în sensul că, după îndeplinirea obligațiilor procedurale legale în baza art. 334 C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din fapta prev. de art. 38 alin. 1 din Legea 319/2006 în fapta prev. de art. 37 din Legea 90/1996 modificată prin Legea 194/2005 cu aplic. art. 13 privind legea penală mai favorabilă care potrivit celor arătate este legea în care s-a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptei.
De asemenea, s-a dispus descontopirea pedepsei aplicată la contopirea operată de prima instanță în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b după care a fost condamnat inculpatul în baza art. 184 alin. 2 și 4 la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 37 din Legea 90/1996 modificată prin Legea 194/2005 cu aplic. art. 13 a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare ținând cont de criteriile de individualizare prev. de art. 72 între care in ce privește ultima faptă în primul rând pe cele privind limitele de pedeapsă aplicabile.
In continuare s-a dispus contopirea de pedepse în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b prin aplicarea pedepsei mai grele de 2 ani închisoare și cu menținerea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul termenului de încercare.
Un alt motiv de reformare a sentinței a fost cel privind pedeapsa accesorie de interzicere a dreptului de a alege prev. de ar. 64 alin. 1 lit. a teza I întrucât o astfel de pedeapsă este netemeinică în cauză atâta timp cât între fapta penală și acest drept electoral nu a existat legătură de la cauză la efect. În acest sens s-a avut în vedere ca izvor de drept jurisprudența Curții din cauza Hirst contra Marii Britanii, hotărârea din 30 martie 2004. De aceea, a fost înlăturată pedeapsa accesorie privind acest drept de a alege.
În ce privește latura penală s-a constatat că nu există alte temeiuri de desființare a sentinței.
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a reținut că din adresa Spitalului municipal C cu nr. 15722/ 3.01.2008 a rezultat că nu s-a constituit parte civilă în cauză. De aceea, sentința a fost reformată în sensul de a se lua act de dispoziția acestei persoane juridice și pe cale de consecință s-a înlăturat obligația solidară a inculpatului și părții responsabile civilmente privind despăgubirile compensatorii și moratorii către acest spital.
Tot cu privire la latura civilă s-a constatat că prima instanță nu a rezolvat în mod corespunzător acțiunea promovată de partea civilă în ce privește raportul de cauzalitate dintre fapte și vinovăția celor implicați și prejudiciu, conform art. 998, 999 și 1000 civ.
In concret, prima instanță trebuia să rețină o cotă de câte 50 % de vinovăție pentru inculpat și partea responsabilă civilmente, pe de o parte și pe de altă parte pentru partea vătămată. Constatarea a avut la bază faptul neîndeplinirii nu numai de către inculpat a obligațiilor ținând de normele de protecția muncii, așa cum au fost menționate anterior, ci și de către partea vătămată care, deși, era în cunoștință de cauză, a încălcat normele menționate acceptând să presteze activitatea de curățire a resturilor de beton din interiorul benei deși această operațiune trebuia desfășurată din exteriorul acesteia prin utilizarea de lopeți cu lungă, așa cum impuneau prevederile art. 43 și 155 din normele de securitate a muncii pentru prepararea, transportul, turnarea betoanelor și executarea lucrărilor din beton armat și precomprimat.
Tot în ce privește pe partea vătămată, vinovăția acesteia sub forma culpei i-a revenit prin faptul că a acceptat ca operația de descărcare a betonului și curățire a benei autospeciale să se desfășoare fără supravegherea șefului de șantier așa cum este prevăzut în art. 29 și 30 din normele de protecție a muncii pentru transportul intern, coroborate cu prevederile art. 18 alin. 1 lit. c din Legea 90/1996, completată prin Legea 194/2005, în vigoare la data accidentului.
Corespunzător acestor cote de culpă ale celor menționați mai sus, s-a reformat sentința în sensul că despăgubirile pentru daune materiale stabilite la suma de 15.000 lei ca obligație în sarcina inculpatului și părții responsabile civilmente în solidar, se vor reduce la 7.500 lei și tot astfel cele pentru daune morale se vor reduce de la 10.000 lei la 5.000 lei.
Pe același temei, în mod similar, s-au redus despăgubirile periodice lunare de la suma de 300 lei la suma de 104 lei lunar, cu mențiunea că în acest din urmă caz diminuarea are la bază nu numai cota de culpă ci și nivelul real al diferenței de venituri nerealizate ca urmare a accidentului dovedită prin înscrisuri.
Corespunzător acestei cote de culpă s-au redus și cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul către partea vătămată, cu mențiunea că în baza art. 191 alin. 1 și 3 această C.P.P. obligație se va stabili în solidar pentru inculpat cu partea responsabilă civilmente.
Celelalte motive invocate de către apelanți s-au constata nefondate. Astfel, susținerea că inculpatului nu îi revine nici o formă a vinovăției în cauza de față s-a constatat neconcludentă, întrucât în cauză, culpa acestuia rezultă din încălcarea obligațiilor privind securitatea muncii în condițiile menționate anterior.
Chiar dacă în cauză, la producerea accidentului au concurat culpe ale celorlalte părți, vinovăția inculpatului nu a fost înlăturată. Pedepsele pronunțate pentru fiecare din infracțiuni au fost temeinic individualizate prin observarea tuturor criteriilor prev. de art. 72 incluzând situația dată referitoare la culpa concurentă a celor menționați anterior. Solicitarea de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale s-a reținut ca nefondată, întrucât motivele invocate în acest sens nu se încadrează între cele prev. de art. 332 alin. 1 și 2
C.P.P.Cu referire la motivele de apel invocate de partea responsabilă civilmente, tribunalul a constatat că acesteia îi revine răspunderea juridică civilă pe un dublu temei.
Pe de o parte aceasta este antrenată în baza culpei pentru fapta proprie constând în nerespectarea unor obligații impuse de protecția muncii ce pretindeau ca operația de descărcare a betonului și de curățire a benei autospecialei să se efectueze sub supravegherea șefului de șantier impuse de art. 29 și 30 din normele de protecția muncii pentru transportul intern și ținând de nereguli în efectuarea instruirii periodice așa cum sunt pretinse de art. 98 lit. b, art. 99 și art. 100 din normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006.
Pe de altă parte exista în cazul părții responsabile civilmente și o răspundere pentru fapta prepusului său în calitate de comitent, determinată de raporturile contractuale de muncă dintre inculpat și această parte. Pentru aceste considerente dar și pentru cele menționate anterior a rezultat că nu se putea constata în cauză vinovăția exclusivă a inculpatului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că acesta nu a comis nici o faptă care să atragă răspunderea penală, "răspunderea integrală pentru nerespectarea normelor de securitate a muncii, revenind conducerii societății, șefului formațiunii de munci și chiar părții vătămate".
, s-a susținut că se impune casarea deciziei recurate, achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c rap. la art. 11 pct. 2 lit. a cod pr.penală, iar sub aspectul laturii civile, consecința achitării recurentului este exonerarea acestuia de plata despăgubirilor.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins.
Atât pe parcursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, în cauză s-au administrat probe care fac dovada indubitabilă a culpei inculpatului recurent în producerea accidentului de muncă, cu consecința vătămării grave a victime.
În esență, procesul verbal de cercetare încheiat la 16 iulie 2007, de către ITM O din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, evidențiază drept cauză a producerii evenimentului " mișcarea mașinilor, mecanismelor, declanșate contraindicat în sensul că recurentul inculpat, conducător auto pe autospeciala nr. PH.07. a pornit motorul și a plecat de pe loc fără să anunțe și să se asigure, având cupa excavatorului și pe cei doi lucrători în bena autospecialei, fapt ce a determinat prinderea și strivirea piciorului stâng al victimei, între cupa excavatorului și oblonul spate al autospecialei".
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Normele de Protecție a pentru Transportul Intern cod 6, coroborat cu prevederile art. 18 alin.1 lit. c din Legea nr. 90/1996, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 194/2005, în vigoare la data producerii evenimentului, se reține că "operațiunile de încărcare, descărcare trebuie executate numai sub supravegherea permanentă a conducătorului formației de lucru, instruit special în acest scop, care va stabili procedeul de lucru nepericulos.
În lipsa conducătorului, operația trebuie condusă de ajutorul acestuia".
În mod evident, legiuitorul nu a înțeles în nici un caz să exonereze de răspundere persoana angajată efectiv în manevrarea utilajului, cauza principală a producerii evenimentului fiind chiar culpa acestuia în pornirea motorului și plecarea de pe loc, fără a anunța și fără să se asigure, având cupa excavatorului și pe cei doi lucrători în bena autospecialei.
Implicit, chiar dacă la producerea accidentului au concurat și alte persoane, prin neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu prin încălcarea normelor de protecție a muncii, este evident că nu poate fi înlăturată în nici un caz, culpa inculpatului.
De altfel, prin decizia recurată a fost admis apelul, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, fiind desființată sentința atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.
Curtea constată că pedeapsa a fost just individualizată, criticile formulate în recurs vizând numai lipsa de vinovăție sub forma culpei a acesteia, latura civilă, fiind soluționată legal de instanța de prim control judiciar.
Concluzionând, se constată legalitatea și temeinicia deciziei, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 138 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 octombrie 2008.
- - G - -
Grefier,
Red.jud.CM.
Gh.
IB/ 06.10.2008.
2 octombrie 2008,
Primăria comunei Mîneciu - P, va încasa de la rec.inc. 240 lei cheltuieli judiciare statului, stabilite la fond și recurs.
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Membri Gheorghe Vintilă, Ștefan
