Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 664/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 664/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva deciziei penale nr. 25/Ap din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 02 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 13.10.2009, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 243/24.10.2008 a Judecătoriei Sf. inculpatul, fiul lui și, născut la data de 4.11.1977 în mun. Sf. G, jud. C, cetățean român, studii medii, agent de vânzări în cadrul SC SRL Sf. G, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Sf. G, str. -. -.,. 23,. B,. 7, jud. C, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2 și 4. pen. cu aplicarea art. 74 al.1 lit. a, c și art. 76 al.1 lit. e pen.
In baza art. 81. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 5 luni, ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82. pen.
In baza art. 71 al. 1.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b pen. ca pedeapsă accesorie, executarea acestei pedepse fiind suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, potrivit art. 71 al. 5. pen.
In baza art. 359. pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
S-a admis cererea formulată de inculpat și s-a dispus prelungirea cu 30 de zile, dar nu mai mult de data rămânerii definitive a hotărâri, a dreptului inculpatului de a circula pe drumurile publice, începând cu data pronunțării hotărârii.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a parții civile Spitalul Județean "Dr. " Sf. G, ca neîntemeiată.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă - și asiguratorul de răspundere civilă SC - Asigurari SA, Baf ost obligat să plătească acesteia 82.187,42 lei despăgubiri civile, din care suma de 80.000 lei daune morale și suma de 2187,42 lei daune materiale, precum și suma de 2.152 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului ales și contravaloarea expertizei medico-legale efectuate în cursul judecații.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean "Dr. " Sf. G și în consecință, același asigurător a fost obligat să plătească acestei părți civile 114,221 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală prev. de OG nr. 9/2000.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgența B și asigurătorul de răspundere civilă SC - Asigurari SA Baf ost obligat să plătească acesteia 1738,52 lei despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
S-au respins restul pretențiilor civile formulate de părțile civile - și Spitalul Județean "Dr. " Sf. G, ca neîntemeiate.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a părții civile, domiciliat în orașul, P-ța -, nr. 21,. 4,. A,. 4, jud. C, s-a constatat că aceasta nu are calitate de parte civilă în cauză și pe cale de consecință s-au respins pretențiile civile formulate de aceasta, ca fiind formulate de o persoana fără calitate procesuală activă în cadrul procesului penal.
În baza art. 191 al. 1. pr. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului 800 lei cheltuieli judiciare.
În esență, prin hotărârea instanței de fond s-a reținut că inculpatul, la data de 8.01.2007, în jurul orelor 14,48, în timp ce se afla la volanul autoturismului aparținând părții responsabile civilmente SC SRL Sf. G, în care se afla și partea vătămata -, deplasându-se în interes de serviciu, pe DJ 131, dinspre Orașul spre satul, jud. C, pe fondul unui carosabil umed, într-o curbă la dreapta, nu a adaptat viteza de circulație la condițiile de drum, nerespectând astfel prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002, a pierdut controlul volanului, intrat în derapaj, încălcând marcajul longitudinal cu linie simplă continuă și pătrunzând astfel pe contrasens, încălcând prev. art. 41 al.1 din OUG nr. 195/2002, a intrat în coliziune cu un alt autoturism marca, cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar de partea civila, partea vătămată - suferind leziuni traumatice care au necesitat 150 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. G și asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări
Prin decizia penală nr. 25/A din 12.02.2009 a Tribunalului Covasna au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. G și asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări
Tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei și ținând seama atât de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art 72. pen. cât și de scopul acesteia, prev. de art. 52. pen. precum și de persoana inculpatului, în mod justificat a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. a și c pen. și prin aplicarea art. 76 al. 1 lit. e pen. i-a aplicat o pedeapsă coborâtă sub limita minimă prev. de lege de 6 luni închisoare, respectiv de 5 luni închisoare, dispunând executarea acestei pedepse în condițiile art. 81, 82. pen.
În consecință, se apreciază că instanța de fond, ținând seama atât de gravitatea faptei săvârșite, de împrejurările și modalitățile concrete de comitere acesteia, respectiv în condițiile unui carosabil umed, prin neadaptând vitezei la intrarea într-o curbă, dar și de faptul că pe porțiunea de drum unde a avut loc accidentul rutier nu era instalat indicator care să indice curba deosebit de periculoasă, drumul fiind prevăzut doar cu marcaj cu linie continuă, cât și de persoana și conduita inculpatului, care este o persoană tânără de 29 de ani, fără antecedente penale, fiind încadrat ca agent de vânzări la SC SRL Sf. G, unde este caracterizat pozitiv și a dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând comiterea faptei, în mod justificat a reținut aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante, în sensul prev. art. 74 al. 1 lit. a, c pen. și în consecință, prin aplicarea art. 76. penal, în mod corect a stabilit atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia, astfel că, din acest punct de vedere hotărârea atacată este legală și temeinică și este în afară de orice critică.
Instanța de apel a mai apreciat că apelul asigurătorului de răspundere civilă este tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.
Parchetul a criticat decizia tribunalului pentru netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 10 și 14 Cod procedură penală.
În primul rând, s-a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, referitoare la completarea expertizei medico-legale, cerere formulată de procurorul de ședință.
În al doilea rând, s-a susținut că soluția instanței de apel este netemeinică în sensul menținerii cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și că trebuia aplicată o pedeapsă mai mare, ținând seama de împrejurările în care a avut locul accidentul rutier, produs din vina exclusivă a inculpatului, precum și de urmările acestuia, care au afectat viața personală și familială a părții civile.
Recursul declarat de parchet este fondat în parte.
Cu privire la primul caz de casare invocat în recursul parchetului, cel prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, critica formulată este neîntemeiată.
Astfel, la termenul de judecată din data de 7 ianuarie 2009 reprezentantul parchetului, după ce a expus situația probatoriului administrat de judecătorie, a arătat că, dacă se adeveresc cele declarate de partea vătămată cu privire la starea ei de sănătate, s-ar impune completarea probatoriului în apel, motive pentru care a solicitat acordarea unui termen și citarea tuturor părților (fila 27 dosar apel).
Se constată că reprezentantul parchetului nu a formulat practic cu această ocazie nicio cerere concretă privind administrarea unei anume probe în apel.
La următorul (și ultimul) termen de judecată, cel din data de 4 februarie 2009, nici procurorul de ședință și nici apărătorii părților nu au formulat vreo cerere în legătură cu probatoriul administrat în cauză.
Așadar, instanța de apel nu a omis să se pronunțe asupra unei cereri esențiale pentru părți; sub acest aspect recursul parchetului nu este fondat.
Critica formulată în legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului este însă întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În cauză s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, fiind stabilit un cuantum prea redus al pedepsei în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, în această privință recursul parchetului fiind fondat.
Instanța de fond și cea de apel au manifestat o clemență nejustificată, orientându-se către o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege. Circumstanțelor personale ale inculpatului li s-a acordat o însemnătate prea mare, în detrimentul pericolului social concret al faptei comise.
În primul rând, trebuie menționat faptul că infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
În al doilea rând, se cuvine a fi scoase în evidență consecințele faptei față de partea vătămată -. În urma accidentului rutier, partea vătămată a suferit multiple leziuni, fiind internată în Spitalul județean B în perioada 8.01. - 18.01.2008, cu diagnosticul politraumatism prin accident rutier, contuzie cerebrală, fractură deschisă femur drept, contuzie toracică, fractură bazicervicală, șold drept operat și traumatism cerebral acut deschis, fiind supusă unei interveniții chirurgicale, practicându-se osteosinteza cu tije blocate static - femur și gamba + șuruburi, apoi a fost externată cu recomandări de pansament la 2-3 zile, cu suprimarea firelor de sutură la 14 zile postoperator, aparat ghipsat timp de o lună, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale, cu precizarea că, numărul total de zile de îngrijiri medicale poate fi stabilit abia după un interval de 6-8 luni de la data producerii accidentului, perioadă în care partea vătămată a urmat tratament postoperatoriu de specialitate și recuperatoriu.
Potrivit expertizei medico-legale efectuată ulterior, după cele 6-8 luni de la data producerii accidentului ( 269 dosar fond), întocmit în urma examenului de specialitate, partea vătămată a prezentat fractura femur și tibie dreapta operată consolidată, redoare genunchi drept cu deficit de flexie 50, fractura peroneu drept consolidată, stare ce nu constituie infirmitate fizică permanentă, iar numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare fiind de 150 zile.
În realitate, reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu se justifică.
Astfel, nu se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal doar având în vedere simpla lipsă a antecedentelor penale și caracterizarea pozitivă de la locul de muncă. Lipsa antecedentelor penale reprezintă starea de normalitate, neputând prin sine însăși să fie valorificată ca circumstanță atenuantă.
Nici dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal nu sunt incidente în cauză. Inculpatul a dat declarații numai în faza de urmărire penală, în fața instanțelor de fond și de apel nu a dorit să dea declarații. Recunoașterea faptei de către inculpat are caracter pur formal; oricum, în raport de celelalte probe - procese-verbale, declarațiile părții vătămate și ale martorilor, actele medico-legale - inculpatul nu putea avea o altă poziție procesuală.
De asemenea, reținerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului rutier determină concluzia că nu este justificată diminuarea răspunderii penale a inculpatului prin reținerea altor împrejurări ca circumstanțe atenuante.
În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului va fi majorată, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, până la un cuantum apreciat drept pentru atingerea scopului și a funcțiilor pedepsei.
Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva deciziei penale nr. 25/A din 12.02.2009 a Tribunalului Covasna pe care o va casa cu privire la individualizarea pedepsei și la durata termenului de încercare și va desființa în aceste limite și sentința penală nr. 243/24.10.2008 a Judecătoriei Sf.
Rejudecând cauza în aceste limite, vor fi înlăturate circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal reținute în favoarea inculpatului.
Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 5 luni închisoare la 1 an închisoare.
Va fi majorat în consecință termenul de încercare de la 2 ani și 5 luni la 3 ani.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și ale sentinței.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva deciziei penale nr. 25/A din 12.02.2009 a Tribunalului Covasna pe care o casează cu privire la individualizarea pedepsei și durata termenului de încercare și desființează în aceste limite și sentința penală nr. 243/24.10.2008 a Judecătoriei Sf.
Rejudecând cauza în aceste limite:
Înlătură circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal reținute în favoarea inculpatului.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 5 luni închisoare la 1 an închisoare.
Majorează termenul de încercare de la 2 ani și 5 luni la 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și ale sentinței.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./02.11.2009
Dact./03.11.2009
3 exemplare
Jud apel/ /
Jud fond/
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean
