Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 644/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.644/R/2009
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ - reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul SC Reasigurare SA, împotriva deciziei penale nr.218/A/21.07.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic.art. 37 lit.b penal; art.89 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic.art.37 lit.b penal și art.184 alin.1 și 3.penal, cu aplic.art.37 lit.b pen. totul cu aplic.art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.157 din 24.02.2009, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în baza art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, modificat și republicat, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, raportat la art.74 alin. ultim și art. 76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.08.1975 în G, jud. C, CNP -, recidivist, deținut în Penitenciarul Gherla, la o pedeapsă de 10 luni închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, faptă săvârșită la data de 24 iulie 2008.
În baza art. 184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, raportat la art. 74 alin. utim, art. 76 lit.e Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă săvârșită la data de 24 iulie 2008.
În baza art. 89 alin.1 din OUG nr.195/2002, modificat și republicat, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, raportat la art.74 alin ultim și art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului comis prin săvârșirea unei alte infracțiuni și în urma căruia a rezultat rănirea gravă a unei persoane, fără încuviințarea legală, faptă săvârșită la data de 24 iulie 2008.
S-a constatat că cele trei infracțiuni săvârșite de inculpatul sunt în concurs, astfel ca în baza art.33 lit.a Cod penal, art. 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea celor trei pedepse, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare în regim de detenție.
În baza art.71 pen. s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 penal.
În baza art.350 Cod pr.penală, art.88 Cod penal, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, deducând din pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare perioada arestului preventiv din data de 26.07.2008 la zi.
În baza art.14, 346 Cod pr.penală, art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. din C-N suma de 4.935,47 lei cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală calculată din prima zi următoare datei externării părții vătămate.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C suma de 488,68 lei la care se adaugă majorări de întârziere conform Codului d e procedură fiscală începând cu prima zi următoare datei externării părții vătămate.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile cu titlu de despăgubiri materiale suma totală de 14.382,58 lei și 4000 Euro sau contravaloarea acestei ultime sume de bani în moneda națională la paritatea de la data plății, constând din sumele de 31,04 lei bon și chitanțe 46-47, 302 lei chitanțe pt. medicamente 55, 3.000 lei și 4.000 Euro despăgubiri ce trebuie plătite de partea civilă Clubului sportiv HC N pentru timpul neservit clubului, 506,75 lei bonuri și chitanțe 143 - 147, 2850 lei cheltuieli în perioada spitalizării - conform declarației martorei, 1000 lei contract acces bazin de înot, 192,79 lei cheltuieli efectuate pe bonuri și chitanțe de la 270-272, 3.500 lei cota parte din salariul pe care partea civilă o putea obține de la SC PRESS SRL C-N, 3.000 lei reprezentând veniturile nerealizate la clubul de handbal de partea civilă în perioada de 10 luni din august 2008 și până la 1.06.2009- data expirării contractului.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 15.000 euro sau contravaloarea acestei sume de bani în moneda națională la paritatea de la data plății, cu titlu de daune morale, respingând celelalte cereri de despăgubiri formulate de partea civilă.
S-a constatat că în prezenta cauză are calitatea de asigurator SC Reasigurare B, Sucursala Transilvania, prezenta hotărâre fiindu-i opozabilă până la acoperirea despăgubirilor în limita stabilită prin Ordinul nr.8/2008.
S-a stabilit onorariul de avocat pentru apărător din oficiu de 100 lei în favoarea avocat, onorariu ce s-a suportat din fondul special al Ministerului d e Justiție.
În baza art. 191 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și suma de 3.560 lei către partea civilă cu același titlu reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că acest inculpat, în dimineața de 24.07.2008, a condus pe drum public din mun. C-N, autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare provizoriu MS--, fără a deține permis de conducere, împrejurare în care a produs un accident rutier în urma căruia s-a produs vătămarea corporală a numitului, care a suferit leziuni corporale vindecabile în peste 60 zile de îngrijiri medicale, iar după acest eveniment rutier, inculpatul a părăsit locul accidentului, înainte de identificarea sa și sosirea la fața locului a organelor de poliție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, inculpatul, partea vătămată și societatea de asigurare SC Reasigurare SA.
Prin decizia penală nr.218 din 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art. 334 din Codul d e procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă în sensul înlăturării dispozițiilor art.37 lit.b din Codul penal.
În baza art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, partea civilă și asigurătorul SC Reasigurare B, Sucursala Transilvania, sentința fiind desființată pe latură penală cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, a cuantumului pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune și a greșitei rețineri a stării de recidivă în ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă și pe latură civilă în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate părții civile.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, tribunalul în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.08.1975 în G, jud. C, CNP -, recidivist, deținut în Penitenciarul Gherla pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând a executa în regim de detenție pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 14 și urm. art. 346 din Codul d e procedură penală, raportat la art. 998 din Codul civil inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții civile suma de 36.968,9 lei și 4000 euro despăgubiri materiale și 100.000 euro despăgubiri morale.
În baza art. 381 din Codul d e procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 26.07.2008, până la zi și s-a menținut măsura arestului preventiv.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 193 alin. 6 din Codul d e procedură penală inculpatul a fost obligat la plata în favoarea părții civile a sumei de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru avocat.
În baza art. 189 din Codul d e procedură penală s-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut raportat la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, că prima instanță nu a respectat dispozițiile art.72 penal referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, concret nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante. La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului și de împrejurările concrete. În speța de față trebuie ținut seama de faptul că acest inculpat a comis trei infracțiuni în concurs real, două dintre ele fiind cu intenție. Consecințele faptelor săvârșite de către inculpat au fost deosebit de grave, partea vătămată suferind leziuni corporale vindecabile în 130-150 zile de îngrijiri medicale, fiind supusă mai multor intervenții chirurgicale, adică unor suferințe fizice și psihice sporite, fiindu-i întreruptă viața sportivă. În ceea ce privește persoana inculpatului, trebuie menționat faptul că acesta a săvârșit două dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior la mai multe pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, printre altele și pentru comiterea unor infracțiuni similare, la regimul circulației rutiere, fiind astfel un real pericol pentru ordinea de drept. Ori o astfel de atitudine antisocială, perseverentă trebuie sancționată. În acest context, nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 penal.
Ca atare, scopurile art.52 penal, pentru reeducarea și constrângerea inculpatului, trebuie atinse prin aplicarea unor pedepse judicios individualizate. Pronunțând o nouă hotărâre, tribunalul a dispus aplicarea următoarelor pedepse: de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicol de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 cu art.37 lit.b penal; de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 cu art.37 lit.b penal și de 1 an 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, de art.184 al.2,4 penal.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b penal, s-a dispus contopirea acestor pedepse, pentru ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani 6 luni închisoare, în regim de detenție. În baza art.381 pr.pen. s-a dedus din această pedeapsă aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 26.07.2008 până la zi, menținând măsura arestului preventiv față de inculpatul.
Hotărârea instanței de fond a fost corectat și sub aspectul laturii civile; în baza art.14 și urm.art.346 pr.pen. rap. la art.998 civ. inculpatul fiind obligat să plătească în favoarea părții civile suma de 36.968,9 lei și 4.000 Euro cu titlu de despăgubiri materiale și 100.000 Euro despăgubiri morale.
S-a reținut că inițial, din partea părții civile s-au formulat următoarele solicitări bănești: suma de 300.000 Euro cu titlu de daune morale (din care 150.000 Euro reprezentând banii pe care i-ar fi câștigat până la vârsta de 35 ani din sport și 150.000 Euro reprezentând echivalentul bănesc al suferințelor fizice și psihice în urma accidentului 268 dosar fond ). S-au solicitat și despăgubiri materiale în sumă de 50.000 lei din care 1.000 lei/lunar reprezentând salariul de la Pro Press (49) și acoperirea cicatricelor rămase în urma accidentului și împrejurarea că activitatea sa sportivă este încheiată (sumă lunară începând cu luna august 2008); 2.000 lei taxă școlarizare (52); 300 lei/lunar reprezentând salariul de la clubul sportiv pe perioada 24.07.2008 - 01.06.2009; 2.847,18 lei reprezentând contravaloarea rețetei de medicamente (53 bis); suma de 302 lei reprezentând bonuri (55); 16,04 lei contravaloarea transportului cu taxiul (46 bis); 15 lei chitanță pentru radiografie (46 bis 3 ); 2.500 lei/lunar reprezentând suma plătită persoanei care a îngrijit-o pe bunica părții vătămate (114 și 142); 500 lei/lunar reprezentând cazare și masa femeii care l-a îngrijit; 1.000 lei reprezentând suma plătită doctorilor (14); 3.600 lei și 4.000 Euro fiind datoriile către clubul sportiv.
Ulterior au fost solicitate în plus următoarele sume de bani: 700 - 800 lei reprezentând supraalimentația; 248,98 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor cumpărate (bonuri de casă 143-147);1.000 lei abonament la înot pentru recuperare (269); transport taxi și medicamente în sumă de 118,11 lei și 49,06 lei (270-271).
O parte din aceste pretenții bănești ale părții civile au fost acordate de către prima instanță, însă la o verificare amănunțită de către instanța de apel s-au realizat anumite corecții, pentru că din scriptele de la dosar rezultă că suma de 36.968,9 lei trebuie acordată cu titlu de daune materiale. Această sumă rezultă din: 12.000 lei reprezentând salariul pe un an de la Pro Press; 2.000 lei taxă de școlarizare (fiind vorba de un an cât partea vătămată nu a mers la facultate din cauza accidentului rutier); 3.000 lei reprezentând salariul de la clubul sportiv pentru lunile august 2008 - mai 2009 inclusiv; 2.847,18 lei reprezentând medicamente folosite imediat după accident; 15 lei radiografie; 1.000 lei pentru doctorii care l-au operat; 3.600 lei și 4.000 Euro datorii către club; 500 lei supraalimentația; 1.000 lei abonament înot; 248,98 lei medicamente; 440,98 lei medicamente și transport taxi; 14,76 lei radiografie; 10.000 lei salariul pe patru luni; 302 lei (55).
În ceea ce privește daunele morale, instanța de apel a apreciat că se justifică și trebuie acordate în cuantum de 100.000 Euro. Aceasta deoarece daunele morale, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea lor, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale și întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. Iată de ce instanța consideră că suma amintită cu titlu de daune morale vine să compenseze suferințele psihice și fizice ale părții civile.
Prin admiterea apelului societății de asigurare din cauză, s-a menționat faptul că despăgubirile acordate în moneda europeană se va realiza prin aplicarea parității de la data accidentului și nu de la data plății, așa cum greșit a stabilit prima instanță.
Pentru toate considerentele menționate detaliat mai sus, instanța de apel a respins apelul inculpatului ca nefondat, pentru că nu se pune problema achitării sale, din nici o probă de la dosar nu rezultă nevinovăția sa, ci clar implicarea deplină și fără urmă de îndoială care să-i profite, în comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă a părții civile.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul,solicitând prin apărătorul său admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în principal să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, respectiv Tribunalului Cluj. În subsidiar, solicită casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. achitarea inculpatului pentru infracțiunile care i se rețin în sarcină.
S-a arătat în motivarea apelului că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra cererilor în probațiune formulate de inculpat, fiind încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil. La termenul din 15.07.2009 inculpatul, la ultimul cuvânt, a înțeles să recuze toți judecătorii de la Tribunalul Cluj - secția penală. Cererea de recuzare nu a fost pusă în discuția părților, iar instanța s-a pronunțat în mod nelegal asupra acesteia. După formularea cererii de recuzare, instanța a rămas în pronunțare pe fondul cauzei. În ziua imediat următoare, la 16.07.2009, s-a judecat o cerere de recuzare împotriva judecătorilor care făceau parte din completul de judecată, deși inculpatul a arătat că înțelege să recuze toți judecătorii secției penale a Tribunalului Cluj. Cererea de recuzare trebuia să fie soluționată înainte de rămânerea în pronunțare pe fondul cauzei, instanța având obligația să dispună reluarea cercetării judecătorești. Instanța de apel trebuia să acorde ultimul cuvânt inculpatului după soluționarea cererii de recuzare. Un alt motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare este acela că deși a rămas în pronunțare, fiind amânată pronunțarea, în acest interval de timp s-au administrat probe care nu se aflau la dosar în momentul judecării apelului. Astfel, s-a efectuat o adresă către Judecătoria Cluj pentru comunicarea unui CD cu poze, acesta fiind vizualizat ulterior, fără ca cererea să fie pusă în discuția părților și fără ca inculpatul să aibă posibilitatea de a-și formula apărările necesare. Dreptul inculpatului la apărare și la un proces echitabil este grav afectat.
În subsidiar, solicită achitarea inculpatului, având în vedere că nu există probe la dosar că inculpatul a săvârșit infracțiunile care i se rețin în sarcină. Din declarațiile martorilor nu rezultă vinovăția inculpatului și acesta și-a negat vinovăția în tot cursul procesului penal. Făcând aplicarea principiului in dubio pro reo se impune pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului. Pe latură civilă, inculpatul nu poate fi obligat la plata daunelor materiale și morale, pentru că nu a săvârșit fapta. În ce privește recursul declarat de asigurator, lasă la aprecierea instanței admiterea acestuia.
De asemenea în cauză a formulat recurs și Reasigurare
Analizând recursurile formulate pe baza actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma celor expuse în motivarea acestora,Curtea reține următoarele:
Instanța de apel s-a pronunțat asupra cererilor formulate în probațiune de inculpat, motiv pentru care nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Astfel,la termenul din 15 iulie 2009 s-a solicitat reaudierea martorilor, instanța de apel respingând cererea cu motivarea că cererea este nejustificată,existând probe suficiente la dosar. De altfel,nu ne aflăm în situația cazului de casare prev. de art.385/9 pct.10 pr.pen. pentru care este necesar ca instanța să nu se fi pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți,de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului,întrucât în esență inculpatul a solicitat readministrarea unor probe ce au fost deja administrate în faza urmăririi penale sau a cercetării judecătorești.
Referitor la cererea de recuzare a judecătorilor din cadrul Secției penale a Tribunalului Cluj, pe care inculpatul a formulat-o cu ocazia ultimului cuvânt, instanța de apel a procedat corect, a amânat pronunțarea asupra soluției pe fond pentru data de 21 iulie 2009, pentru ca un alt complet să se pronunțe asupra cererii de recuzare, sub rezerva repunerii cauzei pe rol, în situația admiterii cererii de recuzare. Tribunalul a procedat conform art.51 al.3 pr.pen. prin Încheierea din 15 iulie 2009 (89) respingându-se ca inadmisibilă cererea de recuzare a judecătorilor din cadrul secției penale, cu excepția celor care formau completul investit cu soluționarea apelului,a căror recuzare a fost respinsă prin Încheierea din 16 iulie 2009 (92) în baza art.51 al.2 pr.pen. De asemenea,conform art.52 al.2 pr.pen. instanța nu este obligată să pună în discuția părților cererea de recuzare,ci doar dacă consideră necesar acest lucru.
În ce privește vizionarea CD ului cu poze de la locul accidentului,la solicitarea inculpatului,este adevărat că s-a făcut după rămânerea în pronunțare a cauzei (chiar inculpatul solicitând a se înainta acel CD cu poze pentru a fi vizionat de către instanța de apel ),aceasta procedând la vizionarea lui la 21 iulie 2009,înainte de a soluționa pe fond cauza,însă se poate observa că instanța de apel nu și-a motivat soluția pe baza acestei probe,de altfel nici măcar nu a făcut vreo referire la acest CD. Pe de altă parte,o parte din aceste poze se află și la dosarul cauzei (340 dosarul instanței de fond ) astfel că puteau fi studiate de către oricare dintre părți.
Raportat la vinovăția inculpatului în comiterea faptei,instanțele au stabilit-o în mod corect,raportat la probele administrate în cauză,respectiv declarațiile părții vătămate și a martorilor,concluziile Raportului de constatare medico-legală din 11.11.2008 al. IML C,concluziile Raportului de constatare medico-legală din 5.08.2009 al IML C și suplimentul la acest ultim raport,de altfel instanța de fond motivând punctual și cu raportare la fiecare probă a dosarului de ce a reținut vinovăția inculpatului. În accident a fost implicată partea vătămată în vârstă de 18 ani, persoană care avea certificat de competență profesională, sportiv de performanță,din actele de la dosar rezultând că acestuia i-au fost afectate mâinile, picioarele, capul și acesta nu mai poate practica sportul. Acesta a suferit o multitudine de intervenții chirurgicale de natură a-l ajuta să meargă și să-și folosească mâna. În mod corect, instanța de apel a acordat daunele morale și materiale în cuantumul solicitat,astfel că și apelul asigurătorului este nefondat sub aceste aspect,acesta solicitând tocmai reducerea acestor daune la nivelul celor acordate de prima instanță (66).
Hotărârea instanței de apel fiind așadar legală și temeinică,Curtea va respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. ca nefondate recursurile formulate în cauză.
Va deduce din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 26.07.2008 și până la zi.
Va dispune obligarea inculpatului și a asiguratorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, născut la 16.08.1975, aflat în Penitenciarul Gherla și ASIGURARE REASIGURARE prin Sucursala Transilvania, împotriva deciziei penale nr. 218 din 21 iulie 2009 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 26.07.2008 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM
Dact./9ex.
Judecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan Maria Boer
